Fiscalitate

Clasificarea impozitelor si taxelor.

Elemente comune specifice acestora.

Impozitele si taxele sunt de o mare varietate, insa prezinta interes clasificarea acestora potrivit clasificatiei bugetare, adica ordinii in care acestea se inscriu in bugetul de stat si in bugetele locale.

Bugetul public este format din :

- buget de stat

- bugete locale

- bugetul asigurarilor sociale

- bugetul fondurilor speciale

Potrivit clasificatiei bugetare veniturile se impart in doua categorii :

A) Venituri curente

B) Venituri de capital

A) Veniturile curente cuprind :

a) venituri fiscale (impozite directe si indirecte)

b) venituri nefiscale

a) Impozitele directe - se caracterizeaza prin aceea ca sunt suportate de cei care le platesc, in cunostinta de cauza. Exemplu : impozitul pe profit, impozitul pe venituri de natura salariala, impozitul pe venitul agricol, impozitul pe veniturile persoanelor care desfasoara activitati independente, etc.

Impozitele indirecte - de regula sunt suportate de catre cei care le platesc (consumatorul final). Ele sunt cuprinse in preturi si tarife si se realizeaza de la utilizatorii finali prin intermediul pretului si tarifului. Exemplu : T.V.A., taxele vamale, accizele, impozitul pe spectacole, etc.

b) Venituri nefiscale - cuprind anumite varsaminte care se fac la buget, dar care nu au caracter fiscal. Exemplu : varsamintele din profitul net al regiilor autonome, varsaminte de la institutiile publice, taxe de metrologie, taxe consulare, de spitalizare (pe care le incaseaza spitalele de stat si le varsa la buget), etc).

B) Veniturile din capital cuprind :

- venituri din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice

- venituri din valorificarea stocurilor de la rezerva de stat si de mobilizare

In functie de modul de asezare, urmarire si percepere, impozitele si taxele pot fi :

v      Impozite si taxe care se calculeaza si se varsa de catre platitori prin autoimpunere.

Ex. : impozitul pe veniturile persoanelor independente, pe profit, pe veniturile de natura salariala, T.V.A., accizele, etc.

v      Impozite si taxe care se determina in baza declaratiei initiale a contribuabilului.

Ex. : impozitul pe veniturile persoanelor independente, pe cladiri, pe terenuri, asupra mijloacelor de transport, din cedarea folosintei bunurilor.

v      Impozite si taxe care se stabilesc in mod intamplator, adica atunci cand intervin anumite situatii prevazute de lege.

Ex. : amenzi, penalitati, taxe vamale, taxe de timbru, taxe de succesiune, etc.

v      Venituri bugetare cu debit, care se stabilesc cu anticipatie pe baza declaratiei platitorilor, care sunt inregistrati in "Registrul de Rol" cu debitele respective.

Ex. : taxa asupra mijloacelor de transport, pe cladiri, terenuri, pe veniturile meseriasilor, etc.

v      Venituri bugetare fara debit, care nu sunt inregistrate in prealabil in debitul contribuabilului ci se percep pe masura ce obligatia platitorului devine exigibila.

Ex. : impozitul pe profit, T.V.A., accizele, impozitul pe veniturile salariale.

Elemente comune specifice impozitelor si taxelor

Aceste elemente comune se regasesc sub diferite forme la fiecare impozit si taxa. Ele sunt precizate chiar de actele normative care reglementeaza veniturile bugetare.

Elementele comune se folosesc la asezarea, urmarirea si perceperea impozitelor, precum si la stabilirea sanctiunilor in cazul neindeplinirii obligatiilor prevazute in legile fiscale.

Elementele tehnice comune sunt

1) Obiectul impozitului

2) Baza de calcul

3) Subiectul impozitului

4) Platitorul

5) Cuantumul unitar sau cota impozitului

6) Termenul de plata (scadenta)

7) Inlesnirile acordate la plata

8) Drepturile platitorilor de impozite

9) Obligatiile platitorilor de impozite

10) Sanctiuni aplicate in caz de neindeplinire a obligatiilor fiscale.

1) Obiectul impozitului

- este elementul care sta la baza asezarii acestuia si poate fi diferit in functie de provenienta venitului, scopul urmarit si natura platitorului. Astfel, pot constitui obiect al impozitelor si taxelor elemente ca : venitul, profitul, valoarea, bunul, actul sau fapta, etc.

Venitul - constituie obiect al impozitelor in mai multe situatii, ca de exemplu : in cazul impozitelor veniturilor realizate de liberi profesionisti, in cazul impozitului pe cedarea folosintei bunurilor, pe venitul agricol, pe salarii, etc.

Profitul - face obiect al asezarii impozitului pe profit, care este acela reglementat in cazurile prevazute de legislatia privind impozitul pe profit.

Valoarea - constituie obiect al T.V.A. Bunurile sunt folosite ca baza in asezarea mai multor impozite, ca de exemplu : cladiri (impozitul pe cladiri), terenuri (taxa pentru folosirea terenurilor), mijloacele de transport auto, moto, velo si pe apa (taxa asupra mijl. de transport).

Actele si faptele - sunt folosite ca obiect mai ales in asezarea taxelor de timbru instituite pentru eliberarea, legalizarea si autentificarea unor acte, cat si pentru deschiderea si dezbaterea succesiunilor sau solutionarea litigiilor de catre instantele de judecata.

Exemplu de taxe de timbru : eliberarea cartii de identitate, a permisului de conducere, a pasaportului, pentru autorizatia de constructie, de functionare, taxe de divort, taxe pentru dezbaterea succesiunilor, taxe pentru solutionarea unor contestatii.

2) Baza de calcul

- reprezinta elementul pe care se fundamenteaza calculul impozitului. Baza de calcul poate sa fie aceeasi cu obiectul impozitului sau poate sa difere de aceasta. De cele mai multe ori obiectul insusi este baza de calcul a impozitului, mai ales atunci cand obiectul imbraca forma venitului, valorii, profitului. Exemplu : in cazul impozitului pe venit, al impozitului pe profit, al T.V.A.

Poate aparea situatia cand baza de calcul difera de obiect ; Exemplu : in cazul taxelor de succesiune obiectul il constituie deschiderea si dezbaterea succesiunii si actele intocmite cu acest prilej. Baza de calcul este reprezentata de activul net succesoral (adica valoarea succesiunii diminuata cu eventualele cheltuieli efectuate).

In cazul impozitului pe cladiri obiectul este cladirea respectiva. Baza de calcul este valoarea cladirii, stabilita diferentiat in functie de amplasare (mediu urban sau rural) sau de apartenenta acesteia (persoana fizica sau juridica).

Pentru persoanele fizice in mediul urban impozitul este de 0,2 %, iar in cel rural este de 0,1 %. Pentru persoanele juridice taxa este cuprinsa intre 0,5 si 1 %, aplicabila la valoarea de inventar, actualizata, reevaluata si reflectata in contabilitate.

In cazul taxei asupra mijloacelor de transport auto si moto, obiectul este bunul respectiv, iar baza de calcul este reprezentata de capacitatea cilindrica a bunului.

Astfel, 500 cm³ = 1 cilindree, ceea ce reprezinta o unitate de masura. Apoi se va calcula taxa in procente, raportata bineinteles la capacitatea cilindrica.