Rolul taxei pe valoarea adaugata in contextul integrarii in Uniunea Europeana

Rolul taxei pe valoarea adaugata in contextul integrarii in Uniunea Europeana

In contextul stabilirii masurilor pentru intensificarea si accelerarea pregatirilor in vederea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, prezinta o deosebita importanta intelegerea complexitatii rolului pe care il joaca taxa pe valoarea adaugata ca instrument al politicii fiscale comunitare, avand in vedere obligativitatea alinierii tarilor candidate la cerintele acestor politici.

In procesul transformarilor impuse de dezvoltarea si consolidarea pietei unice ca forma de integrare economica, rolul taxei pe valoarea adaugata se manifesta pe trei planuri majore, aflate in relatii de interdependenta.[1]

Intr-un prim plan din perspectiva convergentei economice, taxa pe valoarea adaugata influenteaza in mare masura conditia de sustenabilitate a deficitului bugetar in limita de 3% din PIB, prin contributia mare pe care o are la formarea veniturilor bugetare nationale (circa 37-38 % din veniturile bugetului de stat).

Trasatura caracteristica a acestui mod de abordare este evaluarea realista a incasarii veniturilor din taxa pe valoarea adaugata atat in etapa de elaborare, cat si in cea de executie a procesului bugetar.

Din acest punct de vedere, factorii fundamentali si directi de influenta trebuie cautati in domeniile:

1. activitatea economico-financiara a persoanelor impozabile, respectiv a agentilor economici platitori de taxa pe valoarea adaugata potrivit legislatiei in vigoare. Rezultatul activitatii economice este determinat de cererea finala, in ultima instanta.

De mentionat este faptul ca, prin mecanismul specific de functionare a taxei pe valoarea adaugata, obligatiile de plata ale agentilor economici reprezinta plati fractionate in avans prin retinere la sursa, pe care le recupereaza cu ocazia vanzarilor de bunuri si servicii, ceea ce semnifica faptul ca nu sunt plati aferente unei baze impozabile determinate;

2. gradul de colectare al veniturilor datorate de catre agentii economici platitori de taxa pe valoarea adaugata;

3. volumul obligatiilor amanate la plata in mod legal;

4. volumul obligatiilor declarate si neachitate;

5. dimensiunea fenomenului de faliment al agentilor economici;

6. marimea evaziunii fiscale rezultate din vanzarile de marfuri pentru care nu s-au intocmit facturi fiscale, respectiv pentru venituri neinregistrate in contabilitate sau pentru care se realizeaza rambursari de taxa pe valoarea adaugata nelegale.

De subliniat este faptul ca daca pentru primele cinci domenii de analiza este posibila evaluarea sub aspect cantitativ, fiind de naturå administrativa, pentru evaluarea evaziunii fiscale nu exista un punct solid de referinta in situatia abordarii taxei pe valoarea adaugata numai din acest punct de vedere.

De asemenea, analiza taxei pe valoarea adaugata sub acest aspect nu permite identificarea relatiilor de interdependenta ale factorilor economici fundamentali si ale interventiilor in economie prin diferite politici guvernamentale.

Apreciez ca aceasta este perspectiva din care se analizeaza si se abordeaza in mod curent impactul economic al taxei pe valoarea adaugata. In lipsa unui mecanism de control de tip feed-back in analizele privind fiscalitatea, se apeleaza in mod frecvent la comparatii internationale ale cotelor standard si ale randamentului taxei pe valoarea adaugata, exprimat prin ponderea incasarilor in PIB, ceea ce este total nerealist prin neluarea in considerare a specificului romanesc privind structurile economice si de comportament.

Din aceasta perspectiva, a convergentei economice, respectiv a sustenabilitatii deficitului bugetar, analiza influentei taxei pe valoarea adaugata se incadreaza in politicile de tip monetarist.

Intr-un al doilea plan, prin includerea in preturile de vanzare ale produselor si serviciilor care in final sunt suportate de catre consumatori, taxa pe valoarea adaugata are un impact direct asupra circulatiei libere a produselor si serviciilor in piata unica.

Din aceasta perspectiva, analiza influentei economice a taxei pe valoarea adaugata se incadreaza in politicile de tip interventionist.

Trasatura caracteristica a acestui mod de abordare este evaluarea impactului taxei pe valoarea adaugata asupra preturilor produselor si serviciilor cuprinse in consumul final, avand in vedere doua coordonate:

a) gradul de cuprindere a produselor si serviciilor in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata;

b) gradul de cuprindere a elementelor de cheltuieli in baza impozabila pentru fiecare categorie de bunuri si servicii.

Din acest punct de vedere, factorii fundamentali de influenta trebuie cautati in domeniile care privesc baza impozabila, respectiv:

1. structura produselor si serviciilor din consumul final, respectiv descrierea detaliata a cererii agregate, prin care se caracterizeaza, din punct de vedere material, si nivelul de trai al populatiei;

2. cota medie de taxa pe valoarea adaugata incorporata in mod efectiv in pretul de piata al categoriilor de produse si servicii cuprinse in consumul final;

3. comportamentul de consum sub influenta distributiei veniturilor, evidentiat prin efectul de substitutie al bunurilor si serviciilor.

Un aspect important il reprezinta substituirea bunurilor superioare cu bunuri inferioare in conditiile cresterii gradului de saracie, in mod particular pentru Romania, cresterea ponderii autoconsumului gospodariilor, care nu intra in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata.

Trebuie subliniat faptul ca prin mecanismul de functionare al taxei pe valoarea adaugata, pe de o parte, si prin mecanismul de formare al preturilor prin luarea in considerare a specializarii productiei ca urmare a diviziunii muncii, pe de alta parte, cota medie de taxa pe valoarea adaugata incorporata in pretul de piata poate sa fie total diferita de cota standard a taxei pe valoarea adaugata.

Spre exemplu, un produs care intra in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata, dar este executat de un agent economic care nu este platitor de taxa pe valoarea adaugata, va avea incorporat in pretul de piata taxa pe valoarea adaugata aferenta consumurilor intermediare achizitionate de la furnizori platitori de taxa pe valoarea adaugata.

Raportat la pretul de piata al produsului, taxa pe valoarea adaugata astfel incorporata va conduce la o cota medie efectiva mult mai mica decat cota standard. Importanta cunoasterii din acest punct de vedere si cu un grad cat mai mare de precizie a structurii bazei nationale a taxei pe valoarea adaugata rezulta din faptul ca masurarea progresului integrarii in piata unica se face pentru fiecare piata specifica de produse si servicii care intra in comertul transfrontalier, in coroborare cu gradul de convergenta al preturilor in piata unica.

De asemenea, acest mod de abordare permite calculul unei limite teoretice maxime de venituri din taxa pe valoarea adaugata, care este cuprinsa in valoarea produselor si serviciilor efectiv vandute prin comertul cu amanuntul, ceea ce ofera un punct de referinta solid pentru aprecierea dimensiunii si evolutiei evaziunii fiscale, avand in vedere si efectul de antrenare al altor categorii de impozite.

Intr-un al treilea plan, prin includerea resursei TVA in sistemul resurselor proprii comunitare, (incepand cu anul 1979 cand s-a realizat armonizarea bazei taxei pe valoarea adaugata), aceasta contribuie la finantarea programelor si actiunilor Uniunii Europene pentru indeplinirea politicilor sale comune.

In scopul protejarii intereselor financiare ale Comunitatii Europene, modul de calcul al resurselor care provin din taxa pe valoarea adaugata sunt reglementate prin acquis-ul comunitar si se calculeaza de catre statele membre prin aplicarea unei rate uniforme aplicata la o baza impozabila a taxei pe valoarea adaugata evaluata in mod unitar, armonizat, controlabil si transparent de catre toate statele membre, cu o conditie suplimentara, respectiv ca aceasta baza sa nu depaseasca 50% din PNB national. In final, rata uniforma se aplica la valoarea cea mai mica exprimata ca pondere, intre baza taxei pe valoarea adaugata estimata armonizat si echivalentul a 50% din PNB.

Din perspectiva istorica, in procesul de perfectionare continua a sistemului resurselor proprii ale bugetului UE s-a urmarit intr-o mai mare masura satisfacerea criteriului echitatii contributiilor statelor membre prin luarea in considerare a capacitatii lor de plata. Astfel, ponderea resurselor comunitare provenite din taxa pe valoarea adaugata, cu un pronuntat caracter regresiv, este intr-o continua descrestere in favoarea resursei din PNB considerata mai justa prin caracterul ei de varsamant proportional din veniturile nationale.

Reducerea volumului resurselor comunitare din taxa pe valoarea adaugata s-a facut pe doua cai[2]:

a) prin reducerea ratei uniforme maxim care se aplica asupra bazei taxei pe valoarea adaugata armonizate, de la 1.5%, in mai multe etape, pana la 1% in 1999, 0.75% in 2002 si 2003 si 0.50% incepand cu anul 2004;

b) reducerea in mai multe etape a plafonului maxim al bazei taxei pe valoarea adaugata armonizate exprimat ca pondere in PNB, de la 54% in 1995 la 50% incepand cu anul 1999.

Apreciez ca mentinerea si consolidarea pozitiei resursei TVA in cadrul sistemului resurselor proprii comunitare, in conditiile puternicei tendinte de scadere a rolului sau financiar, deriva din trasaturile sale caracteristice, care ii confera calitatea de mecanism de control al coerentei masurilor luate in aplicarea unui set complex de politici economice.

Una din trasaturile caracteristice acestui mod de abordare este gradul mare de precizie al asa numitei cote medii ponderate a taxei pe valoarea adaugata prin reconstituirea detaliata a taxei pe valoarea adaugata inclusa in toate tranzactiile comerciale supuse taxei pe valoarea adaugata si pentru care nu mai exista posibilitatea deducerii acesteia potrivit legislatiei nationale.

Semnificatia cotei medii ponderate, specifice fiecarei perioade analizate si fiecarui stat, este deosebit de importanta pentru caracterizarea marimii impactului taxei pe valoarea adaugata asupra preturilor de piata, precum si asupra indicelui preturilor de consum, prin care se masoarå de la un an la altul inflatia, care, la randul ei, defineste obiectivul de stabilitate monetara.

In mod corespunzator, se poate reconstitui cota medie ponderata pentru fiecare piata specifica de produse si servicii din consumul final, ceea ce permite evaluarea rezultatelor implementarii politicilor de produs.

O alta trasatura caracteristica este faptul ca, prin metodologia de calcul a bazei taxei pe valoarea adaugata armonizate pentru calculul resursei TVA, se face legatura intre primele doua moduri de abordare ale taxei pe valoarea adaugata, ceea ce permite intercorelarea factorilor fundamentali de influenta a economiei prin sfera, practic universala, de aplicare a taxei pe valoarea adaugata.

Se poate astfel aprecia ca, prin simularea periodica a calcularii contributiei Romaniei la resursele proprii comunitare, se poate crea un mecanism de control al coerentei economice cvasigeneral, util pentru verificarea cresterii gradului si calitatii indeplinirii criteriilor privind capacitatea de asumare a obligatiilor de stat membru.

Consider ca, in perioada pregatirilor in vederea aderarii, importanta acestui rol nou al taxei pe valoarea adaugata ar trebui avuta in vedere inaintea rolului financiar, de calculare corecta a contributiei Romaniei la bugetul Uniunii Europene.