MANAGEMENTUL RISCULUI BANCAR

Managementul riscului bancar

1. Definirea, clasificarea si identificarea riscurilor

obiectivul financiar major al bancii este obtinerea de profituri la nivelul scontat, actiune a carei realizare presupune existenta anumitor conditii de incertitudine, respectiv asumarea unui risc. In activitatea pe care o desfasoara, banca, poate accepta numai expuneri la risc profitabile si nu-si asuma nici un risc individual sau cumulat care nu poate fi masurat. Banca monitorizeaza permanent riscul si toate pozitiile din bilant in special riscul lichiditatii, riscul de credite, riscul ratei dobanzii si riscul valutar.

Activitatea lor specifica constand in atragerea de disponibilitati de pe piata, care, impreuna cu capitalul propriu, sa fie plasate in afaceri profitabile. Aceasta presupune ca bancile vor fi in masura sa asigure pretul resurselor atrase de pe piata, cheltuielile de functionare proprii si sa obtina si un profit convenabil.

Riscul bancar este probabilitatea ca intr-o tranzactie sa nu se obtina profitul asteptat si chiar sa apara o pierdere. Riscul bancar este un fenomen care apare pe parcursul derularii operatiunilor bancare si care provoaca efecte negative asupra activitatilor respective, prin deteriorarea calitatii afacerilor, diminuarea profitului sau chiar inregistrarea de pierderi, afectarea functionalitatii bancii etc. Riscul bancar poate fi provocat in interiorul bancii de catre clienti sau din cauza mediului concurential extern.

Clasificarea riscurilor

Din literatura de specialitate face o clasificare dupa mai multe criterii selectate, astfel:

A. in functie de piata care determina aparitia riscului exista doua categorii:

riscuri determinate de piata produsului;

riscuri determinate de piata capitalului.

Riscurile de pe piata produsului se refera la aspectele strategice si operationale ale gestiunii veniturilor si cheltuielilor de exploatare. Riscurile de pe piata produsului cuprind:

Riscul de creditare: este riscul cel mai important dintre cele de pe piata produsului, el datorandu-se deprecierii valorii, ca o consecinta a falimentului sau nerambursarii imprumutului. Bancile gestioneaza acest risc prin:

decizii echilibrate de creditare, prin care riscul creditului este corect apreciat;

asigurarea unor debitori diversi, asa incat pierderile sa nu fie concentrate in timp;

cumpararea de garantii de la terte parti.

In asumarea unui risc acceptabil, precum si a unei datorii acceptabile, este important sa se inteleaga modul in care acest risc poate fi micsorat la maximum,ceea ce presupune utilizarea unui sistem de investigare a tuturor componentelor de risc, respectiv:

riscul tranzactiei - se refera la diferite aspecte functionale ale riscului afacerii; iar cel de credit - se refera la profitabilitatea afacerii.

Riscul de credit presupune asumarea de catre banca a riscului ca la data scadentei clientul va putea sa si achite obligatiile pe care le are fata de banca. Banca trebuie sa evalueze toate componentele versus clientul sau, precum si activitatea desfasurata de acesta. Banca urmareste cuantificarea riscului, utilizand metode, proceduri si tehnici cunoscute pe plan international, luand in considerare elemente principale cum ar fi:

performanta financiara a clientului; structura tranzactiei; calitatea si structura sursei de rambursare; calitatea si structura garantiilor.

Garantiile reprezinta sursa de rambursare a creditului si sunt utilizate numai in cazul in care nu mai exista alte posibilitati de rambursare a acestuia si a platii dobanzii. Obiectivul important al analizei de cuantificare a riscului creditului il constituie cunoasterea evolutiei clientului din perioadele trecute si prognozarea performantelor viitoare ale acestuia. Banca va cauta sa evite riscul imprumuturilor mari, care sunt determinate ca nivel de unele reglementari in vigoare, respectand standardul dupa care suma totala a imprumuturilor nu poate depasi de 8 ori nivelul capitalului propriu, iar sumele acordate unui singur debitor nu pot depasi 20% din fondurile proprii ale bancii.De asemenea, o masura prudentiala suplimentara poate fi avizarea si gestionarea acelor imprumuturi care depasesc 10% din fondurile proprii ale bancii si care vor intra in competenta exclusiva a Centralei.

Riscul de strategie (de afaceri), este riscul ca intreaga linie de afaceri sa sucombe datorita competitiei sau uzurii morale. Un exemplu il poate constitui disparitia relativa a pietei traditionale de credite mari cu risc scazut pentru corporatii, acestea fiind inlocuite cu hartii comerciale.

Riscul datorat reglementarilor bancare. Institutiile financiare functioneaza ca centre de. profit in baza unor licente care pot fi revocate, ceea ce poate sa duca la pierderea unor investitii importante. De asemenea, un alt risc de reglementare poate fi retragerea licentelor de dealer de pe piata valutara interbancara. Riscul de reglementare poate fi intalnit si cand o banca specializata intr-un anumit domeniu se transforma intr-o banca universala, urmand astfel sa concureze cu celelalte banci. In categoria riscurilor de reglementare poate exista si riscul aditional ca autoritatea de reglementare sa modifice politicile de operare. Autoritatile de reglementare pot stabili prin cerintele de adecvare a capitalului cine sa ramana si cine sa paraseasca piata serviciilor financiare.

Riscul de operare consta in riscul ca sistemele de calcul sa nu functioneze corect.

Riscul de marfa Preturile marfurilor pot sa afecteze uneori imprevizibil bancile, precum si alti creditori, avand impact general atat asupra economiilor, cat si asupra debitorilor.

Riscul resurselor umane. Reprezinta forma de risc cea mai subtila, foarte dificil de masurat, care rezulta din politica de personal: recrutarea, pregatirea, motivarea si mentinerea specialistilor. Un risc similar este riscul de motivare neadecvata a salariatilor, care in unele situatii poate avea efecte mari. Se refera la absenta stimulentelor sau acordarea gresita a acestora.

Riscul legal afecteaza banca atunci cand debitorii au pretentia ca falimentul lor a fost cauzat de faptul ca banca a promis ca nu va retrage creditul sau ca va acorda credite suplimentare;

Riscul de produs. Acesta se refera la marele risc ca produsele oferite de catre o institutie financiara sa se uzeze si sa devina necompetitive. Un astfel de risc poate fi intalnit la ATM-uri.

Riscuri determinate de piata de capital.

In general, pietele de capital si riscurile lor afecteaza valoric toate companiile. Bancile furnizeaza pietelor industriale si consumatorilor produse si servicii financiare care preiau riscurile acestor piete. Din punct de vedere al pietei de capital, exista urmatoarele tipuri de risc:

Riscul ratei dobanzi, este reprezentat de sensibilitatea fluxului de numerar la schimbarile ratelor dobanzii. Fluctuatia pretului activelor financiare si pasivelor datorita schimbarii ratei dobanzii intr-o perioada de timp poate transforma diversele riscuri (ex., riscul de creditare) intr-o amenintare majora la adresa unei banci.

Pentru perioada actuala riscul de dobanda aferent activitatii in moneda nationala in cea mai mare masura, este de fapt preluat de clientii bancilor. Se urmareste o minimalizare a riscului ratei dobanzii in functie de raportul dintre activele purtatoare de dobanzi si pasivele purtatoare de dobanzi. Valoarea raportului trebuie sa fie cat mai aproape de unu.

Riscul de lichiditate este cel mai important risc al pietei de capital si el consta in aceea ca o banca nu dispune de lichiditati corespunzatoare pentru a acoperi obligatii financiare la un moment dat.

Pentru asigurarea nevoilor de lichiditate, se pot folosi atat active, cat si pasive. Sursa traditionala de lichiditate o reprezinta activele lichide. Pasivele bancilor pot fi si ele transformate in lichiditate, in sensul ca se pot emite cu usurinta titluri de imprumut pentru a obtine numerar la costuri rezonabile. Daca bancile au nevoie de numerar, fie vand active, fie cresc imprumuturile. Bancile cumpara titluri de valoare pe termen scurt, in vederea asigurarii unei lichiditati imediate. Pentru activitatea pe termen lung, banca, in ceea ce priveste lichiditatea, urmareste o armonizare intre elementele de activ si componentele lor din pasiv. Monitorizarea riscului lichiditatii presupune pentru lichiditatea generala asigurarea unui nivel favorabil al raportului, intre 2 si 2,5, iar pentru lichiditatea imediata peste 20%.

Riscul valutar. Riscul valutar sau riscul ratei de curs apare la orice cumparare sau vanzare de moneda, alta decat cea in care se evidentiaza in contabilitate. Volatilitatea cursurilor valutare poate influenta capacitatea debitorilor de a-si rambursa imprumuturile. Pentru acoperirea riscului valutar, sunt utilizate:

contractele forward (contracte clasice la orice data in viitor, orice valuta, la un anumit termen);

operatiuni swap - asigura infuzie de lichiditate in moneda necesara, acopera pozitia valutara

Riscul de decontare se refera la transferul de sume intre bancile locale si cele internationale. Acest risc este administrat atent prin intermediul unor tehnologii sofisticate de urmarire a platilor. Astfel, prin acest sistem se efectueaza o singura plata la sfarsitul zilei, in locul a nenumarate plati prin tranzactiile individuale.

Riscul de baza este o varietate a riscului ratei dobanzii. Pentru protectia impotriva ratei dobanzii, se pot utiliza combinatii de tranzactii.

Institutiile financiare, respectiv bancile comerciale, in activitatea lor de prestatoare de servicii financiare, isi gestioneaza riscurile proprii, dar ele pot sa si transfere riscul prin tranzactii de hedging. Daca riscul pentru banca este inevitabil, povara lui si, respectiv, costurile pe care le determina sunt ambele administrabile, transferabile. Swap-urile, optiunile, contractele futures sunt modalitati de transferare a riscului.

B. Expunerea la risc a unei societati bancare este generata atat de ansamblul activitatii sale, cat si de fiecare tip de operatiune (tranzactie) efectuata Astfel, este delimitata strict expunerea pura la risc (riscuri pure) si cea suplimentara (riscuri lucrative).

Riscurile pure sunt cele care apar ca urmare a activitatii bancare curente, de fiecare zi. Aceste riscuri pot fi de mai multe tipuri:

riscuri fizice (avarii, accidente etc)

riscuri financiare (pierderi de date, de documente, distrugeri de arhive etc);

riscuri criminale si frauduloase (utilizarea frauduloasa a mijloacelor de plata

riscuri de raspundere (nerespectarea actelor normative in vigoare).

Riscurile lucrative (speculative) apar ca urmare a unor operatiuni prin care se incearca obtinerea unui profit suplimentar.

C. In functie de caracteristicile bancare, riscurile se pot clasifica in:

Principalele riscuri financiare care pot afecta activitatea unei societati bancare sunt:

riscul de lichiditate (de finantare);

riscul de faliment (de capital).

Astfel, un risc sporit de creditare genereaza riscul lichiditatii, iar in conditiile in care societatea bancara in cauza nu poate atrage rapid de pe piata resurse, apare riscul de faliment (de capital). O politica excesiva de creditare, corelata cu o lichiditate inadecvata, reprezinta o cauza foarte frecventa a falimentului bancar.

Riscurile de prestare sunt cele care afecteaza sfera serviciilor bancare. Acestea pot fi:

riscul operational, respectiv, incapacitatea bancii de a asigura servirea profitabila a clientilor;

riscuri generate de introducerea de noi produse bancare;

riscul tehnologic, asociat structurii ofertei de produse financiare;

riscul strategic, determinat de probabilitatea de a nu alege strategia optima perioadei si conditiilor date (economice, monetare, financiar-bancare, valutare, sociale, politice).

Riscurile ambientale cuprind acea clasa a riscurilor care este considerata ca avand un puternic impact asupra performantei bancare, dar asupra carora societatea bancara are un control limitat. Aceasta grupa de riscuri cuprinde:

riscul de frauda

riscul economic, determinat de evolutia mediului economic;

riscul concurential,  datorat in special  modificarii conditiilor de pe piata

riscul legal.

D. O alta clasificare este cea data de Banca Reglementelor Internationale, astfel:

a) Riscuri financiare

riscul ratei dobanzii (sensibilitatea rezultatelor financiare la variatia nivelului ratelor dobanzii);

riscul cursului de schimb (diminuarea profitului net bancar si/sau modificarea marjei dobanzii bancare, datorita variatiei cursului valutar pe piata

riscul de lichiditate (incapacitatea societatii bancare de a-si finanta operatiunile curente, datorita necorelarii scadentelor operatiunilor de pasiv cu plasamentele sub forma creditelor);

riscul titlurilor cu venit variabil (aparut in urma tranzactionarii titlurilor pe pietele financiar-bancare).

b)Riscuri legate de parteneri:

riscul clientelei (probabilitatea ca, in timp, clientul sa devina insolvabil sau sa nu-si poata onora obligatiile catre banca

riscul aparut pe piata interbancara in operatiunile pe piata monetara, ca urmare a variatiei ratelor dobanzilor);

riscul de tara (posibilitatea ca un stat sa nu doreasca sau sa nu-si poata onora obligatiile financiare fata de un alt stat sau fata de institutiile financiar-bancare internationale);

riscul de credit (furnizor, piata

c)Riscuri comerciale:

riscul de produse (care poate aparea atat din punctul de vedere al productiei, transportului, livrarii, dar si din cel al pretului);

riscul serviciilor (atat din punctul de vedere al prestarii serviciului in cauza sau/si din cel al tarifelor);

riscul de plata (riscul ratelor dobanzilor, al preturilor, al cursului de schimb);

riscul de imagine (care apare atunci cand o societate bancara este implicata fie intr-un scandal mass-media, fie se afla in criza de lichiditate sau este insolvabila

d)  Riscuri legate de forta de munca (ca numar, structura ori ca pregatire profesionala, eficienta, imagine).

e)  Riscuri operationale si tehnice, legate de calitatea operatiunilor, de nivelul de informatizare etc.

f)Riscuri ale gestiunii interne:

riscul de reglementare (asemanator celui legal, dar cu incidenta numai asupra reglementarilor interne proprii societatii bancare in cauza

riscul de strategie (alegerea unei strategii inadecvate momentului);

riscul resurselor umane (numar, componenta, pregatire profesionala, educatie etc);

E. in functie de elementele afectate de producerea riscului, literatura de specialitate deosebeste:

a)Riscuri financiare, de lichiditati (afecteaza elemente de activ si pasiv):

riscul de credit;

riscul titlurilor guvernamentale;

riscul cursului de schimb (valutar);

riscul ratei dobanzii;

riscul de pret

riscul de lichiditate a pietei;

riscuri tehnice, organizatorice (afecteaza fluxul de numerar).

b)Riscul tranzactional:

riscul tranzactional in cazul vanzarilor facute in moneda straina

riscul tranzactional in cazul obligatiilor de plata in moneda straina

riscul tranzactional al contractelor in moneda straina