CREDITE CE SE ACORDA PERSOANELOR FIZICE

CREDITE CE SE ACORDA PERSOANELOR FIZICE

1. TIPURI DE CREDITE

In ultimele decenii, in toate tarile a luat o amploare creditarea persoanelor fizice. Tipul de credite pentru persoane fizice care a ajuns probabil la saturatie in anumite tari este cel pentru locuinte, in timp ce creditele pentru consum se dezvolta vertiginos pentru banci (si riscurile in mod corespunzator).

Cand banca isi pune la punct politica privind acordarea creditelor pentru persoane fizice, inainte de toate ea evalueaza riscurile:

riscul de creditare (riscul de neplata din partea clientului, plus riscul de a nu putea obtine suma necesara prin valorificarea garantiei, plus riscul de tara);

riscul ratei dobanzii (in special cand bancile acorda credite la o rata fixa a dobanzii pe o perioada lunga de timp);

riscul de concentrare (care este mai mare cand sunt acordate credite mari in aceeasi directie sau unui grup de firme sau sectoare din economie).

Dupa evaluarea riscurilor, conducerea bancii decide asupra selectionarii cerintelor de piata in vederea satisfacerii cererii de credite a populatiei.

In mod continuu, banca stabileste criterii pentru aprobarea unui credit. Aceste criterii sunt de obicei:

situatia venitului celor care cer credit si a potentialilor clienti impreuna cu familiile lor, in combinatie cu stabilitatea si situatia veniturilor permanente ale acestora;

garantiile oferite bancilor de catre terti;

garantii utilizate pentru acoperirea riscului cu care se confrunta banca in diferite probleme posibile.

Procedurile de urmat pentru acordarea unui credit sunt:

primirea cererii si a informatiilor atasate;

evaluarea posibilitatilor de recuperare si a garantiilor furnizate (decizia o vor lua comitetele, in functie de valoarea creditului);

obtinerea aprobarii de la comitetul imputernicit;

obtinerea evaluarii legale si a examinarii garantiei;

semnarea contractului;

disponibilizarea sumei.

Persoanele fizice pot beneficia de credite de consum si de asemenea de credite pentru finantarea locuintelor (reamenajari sau constructii de locuinte).

A. CREDITELE DE CONSUM

Categoriile principale de credite de consum sunt:

1. Credite pentru persoane fizice

Sunt credite de valoare fixa, pe o perioada de timp fixa, la o rata a dobanzii fixa. Astfel de credite sunt disponibile pretutindeni si sunt foarte populare pentru cumpararea de masini, mobila sau alte obiecte de uz indelungat, pentru vacante, etc.

2. Facilitati overdraft (cont descoperit)

Prin aceste facilitati clientii pot utiliza conturile de depozite nu numai in limita sumei depuse, ci pana la anumite limite convenite cu banca, sume pe care aceasta le va oferi clientilor la rate ale dobanzii stabilite de asemenea prin acord. Facilitatea de overdraft este foarte convenabila pentru client, deoarece acesta poate lua cu imprumut exact suma de care are nevoie pe o perioada ceruta, nefiind obligat sa plateasca dobanda pentru suma totala.

3. Creditarea prin carduri

Acesta este tipul de credite pentru consum, cel mai larg utilizat si ofera clientului bancii posibilitatea sa ia cu imprumut sume pana la anumite limite prin utilizarea cardurilor. De cele mai multe ori, aceasta creditare are loc chiar in punctele de vanzare, intrucat cardurile pot fi de obicei utilizate pentru extrageri de numerar din automatele de plata.

4. Cont de credit tip revolving

Clientii care au astfel de conturi pot face plati lunare regulate intru-un cont specific si apoi ei obtin permisiunea de a lua cu imprumut o suma care este mai mare, pana la o anumita valoare fata de depozitul lor.

B. CREDITELE PENTRU FINANTAREA LOCUINTEI

Finantarea pentru locuinte a cunoscut o crestere considerabila in ultimii 30 de ani. Principalele motive ale acestei cresteri sunt:

cresterea venitului mediu si a bunastarii generale a oamenilor in cea mai mare parte a tarilor dezvoltate;

marile avantaje ale proprietatii asupra unei case (sentimentul de siguranta);

avantaje legate de impozit oferite in multe tari (scutirea de impozit a venitului obtinut din chirii in cazul proprietarilor, sume care vor fi deduse din impozitul pe venit, din impozitul pe rata ipotecii, din impozitul pe castigul de capital, etc).

Sumele acordate de banci pentru finantarea procurarii de locuinte variaza intre 50% si 80% din valoarea totala a imobilului si in cazuri speciale pot ajunge chiar pana la 100%.

Un alt factor luat in considerare la stabilirea sumei acordate este proportia ratelor lunare dintr-un an fata de venitul anual al beneficiarului creditului: in mod normal acest procent nu ar trebui sa depaseasca 30%.

Perioada de rambursare poate varia considerabil. In anumite tari aceasta perioada este de circa 15 pana la 20 de ani, timp ce in altele se poate extinde pana la 50 de ani.

Garantia obtinuta este de obicei dreptul de proprietate asupra casei, care ramane al bancii si casa nu poate fi transferata altui proprietar fara permisiunea bancii care a acordat creditul.

Costul unor astfel de credite poate fi de trei tipuri:

a.       cu rate fixe ale dobanzii, bazate pe rate pe termen scurt si pe rate pe termen lung;

b.      cu rate variabile ale dobanzii, bazate pe rate pe termen scurt si pe rate pe termen lung;

c.       cu dobanzi stabilite pe baza rulajului de pe piata ipotecara.

Modalitatile de rambursare pentru creditele de finantare pentru locuinte pot fi de cinci tipuri:

a.       ipoteci cu o suma fixa anuala cu plata constanta a ratelor lunare stabilite ca sume variabile de capital si de dobanda;

b.      ipoteci rambursabile la scadenta prin incasarea sumelor dintr-un contract de asigurare pe viata;

c.       ipoteci cu dobanda pe o anumita perioada (5 pana la 10 ani) care sunt convertite in ipoteci cu rambursare anuala dupa aceasta perioada;

d.      plati care cresc gradat;

e.       ipoteci lineare, care se ramburseaza prin plati egale si deci dobanda descreste in valoare absoluta.

2. OPERATIUNI DESFASURATE IN ACTIVITATEA DE CREDITARE. CALCULUL DOBANZII

Operatiunile in activitatea de creditare pot fi impartite in urmatoarele etape majore:

acordarea creditului (proces care incepe cu eforturile de marketing ale bancii, continua cu evaluarea potentialilor clienti, acceptand garantiile si aproband creditul si sfarseste prin acordarea numerarului si intocmirea documentatiei);

controlul garantiei creditului (proces care incepe prin etapa de evaluare, inainte de acordarea creditului si continua pe parcursul intregii perioade in care creditul sau o parte din acesta este pe rol);

contabilitatea si administrarea creditului (adica urmarirea procedurilor bancii si a operatiunilor contabile obligatorii de a lungul perioadei in care creditul sau o parte din acesta este pe rol);

revederea calitatii creditului (o functie foarte importanta care are ca scop evaluarea posibilitatilor de rambursare a soldului datorat bancii la orice moment pe durata creditului).

Calcularea dobanzii pentru credite este un proces care este destul de usor in anumite situatii, in timp ce in altele devine complicat. De exemplu, in cazul unui credit ipotecar care a fost acordat pe 2 ianuarie, la care numai dobanda se plateste semi-anual pe parcursul primilor cinci ani si dobanda este fixa, dobanda pentru fiecare perioada contabila este foarte usor de calculat. Pe de alta parte, in cazurile de dobanda variabila pentru alte tipuri de credite ipotecare sau in cazul facilitatilor de overdraft, calcularea dobanzii este destul de dificila sau chiar imposibil de calculat manual.

Dezvoltarea tehnologiei a schimbat considerabil toate operatiunile privind procesul acordarii de credite. Cateva din aceste progrese tehnice sunt urmatoarele:

sistemele de prelucrare / documentare a creditului automatizeaza procesul cererii unui credit, al autorizarii si disponibilizarii sumei si necesita introducerea datelor doar in unul sau doua puncte din proces;

alte sisteme computerizate permit automatizarea comunicarii cu sisteme bazate pe cecuri, economii si registrul contabil general;

sisteme de colectare automata care programeaza chemari prin telefon, scrisori, atunci cand creditele devin scadente;

sistemele expert sunt utilizate cateodata pentru simularea unora dintre cele mai subiective aprecieri facute de inspectorii de credit.

3. SISTEMUL DE CONTROL INTERN AL ACTIVITATII DE CREDITARE

Sistemul de control intern al activitatii de creditare are ca scop garantarea rambursarii sumelor acordate de banca sub forma de credite.

Cateva din cele mai importante puncte de control intern sunt:

stabilirea unor comitete de evaluare a cererilor, bazate pe analiza valorica a sumelor cerute;

verificarea datelor oferite de cei care cer credit privind declaratia de venit;

stabilirea cerintei ca toate garantiile sa fie asigurate, daca se preteaza;

revizuirea detaliata a contractelor de creditare in ceea ce priveste legalitatea;

revederea si corelarea soldurilor in conturile de credit;

sisteme de identificare imediata a unei posibile incapacitati de plata a obligatiei fata de banca a unui client si initierea procedurilor legale.

Planurile de conturi din multe tari cer inregistrarea si prezentarea separata a creditelor pe fiecare tip. In special acelea care devin restante ar trebui clasificate intr-un cont special si luate in considerare pentru calcularea rezervei pentru conturi de credite nerambursabile.

Implicatiile legate de impozit apar pentru ambele parti ale contractului. Pe de o parte banca introduce in calcule anumite impozite la momentul semnarii contractului de credit. De cealalta parte, clientul primeste in multe cazuri deduceri de impozit din venitul personal declarat in raport cu dobanda pe care a platit-o.