Costul creditelor, un criteriu determinant pentru alegerea tipului de credite pe termen scurt pentru desfasurarea activitatii in cadrul ciclului de exploatare

Costul creditelor, un criteriu determinant pentru alegerea tipului de credite pe termen scurt pentru desfasurarea activitatii in cadrul ciclului de exploatare

1 Fundamentarea costului creditelor

In cadrul gestiunii ciclului de exploatare, costul creditelor reprezinta un criteriu important in procesul de selectare a tipului de credite pe termen scurt. Optimizarea costului procurarii capitalurilor circulante si negocierea diferitelor surse de provenienta a lor sunt decizii financiare de baza pentru strategia si tactica intreprinderii.

Se face distinctie intre costul aplicabil la creditele solicitate si costul lor real. Costul aplicabil, desi complex si incarcat cu elemente de remunerare a capitalului avansat si a riscului asumat, este totusi mai mic decat este costul real al creditelor.

Costul aplicabil este determinat de doi factori: rata dobanzii si comisioanele aferente. La randul ei, rata dobanzii este formata din:

Ø      rata dobanzii de referinta, care poate fi rata oficiala a scontului (rata aplicata de Banca Nationala a Romaniei la creditele acordate bancilor comerciale din sistemul bancar romanesc). Aceasta poate fi rata dobanzii aplicata de primele banci comerciale romane catre cei mai importanti clienti ai lor (''Prime Rate'') sau poate fi o rata interbancara la creditele reciproce dintre banci cum ar fi BIBOR (Bucharest Interbank Operating Rate);

Ø      majorarea ratei de referinta pentru compensarea riscului implicat de tipul de credit: creditele de trezorerie prezinta un risc mai mare de nerambursare decat creditele de scont. In caz de insolvabilitate a debitorilor din credite de scont, acestia pot fi urmariti si pe calea legala privind cambia. Ca urmare, majorarea ratei specifica creditelor de trezorerie poate ajunge pana la 1.5 puncte procentuale, in timp ce la creditele de scont majorarea ratei dobanzii poate fi pana la 0.5 puncte procentuale;

Ø      majorarea ratei de referinta pentru compensarea riscului de intreprindere, in functie de marimea patrimoniului si de bonitatea acesteia. In raport cu marimea patrimoniului se presupune o clasificare de risc a intreprinderilor dupa cifra de afaceri realizata de acestea:

1) Pentru intreprinderi cu cifra de afaceri mai mare de 100 milioane lei anual nu se aplica majorare de risc specific;

2) Pentru cifre de afaceri intre 50 si 100 milioane lei, majorarea specifica este de 0.15 puncte;

3) Intre 10 si 50 milioane lei este de 0.4 puncte;

4) Pentru cifre de afaceri mai mici de 20 milioane lei, aceasta fiind categoria in care se afla majoritatea intreprinderilor, majorarea este diferentiata intre 0.6 si 6.5 puncte, in functie de bonitatea acestora.

De exemplu, daca rata oficiala a scontului este de 10.25%, atunci rata efectiva de dobanda poate fi, pentru categoria 3) de intreprinderi ar fi 115% (10.25+1.5+0.4), iar pentru categoria 4) de intreprinderi, de minim 135% (10.25+1.5+0.6) sau de maxim 18.25% (10.25+1.5+6.5).

Costul real al creditelor este mai mare decat cel aplicabil, din cel putin trei motive: a) se aplica o dobanda proportionala si nu una echivalenta; b) ziua de decontare este intarziata fata de ziua de operare si c) anul este considerat de 360 zile si nu de 365 zile, cat se ia efectiv in calculul dobanzii.

a) Rata dobanzii (Rd) este calculata ca rata anuala, dar creditele pe termen scurt se acorda pe fractiuni dintr-un an, cel mai adesea pe trimestru (90 zile). Asadar, rata dobanzii, considerata pentru o parte dintr-un an, se poate determina ca o rata proportionala, in functie de marimea acelei parti: rata trimestriala, intr-o proportie de 1/4 din cea anuala, rata lunara, in proportie de 1/12, sau alte variante cu proportii corespunzatoare. Avand in vedere insa posibilitatea de capitalizare de catre banca a dobanzii, rata proportionala este mai mare decat rata echivalenta a fractiunii de timp respective. Astfel ca o rata anuala de 16% , care conduce la o rata proportionala pe trimestru de 16/4 = 4%, va fi in realitate o rata anuala de 16,98% , rezultata prin calcul folosind ecuatia: (1+0.04)⁴ = 1.1698. Drept urmare, rata trimestriala de dobanda (rata echivalenta) ar trebui sa fie de ⁴√ (1+0.16) - 1 = 3,7802% in loc de 4%.

b) Marimea dobanzii (D) este determinata de marimea creditului (C) si de numarul de zile efective de creditare (Nr. zile):

D = (C*Rd*Nr. zile)/(360*100)

In ceea ce priveste numarul de zile de creditare, apare important pentru gestionarul financiar sa faca distinctie intre ziua de decontare, ca zi efectiva de primire a creditului, si ziua de operare in documentele bancare (contract de credit, extras de cont), ca zi efectiva de calcul al dobanzii. Intre operatiile de virament in contul bancar al intreprinderii si inregistrarile contabile privind aceste operatii apar decalaje de timp, cu implicatii asupra trezoreriei intreprinderii si asupra dobanzii calculate. La operatiile de plati, ziua de decontare este anterioara celei de operare in extrasul de cont, iar la operatiile de incasari, ziua de decontare este cea urmatoare zilei de operare in extrasul de cont.

Costul aplicabil al creditelor cuprinde, pe langa dobanda, o serie de comisioane de riscuri si de cheltuieli administrative. In marea lor majoritate, acestea sunt variabile, stabilite in raport cu marimea creditului sau cu marimea riscului. Cheltuielile administrative, cu manipularea mijloacelor de plata si cu indosarierea lor, sunt remunerate prin comisioane fixe (o taxa forfetara fixa pe fiecare titlu).

Asadar, costul real al creditelor depaseste nivelul costului aplicabil. Luarea in calculul dobanzilor si comisioanelor variabile a numarului de zile calendaristice si nu al celor lucratoare determina un coeficient de majorare a costului real de 1,0139 = 365/360 (creste costul real cu minim 1,39%). Utilizarea ratei anuale a dobanzii, calculata proportional cu perioada de acordare a creditelor prin raportul Nr. zile efective / 360, determina, de asemenea, o majorare a costului real.

Aceste elemente de fundamentare a costului creditelor, prezentate mai sus, reprezinta criterii de selectie si de optimizare a structurii surselor de finantare a activelor circulante.

2 Costul creditelor de trezorerie

Costul creditelor acordate prin contul curent cuprinde dobanda si comisioanele aplicate asupra soldurilor debitoare inregistrate zilnic intr-un trimestru. Decontarea acestuia se face trimestrial, pe baza calculului de dobanda si de comisioane rezultat prin intocmirea a doua documente: scara dobanzilor si decontul de dobanzi si comisioane.

1. Scara dobanzilor reprezinta de fapt un tablou al platilor si incasarilor zilnice, in functie de care se determina soldurile zilnice debitoare si creditoare. In general, bancile percep dobanzi la soldurile debitoare fara nici un scazamant pentru soldurile creditoare. In vederea calculului dobanzii, banca selecteaza zilele care au acelasi sold si le inscrie in scara dobanzilor.

Decontul de dobanzi si comisioane

Costul total al creditelor de trezorerie cuprinde dobanda si doua categorii de comisioane: de risc si de cheltuieli administrative.

Comisioane de risc:

a) Comisionului de credit acopera de fapt un impozit platit de banci, ca taxa pentru credite acordate si in curs de rambursare. Se stabileste procentual (0,1%), si se aplica numarului total de solduri debitoare.

b) Comisionul de imobilizare se percepe la intreprinderile care, in tot cursul trimestrului, nu au inregistrat nici un sold creditor, deci la intreprinderile care au ramas, in mod constant, in pozitiile debitoare fata de banca. Cota procentuala a acestui comision este substantial marita (2%), pentru a descuraja intreprinderile sa inregistreze in contul curent numai solduri debitoare. Comisionul de imobilizare se aplica la numarul total al soldurilor debitoare.

c) Comisionul pentru cel mai mare sold debitor, din fiecare luna a trimestrului de referinta, se aplica intr-o cota procentuala redusa (0.05%) asupra acestui sold, indiferent de numarul de zile in care s-a inregistrat acesta. Pentru ca este independent de timp, acest comision se mai numeste "procentaj plat". Aceasta caracteristica face ca, la intreprinderile la care cel mai mare sold debitor se inregistreaza o singura zi pe luna, costul real al comisionului sa fie mai mare decat in cazul intreprinderilor care au inregistrat acest sold intr-un numar mai mare de zile pe luna. Pentru a reduce acest inconvenient, comisionul este plafonat: pe trimestru el nu pote depasi 50% din dobanda la soldurile debitoare.

d) Comisionul pentru cea mai mare depasire din fiecare luna a plafonului de credite aprobate este un mijloc eficace pentru a determina intreprinderea sa respecte acest plafon. De multe ori, banca nu comunica acest plafon, ceea ce face dificil pentru intreprindere sa controleze calculul comisionului de depasire. Ca si precedentul, comisionul de depasire este un procentaj plat, dar are o valoare mai mare decat acela (0.25%).

Comisioane de cheltuieli administrative:

Comisionul de decontare (de rulaje) se aplica, intr-o cota redusa (0.025%), asupra rulajelor debitoare inregistrate in trimestrul respectiv, care privesc debitarea cecurilor, debitarea prin scontarea de efecte comerciale, viramente bancare catre tertii intreprinderii s.a.m.d. Unele operatii in debitul contului curent sunt scutite de la plata acestui comision: viramente intre mai multe conturi ale intreprinderii deschise la aceeasi banca, debitarea costului creditelor, plata biletelor de trezorerie etc.

Scara dobanzilor si decontul de dobanzi si comisioane reprezinta pentru intreprindere instrumente foarte bune de evaluare a gestiunii de trezorerie trimestriala. Prin aceste documente se pot face urmatoarele operatii de control al gestiunii:

a) verificarea zilelor de decontare si compararea lor cu zilele de operare in extrasele de cont ale cecurilor si efectelor comerciale de incasat, a cecurilor si efectelor comerciale de platit, viramentelor bancare etc.;

b) verificarea operatiilor de debitare bancara scutite de la plata comisionului de decontare si negocierea altor operatii in vederea scutirii acestora;

c) verificarea ratei de dobanda Rd, aplicabila la soldurile debitoare. Daca aceasta nu este comunicata prin decontul de dobanzi si comisioane, atunci se poate calcula conform cu relatia:

Rd = (Dobanda datorata * Σ Numarul soldurilor debitoare)/360.

3 Costul creditelor de scont

Costul creditelor de scont este determinat de rata dobanzii, de comisioanele aferente si de perioada de la scontarea efectelor comerciale la banci pana la scadenta. Ca si in cazul creditelor de trezorerie, exista o distorsiune intre costul aplicabil si costul real al creditelor de scont.

Rata dobanzii se intemeiaza pe aceleasi elemente componente: rata dobanzii de referinta, majorarea specifica creditelor de scont (riscul fiind mai mic si majorarea va fi mai mica) si majorarea specifica intreprinderii.

Comisioanele aplicate de banca sunt:

Ø      de andosare a efectelor comerciale (0.6%);

Ø      de credite in curs de rambursare (0.1%);

Ø      de manipulare a efectelor comerciale in suma fixa, in functie de felul efectelor, de la 1,7 lei, pentru fiecare efect in forma fizica (cambie, bilet la ordin etc.), la 2 lei pentru efecte electronice.

Perioada de scontare cuprinde numarul de zile de la depunerea la baza a efectului comercial pana la scadenta acestuia. De fapt, intreprinderea are la dispozitie fondurile imprumutate dupa doua zile de la depunerea la banca a efectelor comerciale (o zi pentru inregistrare, o zi de banca potrivit practicii bancare).

Costul aplicabil sau scontul (S) este egal cu:

S = (Crs * Rd * Nr zile)/(100 * 360)

unde:

Crs = creditul de scont;

Rd = rata de dobanda (de scont);

Nr zile = numarul de zile de acordare a creditului.

Costul real al creditelor de scont depinde de urmatoarele elemente:

1) Costul total aplicabil, care este predecontat, adica intreprinderea primeste un credit egal cu diferenta dintre valoarea nominala a efectului comercial si costul de scontare. Acest mecanism duce la cresterea costului real al scontarii.

2) Numarul total de zile dintr-un an, care este de 365 si determina majorarea costului real cu 1,39%.

3) Efectele comerciale de valori mici (sub 1000 lei), care sunt taxate cu o suma fixa pe efect. Pentru acestea, costul real va fi cu atat mai mare, cu cat suma scontata va fi mai mica.

Negocierea intre creditele de trezorerie si cele de scont presupune o foarte buna cunoastere a mecanismului de calcul al costurilor (nominale si reale) ale creditelor. Selectia se va face in functie de costurile reale ale acestora.

4 Costul creditelor de afacturare

Costurile serviciilor de factoring depind de calitatea clientului, volumul operatiunilor, numarul de facturi si serviciile solicitate de societatea client (finantare, managementul debitorilor, asigurare risc de neplata). Practic, costurile ajung sa reprezinte un anumit procent din valoarea facturilor finantate.

Serviciile de factoring au doua costuri principale:

1) Primul este comisionul de factoring aplicat procentual la valoarea integrala a facturii finantate. In medie, acest comision este de 1% (0,5-1% pentru serviciile de factoring intern exprimate in lei si 1-2% pentru serviciile de factoring de export exprimate in valuta).

2) Al doilea cost este reprezentat de coeficientul de factoring, asemanator cu dobanda bancara, care se aplica la valoarea din factura care a fost avansata, din momentul avansului si pana cand factorul incaseaza factura de la beneficiar (de regula, se finanteaza 80% din valoarea facturii, inclusiv TVA). Nivelul mediu al dobanzii este ROBOR (14%-15%) + 3% sau + 4 % ceea ce inseamna o dobanda medie in RON de aproximativ 17% - 18%.

In functie de furnizor, este posibil sa mai existe un comision sau o taxa de operare pe factura, dar valoarea acestuia este nesemnificativa, comparativ cu nivelul celorlalte costuri mentionate.

Mari riscuri pot aparea in conditiile in care costurile finantarii ar deveni atat de mari incat societatile care vor sa se dezvolte, deci sa se finananteze, ar considera cheltuielile prohibitive, in sensul ca pretul finantarii ar fi prea mare pentru a desfasura o activitate economica in conditii profitabile. Riscul provine atat de la nivelul dobanzilor intrabancare, cat si de la cursul valutar (pentru servicii de factoring de export ce se exprima in valuta).

De fapt, costul factoringului este dificil de estimat deoarece se are in vedere nu numai comisionul pe care-l plateste clientul, ci si economiile de cheltuieli pe care le realizeaza acesta, ca urmare a eliminarii operatiunilor de evidenta, urmarire si incasare a debitelor.

5 Concluzie

Din cele prezentate in aceasta parte rezulta ca nevoia de finantare a ciclului de exploatare poate fi acoperita din surse proprii (fondul de rulment), din surse atrase (datorii de exploatare) si, in completarea acestora, din surse imprumutate pe termen scurt (credite de trezorerie, de scont sau de afacturare). Decizia privind structura optima a acestor surse se fundamenteaza pe echilibrul dintre autonomia de finantare prin surse proprii si flexibilitatea creditelor pe termen scurt, in completarea celor proprii si atrase.

Bibliografie

Dumitru, Marin , Finantele intreprinderii, editia a II-a, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007, pag. 202-218

Mihai Toma, Felicia Alexandru, Finante si gestiunea financiara de intreprindere, Editia a II-a , Editura Economica, Bucuresti, 2003, pag. 282-285

Stancu, Ion, Finante, Editia a 3-a, Bucuresti, Editura Economica, 2002, pag. 999-1021

Vintila ,Georgeta, Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Didactica si Pedagogica, R.A, Bucuresti, editia a VI-a , 2006, pag. 325-330

https://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carteasp?id=300&idb=6,

Prof.univ.dr.Radu Stroe, ''Gestiunea financiara a intreprinderii. Note de curs si aplicatii'', Capitolul 8

https://www.buget.ro/finante-banci-investitii-legi/o-DictionaryBuget_m-ViewTermen_id-9539/Definitie_Scontare.html

https://www.startafacere.ro/Management%20financiar/mf_2_6.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Factoring

https://www.diamant2000.ro/factoring/ce-este-factoring.htm

https://www.wall-street.ro/articol/Money/33555/Factoringul-ca-finantare-a-activitatii-afacerii-proprii.html

https://www.businesslink.gov.uk/bdotg/action/detail?type=RESOURCES&itemId=1073791097

https://www.sfin.ro/articol_4943/factoring__alternativa_la_metodele_clasice_de_finantare.html

https://www.eos-ksi.ro/index.php?id=2661

https://www.startups.ro/node/527

https://www.plandeafacere.ro/Tutorial/Finantarea-afacerii/Sursele-de-finantare-ale-afacerilor.html