CREDITELE SI ROLUL LOR IN ACTIVITATEA CONCURENTIALA

1 Aspecte teoretice privind creditarea in general

Inca de la infintare - decembrie 1990 - BANCA COMERCIALA ROMANA si-a structurat activitatea pe o paleta larga de activitati si operatiuni, incepand cu cele de creditare si continuand cu cele valutare, de procesare a conturilor, oferind astfel o gama larga de servicii bancare ceea ce i-a conferit caracterul de banca comerciala universala.

In cadrul acestor activitati oferite clientilor, creditul bancar si plasamentele asimilate acestuia au constituit principalul produs bancar al BANCII COMERCIALE ROMANE.

Strategia de dezvoltare a bancii a asigurat promovarea creditului sub diverse forme ca o sursa de finantare necesara desfasurarii, continuarii, dezvoltarii sau restructurarii activitatilor clientilor, iar pentru banca a reprezentat un plasament cu risc asumat in vederea obtinerii unui profit corespunzator.

Principiile generale dupa care banca s-a calauzit in activitatea de creditare se pot sistematiza in:

Prudenta bancara si calitatea portofoliului;

Cunoasterea clientilor si a afacerilor acestora;

Garantarea, rambursarea si recupererea creditelor.

Activitatea de creditare in ansamblu a BANCII COMERCIALE ROMANE a evoluat de la infiintare pozitiv, in concordanta cu politicile si strategia

adoptate de banca fiind mereu principala pozitie in bilant si constutuind principalul factor care a alimentat veniturile si profitul bancii.

Creditul bancar fiind principalul produs al BANCII COMERCIALE ROMANE , o importanta deosebita au avut-o segmentele de clienti sau de piata care beneficiaza de aceste credite.

Volumul creditelor acordate de BANCA COMERCIALA ROMANA a crescut de la an la an, iar dinamica acestora in sold la sfarsitul fiecarui an, comparativ cu soldul de la sfarsitul anului precedent.tabel nr.2 Anexa 2

In structura dupa termenele de rambursare, creditele pe termen scurt in lei si valuta au fost preponderente fata de creditele pe termen lung si mediu, iar in cadrul creditelor pe termen scurt, cele acordate in moneda nationala au devansat pe cele in devize, asa cum se arata in tabelul nr.1Anexa.

Din analiza activitatii de creditare pe care BANCA COMERCIALA ROMANA a realizat-o in ultimii ani rezulta cuprinderea in sfera creditarii a tuturor ramurilor econimiei nationale, dar daca pina in 2001 ramura prioritara a fost industria, dupa aceasta data a avut loc o dezvoltare permanenta a activitatii de retaile banking si in cadrul acesteia creditele pe termen lung pentru achizitionarea de bunuri de folosinta indelungata sau pentru cumpararea de locuinte.

2 Riscul bancar in activitatea de creditare

Societatile bancare isi desfasoara activitatea intr-un mediu economic complex marcat de un dinamism tot mai accentuat, in conditiile identificarii competitiei.

Riscurile pe care le presupune activitatea bancara au o determinare multipla, mergand de la particularitatile operatiilor propii desfasurate, pana la caracteristicile mediului economic intern si extern.

Variabilele generatoare de risc bancar care, intr-o abordare globala, permit un management integrat al riscului sunt determinate de:

1.Evolutiile macroeconomice, in principal dinamica PIB pe total si pe componente, evolutia ratei inflatiei, precum si utilizarea instrumentelor de politica monotara;

Modificari intervenite in legislatia economica in general si in cea financiar - bancara in special, care se repercuteaza asupra eficientei si sigurantei activitatii bancare;

3.Situatia politica si economica actuala si de perspectiva a tarii, cu implicatii asupra serviciului datoriei externe;

4.Perturbatii provocate de deficientele structurii organizatorice a bancii, pregatirea necorespunzatoare a personalului, realizarea unor operatiuni ineficiente sau insuficient supravegheate care pot genera pierderi;

5.Luarea unor decizii financiare cu efecte negative asupra masei creditului, ratei dobanzii, lichiditatii sau capitalului propiu al bancii.

Avand in vedere ca riscul este o realitate permanenta, insotind toate afacerile bancii, el se manifesta sau nu in functie de conditiile care i se creeaza. Adoptarea deciziilor in functie de corelatia rentabilitate - risc si porgnoza indicatorilor care o influientiaza reprezinta o problema centrala a managementului bancar , care vizeaza trei elemente importante:

l      Utilizarea unor metodologii viabile pentru analiza rezultatelor bancii;

l      Identificarea cailor de evaluare a profiturilor si a riscurilor aferente asumate de banca;

l      Cunoasterea si controlul relatiei de interdependenta risc - profit. 

In activitatea de conducere si supraveghere a riscului bancar se recomanda folosirea unei metodologii care utilizeaza o procedura cu patru etape, respectiv:

- identificarea si analiza riscului;

- controlul si eliminarea riscului;

- asumarea riscului;

- transferul riscului.

Acesta metodologie porneste de la ideea ca riscul este un fenomen inerent operatiunilor bancare, care include efecte negative asupra bancii, prin deteriorarea calitatii afacerilor, diminuarea profitului sau chiar inregistrarea de pierderi si afectarea functionalitatii bancii.

In orice institutie bancara, managementul riscurilor reprezinta responsabilitatea conducerii sale superioare si a conducerii executive.

Principalele obiective ale unui management performant al riscurilor vizeaza:

v     stabilirea unei definitii larg acceptate a notiunii de 'risc' si a tipurilor de risc, care sa determine elaborarea unei 'harti a riscurilor' bancii;

v     evaluarea cuprinzatoare si continua a surselor existente si potentiale de riscuri interne si externe;

v     stabilirea unor responsabilitati clare in domeniul managementului riscurilor (de sus in jos, in ierarhie) si a sistemului de raportare (de jos in sus), pentru a evita confuziile, suprapunerea eforturilor sau pierderea din vedere a altor aspecte importante;

v     asigurarea transparentei, printr-un sistem cuprinzator de informare a conducerii, precum si printr-un sistem de monitorizare si raportare, prin care sa se prezinte, sa se analizeze si sa se comunice expunerile efective, castigurile si pierderile care trebuie cunoscute si stocate pentru referiri viitoare;

v     elaborarea unui sistem de masurare a performantei financiare care sa ia in considerare pierderea prevazuta ( costul activitatii ), pierderea neprevazuta ( masurarea riscurilor ), alocarea de capital pe fiecare categorie de risc acolo unde este posibil, precum si veniturile ajustate pentru fiecare risc ( rentabitatea capitalului ajustat cu riscurile );

v     evaluarea in functie de piata a costului capitalului, a ratei minime de rentabilitate si a posibilitalilor si limitelor cresterii organice a expunerilor la risc;

v     definirea si utilizarea principiilor de diversificare a riscurilor si de management al portofoliului;

v     elaborarea unui sistem de clasificare a creditelor pe baza ratei anticipate de neperformanta;

v     stabilirea preturilor produselor si serviciilor, luand in considerare toate elementele mentionate anterior;

v     identificarea inclinatiei/tolerantei in asumarea riscurilor si stabilirea

limitelor de expunere in concordanta cu acestea;

v     elaborarea unui cadru conceptual consistent, prin care sa se stabileasca obiectivele si sa se evalueze performantele unitatilor operative, produselor, relatiilor cu clientii si salariatii;

v     instalarea, in toate domeniile de activitate ale bancii a unor planuri de recuperare in caz de dezastre si/sau a unor planuri de continuitate a activtatii, actualizarea si testarea cu regularitate a acestor planuri.

"Riscul - ce devine un aspect din ce in ce mai complex al actvitatii bancare prin prisma implicatiilor financiare si a viitoarelor reglementari bancare - poate fi gestionat performant numai prin utilizarea unor tehnici si instrumente matematizate din ce in ce mai complexe "

3 Determinarea si constituirea provizioanelor specifice de risc de credit

"Totusi riscurile apar, se manifesta si ele reprezinta, pentru banci, implicit, pierderi. Pierderile din riscuri sunt inregistrate in contablitatea bancara pe o filiera specifica:

pierdere - provizioane - costuri - rezultate

sau pe scurt explicat:

u      bancile constituie provizioane pe masura pierderilor constatate ( sau probabile );

u      provizioanele se constituie pe seama costurilor inregistrate ca atare;

Determinarea necesarului de provizioane specifice de risc de credit

aferent unui credit sau plasament se face parcurgand urmatoarele etape:

a)      Incadrarea creditului sau plasamentului in categoriile de risc de credit corespunzatoare prin aplicarea prevederilor art. 3 din Normele BNR nr. 8/1999 privind limitarea riscului de credit referitoare la incadrarea in categorii de risc de credit a elementelor de activ din bilant, precum si a celor din afara bilantului asimilate acestora.

La evidentierea elementelor din activul bilantului si a celor din afara bilantului ( transformate in functie gradul de risc de credit ) in cele patru categorii de risc de credit ( 0%, 20%, 50%, 100% ), se vor avea in vedere garantiile aferente, clasificate la randul lor pe categorii de risc de credit .

b)      Determinarea bazei de calcul pentru provizioanele specifice de risc de credit prin totalizarea sumelor evidentiate in rubricile corespunzatoare gradelor de risc de credit, astfel:

neponderate in functie de gradul de risc de credit in cazul unui credit sau plasament clasificat in categoria "pierdere";

ponderate in functie de gradul de risc de credit in cazul unui credit sau plasament clasificat in una din celelalte categorii de clasificare prevazute.

c)      Aplicarea coeficientului de provizionare asupra bazei de calcul obtinute; corespondenta intre categoriile de clasificare si coeficientii de provizionare este urmatoarea:

Coeficienti de provizionare aferenti categoriilor de clasificare

Constituirea de provizioane specifice de risc de credit se refera la crearea acestora si se realizeaza lunar prin includerea pe cheltuielile lunii pentru care se face provizionarea a sumei reprezentand nivelul necesarului de provizioane specifice de risc de credit.

Categoriile de credite si plasamente ce se clasifica in functie de serviciul datoriei si initierea de proceduri juridice vor fi sistematizate din punct de vedere al cerintei privind constituirea de provizioane specifice de risc de credit, al apartenentei entitatii de risc la sectorul bancar, precum si al structurarii, in principal si dobanda .

Categoriile de garantii care pot diminua expunerea bruta sunt:

garantii personale - se refera la garantii furnizate de terti (cautiunea, avalul );

garantii reale - se refera la bunuri corporale sau necorporale primite in garantie pentru operatiunile realizate cu clientela din sectorul nebancar (ipoteca, garantii reale mobiliare cu deposedare - inclusiv depozitul colateral, garantii reale mobiliare fara deposedare );

garantii intrinseci - se refera la garantii incluse in caracteristicile operatiunii insasi, care nu fac obiectul inregistrarii in posturile din afara bilantului; garantiile intrinseci se vor inregistra in contul din evidenta tehnico-operativa 9981 "Alte valori primite";

calitatea entitatii de risc - se refera la drepturile pe care banca le are asupra patrimoniului entitatii de risc, fiind considerata ca garantie implicita pentru orice operatiune.

Garantiile primite, de tipul garantiilor reale, persoanele si intrinseci vor fi sistematizate din punct de vedere al tipurilor de garantii. Operatiunile in urma carora rezulta aceste garantii sunt denumite operatiuni de acceptare de garantii.

Pentru sistematizarea provizioanelor specifice de risc de credit ce vor fi constituite de banca ( in scopul acoperirii unor pierderi potentiale din credite si plasamente ), din punct de vedere al categoriilor de active pe care le rectifica, precum si al structurarii, in principal si dobanda, a categoriei de active rectificate, la constituirea si/sau regularizarea provizioanelor specifice de risc de credit se procedeaza in conformitate cu normele bancare.

Fac obiectul constituirii de provizioane specifice de risc creditele si plasamentele, precum si dobanzile neincasate aferente, evidentiate in bilantul contabil. Pentru angajamentele extrabilantiere de natura scrisorilor de garantie, acreditive, avaluri etc., nu se constituie provizioane specifice de risc.

In vederea clasificarii creditelor si plasamentelor, a determinarii constituirii si/sau a regularizarii provizioanelor specifice de risc de credit, in conformitate cu prevederile Regulamentului BNR nr. 2/2000 si ale Normelor metodologice nr. 2/2000 de aplicare a acestuia, se vor utiliza programele informatice realizate in acest scop.