Continutul resurselor financiare publice

Continutul resurselor financiare publice

In economia moderna cererea de resurse prezinta o tendinta accentuata de crestere in detrimentul posibilitatilor de procurare a acestora. Resursele sunt elemente ale bogatiei unei natiuni, provenind din produsul intern brut, la care se adauga importul si sunt folosite pentru consum, formare de capital si pentru export.

Pentru buna desfasurare a oricarei activitati, la nivel macro si microeconomic, sunt necesare o serie de resurse financiare, materiale, umane, valutare si informationale.

Resursele financiare sunt reprezentate de totalitatea mijloacelor banesti necesare realizarii obiectivelor economice, social-culturale sau de alta natura intr-un anumit interval de timp.

Resursele financiare ale societatii cuprind:

- resursele financiare ale autoritatilor si institutiilor publice; 

- resursele financiare ale intreprinderilor publice si private;

- resursele financiare ale organismelor fara scop lucrativ;

- resursele financiare ale populatiei.

Asadar, resursele financiare ale societatii sunt formate din resurse financiare publice si resurse financiare private, ele putand fi constituite din resurse financiare interne si din resurse financiare externe.

Volumul resurselor financiare ale societatii este influentat de: marimea produsului intern brut; proportia in care acesta se imparte pentru formarea bruta de capital si pentru consum; nivelul preturilor; volumul si structura productiei; posibilitatea de procurare a unor resurse financiare externe; etc.

Resursele financiare publice cuprind resursele administratiei de stat centrale si locale, resursele necesare protectiei si asigurarilor sociale de stat, precum si resursele institutiilor si autoritatilor publice cu caracter autonom.

Resursele financiare publice se constituie si se gestioneaza printr-un sistem de bugete, si anume: bugetul de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului si bugetele altor institutii publice cu caracter autonom, in conditiile asigurarii echilibrului financiar.

Resursele administratiei de stat centrale sunt constituite din impozite si taxe de la agentii economici cu capital privat si de la populatie, din veniturile nefiscale provenite de la regiile autonome si societatile comerciale cu capital de stat, din imprumuturi contractate in interior si in exterior, etc.

Resursele administratiei de stat locale si ale altor colectivitati publice cu autonomie financiara sunt constituite din impozite, taxe si venituri nefiscale cu caracter local, transferuri sau subventii primite de la administratia centrala de stat, imprumuturi si alte taxe.

Resursele necesare protectiei si asigurarilor sociale de stat provin in general, din cotizatiile la asigurarile sociale platite de agentii economici, de institutiile publice si de alte persoane juridice si fizice, cotizatiile platite de asigurati si din alte surse.

Dat fiind caracterul limitat al resurselor financiare, se pune problema alocarii resurselor necesare producerii tuturor categoriilor de bunuri: publice, private si mixte.

Productia de bunuri publice si raportul dintre acestea si bunurile private sunt determinate de decizia privind alocarea resurselor intre sectorul public si cel privat. In actualele conditii economice moderne, statul, prin intermediul guvernului in calitate de producator sau consumator de bunuri actioneaza direct, iar in calitate de partener al vietii publice care reglementeaza si intervine pentru asigurarea functionalitatii pietei, actioneaza indirect. Rolul alocativ al guvernului vizeaza tocmai utilizarea resurselor pentru producerea si distribuirea de bunuri si servicii publice.

In actuala conjunctura economica, din ce in ce mai frecvent, se manifesta o cerere sporita de resurse financiare, generata de cresterea nevoilor sociale intr-un ritm mai rapid decat evolutia produsului intern brut.

In teoria finantelor publice, se considera ca alocarea efectiva a resurselor intre sectorul public si cel privat determina o anumita proportie intre acestea, aceasta proportie fiind optima daca cerintele consumatorilor sunt satisfacute la nivel maxim prin intermediul sectorului public si al celui privat.[1]

Cererea de resurse financiare publice este determinata de nivelul si evolutia cheltuielilor publice, insa posibilitatea acoperirii acestei cereri, la un moment dat, este influentata de un ansamblu de factori[2], dintre care cei mai importanti sunt:

factori economic, care determina o anumita evolutie a produsului intern brut si pe aceasta baza se pot spori veniturile impozabile;

factori monetari (dobanda, creditul, masa monetara), care isi transmit influenta prin intermediul preturilor. Cresterea preturilor si accentuarea fenomenelor inflationiste determina sporirea resurselor financiare provenite din impozite si taxe;

factori sociali, a caror insemnatate este tot mai mare in conditiile accentuarii rolului social al statului determinat de necesitatea distribuirii resurselor pentru satisfacerea nevoilor de educatie, sanatate, protectie si asigurari sociale, etc;

factori demografici, care influenteaza numarul populatiei active si sporirea numarului contribuabililor;

factori politici si militari, care pot determina efecte multiple asupra productiei si veniturilor, contributiei la asigurarile sociale, fiscalitatii, presiuni asupra bugetului general consolidat, putand influenta atat nivelul resurselor, cat si structura alocarii acestora;

factori de natura financiara, care sintetizeaza de fapt influenta celorlalti factori prin dimensiunea cheltuielilor publice, a caror crestere determina sporirea necesarului de resurse financiare publice, putand conduce la cresterea deficitului bugetar, a carui acoperire necesita resurse financiare suplimentare.

Existenta unei multitudini de factori de influenta a condus la aparitia unor noi tipuri de resurse publice, avand drept efect diversificarea structurii resurselor financiare.