Continutul economic al finantelor publice

Continutul economic al finantelor publice.

In scopul indeplinirii functiilor si sarcinilor sale si pentru satisfacerea altor nevoi generale ale societatii (nevoi publice si cvasipublice) statul utilizeaza importante fonduri banesti.

Aceste fonduri banesti se constituie astfel:[1]

Figura nr.1.1.

Mobilizarea resurselor banesti la dispozitia statului are loc pe seama produsului intern brut prin transfer de resurse si, implicit de putere de cumparare, de la persoane fizice si/sau juridice la dispozitia organelor administratiei de stat centrale si/sau locale. Din fondurile astfel constituite la dispozitia statului, se efectueaza transfer de resurse (de putere de cumparare) in favoarea diversilor beneficiari, persoane fizice si juridice. Fluxurile de resurse banesti care iau astfel nastere se deruleaza, asadar, in dublu sens, de la persoanele fizice si juridice, catre fondurile financiare publice si invers, generand relatii economice de repartitie intre participantii la acest proces.

Relatiile de mobilizare a resurselor banesti catre fondurile financiare publice au loc intre agentii economici care desfasoara activitati cu scop lucrativ, indiferent de forma de proprietate a acestora, si persoanele fizice (membrii societatii) luate in mod individual ca cetateni ai statului care realizeaza venituri, pe de o parte, si colectivitate, reprezentata de stat, pe de alta parte.

Relatiile de repartizare a fondurilor banesti ale statului apar intre colectivitate, reprezentata de stat, pe de o parte, si beneficiarii alocatiilor din fondurile statului, pe de alta parte, care sunt: agentii economici, institutiile publice si persoanele fizice luate in mod individual care beneficiaza de pensii, alocatii pentru copii, ajutoare, burse, indemnizatii, etc. Relatiile de mobilizare si repartizare a fondurilor banesti ale statului, sunt, prin natura lor, relatii economice de repartizare a produsului intern brut.

Existenta productiei de marfuri si actiunea legii valorii fac ca repartitia produsului intern brut in economia nationala sa se realizeze in cea mai mare parte prin intermediul banilor, iar relatiile economice generate de catre aceasta sa imbrace forma baneasca.

Rezulta ca relatiile care apar, intre membrii societatii, in legatura cu satisfacerea nevoilor colective ale acesteia sunt relatii sociale de natura economica exprimate in forma baneasca. Asa cum s-a mai precizat, in teoria si practica financiara ele sunt cunoscute sub numele de relatii financiare, sau, pe scurt, finante.

Este de mentionat faptul ca nu toate relatiile banesti care apar in procesul repartitiei si circulatiei produsului intern brut sunt, in acelasi timp, relatii financiare. Sfera finantelor este mai restransa decat a relatiilor banesti, cuprinzand numai relatiile banesti care exprima un transfer de valoare si nu pe cele care reflecta o schimbare a formelor valorii.[2] Daca transferul se face in natura (schimb de bunuri), atunci vorbim de relatii de repartitie ce nu sunt relatii financiare. Relatiile de repartitie pot deveni relatii financiare cu conditia ca transferul sa imbrace forma baneasca.

Pentru ca relatiile banesti sa fie relatii financiare (finante) trebuie sa exprime un transfer de valoare, in forma baneasca, de la persoane juridice si/sau fizice la fondurile banesti ale statului sau de la aceste fonduri catre persoanele juridice si fizice beneficiare. Transferul de valoare, care se realizeaza prin actul de vanzare - cumparare a unor bunuri, reflecta o schimbare a formelor valorii - din forma marfa in forma bani sau invers - si nu o cedare definitiva si fara contraprestatie. Salariul presupune, de asemenea, un schimb de echivalente si nu un transfer de putere de cumparare fara contraprestatie.

Figura nr.1.3.

In cazul finantelor publice transferul de valoare trebuie:

- sa se efectueze, de regula, fara contraprestatie directa, imediata sau individualizata. Astfel, nici un agent economic si nici o persoana fizica care a varsat la bugetul public national o suma de bani cu titlu de impozit nu are dreptul sa solicite rambursarea acesteia sau nu dobandeste un drept de creanta asupra statului prin aceasta. In acelasi timp, finantarea de la buget a anumitor cheltuieli publice nu are o legatura nemijlocita cu varsamintele efectuate de beneficiarii alocatiilor bugetare;

- sa aiba, in principiu, caracter nerambursabil definitiv. De la aceasta regula exista unele exceptii cand persoanele fizice si/sau juridice subscriu la imprumuturile contractate de stat pe piata interna; cand din fondurile financiare publice se fac transferuri, in conditii de rambursabilitate catre agentii economici si persoanele fizice si se platesc dobanzi la imprumuturi de stat;

- sa aiba ca scop satisfacerea unor nevoi generale ale societatii, si nu a unor nevoi individuale, personale sau ale unui grup restrans de persoane.

Substanta relatiilor financiare o reprezinta transferul de valoare sub forma baneasca.

Dupa modalitatea in care se realizeaza transferul de valoare, la si de la fondurile financiare publice, fara echivalent si cu titlu nerambursabil, ori in conditii de rambursabilitate, in cadrul relatiilor financiare, se disting:

- relatiile care exprima un transfer de resurse banesti, fara echivalent si cu titlu nerambursabil, care sunt considerate relatii financiare sau clasice ce isi gasesc exprimarea in bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale, bugetele fondurilor speciale, reflectandu-se in finantele publice;

- relatii care exprima un transfer de resurse cu titlu rambursabil, pentru o perioada de timp determinata si pentru care se percepe dobanda. Acestea sunt relatii de credit care se deruleaza, in principal, prin intermediul institutiilor bancare;

- relatii care exprima, dupa caz, un transfer obligatoriu sau facultativ de resurse banesti, in schimbul unei contraprestatii care depinde de producerea unui eveniment aleatoriu, numite relatii de asigurari - reasigurari;

- relatiile care apar in procesul formarii si repartizarii fondurilor banesti la dispozitia intreprinderilor, in vederea desfasurarii activitatii acestora, numite finantele intreprinderilor.

Relatiile clasice mai sunt cunoscute si sub numele de finante in sens restrans care impreuna cu celelalte trei categorii de relatii (de credit, de asigurari si reasigurari si finantele intreprinderii) alcatuiesc relatiile financiare in sens larg sau simplu, finantele. (Figura nr.1.4.)