Formele si functiile controlului. Controlul financiar

Formele si functiile controlului. Controlul financiar

Formele controlului

Activitatea economico-sociala se desfasoara printr-o diversitate de activitati ce se intersecteaza si conditioneaza reciproc. Ca functie de baza a managementului controlul are un caracter universal iar diversificarea si importanta complexitatii domeniilor si laturilor activitatii sociale si economice determina largirea sferei sale, precum si diversificarea modului de realizare a acestuia.

Tinand cont de obiectul si sfera de cuprindere a controlului unei activitati din punct de vedere tehnic, tehnologic, economic, financiar, etc. materializate prin obiectivele expuse in primul curs (modul de aplicare si indeplinire a directivelor stabilite, prevenirea si inlaturarea aspectelor negative, consolidarea si ameliorarea aspectelor pozitive, examinarea conformitatii cu programul fixat dupa principiile stabilite), activitatea de control este structurata in diferite forme, care sunt strans corelate si care actioneaza convergent, completandu-se reciproc si care alcatuiesc impreuna un sistem integrat general.

A. Dupa natura activitatii controlate si a obiectivelor urmarite, control este denumit:

- control tehnic;

- control economic;

- control juridic;

- control legislativ;

- control comercial;

- control al calitatii produselor;

- control financiar-fiscal;

- control sanitar;

- control al protectiei consumatorilor, etc.

- Controlul tehnic este exercitat de cadre cu pregatire tehnica si vizeaza:

- tehnologia productiei;

- cantitatea si calitatea mijloacelor tehnice utilizate;

- productia obtinuta.

- Controlul economic este exercitat de catre cadre cu pregatire economica si vizeaza:

- modul de alocare si utilizare a resurselor de productie;

- valorificarea corespunzatoare conform programului prestabilit;

- obtinerea eficientei vizate (programate);

- efectele sociale si impactul social.

- Controlul juridic exercitat de catre organele cu pregatire juridica si vizeaza:

- respectarea actelor normative concretizate in legi, hotarari, ordonante, ordonante de urgenta, , norme metodologice, ordine, etc.

- Controlul financiar-fiscal exercitat de catre organe cu pregatire economica care isi desfasoara activitatea in domeniul financiar fiscal si vizeaza:

- latura baneasca a activitatii economice;

- modul de calculare (stabilire) si virare a unor impozite si taxe conform destinatiei stabilite de legiuitor;

- modul de constituire si utilizare a bugetelor (propriu, consolidat, local).

Celelalte tipuri de control vizeaza un segment al vietii economico-sociale.

B. Dupa sfera de cuprindere:

- control total (cuprinde in intregime o activitate pe o perioada determinata);

- control partial;

- control integral (toata activitatea de la infiintare);

- control complex (se extinde si asupra altor activitati nefinanciare);

- control tematic (se limiteaza la o tematica data);

- control prin sondaj (e in sine si un control partial);

- control mixt (impreuna cu un control economic, tehnic sau managerial).

C. Dupa scara la care se exercita controlul:

- control macroeconomic;

- control microeconomic.

Controlul macroeconomic se exercita la nivelul intregii economii nationale prin intermediul organelor centrale (ministere) pe ramuri , subramuri ale economiei, poate viza si nivelul teritorial-judete. Controlul comunitar exercitat de catre organele specializate ale Consiliului European pentru supravegherea utilizarii fondurilor structurale sau in domeniul concurentei poate fi considerat un control european, fata de control national, dar ambele pot fi clasate ca macroeconomice.

Controlul microeconomic se exercita la nivelul verigilor de baza ale activitatii sociale si economice in regim autonom, de catre institutii publice, societati comerciale, etc., fie ca un control propriu al managerului, fie ca un control al organelor specializate (cenzorii, CFI, etc.).

D. Dupa nivelul la care se exercita controlul, exista trei tipuri:

- control primar sau supervizarea directa;

- control secundar realizat prin programe si proceduri;

- control tertiar efectuat dupa modele mentale.

Primele doua forme de control sunt foarte cunoscute (includ in mare parte formele de control deja prezentate), dar cel de-al treilea tip, cel mai puternic si care produce pagubele cele mai mari, este relativ ignorat. Acest control este efectuat prin modelele mentale care exista in interiorul si exteriorul unei entitati. Tinand cont de nivelul de implicare al personalului in solutionarea situatiilor problematice, confruntarile intre modelele mentale au loc la diferite intr-o organizatie.

Modelele mentale cuprind tot ceea ce intra in joc atunci cand o persoana iti pune intrebarea "Este just ce se spune, este just ce vad?". Aceste modele sunt in conformitate cu limba materna, mediul cultural, educatia (religioasa sau civica), istoria nationala, experiente bune sau nefericite si plecand de la idei sau ideologii construite de fiecare persoana de-a lungul vietii.

Doctrina moderna care tine cont de acest nivel considera oportun sa fie pusa in cauza supervizarea directa. De asemenea, e relaxanta ideea de a putea spune ca desi un sef e sef si stie ce face, e totusi un om si mai si greseste din cand in cand. In al doilea rand, programele si procedurile, o data implementate, devine uneori dificil sa fie modificate sau imbunatatite; pe de alta parte, in ciuda insuficientelor, acestea confera ritm si sens in viata unei entitati.

Este evident ca in cazuri conflictuale cel de-al treilea nivel de control este indicat sa gaseasca o cale de dialog. Este un control exercitat de comitete de conducere. Necesitatea acestui tip de control s-a nascut in societatile al caror obiect de activitate este informatica si unde diferentele de cultura, de autonomie, de nationalitate sunt mult mai evidente decat intr-o mica afacere de familie.

E. Dupa raportul intre momentul exercitarii controlului si activitatea controlata exista trei categorii:

- controlul prealabil sau preventiv;

- controlul concomitent sau operativ-curent;

- controlul posterior sau ulterior.

Separarea celor trei forme de control asigura o delimitare stricta a persoanelor care pot efectua controlul, a obiectivelor de control, a posibilitatilor de valorificare a constatarilor si a scopului fiecarei forme de control.

Fiecare forma de control insa asigura prevenirea, constatarea si inlaturarea aspectelor negative in activitatea economica desfasurata, cat si a neregulilor financiare, creand posibilitatea atingerii obiectivelor programate.

In practica, aceste forme de control se conditioneaza si se influenteaza reciproc, un control preventiv bine realizat, usurand munca controlului operativ-curent si poate inlatura chiar controlul ulterior, acesta ramanand fara obiect.

F. Dupa modul in care se efectueaza controlul poate fi :

- control inopinat (de exemplu Garda Financiara la nivel macroeconomic);

- control anuntat din timp (de exemplu inspectia fiscala a organelor MEF[1], pentru controlul ulterior).

G. Dupa apartenenta organelor de control:

- control intern (propriu);

- control extern;

- control al executivului (al Primului Ministru, ministere, prefecturi, Consilii locale);

- control al legislativului (Curtea de Conturi).

Functiile controlului

Ca orice functie a managementului controlul vizeaza inchiderea ciclului cu privire la activitatea desfasurata in cadrul unitatii patrimoniale, furnizand abaterile mai mult sau mai putin semnificative de la "standarde" (Legi, H.G.,Ordonante, Norme).

Functiile controlului pornind de la necesitatea obiectiva de a fi un ajutor concret pentru management sunt:

1. Functia de reglare se caracterizeaza prin aceea ca atunci cand din desfasurarea concreta, fireasca a proceselor si fenomenelor economice se constata ramaneri in urma, controlul - prin masurile pe care le stabileste in urma analizarii cauzelor care au determinat aceste ramaneri in urma (abateri) - vine cu masuri concrete de relansare, reglare, coordonare si reintegrare in parametrii preconizati.

2. Functia corectiva a controlului se realizeaza prin informarea organelor de decizie cu privire la abaterile semnalate in legatura cu nerealizarea obiectivului propus in legatura cu incalcarea normelor legale privind mijloacele si metodele utilizate pentru realizarea acestor respectiv atunci cand abaterile inregistrate depasesc tolerantele admisibile. Spre deosebire de functia de reglare care actioneaza in permanenta si presupune incadrarea continua a activitatii in parametri prestabiliti, functia corectiva se manifesta periodic si determina noi parametri de functionare a obiectivului obligatoriu mai realisti (practica dovedind uneori ca noii parametri stabiliti de catre control sunt mai deficitari, mai nerealisti, acestea se datoreaza superficialitatii controlului efectuat, organele de control, sau de ce nu, impunerea unor puncte de vedere care sunt "dictate" din diferite ratiuni si cu un anumit scop).

3. Functia de prevenire consta in aceea ca prin intermediul actiunii de control - in special a controlului preventiv -, o serie de fenomene si procese economice sunt depistate inca din faza de angajare de a se produce si sunt stopate, evitandu-se astfel efectele negative care ar putea aparea in urma nederularii corecte a acelui fenomen sau proces. Daca totusi derularea fenomenului si procesului economic e imperios reclamata de activitatea zilnica, controlul trebuie sa vina cu masuri concrete, de corectie, care sa-i dea in final o nota de legalitate.

4. Functia previzionala (de prevedere) se caracterizeaza prin aceea ca abaterile semnalate in cursul actiunii de control ca si cauzele care le-au determinat stau la baza fundamentarii deciziei pentru perioada viitoare; utilizand aceasta functie, controlul ajuta conducerea unitatii patrimoniale in asigurarea unei gestionari previzionale ale carei principale caracteristici in sinteza pot fi:

- desfasurarea echilibrata a activitatii viitoare;

- securitatea impotriva riscurilor posibile;

- descoperirea unor noi posibilitati de valorificare a rezultatelor interne.

5. Functia de evaluare a rezultatelor si stabilirea masurilor pentru corectarea lor se caracterizeaza prin aceea ca este o functie preventiva care presupune o analiza critica si riguroasa a situatiei existente la un fenomen sau proces in vederea sesizarii operative a eventualelor tendinte de abatere de la normele prestabilite si a prevenirii lor. Prin aceasta functie se apreciaza modul cum este respectata legislatia, se stabilesc lipsurile, deficientele, abaterile, se incearca corectarea si eliminarea deficientelor. Este o functie complexa ce priveste activitatea de asamblare a activitatii controlate si presupune corectitudine in furnizarea informatiei de catre locurile generatoare de aspecte deficiente.

6. Functia de indrumare si sprijin se caracterizeaza prin aceea ca, prin controlul organizat in special la nivelul unitatilor patrimoniale, organele de control pot sprijini efectiv activitatea organelor controlate (CFP, CFIG,CIOC) pe tipuri de control propriu al unitatilor patrimoniale. Prin organele pe care le are unitatea patrimoniala poate sa se asigure o desfasurare corespunzatoare a activitatii in interiorul sau, iar prin organele externe, de control financiar, fiscal, si al Curtii de Conturi, se asigura buna desfasurare a colectarii de venituri si verificarea utilizarii acestora la nivel national. Mai putini agreeaza aceasta functie de indrumare datorita unor "mici" sarcini, avantaje, ordine, dispozitii primite din partea celor care dispun efectuarea controlului.

7. Functia de constrangere se caracterizeaza prin aceea ca da posibilitatea controlului de a stabili unele masuri legale si sanctiuni economico sociale ce pot fi aplicate unitatilor controlate si persoanelor care dovedesc neglijenta, in activitatea pe care o desfasoara precum si in gospodarirea mijloacelor materiale si banesti respectiv care aduc pagube avutului public sau privat. Functia se poate materializa in:

- blocarea de fonduri in cazul constatarii unor abateri de la dispozitiile legale, precum si utilizarea acestor fonduri;

- "dispozitii obligatorii" pentru inlaturarea abaterilor de la normele legale constatate de organele de control;

- suspendarea executarii unor masuri cu caracter economico financiar luate de unitatile patrimoniale care contravin normelor legale in vigoare.

Functiile specifice apar tot mai frecvent in nomenclatorul functiilor controlului financiar din literatura de specialitate, gratie carora controlul nu mai este un scop in sine, ci un mijloc. In practica, specialistii in domeniu recomanda sa se puna un accent mai important pe functia de prevenire (previzionare) si mai putin pe functiile coercitive, desi intr-o perioada si o tara supusa coruptiei, nu poate fi neglijata nici aceasta functie.

Dintre functiile specifice mai amintim:

functia de invatare si autoinvatare a realitatilor;

functia de pregatire a agentului economic pentru luarea deciziilor in functie de rezultatele controlului;

functia de revizuire (schimbare) a obiectivelor;

functia de diagnosticare a erorilor, etc.

In contextul aratat mai sus, functionarea controlului raportat la elementele sale definitorii tin de:

- inventarierea obiectivelor controlului;

- instrumentele si mijloacele de atingere a obiectivelor;

- identificarea factorilor ce permit un control rezonabil determinat de costuri si riscuri;

- definirea informatiilor necesare controlului;

- stabilirea cadrului legislativ in care se desfasoara controlul;

- comportamentul factorului uman care in cele mai multe cazuri e determinat de propriile interese.

Principiile de organizare a sistemului de control economico-social in Romania

Principiile de organizare in sinteza pot fi formulate astfel:

- principiul integrarii in structurile de conducere si organizare a economiei nationale;

- principiul independentei si autoritatii controlului;

- principiul competentei controlului;

- principiul apropierii controlului de locul unde se iau deciziile si se concretizeaza controlul;

- principiul  specializarii;

- principiul controlului din afara-extern.

1. Principiul integrarii controlului in structura de conducere si organizare a economiei nationale porneste de la ideea ca acesta nu e un scop in sine dorinta sau emanatia unei persoane sau entitati, ci este in stransa dependenta si corelatie cu factorii care contribuie la realizarea si dezvoltarea economiei nationale si sociale a unui teritoriu.

Controlul reprezinta un mijloc cu ajutorul caruia se realizeaza urmatoarele scopuri principale:

- prevenirea si descoperirea sistemului de pagubire a avutului public si privat;

- intarirea exigentei si fermitatii fata de abateri;

- descoperirea abuzurilor si neglijentelor;

- cresterea eficientei in gospodarirea patrimoniului;

- perfectionarea activitatii economico-financiare.

Avand in vedere aceste cerinte si formele de control sunt adaptate si concepute formelor de organizare si desfasurare a activitatii economico-financiare si sociale din economia nationala.

2. Principiul independentei si autoritatii controlului porneste de la ideea ca organul de control trebuie sa poata sa actioneze independent in deplina sa cunoastere a problematicii controlate si sa poata sa dispuna masuri cu caracter obligatoriu pentru inlaturarea abaterilor deficientelor care apar fata de normele legale.

Organul de control actionand dupa acest principiu creeaza nu numai cadrul necesar organizatoric dar si cel de stabilire de raspunderi cat si instrumentele de prevenire a lipsurilor, neglijentelor si abaterilor de la o activitate normala desfasurata in cadrul unitatilor patrimoniale.

3.Principiul competentei controlului porneste de la ideea ca, potrivit acestor principii controlul trebuie sa asigure eficienta activitatii controlate. Pentru sporirea contributiei controlului la cresterea eficientei activitatii controlate este necesar ca organul de control:

- sa stapaneasca multilateral si in profunzime principiul de organizare si desfasurare a activitati controlate;

- sa cunoasca metodele si tehnicile de exercitare a controlului;

- sa posede o mare putere de analiza si sinteza care sa le permita intelegerea profunda a fenomenului;

- sa aiba posibilitatea formarii de concluzii proprii si sa propuna masuri legale de corectare si inlaturare a neregulilor constatate.

Acest principiu ofera, pentru conducerea unitatii patrimoniale, un sprijin efectiv oferindu-i acesteia posibilitati concrete de a folosi eficient aparatul de control in vederea cunoasterii realitatii existente in domeniile de activitate organizate in unitatile lor proprii.

4. Principiul apropierii controlului de locul unde se iau deciziile si se concretizeaza controlul este ajutorul expres al managementului unitatii patrimoniale. Practica demonstreaza ca organele de control cand sunt in mijlocul unitatilor controlate, rezultatele nu intarzie sa apara. Din acest motiv indiferent de natura capitalului social al unitatii patrimoniale tipurile de control propriu (CFP, CRG, CFIG, CIOC, control ulterior, audit) inregistreaza rezultate foarte bune. Exercitarea controlului pe toate treptele organizatorice in mod ierarhic si curent confera acestui principiu calitati si posibilitati multiple, aspectele deficiente putand fi usor depistate si operativ inlaturate, cu consecinte economice pozitive ce nu vor intarzia sa apara .

5. Principiul specializarii porneste de la ideea potrivit careia control actioneaza pe o arie foarte mare de activitati, abordand diverse probleme si specificitati. Avand ca punct de plecare diversitatea activitatilor controlate a problemelor si a specificitatii cu care se confrunta controlul, apare necesitatea obiectiva ca in organizarea controlului, a formelor pe care acesta le imbraca, sa se instituie o anumita specializare a cadrelor, o profilare a acestora care sa le permita pe baza cunoasterii metodologiei si tehnicii generale de control, sa exercite un control exigent, eficient si temeinic.

6. Principiul controlului extern se caracterizeaza prin aceea ca, vrand-nevrand, intre organul de control si organele controlate, daca apartin aceleiasi entitati sau unitati patrimoniale intervin mai mult sau mai putin anumite "afinitati " obiective care pot impieta asupra eficientei controlului. Din acest motiv principiul controlului extern trebuie sa-si faca simtita prezenta, iar pentru activitati si domenii cu impact asupra tipurilor de buget (consolidat, de stat, asigurari sociale de stat, locale si a fondurilor speciale) e necesara organizarea si instituirea unui control extern care in baza unei metodologii unitare sa exercite acest control.

Controlul extern reunit in cadrul Parlamentului sub forma Curtii de Conturi, in cadrul Ministerului Economiei si Finantelor sub forma activitatii de inspectie fiscala si a controlului exercitat de trezorerie, in cadrul Bancii Nationale sub forma controlului bancar, vine sa raspunda exigentelor impuse de politica economica si financiar fiscala a Guvernului, ca expresie a partidului de guvernamant.

Controlul extern trebuie sa-si atinga finalitatea vizata de legiuitor, sa contribuie efectiv la realizarea eficientei preconizate in domeniul fiscal, al executiei bugetare si al sistemului bancar.

Structura organizatorica a controlului in Romania

Pornind de la principiile de organizare si sintetizand formele de control existente in economia Romaniei putem structura o clasificare organizatorica a controlului.

1. - Din punct de vedere al organelor care efectueaza controlul avem:

- control legislativ;

- control financiar-fiscal;

- control judiciar.

a) Controlul legislativ - este exercitat de catre puterea legislativa reprezentata de Parlament si de Curtea Constitutionala.

Puterea legislativa sau Parlamentul are in componenta sa organisme de control specializate din: Senat, Camera deputatilor, Consiliul legislativ.

Atat la Senat cat si la Camera deputatilor exista organisme de control reunite in comisiile permanente, comisiile speciale, de ancheta, de rapoarte si interpelari, etc.

b) Controlul financiar-fiscal este reprezentat de Curtea de Conturi si puterea executiva. Conform Legii 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, aceasta a fost organul suprem de control financiar din subordinea directa a Parlamentului si efectua controlul financiar la regiile autonome in care statul e actionar principal, la societatile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, la institutiile publice centrale si locale, etc.

Modernizarea institutionala fiind o problema fundamentala a Romaniei in perspectiva integrarii europene, unul din angajamentele asumate de autoritatile romane in procesul de negociere a Cap. 28 "Controlul financiar" l-a reprezentat modificarea Legii de organizare si functionare a Curtii de Conturi. Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2006 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, controlul exercitat de aceasta s-a transformat in audit. Evolutia cadrului legislativ in domeniul finantelor publice, controlului si auditului intern, armonizat cu acquis-ul comunitar, a cunoscut o dinamica deosebita.

Puterea executiva este reprezentata de catre Guvern, administratia publica centrala, administratia publica locala.

Guvernul este reprezentat de departamentul de control al guvernului, agentiile nationale pe diferite domenii (controlului, protectiei consumatorului, etc.). Administratia publica centrala de specialitate este reprezentata in principal de catre Ministerul Economiei si Finantelor, celelalte ministere care administreaza fonduri speciale (fond de sanatate - Ministerul Sanatatii Publice, M.S.P.S., fond special pentru modernizarea sistemului energetic - administrat de fostul Minister al Energiei, integrat actualmente in Ministerul Economiei si Finantelor ca Directie generala de politica energetica si Organism intermediar pentru energie; fondul special al drumurilor - Ministerul Transporturilor)

Administratia publica locala e reprezentata de consiliile comunale, orasenesti, municipale si judetene, societatilor comerciale de subordonare locala, regii autonome de subordonare locala.

Rolul Curtii de Conturi este acela de a contribui la buna gestiune financiara a fondurilor si patrimoniului public, de a furniza Parlamentului si autoritatilor centrale rapoarte in conformitate cu principiile legalitatii, regularitatii, economicitatii, eficientei si eficacitatii.

Curtea de Conturi va desfasura activitati ca:

- auditul extern in sectorul public si auditul performantei ce consta din:

- verificarea legalitatii si regularitatii operatiunilor, examinarea inregistrarilor contabile, evaluarea sistemelor de management si control intern ce are drept rezultat exprimarea opiniei asupra situatiei financiare a institutiilor publice;

- auditul performantei in sector public este o evaluare independenta a masurii in care o activitate, un program sau o institutie, functioneaza economic, eficient si eficace.

c) Controlul judiciar este exercitat de puterea judecatoreasca si care are ca reprezentare centrala Curtea de Casatie, iar la nivel teritorial curtile de apel teritoriale, tribunalele teritoriale, judecatoriile locale.

Ministerul Justitiei este reprezentat de parchetele si procurorii din cadrul acestora (Parchetul General sau de pe langa Curtea de Casatie, parchetele de pe langa Curtile de Apel, parchetele de pe langa tribunale si judecatorii.)

Din 2001 s-a infiintat Parchetul National Anticoruptie pentru prejudicii mai mari de 10.000 dolari. Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie s-a adoptat o noua denumire si s-au precizat ca in masura in care nu se prevede altfel, dispozitiile Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se aplica si in cazul Directiei Nationale Anticoruptie. infractiunile impotriva intereselor financiare ale Comunitatilor Europene sunt de competenta Directiei Nationale Anticoruptie. Procurorii Directiei Nationale Anticoruptie pot dispune sa li se comunice inscrisuri, documente bancare, financiare ori contabile si masuri specifice de protectie a martorilor, a expertilor si a victimelor, potrivit legii.

Ministerul Economiei si Finantelor conform Hotararii Guvernului nr. 1.574/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice si a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. s-a reorganizat prin integrarea domeniului economic in cel al finantelor publice. Este organizat la nivel central, condus de un ministru si are ca si colaboratori secretari de stat. Fiecare secretar de stat are un domeniu pe care il coordoneaza. Ca structuri organizatorice in cadrul Ministerul Economiei si Finantelor intalnim Directiile generale pe domeniul indrumarii si controlului fiscal, solutionarii contestatiilor, controlului financiar preventiv, administrarii activelor statului, auditului intern, tehnologiei si informatiei, resurselor umane, politica bugetara, trezoreria statului.

Atributiile directiilor mentionate mai sus din cadrul Ministerul Economiei si Finantelor sunt stabilite si precizate in Regulamentul de organizare si functionare a acestuia cu specificitatea fiecaruia dintre acestea.

Controlul financiar

Orice agent economic doreste profit, dar in economia de piata acestia sunt supusi examenului exigent al pietei. Ca o conditie esentiala in obtinerea profitului este informatia operativa si reala cu privire la situatia patrimoniului, la rezultatele obtinute.

Cunoasterea situatiei patrimoniului, a capacitatii lui de a produce profit este asigura atat cu ajutorul contabilitatii reale, operative si stiintific organizata, cat si al controlului financiar organizat si exercitat exigent si competent care asigura cunoasterea si perfectionarea modului de gestionare a patrimoniului si a modului de orientare, organizare a activitatii de productie, distribuire si desfacere.

Asigurarea corectitudinii, exactitatii si realitatii informatiilor constituie o mare problema a controlului financiar-contabil. Prin control conducerea isi asigura informarea reala, dinamica, preventiva ce ridica valoarea concluziilor si calitatea procesului decizional.

Controlul financiar patrunde in esenta fenomenului si contribuie efectiv la conducerea stiintifica si eficienta, sesizeaza aspectele negative si intervine prompt pentru prevenirea si lichidarea abaterilor, neajunsurilor.

Controlul financiar este o necesitate obiectiva si subiectiva, dar nu este un scop, ci un mijloc de perfectionare a activitatii executive, inclusiv a procesului de conducere. Controlul financiar are ca directii esentiale:

- organizarea mai buna a muncii;

- intarirea disciplinei si ordinii;

- gospodarirea mai eficienta a mijloacelor de munca, materiale si financiare.

Prin actiunea de control financiar se stabileste daca activitatea economica si financiara este organizata si se desfasoara conform normelor, principiilor si regulilor stabilite. Cunoasterea si perfectionarea activitatii economice si financiare presupune o cale stiintifica de cercetare si actiune, un sistem metodologic cu ajutorul caruia sa se oglindeasca realitatea, egalitatea si eficienta.

Scopul esential al procesului de control il constituie cunoasterea. Orice operatie sau activitate economico-financiara se cerceteaza nu numai in sine, ci in raport de un criteriu sau o baza de comparatie. Criteriile de comparatie determina natura acestora astfel:

- comparatii in functie de un criteriu prestabilit prin previziuni, norme, sarcini, prognoze, scopuri;

- comparatii cu caracter special intre variante de eficienta cu cele realizate;

- comparatii in spatiul extern: intre sectiile de productie;

- comparatii in timp (spre exemplu 2007 fata de 2006).

Pentru a fi reale, toate comparatiile trebuie sa fie omogene, calculate si exprimate dupa o metodologie unitara (vom discuta in cursul urmator).

Respectarea formelor de organizare a contabilitatii conform Normelor Metodologice elaborate de Ministerul Economiei si Finantelor depinde in mod decisiv si eficienta actiunilor de control.

Aceste forme de organizare dau prilejul organelor de control sa-si normeze munca, sa pregateasca mai temeinic actiunile de control si sa utilizeze cu mai multa siguranta calculatoarele din cadrul evidentelor informatizate pentru a obtine Situatii financiare comparative din care sa rezulte modul de incadrare in norme si de respectare a actelor normative. Aceste forme moderne implica si pregatirea controlorilor cat si a actiunilor de control, avand ca baza aceste sisteme si informatiile furnizate de ele.

Forma de organizare a sistemului contabil reprezinta un ansamblu de registre, formulare si documente contabile corelate intre ele care servesc la reflectarea cronologica si sistematica in contabilitate, potrivit normelor stabilite, asupra operatiunilor economice si financiare ce au loc intr-o unitate patrimoniala pe tot parcursul exercitiului financiar.

Actiunea practica de orientare si de coordonare unitara a controlului economic-financiar se realizeaza efectiv prin doua instrumente specifice:

- prin planurile de munca sau programele de activitate ale compartimentului de control, care faciliteaza o coordonare ierarhizata;

- printr-un jurnal sau registru al controlului, care poate servi la coordonarea actiunilor la nivelul sau in cadrul fiecarei unitati patrimoniale.

Luand ca exemplu statele membre ale OCDE principiile fundamentale de organizare a contabilitatii se refera la:

- principiul corelarii - potrivit caruia operatiunile economice se identifica in momentul efectuarii, independent de momentul platilor sau incasarilor fiind inregistrate in jurnalele contabile si situatiile financiare in care se raporteaza;

- principiul continuitatii - presupune ideea mersului activitatii organizatiei economice in viitorul previzibil;

- principiul proeminentei realitatii asupra aparentei - presupune ca toate actiunile economice ale agentilor economici sa fie prezentate potrivit substantei lor economice a realitatii financiare si nu numai sub forma juridica;

- principiul coerentei - are in vedere stabilitatea normelor de reglementare a contabilitatii, modificarile ce pot interveni referindu-se numai la cazuri exceptionale;

- principiul prudentei - are in vedere metodele de evaluare si contabilizare utilizate in pregatirea documentelor financiare.

Principiile ce stau la baza organizarii unitare a controlului economic-financiar, dupa alti autori sunt:

- Principiul prevederii si organizarii activitatilor economico-sociale

Potrivit acestui principiu, activitatile economice pot face obiectul actiunii de control numai in masura in care sunt mai bine organizate, avand stabilite anticipat din punct de vedere al volumului, sub aspect calitativ, modalitati si parametri de desfasurare.

- Principiul autonomiei, competentei si autoritatii controlului

In scopul desfasurarii eficiente a activitatii, organele de control trebuie sa fie relativ independente fata de unitatea sau activitatea controlata, incat sa poata actiona nestingherit, in virtutea sarcinilor si atributiilor ce le au.

- Principiul adaptabilitatii controlului la structurile organizatorice si functionale ale unitatilor sau activitatilor controlate

Controlul economico-financiar are in toate cazurile un obiect bine precizat avand sarcini foarte precise. In aceste conditii, formulele si metodele de control sunt suficient de suple pentru a le adapta cu usurinta la specific, pentru a impiedica rigiditatea controlului pentru a realiza eficienta scontata.

Principiile enuntate mai sus nu au caracter limitativ si nici o structura imuabila.

In prezent, la nivel national (sau macro-economic), sistemul de control financiar s-a transformat intr-un sistem de control financiar-fiscal si de audit intern, fiind structurat pe trei componente:

- controlul financiar propriu si de audit intern al entitatilor publice si al agentilor economici;

- controlul financiar-fiscal si auditul statului (control al executivului);

- control financiar suprem (control al legislativului).

Controlul financiar propriu si auditul intern al entitatilor publice este legiferat pentru Parlamentul Romaniei, presedintie, Guvern, ministere si organe de specialitate ale administratiei publice, autoritati publice si judecatoresti, institutii publice de subordonare centrala sau locala, precum si pentru regiile autonome, companiile si societatile nationale la care statul sau o unitate administrativ-teritoriala este actionar majoritar. Pentru aceste entitati publice se organizeaza controlul financiar preventiv propriu, controlul intern si auditul intern.

Controlul financiar-fiscal si auditul statului este un control al executivului si se realizeaza de catre Guvern, prin Ministerul Economiei si Finantelor, care are in structura sa autoritatile de control vamal, financiar ca institutii subordonate, respectiv cele de fiscal si audit ca unitati sau directii:

- Autoritatea Nationala a Vamilor Romania, prin cele opt directii regionale vamale pentru accize si operatiuni vamale si a directiilor judetene pentru accize si operatiuni vamale si a birourilor vamale din subordine - in conformitate cu Hotararea Guvernului nr. 532/2007 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale a Vamilor - ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, in subordinea Ministerului Economiei si Finantelor si in cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala asigura aplicarea legislatiei in domeniul vamal si pentru accize, in mod uniform, impartial, transparent si nediscriminatoriu, tuturor persoanelor fizice si juridice, indiferent de statutul lor juridic si de forma de organizare si functionare a acestora;

- Garda Financiara prin Comisariatul General, sectiile judetene si Sectia Municipiului Bucuresti - in conformitate cu Hotararea Guvernului nr. 533/2007 privind organizarea si functionarea Garzii Financiare - este institutia publica de control care exercita control operativ si inopinat avand drept scop prevenirea, descoperirea si combaterea oricaror acte si fapte din domeniul economic, financiar si vamal, care au ca efect evaziunea si frauda fiscala.

- Inspectia generala functioneaza ca directie generala.

- Unitatea pentru coordonarea si verificarea achizitiilor publice functioneaza ca directie generala.

- Unitatea centrala de armonizare pentru auditul public intern - functioneaza ca directie generala.

- Directia de audit public intern.

Dorim sa adaugam ca, respectarea principiului statului de drept, in efectuarea controlului este necesar sa se plece de la prezumtia de nevinovatie, iar persoanele imputernicite cu exercitarea controlului sa fie foarte bine pregatite profesional. In calitatea de functionari ai administratiei de stat sunt in slujba cetateanului.

Pregatirea legislativa in domeniu controlat este o etapa premergatoare a actiunilor de control financiar. Noi consideram ca cea mai importanta actiune in cadrul acestei faze este stabilirea tematicii de control, care constituie un instrument practic de lucru in baza caruia controlul isi desfasoara activitatea.

Rolul tematicii este controversat in randul specialistilor dat fiind faptul ca prin aceasta este posibila o limitare a activitatii controlului a capacitatii sale de gandire si creativitate.

In cadrul pregatirii legislative organul de control are in vedere:

- obligatiile, indatoririle rezultate din normele in vigoare pentru domeniul respectiv de activitate;

- stabilirea structurii organizatorice a subiectului controlat;

- instructiunile interne, reguli scrise, competentele si raspunderile din structura interna a entitatii controlate;

- modul de organizare a evidentei tehnico-operative si contabile;

- situatia de fapt cu privire la unitatea ce urmeaza a se controla.