Caracterizare generala a impozitelor indirecte

Caracterizare generala a impozitelor indirecte

Statul utilizeaza pentru procurarea resurselor financiare publice, in afara impozitelor directe si impozitele indirecte.

Impozitele indirecte reprezinta impozitele percepute cu prilejul vanzarii unor bunuri, prestarii unor servicii, importurilor sau exporturilor, aceste impozite fiind incluse in pretul de vanzare al produselor sau in tarifele serviciilor.

Utilizarea impozitelor indirecte se realizeaza incepand cu evul mediu, cand sunt folosite taxele vamale si accizele, care constituiau un ansamblu de impozite pe actele de consum sau de circulatie. La acestea s-a adaugat mai tarziu impozitul pe cifra de afaceri, care a fost experimentat pentru prima oara in SUA dupa razboiul de secesiune, si care in timpul primului razboi mondial sau imediat dupa acesta a fost adoptat de aproape toate tarile capitaliste.

Daca in tarile dezvoltate, de regula, contributia cea mai importanta la formarea veniturilor fiscale o au impozitele directe, din motive de echitate fiscala, in tarile in curs de dezvoltare ponderea impozitelor indirecte o devanseaza pe cea a impozitelor directe. Aceasta se explica pe de o parte prin faptul ca economiile tarilor in curs de dezvoltare au performante mai reduse, veniturile si averile realizate fiind mai mici, iar pe de alta parte prin avantajele pe care le prezinta impozitele indirecte:

- comoditate si cost relativ redus al perceperii;

- au un randament fiscal ridicat si o mare elasticitate, care permite ca impozitul sa fie adoptat in permanenta necesitatilor conjuncturale de venituri ale statului;

- sunt mai usor acceptate de contribuabili, deoarece sunt cuprinse in pretul de vanzare al produselor (tarifele serviciilor) si sunt mai greu sesizate de acestia;

- distorsioneaza mai putin deciziile economice ale indivizilor si corporatiilor decat aplicarea unor impozite directe cu cote ridicate de impunere si permite reducerea evaziunii fiscale.

Totusi trebuie mentionat ca impozitele indirecte prezinta si un mare dezavantaj, datorat caracterului inechitabil al acestora. Deoarece nivelul impozitelor indirecte este acelasi, indiferent de marimea venitului sau averii contribuabilului si de greutatile cu care acesta se confrunta, acestea vor apasa mai greu asupra contribuabililor cu venituri reduse favorizand pe cei aflati la polul opus.

Impozitele indirecte cunosc urmatoarele forme de manifestare: taxe de consumatie, venituri provenind de la monopolurile fiscale, taxe vamale si alte taxe. Dintre acestea taxele de consumatie constituie cel mai important impozit indirect.

Taxele de consumatie sunt incluse in preturile de vanzare ale marfurilor si serviciilor realizate in interiorul tarii, precum si in ale celor importate, marind pretul acestora. Ele pot avea fie forma taxelor speciale de consumatie (cunoscute sub denumirea de accize), care se aplica doar asupra anumitor categorii de bunuri, fie forma unor taxe generale pe vanzari care se percep la vanzarea majoritatii bunurilor si serviciilor.

Accizele se instituie asupra unor produse cu o pondere mare si consta in consum si care au o cerere inelastica neputand fi substituite cu alte bunuri. In sfera de aplicare a accizelor intra produse precum: bauturile alcoolice, produsele din tutun, uleiurile minerale si produsele energetice precum si produsele de lux (blanuri, bijuterii, parfumuri s.a.). Accizele se calculeaza fie in suma fixa pe unitatea de masura fie in baza unor cote procentuale aplicate asupra pretului de vanzare.

Taxele generale pe vanzari cuprind, din punct de vedere al verigii la care se incaseaza, impozitul cumulativ pe cifra de afaceri, care se calculeaza la toate verigile prin care trece o marfa pana ajunge la consumatorul final, si impozitul pe cifra de afaceri unic, care se incaseaza o singura data, indiferent de numarul verigilor prin care trece o marfa pana la producatorul final, el putand fi aplicat fie la nivelul producatorului (se numeste taxa de productie) fie in stadiul comertului cu ridicata ori cu amanuntul (se numeste impozit pe circulatie sau impozit pe vanzare). La randul sau impozitul cumulativ pe cifra de afaceri poate fi impozit pe cifra de afaceri bruta, care se calculeaza prin aplicarea cotei de impozit asupra intregii valori a marfurilor vandute, care include si impozitele platite anterior, sau impozit pe cifra de afaceri neta, care se aplica numai asupra diferentei dintre pretul de vanzare si pretul de cumparare, adica numai asupra valorii adaugate la nivelul fiecarei verigi. Acesta din urma este denumit taxa pe valoarea adaugata si reprezinta cel mai important impozit indirect pe plan european.

Monopolurile fiscale pot fi instituite de catre stat asupra producerii si/sau comercializarii unor marfuri precum: tutunul, alcoolul, cartile de joc si alte produse specifice. Veniturile obtinute de stat din monopolurile fiscale sunt formate pe de o parte din profitul obtinut din producerea si comercializarea acestor marfuri, iar pe de alta parte din impozitul indirect inclus in pret.

Taxele vamale pot fi percepute de stat asupra importului, exportului si tranzitului de marfuri. In practica fiscala cele mai utilizate sunt taxele vamale de import, in timp ce taxele vamale de export si de tranzit se intalnesc sporadic, deoarece statele sunt interesate in incurajarea exportului de marfuri si a tranzitului de marfuri, de pe urma acestora realizandu-se incasari in valuta. Taxele vamale de import se instituie asupra importului de marfuri si se calculeaza asupra valorii acestora, ele fiind percepute in momentul in care marfurile trec frontiera tarii importatoare. Aceste taxe, concepute ca instrumente de protejare a producatorilor nationali impotriva concurentei straine, actioneaza de multe ori ca o frana in calea unui comert liber si de aceea tarile membre ale Organizatiei Mondiale a Comertului negociaza periodic pentru reducerea taxelor vamale pe diferite categorii de produse, ceea ce a dus la reducerea taxelor vamale ca marime relativa in raport cu valoarea totala a importurilor.

Taxele, ca forma a impozitelor indirecte, reprezinta platile pe care le fac diferite persoane fizice si juridice pentru serviciile efectuate in favoarea lor de anumite institutii publice, nivelul lor fiind de obicei superior costului acestor servicii. Dupa natura lor taxele pot fi clasificate in taxe judecatoresti, taxe de notariat, taxe consulare si taxe de administratie.