Clasificarea impozitelor

Clasificarea impozitelor

Sistemul modern de impunere promoveaza o mare varietate de impozite, iar clasificarea lor poate fi efectuata dupa mai multe criterii.

Un prim criteriu de clasificare este cel dupa natura sau forma concreta de prelevare a resurselor la dispozitia autoritatilor publice, fata de care impozitele se grupeaza in:

a)         impozite in natura care s-au practicat in fazele initiale ale raporturilor dintre stat si contribuabili, cunoscand forma darilor de produse (in natura) sau a prestarilor de servicii (de catre contribuabili) in favoarea statului, fara a fi de esenta financiara;

b)   impozite in bani care presupun prelevarea resurselor in forma baneasca la dispozitia statului, constituind forma actuala practicata in lumea civilizata, dar au reprezentat si primele elemente ale finantelor publice.

Dupa un al doilea criteriu, si anume, dupa modul in care se reflecta sarcina fiscala asupra suportatorului, impozitele se impart in doua mari categorii:

a) impozite directe Acestea sunt stabilite nominal in sarcina fiecarui contribuabil si se incaseaza direct de la subiectii impozitului, diminuand veniturile nominale sau averile acestora. In mod firesc, in cazul acestor categorii de impozite, subiectul impozitului este si suportatorul sarcinii fiscale.

Impozitele directe cunoscute sunt grupate, la randul lor, in alte doua categorii, si anume:

impozite reale (obiective), care au ca element fundamental obiectul impozitului, sub formele concrete de existenta a bunurilor sau materiei impozabile detinute de fiecare contribuabil;

impozite personale (subiective), care sunt concepute pornind de la subiectul impozitului, cu starea sa materiala si sociala.

Daca impozitele reale se instituiau si se suportau numai in functie de existenta obiectului impozitului (averi, venituri), indiferent de situatia concreta a contribuabililor, cele subiective au in vedere, pe langa existenta materiei impozabile, si situatia familiala ce greveaza asupra puterii contributive a subiectilor.

b) impozite indirecte Acestea presupun, la randul lor, reflectarea sarcinii fiscale asupra suportatorului in mod indirect. Ele opereaza in mod obisnuit asupra consumatorilor de bunuri si
servicii, prin includerea impozitului in pretul de vanzare sau in tariful perceput. In acest caz, platitorul direct catre stat este o alta persoana decat suportatorul real, primul fiind doar un intermediar intre stat si cel din urma, el incasand impozitul prin pretul de vanzare si virandu-l la
dispozitia statului. Impozitele indirecte afecteaza (in sensul reducerii) numai marimea reala a veniturilor suportatorilor, ele avand ca efect o diminuare a puterii de cumparare a veniturilor nominale realizate de consumatorii contribuabili.

La randul lor, in functie de forma pe care o imbraca, impozitele indirecte pot fi grupate in:

taxe de consumatie;

taxe vamale;

monopoluri fiscale;

alte taxe (de timbru, de inregistrare, etc.).

Daca se are in vedere obiectul impozitelor, acestea se clasifica in:

a)   impozite pe avere la care materia impozabila este reprezentata sub diferitele forme de concretizare a averii (bunuri mobile si imobile);

b)  impozite pe venit la care materia impozabila este reprezentata de veniturile realizate din diverse activitati, sub diferite forme (salarii, dividende, chirii etc.);

c)   impozite pe cheltuieli care au ca obiect cheltuielile efectuate pentru achizitiile de bunuri si servicii, ca expresie a folosirii veniturilor.

Dupa criteriul scopului urmarit la instituire, se pot distinge:

a)   impozite financiare, al caror rol principal este de a asigura procurarea resurselor banesti necesare statului. In principiu toate impozitele indeplinesc acest rol, desi unele au ca obiectiv principal, nu atat procurarea de resurse banesti, cat, mai ales, realizarea unor obiective de ordin social-economic;

b)  impozite de ordine sau reglatoare a caror instituire vizeaza expres si realizarea anumitor obiective urmarite de catre stat, cum ar fi, de exemplu, imbunatatirea structurii demografice, contracararea manifestarii unor fenomene perturbatoare in economia nationala etc. Din acest punct de vedere, in unele tari, mai ales in perioadele de supraincalzire a economiei, s-a apelat si la introducerea unui impozit special menit sa atenueze ritmul prea accentuat de crestere economica prin reducerea venitului disponibil pentru consum si investitii.

In conditiile actuale, sistemele fiscale ale diverselor tari contin impozite care au, atat un rol financiar, cat si unul reglator. De fapt, orice impozit modern cu caracter permanent include ambele scopuri, contribuind atat la mobilizarea veniturilor bugetare, cat si la reglarea unor laturi ale activitatii economice sau sociale.

In functie de nivelul institutional la care se administreaza impozitele, se pot distinge:

a)   impozite generale sau federale, care sunt instituite si administrate de catre organele centrale (federale) de stat;

b)  impozite locale care se instituie si administreaza de catre autoritatile publice locale.

In fine, daca se ia in considerare, drept criteriu, frecventa practicarii impozitelor in timp, se diferentiaza:

impozitele permanente, reprezentate prin formele care sunt practicate in mod continuu si se regasesc ca venituri bugetare curente de-a lungul unor mari perioade de timp;

impozite incidentale, care sunt practicate in anumite conditii, respectiv in situatii conjuncturale, pe parcursul unor perioade de timp limitate, sau in functie de obiective speciale urmarite de stat in imprejurari exceptionale (de exemplu, impozitul pe averea sau profiturile obtinute in timp de razboi).