Cheltuielile publice pentru cultura, culte si actiuni cu activitati sportive si de tineret

Cheltuielile publice pentru cultura, culte si actiuni cu activitati sportive si de tineret

Pentru realizarea unor obiective ale politicii sociale privind serviciile culturale, artistice, sportive etc. autoritatile statului utilizeaza o parte din resursele financiare publice pentru organizarea unor actiuni sau intretinerea si functionarea unor institutii specializate in aceste domenii. Resursele financiare destinate culturii contribuie la cresterea calitatii factorului uman, actiuni care isi aduc aportul la formarea personalitatii umane. Aceste resurse intra in componenta "investitiei in resurse umane", ele au un efect indirect, dar influenteaza pozitiv activitatea economica si sociala si, in final, contribuie la cresterea economica.

Cheltuielile publice pentru cultura au in structura lor diferite componente; in unele tari ele apar impreuna cu actiunile pentru culte, activitati sportive si de tineret, iar in altele apar sub forma cheltuielilor pentru "recreere, cultura, culte". In mod obisnuit asemenea cheltuieli detin in bugetele statelor, ponderi relativ reduse, atat in totalul cheltuielilor social-culturale, cat si in totalul cheltuielilor publice.

Institutiile si actiunile finantate in cadrul acestor cheltuieli sunt cele de cultura (biblioteci, muzee, case de cultura, edituri), institutii artistice (teatre, case de film, filarmonici), actiunile sportive si de tineret, cultele. Activitatea desfasurata de aceste institutii se poate concretiza in anumite bunuri materiale (care au si o valoare spirituala) cum sunt: cartile, filmele, discurile, picturile, sculpturile sau se prezinta sub forma unor servicii culturale, spirituale, artistice, sportive, cum sunt: concertele, spectacolele de teatru, opera, balet, campionate sau concursuri sportive etc.

Aceste particularitati influenteaza si sistemul de finantare a actiunilor respective. Asa de pilda, in cazul producerii de bunuri materiale, se desfasoara o activitate cu caracter economic, chiar daca este generata de o munca de creatie literara sau artistica. Din vanzarea acestor bunuri se obtin venituri care sunt folosite pentru autofinantarea activitatii respective. Realizarea serviciilor culturale, artistice si sportive se poate face gratuit sau cu plata (taxe, tarife sau preturi) care insa, nu acopera intotdeauna valoarea de piata a serviciului respectiv. De aceea, in aceste cazuri, institutiile respective au nevoie de subventii ce se asigura din bugetul statului sau din alte surse. Este de remarcat ca institutiile cultural-artistice pot fi publice, de importanta nationala sau locala, sau pot fi proprietate particulara.

Institutiile si activitatile cultural-artistice, cultele, actiunile sportive si de tineret se finanteaza de la bugetul statului fie integral, fie partial, prin acordarea de subventii in completarea veniturilor lor proprii. In totalul cheltuielilor publice pentru cultura preponderente sunt cheltuielile curente (de personal, materiale), cheltuielile de capital avand o pondere mai redusa.

In afara bugetului, finantarea cheltuielilor publice pentru cultura se mai realizeaza si din veniturile proprii ale institutiilor respective, realizate din activitati specifice. In aceasta categorie se includ institutiile artistice de spectacole, muzicale etc. care obtin venituri din activitatea desfasurata. O importanta mare o au donatiile si sponsorizarile, ca resurse ce acopera o parte din cheltuielile acestor institutii. In toate tarile, legislatia fiscala prevede o serie de facilitati pentru persoanele fizice sau juridice care sprijina material sau financiar activitati culturale, artistice, sportive, religioase, etc.

In Romania exista urmatoarele sisteme de finantare :

Finantarea bugetara - respectiv alocarea integrala de la buget a fondurilor necesare intretinerii si functionarii institutiei si varsarea la buget a eventualelor venituri realizate, sistem ce se aplica, de exemplu, in cazul bibliotecilor;

Finantarea din venituri extrabugetare - respectiv retinerea veniturilor realizate pentru a acoperi unele cheltuieli stabilite si primirea in completare a unor subventii de la bugetul de stat sau de la bugetele locale (cazul caselor de cultura, al muzeelor, al unor institutii de spectacole si concerte);

Autofinantarea - in cazul institutiilor care au venituri suficiente pentru a-si acoperi in totalitate cheltuielile, desfasoara activitati cu caracter economic, cum sunt editurile, casele de filme sau alte institutii;