Conceptul de globalizare

Teorii referitoare la aparitia globalizarii

Este larg acceptata parerea conform careia, in functie de momentul declansarii, ar exista trei posibilitati de abordare:

se poate vorbi de globalizare de la inceputurile istoriei - este o exagerare desi exista unele argumente cum ar fi aparitia primelor imperii, raspandirea crestinismului etc. Sfera de cuprindere a globalizarii cuprinde 3 domenii ale vietii sociale- economic, politic si cultural - ca urmare, nu exista pe primele trepte de dezvoltare istorica a omenirii;

este un fenomen contemporan, caracteristic modernizarii si dezvoltarii capitalismului, care s-a accelerat in ultimele decenii;

este un fenomen recent, asociat cu alte evenimente denumite postindustrializare, postindustrialism sau "reorganizarea capitalismului pe alte baze" (Waters M., 1996, p.4)

Globalitatea este considerata o formula neutra a internationalului ce are ca metoda de lucru cooperarea interguvernamentala.

Globalismul apartine clasei notionale a imperialismului; in cadrul acestuia o parte domina toate celelalte parti.

Principiul ordonator pentru globalitate si globalism este cel al adversitatii, in timp ce noul principiu al globalizarii este cel al competitiei intr-un intreg care e mai mult decat suma partilor, iar partile tind sa imite intregul.

Tipuri ale economiei actuale

In ceea ce priveste economia actuala, se considera ca ar exista, in principal, doua tipuri si anume:

economia inter-nationala, respectiv cea in care actorii sunt economiile nationale si care implica o integrare sporita a natiunilor si actorilor economici. In aceasta situatie, relatiile comerciale tind sa imbrace forma specializarilor nationale si a diviziunii internationale a muncii.

"Astfel importanta comertului este inlocuita progresiv cu centrarea relatiilor in domeniul investitiilor dintre natiuni (.) forma de interdependenta dintre natiuni ramane una strategica. Mai exact, ea presupune continuarea demarcatiei relative dintre cadrul intern si international al implementarii de politici si al managementului afacerilor economice si, in plus, separarea relativa a efectelor economice". (Hirst P., Thomson G., 2002, p.25)

economie globalizata, respectiv un model ideal care poate fi dezvoltat in opozitie cu economia internationala. "Intr-un astfel de sistem global, economiile nationale diferite sunt subsumate si rearticulate in sistem prin procesele si tranzactiile internationale. Din contra, in economia inter-nationala procesele care sunt determinate la nivelul economiilor nationale sunt inca predominante, iar procesele internationale sunt rezultatele performantelor diferite si distincte ale economiilor nationale". (Hirst P., Thomson G., 2002, p.27)

Sistemul economic international devine autonom si dezimplicat social, iar pietele si productia devin cu adevarat autonome. Problema pe care acest model de economie globalizata o pune autoritatilor publice ale diferitelor state este modul in care s-ar putea concepe politici care sa coordoneze si sa integreze eforturile de reglementare astfel incat acestea sa faca fata interdependentei actorilor economici.

Definitii ale globalizarii

Termenul "globalizare" a aparut la sfarsitul anilor '60 si a fost lansat de un specialist canadian in teoria mijloacelor de comunicare in masa, prof. Marshall McLuhan, Univ. din Toronto si specialistul american in "problemele comunismului", Zbigniew Brzezinski, Univ. Columbia. McLuhan a extrapolat lectiile razboiului din Vietnam si a lansat expresia "sat global".

Termenul de globalizare a intrat in dictionar prima data in 1961. In literatura de specialitate exista numeroase definitii ale acestui fenomen contemporan. Ne vom opri in continuare la cateva pe care le consideram sugestive.

"Lumea devine tot mai mult un supermarket global (engl. a global shopping mall) in care ideile si produsele pot fi gasite peste tot in acelasi timp. Globalizarea nu vizeaza, pur si simplu, procesul obiectiv de crestere a intercomunitatii. Ea vizeaza constientul si subiectivitatea individului, adica scopul si intensitatea constientizarii lumii ca spatiu unic. Globalizarea este ceea ce cei din Lumea a Treia au numit, timp de secole, colonizare. Globalizarea se refera la procesul prin care relatiile sociale devin relativ lipsite de factorii distanta si granite, in asa fel incat viata umana se desfasoara din ce in ce mai mult in largul unei lumi vazute ca loc unic". (Bari I., 2003, p.36)

"(.)globalizarea economiei mondiale ar putea fi definita ca fiind procesul deosebit de dinamic al cresterii interdependentelor dintre statele nationale, ca urmare a extinderii si adancirii legaturilor transnationale in tot mai largi si mai variate sfere ale vietii economice, politice, sociale si culturale si avand drept implicatie faptul ca problemele devin mai curand globale decat nationale, cerand, la randul lor, o solutionare mai curand globala decat nationala". (Bari I., 2003, p.37)

Definitia bunului simt: "Globalizarea este procesul prin care oamenii de oriunde inteleg sa accepte ceea ce-i aseamana, punand in surdina ceea ce-i separa". (Marin D., 2004, p.79)

Definitia pozitiva: "Globalizarea este un proces de tranzitie care include toate formulele de organizare sociala ca finalitate atat a tranzitiei postcomuniste, cat si a celei postcapitaliste, adica exact ceea ce ar da sens ambelor procese, tranzitia globala". (Ibidem., p.79)

Definitia conventionalista: "Globalizarea este noua ordine economica si politica a lumii, ca sistem multidimensional si corelativ in care coerenta este data de guvernanta globala". (Ibidem., p.79)

Definitia deschiderii: "Globalizarea este expresia unui sistem al lumii in cel mai inalt grad de integrare si deschis permanent integrarii". (Ibidem., p.80)

Definitia principiala: "Globalizarea este un sistem in care functia-obiectiv vizeaza intregul cu scopul de a elimina adversitatea, iar concurenta, de a genera distrugere creatoare". (Ibidem., p.80)

Definitia teleologica: "Globalizarea este o potentialitate si o tendentialitate a structurilor coerente ale lumii, ca materializare progresiva a rationalitatii si ratiunii umane universale". (Ibidem., p.80)

Definitia instrumentala: "Globalizarea este procesul de ordonare a lumii, ca indepartare de haos, bazandu-se pe tehnologie occidentala, finante permisive si informatii libere, adica liberalizarea accesului la randament si modernitate, la acumularea de bogatie si putere". (Ibidem., p.80)

Definitia integratoare: "Globalizarea este procesul de functionalizare a economiei globale, care, in cadrul societatii globale, devine apta sa creeze structuri de decizie globala pentru solutionarea problemelor globale". (Ibidem., p.81)

Semnificatiile globalizarii

relatii intre economie, societate, institutii, probleme si gestionarea puterii globale; esenta globalizarii este asigurarea finalitatii sociale a economiei performante; este necesara o politica globala si institutiile specifice globalizarii; se considera ca reforma institutionala trebuie sa vizeze: FMI, BM, OMC, ONU etc.

globalizarea a reusit in pietele financiare;

identitatea agentilor specifici: firme globale, superpiete (de regula financiare), fonduri de risc, operatorii spatiului virtual ("turma electronica"), ONG (ecologiste, antisaracie etc.), organisme de standardizare internationale, personalitati cu notorietate globala etc. (vezi Marin D., 2004)

Ce nu ar fi globalizarea

Globalizarea a fost deseori identificata cu generalizarea saraciei, dependentei si criminalitatii. In ceea ce ne priveste, consideram ca exista trei modele inadecvate, dupa cum urmeaza:

globalizarea - problema de concentrare progresiva a economiilor nationale cu tinta de a crea o economie mondiala coerenta. Insa ordinea economica spre care s-ar tinde tine de controlul national al concurentei internationale. "Concluzia este ca globalizarea nu are cum sa fie doar internationalizare, nici macar o sublimare a internationalelor, dupa cum nu poate fi nici imperialism, fie el numit americanizare sau, in varianta franceza, mondializare, victorie a intereselor exclusive ale unui stat". (Marin D., 2004, p.50)

nu este o tendinta de natura pur transnationala. Tarile puternice au firme puternice care sa actioneze oriunde pe mapamond. O tara puternica are companii transnationale care sa importe produs intern din alte tari si regiuni.

Francezii vorbesc de mondialism ca impunere a intereselor capitalului american, anglo-americanii vorbesc de globalism ca suprematie a modelului centrat pe speculatii financiare si mobilitatea extrema a capitalului financiar. In aceste viziuni, "economiile nationale devin amplasamente investitionale, dereglementarea devine o conditie, guvernarea de la distanta, de tip monetar, este reclamata drept reteta ideala, cel mai capitalizat este cel mai puternic si pentru asta dicteaza regulile jocului. Economicizarea incepe sa fie agresiva, protectia sociala pierde teren, statul devine minimal, conventiile suprastatale sunt eminamente economice, sensul evolutiei este spre economia de tip <offshore". (Ibidem., p.52-53)