REFORMA SISTEMULUI BANCAR ROMANESC

REFORMA SISTEMULUI BANCAR ROMANESC

Inainte de a prezenta reforma sistemului bancar romanesc, este necesara prezentarea acestuia inainte de 1990, ca unul dintre cele mai rigide sisteme din fostele tari socialiste. A fost un sistem lipsit de eficienta si controlat de stat. Banca Nationala a Romaniei indeplinea functiile unei banci centrale deopotriva cu cateva functii ale unei banci comerciale. In colaborare cu alte institutii de stat, B.N.R. elabora proiecte de creditare si urmarea punerea lor in practica, respectiv extinderea creditelor catre intreprinderi si organizatii economice ce aveau cont deschis la B.N.R.

Celelalte patru banci specializate: Banca Romana de Comert Exterior, Banca pentru Agricultura si Industrie Alimentara, Banca de Investitii, Casa de Economii si Consemnatiuni beneficiau de credite pentru suplimentarea resurselor de la B.N.R., cu exceptia C.E.C-ului, care depunea banii colectati de la populatie prin constituirea de depozite la B.N.R..

Restructurarea sistemului bancar ocupa un loc esential in cadrul restructurarii economiei nationale. Transformarile perioadei de tranzitie au impus intre primele masuri crearea unui sistem bancar modern pe doua trepte:

B.N.R. cu urmatoarele functii: emisiunea monetara, asigurarea stabilitatii monetare, administrarea rezervelor valutare ale tarii, supravegherea activitatii bancare, asigurarea sistemului de plati fara numerar. B.N.R. a fost reorganizata prin Legea nr. 34/1991 (Legea de organizare a Bancii Nationale);

banci comerciale, rezultate prin restructurarea in societati pe actiuni a bancilor specializate in conformitate cu Legea activitatii bancare nr. 33/1991, intrand in procesul de privatizare a societatilor comerciale; 70% din capitalul acestor banci a fost transferat Fondului Proprietatii de Stat si 30% catre cele cinci fonduri ale proprietatii private (cate 6% la fiecare fond). Prima banca comerciala infiintata in decembrie 1990 este tocmai Banca Comerciala Romana, prin preluarea operatiunilor comerciale ale B.N.R. Legislatia bancara a fost modificata in 1998 cand au fost promulgate trei legi bancare: Legea nr. 101/1998 privind statutul BNR, Legea bancara nr. 58/1998, Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului bancilor.

In perioada urmatoare s-a constatat dezvoltarea sistemului bancar in Romania prin aparitia de banci noi, unele fiind sucursale ale unor banci straine renumite in lume. Totusi extinderea numarului de banci a fost mai putin exploziva decat in celelalte tari din Europa Centrala si de Est, probabil urmare a prudentei in acordarea autorizatiilor de functionare de catre banca centrala.

Dimensiunea cantitativa a evolutiei sistemului bancar nu este insa caracteristica principala a acestei perioade. Aparent contrar realitatii, principala caracteristica a dezvoltarii sistemului bancar romanesc a fost coerenta dezvoltarii structurale si calitative a activitatii bancare, in sensul directiei ascendente dictate de adaptarea la cerintele economiei de piata. Sincopele constatate pe parcursul acestui deceniu in ceea ce priveste depresiunea evidentiata in activitatea unor banci - Dacia Felix, Credit Bank, Columna, sau falimentul altor banci - banca Albina, Bankoop nu sunt definitorii pentru intreaga activitate bancara din Romania.

Imaginea actuala a sistemului bancar a fost conturata de deschiderea economiei romanesti, ceea ce a determinat ajustarea sistemelor de operare la cerintele si practicile internationale. Bancile si-au dezvoltat si si-au adoptat sistemele de operare in functie de impactul factorilor exogeni asupra economiei reale, precum si de presiunea concurentei pe piata financiar-bancara.

Evolutia sistemului bancar romanesc in ultimul deceniu al secolului XX s-a caracterizat prin dezvoltarea si diversificarea produselor si serviciilor bancare, cresterea vitezei si diversificarea instrumentelor de decontare, modernizarea sistemului de evidenta si control, informatizarea sistemelor de transmitere a datelor de natura contabila, statistica si a celor din procesul de transfer. Eforturile de capitalizare si presiunea concurentiala au determinat bancile sa-si modernizeze reteaua teritoriala.

Totodata evolutia atat de rapida a sistemului bancar a adus cu sine, in contextul desfasurarii evenimentelor de natura economica, politica, sociala si elementele negative care au lasat o umbra asupra bancilor romanesti atat pe plan intern cat si pe plan extern, in relatiile cu alte banci din Europa si din lume.

Din punct de vedere al operatiunilor desfasurate, singura banca care pastreaza specializarea ca banca a populatiei ramane Casa de Economii si Consemnatiuni reorganizata sub forma unei societati bancare pe actiuni in baza Legii nr. 66/1996, restul fiind banci comerciale universale.

Trebuie sa mentionam totusi ca fostele banci specializate pana in 1990, au pastrat o specializare, in fapt, cativa ani dupa aceasta data: sustinerea agriculturii prin credite cu dobanda subventionata acordate cu garantia statului s-a realizat prin Banca Agricola, iar sustinerea exportului s-a realizat prin Bancorex (tot cu ajutorul dobanzii subventionate).

De asemenea, si in tara noastra, ca si in alte tari, odata cu patrunderea bancilor straine s-au conturat banci de detaliu (Volksbank) si banci corporative (ING Bank, ABN AMRO Bank), care in perioada 2004-2005 s-au adaptat cerintelor pietei romanesti, orientandu-se catre clienti persoane fizice.

Din anul 2001, sistemul bancar romanesc cuprinde si cooperativele de credit, care dupa criza traversata in anul 2000 au fost nevoite sa se reorganizeze fie prin afilierea la o Casa Centrala a Cooperativelor de Credit, fie prin transformarea in banci comerciale.Reglementarile specifice cooperativelor de credit isi gasesc corespondentul in reglementarile dupa care functioneaza bancile comerciale: cerinte prudentiale, administrare si supraveghere speciala, rezerva minima obligatorie.

Similar tendintei pe plan mondial, bancile romanesti si-au dezvoltat produsele si serviciile specifice societatilor de leasing, societatilor de asigurare prin societati distincte (conform legislatiei in vigoare), formand adevarate grupuri financiare. De exemplu, Grupul Financiar al Bancii Transilvania cuprinde: BT Direct, BT Leasing Romania, BT Securities, Societate de valori mobiliare, SAR Transilvania (societate de asigurari); Grupul Financiar al Bancii Comerciale Romane cuprinde pe langa banca propriu zisa, BCR, Asigurari S.A., B.C.R. Leasing S.A., B.C.R., Securities S.A. (prin fuziunea a doua societati de valori mobiliare la care B.C.R. detinea participatii, in urma procesului de fuziune intre B.C.R. si Bancorex), B.C.R. Asset Management S.A. (societate de administrare a fondurilor deschise de investitii, a fondurilor de risc si a societatilor de investitii, autorizata de Comisia Nationala de Valori Mobiliare).

Grupurile financiare avand ca nucleu o banca universala ofera servicii financiare integrale clientilor lor, fiind capabile in orice moment sa gaseasca solutii la problemele financiare ale acestora.