Definitiile si caracteristicile impozitelor

Definitiile si caracteristicile impozitelor

Prelevarile fiscale .

In economia de piata, statul participa la viata economica asigurand comunitatii

nationale componentele acesteia, bunurile si serviciile publice ( aparare, sanatate , educatie ) , intervenind in functionarea economica pentru atenuarea fluctuatiilor conjuncturala, dar si pentru orientarea dinamica .

Finantarea cheltuielilor statului necesare realizarii acestor actiuni reclama existenta surselor de finantare.

Principalele surse de finantare a actiunilor statului

prelevarile fiscale generate de participarea statului in calitate de agent economic, de subiect de drept suveran, calitate in care acesta preia o parte din venitul creat de catre subiectii economici ;

veniturile obtinute din participarea statului ca partener la societatile cu caracter productiv sau financiar;

imprumuturile bancare - nationale sau internationale ;

imprumuturile publice pe pietele financare ;

ajutoare si donatii.

Resursele destinate finantarii actiunilor statului au un caracter

permanent sau exceptional. Ponderea diverselor resurse depinde de particularitatile economice si de politica promovata de stat.

Intr-o abordare financiara prelevarile fiscale reprezinta obligatiile stabilite in baza autoritatii de care dispune statul, fara destinatie speciala ( nu exista o contraprestatie directa ), obligatii care au caracter pecuniar definitiv, sub forma de impozite si taxe destinate finantarii cheltuielilor publice in diverse proportii.

Abordarea tehnica a impozitelor.

Pornind de la definitia prelevarii fiscale , impozitul se defineste ca o prelevare

pecuniana efectuata de autoritatea publica cu titlu definitiv si fara contraprestatie imediata in scopul acoperirii cheltuielilor publice si interventiei in viata economica si sociala a tarii.

Definitia evidentiata principalele caracteristici ale impozitului:

este o prelevare pecuniara ( varsarea acestuia se efectueaza sub forma de bani ) ;

este o prelevare definitiva ( contribuabilului nu i se restituie niciodata suma ) ;

are un caracter obligatoriu : prin adoptarea principiilor si modalitatilor de putere executiva, impozitul devine o prerogativa a autoritatii publice, fiind impus tuturor subiectilor economici prin mijloacele de constrangere ale statului;

nu presupune contraprestatie imediata : pentru contribuabili impozitul nu genereaza o contraprestatie imediata, chiar daca acestia beneficiaza de avantajele furnizate prin existenta statului, deoarece nu exista nici o proportie intre suma impozitului achitat si serviciul furnizat contribuabililor de catre stat . Aceasta absenta a contraprestatiei directe din partea statului permite o mai buna diferentiere a impozitului fata de alte obligatii , ale subiectilor economici catre stat ( cotizatii fiscale si taxe fiscale) ;

este destinat acoperirii cheltuielilor publice : totusi acoperirea lor din incasarile fiscale este incompleta deoarece exista categorii de cheltuieli cu caracter public, care nu sunt finantate din impozit  ( cheltuielile de functionare a anumitor institutii publice) ;

un instrument de interventie : un mijloc de actiune care permite statului sa intervina in functionarea economica deoarece impozitul afecteaza cele mai diverse domenii si vizeaza ansamblul subiectilor unei tari .

Modularea impozitului acopera 2 forme esentiale :

cresterea presiunii fiscale - vizand reducerea disponibilitatilor subiectilor economici si populatiei , in scopul micsorarii cererii globale si limitarii in acest mod a tendintelor inflationiste ;

scaderea nivelului prelebarilor fiscale - care sa permita contracararea tendintelor inflationiste relansand consumul si investitiile , creand cadrul favorabil reducerii somajului .

Abordarea politica a impozitelor.

Aceasta defineste impozitul ca un procedeu de repartizare a impozitelor

intre indivizi , in functie de capacitatile contributive ale acestora.

Prin contributia comuna concretizata prin plata impozitului , contribuabilii asigura ansamblul finantarii cheltuielilor bugetare si deci, functionarea statului.

Evident, incercarea de a dimensiona cat mai precis capacitatea contributiva a subiectilor genereaza complexitatea sistemului fiscal, conducand la cresterea costurilor, perceperii si totodata reducerea randamentului fiscal.