Cheltuieli publice - Caracterizare generala

Cheltuieli publice - Caracterizare generala

Cheltuielile publice bugetare din aceasta categorie joaca un rol deosebit de important prin impactul pe care il au asupra dezvoltarii fiecarei tari sub aspect social si economic, contribuind din plin la progresul umanitatii, in general.

Rolul pozitiv indeplinit de cheltuielile cu actiuni social-culturale a determinat tendinta statului modern de asumare a unor sarcini sporite, vizand imbunatatirea posibilitatilor de acces al cetatenilor la serviciile caracteristice acestui domeniu, cu atat mai mult, cu cat revolutiile tehnico-stiintifice au amplificat nevoia de instruire si cunoastere, ca premise indispensabile mersului ascendent al omenirii.

Prin continutul acestor cheltuieli, sunt avute in vedere actiuni de interes general ce se intreprind in scopul asigurarii de servicii publice destinate populatiei, in ansamblu, sau anumitor categorii ori indivizi, fie gratuit, fie cu plata redusa fata de costurile acestora, inclusiv sub forma acordarii unor sume de bani (burse, pensii, indemnizatii etc.).

Conditiile concrete si formele specifice de manifestare a lor sunt determinate de natura activitatii institutiilor publice profilate pe acest domeniu, intre care: scoli, spitale, biblioteci, teatre, filarmonici etc.

Prin prisma impactului lor asupra produsului national, aceste cheltuieli apar, in prim plan, drept consumuri definitive de resurse, determinand diminuarea PIB, respectiv a avutiei nationale. Pe de alta parte, este insa recunoscut impactul lor pozitiv indirect asupra PIB, prin contributia adusa la crearea unor premise favorabile sporirii acestuia, deoarece majoritatea actiunilor de acest fel antreneaza cresterea capacitatii creatoare si a potentialului productiv al natiunii.

In conditiile specifice lumii contemporane, in majoritatea statelor s-au inregistrat cresteri importante ale acestor cheltuieli, atat in sume absolute, cat si ca pondere in PIB si in total cheltuieli bugetare.In tarile dezvoltate, ponderea acestor cheltuieli in PIB depaseste sensibil 20%, dar cu variatii importante, ajungand in unele tari chiar la nivele de peste 40% .

Tabelul 5.1.

Ponderea cheltuielilor publice pentru actiuni social-culturale in PIB si in totalul cheltuielilor publice

In tabelul 5.1 sunt redate ponderile cheltuielilor publice pentru actiuni social-culturale in produsul intern brut si in totalul cheltuielilor publice, in cateva tari dezvoltate si in tarile Uniunii Europene; principalele tari dezvoltate repartizeaza intre 21,5% si 31,7% din PIB pentru finantarea actiunilor social-culturale; in tarile U.E., ponderile variaza intre 38,8% si 40,6% (Danemarca, Finlanda, Luxemburg, Slovacia si Suedia) si 21% - 26% in tari precum Lituania, Letonia, Irlanda, Spania si Cehia

Diferentierea importanta intre cele doua grupuri de tari trebuie pusa in primul rand,  pe seama nivelului diferit de dezvoltare, care impune limite de redistribuire a PIB si prioritati diferite in alocarea resurselor respective pe categorii de cheltuieli. Asa, de pilda, s-a conturat ca o caracteristica faptul ca in majoritatea tarilor slab dezvoltate statul aloca sume mai mari pentru actiuni economice si dezvoltarea infrastructurii, ceea ce reprezinta o optiune fireasca, dar implica alocatii mai mici si ponderi mai reduse in PIB ale altor categorii de cheltuieli.

Totodata, pornind de la corelatia indirecta ce se manifesta intre aceasta categorie de cheltuieli si dezvoltarea economica a diferitelor tari, o buna parte a lor, in primul rand cele pentru invatamant, se considera a fi  investitii in capital uman, apreciate ca fiind cele mai rentabile.

In ceea ce priveste structura interna a cheltuielilor pentru actiuni social-culturale, se disting urmatoarele subgrupe: cheltuieli pentru invatamant; cheltuieli pentru cultura si arta; cheltuieli pentru ocrotirea sanatatii; cheltuieli cu securitatea sociala. Intr-o alta varianta de grupare, primele doua se regasesc impreuna sub denumirea de cheltuieli pentru educatie.

Din punct de vedere al compozitiei reale a acestei categorii de cheltuieli, inregistrata in diferite tari, ponderea cea mai mare apartine, in tarile dezvoltate, subgrupei referitoare la securitate sociala, care in ultimele decenii a reprezentat peste 50% din totalul cheltuielilor social-culturale in tari ca: Germania, Franta, Danemarca, Marea Britanie etc. Spre deosebire, in tarile in curs de dezvoltare, ponderea cea mai ridicata in totalul cheltuielilor social-culturale revine celor pentru invatamant. Prin comparatie, ponderea cea mai mica in cheltuielile din aceasta categorie o detin cele pentru cultura si arta, atat in tari dezvoltate, cat si in tarile in curs de dezvoltare.

Sursa principala de finantare a cheltuielilor pentru actiuni social-culturale o constituie fondul bugetar, respectiv bugetul public. In mod obisnuit, ele se reflecta in raport cu aria de interese vizate, in fiecare dintre verigile sistemului bugetar, regasindu-se, fie in bugetul general sau federal, fie in bugetele unitatilor administrativ-teritoriale sau ale statelor membre ale unei federatii.

In mai multe tari, o a doua sursa de finantare o reprezinta anumite fonduri cu destinatie speciala, cum sunt: fondul asigurarilor sociale, fondul de sanatate, fondul de somaj etc.

Deoarece unele dintre institutiile cu caracter social-cultural desfasoara si activitati aducatoare de venituri, o parte din cheltuieli se poate acoperi din surse proprii, ceea ce semnifica o autofinantare partiala.

In fine, o alta sursa de finantare o reprezinta ajutoarele financiare externe acordate, fie de catre institutii si organisme internationale (UNICEF, UNESCO), fie de alte state, de regula, de catre cele industrializate celor in curs de dezvoltare.