Organizarea auditului financiar si continutul raportului de audit financiar

Organizarea auditului financiar si continutul raportului de audit financiar

1 Planificarea auditului financiar contabil

Obiectivele planului misiunii sunt de a sintetiza informatiile obtinute si de a orienta si coordona intreaga activitate de audit.

Redactarea planului general de audit presupune:

1) alegerea membrilor echipei in functie de experienta si specializarea lor in sectorul de activitate al unitatii respective, tinandu-se seama de gradul de incarcare a acestora si de necesitatea respectarii regulilor de etica profesionala cu privire la integritatea, obiectivitatea si independenta auditorilor;

2) repartizarea lucrarilor pe oameni in timp si in spatiu (pe subunitati);

3) stabilirea modului in care auditul se poate sprijini pe controlul intern;

4) coordonarea cu cenzorii si cu alti auditori externi;

5) solicitarea sau colaborarea cu alti specialisti din domeniul informaticii, juridic, fiscal, tehnic etc.;

6) stabilirea modului de utilizare a registrelor de sedinta ale Adunarii Generale a Actionarilor si ale Consiliului de Administratie;

7) fixarea termenului de depunere a raportului de audit.

Planul de audit cuprinde informatii cu privire la:

1) Prezentarea intreprinderii: denumirea, sediul social, capitalul social, inregistrare, scurt istoric, consideratii succinte privind obiectul de activitate, piata, concurenta;

2) Informatii contabile: principiile contabile utilizate, bugete si conturi previzionate, particularitatile sistemului contabil, compararea pe mai multi ani a conturilor anuale;

3) Definirea misiunii: natura misiunii (certificarea de conturi anuale, de conturi consolidate, atestarea unor situatii particulare etc.), alti auditori, experti sau cenzori cu misiuni in intreprindere;

4) Sisteme si domenii semnificative pragul de semnificatie functii si conturi semnificative, zone de risc identificate, controale semnificative pe care se pot sprijini auditorii;

5) Orientarea programului de lucru: aprecierea controlului intern, lucrari deosebite, confirmari de obtinut (interne si externe ), inventare fizice, asistenta de specialitate necesara (informatica, fiscalitate etc.), documente de obtinut;

6) Echipa si bugetul

7) Planificarea lucrarilor, repartizarea lucrarilor, datele interventiilor pe etape, lista raporturilor, a scrisorilor de confirmare si a altor documente ce urmeaza a fi emise (datele-limita ale acestor rapoarte).

Planul de audit urmareste sa stabileasca urmatoarele:

-lucrarile care trebuie sa fie efectuate de catre auditor, data efectuarii lor si

succesiunea in care urmeaza sa fie efectuate;

-rapoartele si relatiile pe care auditorul trebuie sa le stabileasca cu

cenzorii, cu auditorii precedenti, cu specialisti din alte domenii, cu

conducerea unitatii etc.

-mijloacele de care are nevoie auditorul si costul misiunii.

Organizarea misiunii propriu- zise

2.1 Acceptarea mandatului -Obiective

Atunci cand un auditor este solicitat pentru a accepta un mandat sau pentru a fi de acord cu o propunere de audit contractual, el trebuie sa primeasca informatii de baza referitoare la intreprindere in scopul de a aprecia particularitatile, de a face a prima delimitare a riscurilor sale specifice si a punctelor sale forte.

Aceste imformatii trebuie sa-i permita sa verifice faptul ca, cabinetul:

-dispune de mijloace intelectuale si materiale necesare executarii misiunii

-respecta regulile de obiectivitate si de independenta

-a apreciat toate riscurile inerente misiunii si clientului

2.2 Informatia cautata

Natura informatiilor cautate este foarte apropiata de cele necesare fazei de luare la cunostiinta a intreprinderii.

Aceste informatii trebuie sa fie suficient de precise pentru a-i permite identificarea riscurilor de erori cele mai importante si dificultati majore pe care el le va putea intalni in misiunea sa, dar pentru a evita costuri nerecuperabile daca misiunea este refuzata.

Tehnici utilizate

La acest stadiu, auditorul cauta sa colecteze un maxim de informatii intr-un minim de timp, el procedeaza prin:

-intretineri cu responsabilii intreprinderii,

-examinarea anumitor documente(conturi anuale, bugete, proceduri.) ;

-vizita localurilor

Daca sectorul este in mod particular nou pentru el, el procedeaza la consultarea specialistilor sau documentelor externe. Aceasta etapa este realizata de catre un auditor experimentat.

2.3 Scrisoarea de misiune

La finele acestei etape, auditorul apreciaza daca o scrisoare de misiune este necesara sau nu.Aceasta procedura permite, in mod general, de a asigura ca,clientul este de acord cu termenii interventiei sale, in special in cazul misiunii contractuale..

2.4 Orientarea si planificarea misiunii

Trebuie inceput prin:

-luarea la cunostiinta, in mod general, a intreprinderii,

-determinarea domeniilor semnificative;

-redactarea unui program de munca general;

2.5 Aprecierea controlului intern si analiza operatiilor punctuale si exceptionale

Aprecierea controlului intern cuprinde doua etape:

-intelegerea procedurilor de tratare a datelor;

-verificarea funtionarii pentru daca a sti daca este legitim posibil de a insista pe fiabilitatea lor;

2.6 Controlul conturilor

Trebuie facute controale care ne permit sa apreciem:

-continuitatea exploatarii;

-permanenta metodelor;

-specializarea exercitiilor.

2.7 Lucrari de final de misiune

Cabinetul de audit financiar va face o sinteza a concluziilor sale si constata lucrarile sale. El verifica cu aceasta ocazie coerenta conturilor anuale cu informatiile obisnuite.

3 Elementele raportului de audit

Raportul de audit trebuie sa contina 2 dosare si anume:

1 Dosarul permanent

Dupa cum indica numele sau, este vorba de elemente colectate care pot fi utilizate pe mai multe exercitii.

Este vorba, de exemplu, de orice element care permite de a vedea ceea ce poate conduce la identificarea intreprinderii, controlul sau intern, analiza permanenta a principalelelorrubrici ale conturilor anuale, tot ceea ce vizeaza mediul juridic, adica:statutele, procesele - verbale, principalele contracte si diversele desemnari ale anilor precedenti (daca este vorba de un client nou), rate si indicatori de calcul, etc.

Index dosar permanent

2 Dosarul anual

Este  vorba de elemente primite in cursul anului si a carui utilizare nu va fi necesara decat in cadrul exercitiului vizat si controlat.

El va cuprinde, desigur, programul de lucru, referitor la date, vizite efectuate, compozitia echipei de lucru, urmarirea bugetelor, supervizarea efectuata, teste de apreciere a controalelor interne si orice colectare de elemente care probeaza conturile, scrisoarea de confirmare primita de la societate, conturile anuale ale societatii.Acestea sunt dosare care trebuie sa fie conservate 10 ani.

Raportul auditorului cuprinde elementele de baza urmatoare si in general in aceasta ordine:

-titlul

-destinatarul

-un paragraf de deschidere sau introducerea corespunzatoare

-identificarea conturilor anuale auditate.

-o mentiune a responasbilitatilor respective de conducere si ale auditorului ,un paragraf care prezinta intinderea lucrarilor si natura misiunii de audit Referintele la Normele Internationale de audit ( ISA ) sau la normele sau practicile nationale

-o descriere a lucrarilor efectuate de auditor:

-un paragraf de opinie care contine expresia opiniei asupra conturilor anuale;

-data raportului;

-adresa auditorului;

-semnatura auditorului.

Este de dorit ca auditorul sa aiba o anumita uniformitate in continut si anume forma pentru a facilita intelegerea din partea lectorului.

Titlul

Raportul auditorului trebuie sa aiba un titlu apropriat, este recomandabila utilizarea termernului de auditor independent in titlu pentru a distinge raportul auditorului de rapoartele care ar fi putut fi emise de catre alte persoane, precum conducatori, Consiliul de Administratie sau rapoarte ale altor auditori.

Destinatar

Raportul trebuie sa fie adresat unui destinatar apropiat in functie de circumstantele misiunii si ale obligatiilor legale. In mod ordinar raportul este adresat , fie actionarilor , fie consiliului de administratie al entitatilor ale carui conturi anuale au fost audiate .

Paragraful de introducere

Raportul auditorului trebuie sa se identifice conturile anuale care constituie obiectul auditului ca si data si perioada acoperite de aceste documente.

Raportul trebuie sa indice ca conturile anuale releva responsabilitatea conducerii entitatii si ca responsabilitatea auditorului este de a formula o opinie asupra acestor conturi anuale.

Conturile anuale sunt reprezentarea faptelor conducerii si pregatirea lor cere ca, conducerea sa faca estimari contabile si sa poarte judecati care au o incidenta semnificative, ca ea sa determine principiile si metodele contabile insusite care trebuie sa fie utilizate pentru pregatirea conturilor anuale.

O ilustrare a paragrafului de introducere :

"Am precedat la auditul bilantului societatii X incheiat la 31 dec 200x precum si a contului de rezultat si al tabloului fluxului de trezorerie pentru exercitiul inchis la aceasta data , care sunt anexate prezentului raport. Aceste conturi anuale releva responsabilitatea conducerii . Responsabilitatea noastra este , pe baza auditului nostru, de a exprima o opinie asupra acestor conturi anuale".

Paragraful referitor la intinderea lucrarilor si natura misiunii de audit 

Raportul auditorului trebuie sa descrie intinderea lucrarilor de audit indicand ca ele au fost indeplinite dupa normele IAS sau dupa normele si practicile internationale .Intinderea lucrarilor acopera posibilitatea, pentru auditor , de a pune in opera procedurile de audit judecate necesare. Lectorul are nevoie de a avea asigurarea ca auditul a fost efectuat conform normelor si practicilor in vigoare .

Raportul trebuie sa specifice ca auditul a fost planificat intr-un mod de a obtine o asigurare rezonabila ca conturile anuale nu comporta anomalii semnificative .

Raportul de audit trebuie sa descrie auditul ca , comportand :

-Examinarea pe baza de sondaje , a elementelor probante care justifica valorile si informatiile continute in conturile anuale

-Evaluarea principiilor si metodelor contabile urmarite pentru stabilirea conturilor anuale

-Revederea prezentarii ansamblului conturilor anuale

-Raportul trebuie sa indice ca auditul furnizeaza o baza rezonabila expresiei opiniei .

O ilustrare a paragrafului referitor la intinderea lucrarilor care comporta aceste diferite puncte este data mai jos :

"Am efectuat auditul nostru dupa normele internationale ISA. Aceste norme solicita ca auditul nostru sa fie planificat si executat astfel incat sa obtinem o asigurare rezonabila ca, conturile anuale nu comporta anomalii semnificative. Un audit consta in examinarea pe baza sondajelor, a elementelor probante care justifica sumele si informatiile continute in conturile anuale. El consta de asemenea, in a evalua principiile si metodele contabile urmarite si estimarile semnificative facute de conducere pentru inchiderea conturilor anuale, precum si de a efectua o revedere prezentarii lor de ansamblu. Estimand ca auditul efectuat furnizeaza o baza suficienta expresiei opiniei noastre"

Paragraful de opinie

Raportul auditorului trebuie in mod clar sa faca starea opiniei auditorului asupra faptului de a sti daca conturile anuale dau o imagine fidela( sau sunt prezentate intr-o maniera fidela in toate aspectele lor semnificative), in acord cu referentialul contabil si conform cu prescriptiile legale.

Termenii utilitzati pentru examinarea opiniei auditorului sunt ,, dau o imagine fidela" sau ,, prezinta intr-o maniera fidela in toate aspectele semnificative"; aceste formulari sunt echivalente. Aceste doua formulari semnifica faptul ca, auditorul nu considera decat  elementele semnificative referitoare la conturile anuale.

Referentialul contabil este constituit din normele IASS, din regulile emise de institutiile profesionale si de practica generala care sunt puse in evidenta intr-o tara si iau in consideratie, intr-o maniera apropiata, exigentele de sinceritate si legislatia locala. In plus fata de opinia relativa la imaginea fidela (sau la prezentarea fidela a conturilor anuale, in toate aspectele lor semnificative), poate fi necesara includerea cu raportul auditorului a unei opinii asupra faptului de a sti daca aceste conturi sunt conforme cu alte prescriptii legale sau statutare.

O ilustrare a paragrafului de opinie ce comporta aceste puncte este data:

"Cu avizul nostru, conturile anuale dau o imagine fidela a situatiei financiare a societatii la 31 decembrie 200x, a rezultatului acestor operatii si a fluxurilor sale de trezorerie pentru exercitiu incheiat la aceasta data, in conformitate cu ."

Daca conturile anuale fac obiect al unei distributii extensive in afara frontierelor tarii de origine, este recomandat ca auditorul sa faca referiri la normele tarii de origine in maniera urmatoare:

". in conformitate cu principiile contabile generale admise in xxx "

Aceasta mentiune va ajuta utilizatorul sa identifice mai bine ca, principiile contabile au fost urmate pentru stabilirea conturilor anuale.

Data raportului

Raportul auditorului trebuie sa se refere la data de finalizare a lucrarilor de audit. Lectorul este astfel informat ca auditorul a apreciat efectele, asupra conturilor anuale si asupra raportului sau, a evenimentelor si tranzactiilor care au intervenit si de care are cunostinta pana la aceasta data.

Daca responsabilii contabili au cunostinta de "evenimente posterioare" dupa emisiunea raportului, ar trebui, in ciuda puterii de a cere modificarea conturilor de a pregati o comunicare pe care sa o dea publica adunarii.

Adresa auditorului

Raportul trebuie sa mentioneze un loc specific care este in general cel al orasului in care sunt situate birourile auditorului.

Semnatura auditorului

Raportul trebuie sa poarte semnatura cabinetului de audit al auditorului. Raportul de audit poarta, in general, semnatura cabinetului de audit deoarece acesta din urma isi asuma responsabilitatea auditului.

4 Certificarea raportului de audit financiar in cadrul societatilor comerciale

4.1 Opinia cu rezerve

O opinie fara rezerve trebuie sa fie emisa de catre auditor daca acesta concluzioneaza ca, conturile anuale dau o imagine fidela conforma referentialului contabil identificat. O opinie fara rezerve semnifica, de asemenea ca orice schimbare in modalitatile lor de aplicare, precum si incidenta lor, au fost in mod corect intelese si descrise in anexa.

Certificarea alta decat pur si simpla

Raportul auditorului poate fi modificat in situatiile urmatoare:

-Elementele care nu afecteaza opinia auditorului; punerea in evidenta a unui punct important (paragraful de observare).

-Elemente care afecteaza opinia auditorului:

. opinia cu rezerve

. imposibilitatea de a exprima o opinie

. opinia defavorabila

-Elemente care nu afecteaza opinia auditorului

In anumite cazuri, raportul auditorului poate fi modificat adaugand un paragraf de observare al carui obiectiv este de a clarifica lectorul asupra unui punct referitor la conturile anuale, expus intr-un mod detaliat in anexa. Aditionarea unui astfel de paragraf nu modifica opinia auditorului. El este situat dupa paragraful de opinie si precizeaza, de asemenea, ca el nu constituie o rezerva.

Un paragraf care ilustreaza o situatie de incertitudine semnificativa este dat dupa cum urmeaza:

,, Cu avizul nostru, conturile anuale

Fara a exprima o rezerva asupra conturilor anuale, atragem atentia asupra notei X din anexa. Societatea face obiect al unui proces in care ea este acuzata de infractiune in utilizarea brevetelor si in care este reclamata de plata de redevente si de compensatii si la dobanzi. Societatea a angajat o contra-actiune si audientele preliminare precum si procedurile infractionale a celor doua actiuni sunt in curs. Rezultatul final al acestei afaceri nu poate, actualmente, sa fie determinat si in consecinta nu poate fi constituit un provizion pentru acoperirea cheltuielilor care pot rezulta"

Elemente care afecteaza opinia auditorului

Auditorul poate sa nu fie in masura de a exprima o opinie asupra conturilor atunci cand una dintre situatiile urmatoare exista si are o incidenta semnificativa asupra conturilor anuale.

-exista o limitare a intinderii lucrurilor auditorului

-exista un dezacord cu conducerea, referitor la regulile si metodele contabile retinute, modalitatile lor de aplicare sau caracterul adecvat al informatiei dat in conturile anuale.

4.2 Opinia cu rezerve

O opinie cu rezerva trebuie sa fie emisa atunci cand auditorul concluzioneaza ca o opinie fara rezerva nu poate fi data, dar ca efectele dezacordului cu conducerea sau limitarea lucrarilor, nu sunt suficient de semnificative pentru a conduce la formularea unei opinii defavorabile sau la imposibilitatea de a exprima o opinie. Rezerva trebuie sa fie exprimata, utilizand formula ,, cu exceptia "

4.3 Imposibilitatea de a exprima o opinie

O imposibilitate de a exprima o opinie trebuie sa fie formulata cand incidentele posibile ala unei limitari in intinderea lucrurilor sunt astfel incat auditorul nu a avut posibilitatea de a obtine elemente suficiente si apropiate si ca, de asemenea el nu poate sa formuleze o opinie asupra conturilor anuale.

4.4 Opinia defavorabila

O opinie defavorabila este exprimata atunci cand efectele unui dezacord au o incidenta oarecare asupra conturilor anuale cand auditorul nu poate sa formuleze o opinie cu rezerva, aceasta nemaifiind suficienta pentru a reda contului caracterul mincinos sau incomplet al conturilor anuale.

De fiecare data cand un auditor emite o opinie ,, fara rezerva '' o descriere clara a tuturor motivelor trebuie sa fie facuta in raport si o cuantificare a incidentelor posibile asupra conturilor anuale trebuie sa fie data.

5 OBIECTIVELE AUDITULUI FINANCIAR CONTABIL

Pentru a asigura o opinie competentasi independenta asupra imaginii fidele clare si complete a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor intreprinderilor, auditul are in vedere respectarea unor criterii si obiective ce guverneaza un audit al situatiilor financiare:

5.1 Criteriul exhaustivitatii si integritatii inregistrarilor

Acest criteriu are in vedere ca toate operatiunile patrimoniale au fost inregistrate corect si integral in contabilitate.

Pentru indeplinirea acestui criteriu, auditorul are doua solutii :

a) auditorul trebuie sa verifice cu mare atentie procedurile utilizate de intreprindere pentru validarea tuturor modificarilor patrimoniale: cresteri/diminuari de active, respectiv diminuari de pasive. Aceasta solutie are dezavantajul ca necesita un timp indelungat pentru validare.

b) auditorul poate utiliza rezultatele inventarierii. El trebuie sa se asigure ca inventarierea a fost facuta potrivit legii. Daca prin inventariere s-au descoperit tranzactii neinregistrate in contabilitate, iar acestea au fost operate, se considera ca toate operatiunile sunt corect inregistrate si evidentiate.

Respectarea acestui criteriu presupune ca auditorul sa se asigure ca:

- toate operatiunile reflectate in documente justificative corespunzatoare sunt evidentiate in contabilitate, deci fara omisiuni;

- nu exista operatiuni contabilizate de mai multe ori.

5.2 Criteriul realitatii inregistrarilor

Auditorul are obligatia sa urmareasca daca toate elementele de activ si de pasiv inregistrate in contabilitate sunt justificabile si verificabile, corespund cu cele identificate fizic prin inventariere sau prin alte proceduri cum ar fi: confirmari primite de la terti, analize de laborator, etc.

De asemenea, se verifica daca activele si pasivele respecta principiul entitatii patrimoniale, adica toate operatiunile efectuate apartin si sunt in numele firmei.

5.3 Criteriul corectei inregistrari in contabilitate si a corectei prezentari cu ajutorul conturilor anuale

Acest criteriu are mai multe obiective si se refera la localizarea corecta a perioadei privind elementele patrimoniale, evaluarea corecta a modificarilor, imputarea corectasi intocmirea corecta a situatiilor financiare.

a)Perioada corecta in care sunt evidentiate modificarile patrimoniale presupune respectarea principiului independentei exercitiilor, utilizarea unei contabilitati de angajament si folosirea conturilor de regularizare.

Regularizarea operatiunilor dupa inventariere confera corecta delimitare in timp a cheltuielilor si a veniturilor pe intreaga perioada a exercitiului financiar prin:

-constituirea, respectiv transferul unor provizioane asupra veniturilor;

-inregistrarea diferentelor de curs valutar aferente lichiditatilor in devize;

-inregistrarea cheltuielilor platite si a veniturilor incasate aferente exerci

tiilor urmatoare prin utilizarea conturilor de regularizare;

-repartizarea diferentelor de pret asupra cheltuielilor si stocurilor, calculul

si contabilitatea corecta a variatiei stocurilor de productie finita;

-analiza amortismentelor si a provizioanelor pentru depreciere.

Corecta lor evidentiere reprezinta o corectie a costului istoric si atenueaza

efectul de desincronizare in evaluarea elementelor patrimoniale in cele doua momente ale sale: intrare - iesire.

b) Evaluarea corecta presupune ca elementele patrimoniale sa fie evaluate conform cu prevederile Legii Contabilitatii nr. 82/1991si cu Cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare elaborat de Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate.

Situatiile financiare: bilantul contabil, contul de profit si pierdere, situatia fluxurilor de trezorerie, informatiile aditionale ce trebuie furnizate sub forma notelor la conturile anuale vor fi armonizate si cu Standardele Internationale si Nationale de Contabilitate. Pentru o evaluare corecta, trebuie sa se tina cont de urmatoarele tratamente contabile:

- la data intrarii in patrimoniu, bunurile se evalueazasi se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare denumita valoare contabila. Auditorul trebuie sa verifice daca bunurile aduse ca aport la capitalul social au fost inregistrate in functie de pretul pietei, utilitatea, starea si amplasarea acestora, in urma evaluarii efectuate potrivit legii.

De asemenea, daca bunurile obtinute cu titlu gratuit sunt evaluate la valoarea de utilitate in functie de pretul pietei, de starea si de amplasarea acestora.

Achizitiile cu titlu oneros sunt evaluate la costul de achizitie si la costul de productie daca sunt fabricare in intreprindere. Auditorul trebuie sa verifice daca sunt prinse toate elementele ce compun costul de achizitie: pretul de cumparare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare si alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea in stare de utilitate sau intrare in gestiune a bunului respectiv.

De asemenea, costul de productie se verifica cu scopul de a nu fi incluse cheltuielile generale de administratie, cheltuielile de desfacere si cele financiare. In costurile de productie pot fi incluse dobanzile aferente perioadei de fabricatie in cazul productiei cu ciclu lung de fabricatie, fara sa cuprinda cheltuielile cu dobanzile pentru perioade in "prelungire"

Auditorul trebuie sa verifice daca evaluarea creantelor si datoriilor este inregistrata la valoarea lor nominala, respectiv valoarea de intrare (valoare contabila).

Evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii trebuie verificata de auditor daca a fost realizata la valoarea actuala sau de utilitate a fiecarui element, daca a fost stabilita in functie de utilitatea bunului si pretul pietei. Se valideaza faptul ca datoriile si creantele au fost evaluate la valoarea lor probabila de incasat, respectiv de plata.

La inchiderea exercitiului, auditorul verifica daca exista diferente constatate in plus pentru elemente de activ, intre valoarea de inventar si valoarea de intrare, diferenta care nu trebuie contabilizata (principiul prudentei). Pentru diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar si valoarea de intrare a elementelor de activ, auditorul constata daca in contabilitate s-a inregistrat diferenta prin amortismente, daca deprecierea este ireversibila sau daca deprecierea de valoare este reversibila s-a constituit un provizion.

Pentru elementele de pasiv de natura obligatiilor sau datoriilor, diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar si valoarea de intrare nu trebuie sa fie inregistrate in contabilitate, ele se mentin la valoarea de intrare (principiul prudentei).

Daca exista diferente constatate in plus intre valoarea de inventar si cea de intrare a elementelor de pasiv de natura obligatiilor sau datoriilor, auditorul urmareste daca aceasta diferenta a fost inregistrata in contabilitate prin utilizarea provizioanelor pe seama cheltuielilor.

La data iesirii din patrimoniu a bunurilor, acestea trebuie evaluate la valoarea lor de intrare.

Auditorul trebuie sa verifice daca exista imobilizari corporale produse sau circulante cu ciclu lung de fabricatie mai mare de un an si cuprind in costul de productie si dobanzile aferente capitalului imprumutat pentru finantarea producerii bunului. Aceste aspecte trebuie evidentiate si prezentate in notele la conturile anuale.

Auditorul verifica daca imobilizarile pentru care s-au constituit provizioane sunt prezentate in bilant la valoarea neta bilantiera = valoarea contabila de intrare

- amortizari - provizioane pentru deprecieri. Evaluarea la bilant a activelor circulante depreciate va fi evidentiata la valoarea realizabila neta.

Daca intreprinderea aplica tratamente contabile alternative (prezentarea elementelor patrimoniale la bilant pe baza metodei valorii de inlocuire sau a altor metode care satina cont de inflatie), auditorul verifica influenta fiecarui element bilantier ca urmare a aplicarii altei evaluari decat costul istoric, prezentate de intreprindere separat in notele la conturile anuale.

De asemenea, auditorul verifica modul de evaluare a elementelor patrimoniale prezentate in bilant, precum si politicile conturilor utilizate: daca imobilizarile sunt incluse in conturile anuale la costul istoric sau la valoarea reevaluatasi daca situatiile financiare au fost intocmite conform cu Legea Contabilitatii nr. 82/1991 si cu prevederile cuprinse in volumele 1-3 privind Reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a a C.E.E. si cu IAS.

c) Imputarea corecta. Toate operatiunile contabile trebuie inregistrate in conturi astfel incat sa se respecte corespondenta dintre conturi stabilita in normele de aplicare a Planului Contabil General, respectiv cu Regulamentul de aplicare a Legii Contabilitatii si cu modificarile aduse acestuia potrivit legii.

d) Intocmirea corecta a bilantului contabil. Auditorul urmareste concordanta care trebuie sa existe intre datele inregistrate in contabilitatea sintetica si balanta de verificare dupa inventariere ca baza de referinta pentru bilant. Exista doua tipuri de corelatii :

-corelatia dintre Registrul jurnal de evidenta cronologica si totalul rulajelor curente ale conturilor deschise in evidenta sistematica prin fisele sintetice sah (Registrul Cartea Mare).

- corelatia dintre conturile analitice si conturile sintetice care se realizeaza prin balanta de verificare analitica deschisa pentru fiecare cont sintetic de gradul I sau II dezvoltat in analitic.

Soldurile finale prezentate in balanta dupa inventar reprezinta situatia de referinta pentru intocmirea corecta a bilantului contabil.

Obiectivele auditului au in vedere: patrimoniul, rezultatul exercitiului, bilantul si situatia financiara a intreprinderii. Validarea de catre auditor a integritatii patrimoniului are in vedere:

-tinerea corectasi la zi a contabilitatii;

-realizarea inventarierii patrimoniului, corecta valorificare a rezultatelor acesteia si cuprinderea sa in bilantul contabil;

-preluarea corecta in balanta de verificare a datelor din conturile sintetice si concordanta lor cu conturile analitice;

-efectuarea corecta a tuturor operatiunilor legate de inregistrarea si modificarea capitalurilor proprii;

-evaluarea corecta a patrimoniului conform Regulamentului de aplicare a Legii Contabilitatii nr. 82/1991si Cadrului general

-intocmirea bilantului contabil pe baza balantei de verificare dupa inventariere.

Contul de profit si pierdere trebuie realizat pe baza datelor din contabilitate privind perioada de raportare. Se va urmari de catre auditor daca au fost respectate conform legii aplicarea corecta a principiilor independentei, prudentei, permanentei metodelor, evaluarea separata a elementelor de activ sau pasiv, respectiv cheltuieli si venituri, noncompensarea, pragul de semnificatie (daca anumite cheltuieli sau venituri au o valoare semnificativa trebuie prezentate separat in situatiile financiare, daca sunt abateri de la principiile contabile si evaluarea acestora asupra profitului sau pierderii, asupra activelor sau datoriilor si a situatiilor financiare).

Situatia financiara a intreprinderii ramane un obiectiv important in activitatea auditorului. Auditorul trebuie sa urmareasca tratamentele contabile utilizate pentru evaluarea corecta a soldurilor bancare, analiza detaliata a cecurilor returnate/emise, inventarierea monetarului etc.

De asemenea, trebuie sa valideze existenta garantiilor pentru imprumuturi si credite obtinute de agentul economic sau acordate de alti agenti economici, existenta sau nu a unor resurse financiare insuficiente.

Auditorul poate propune utilizatorului unele solutii pentru viitoarele decizii:

-obtinerea unor venituri financiare maxime;

-minimizarea cheltuielilor financiare;

-minimizarea riscului si efectelor nefavorabile ce pot rezulta din variatiile

cursului valutar;

-maximizarea fluxului de trezorerie.

CONCLUZII

In aceasta lucrare am urmarit sa evidentiez importanta auditului in cadrul unei firme.Astfel am structurat lucrarea pe patru capitole , fiecare capitol abordand elemente esentiale privind auditul intern si cel financiar.

"Auditul financiar este o examinare profesionala independenta a situatiilor financiare anuale ale unei entitati in scopul formularii unei opinii de audit.'

Obiectivul general al unui audit financiar este acela de a furniza asigurarea ca situatiile financiare examinate sunt complete si intocmite cu acuratete, iar operatiile economice s-au efectuat in conformitate cu legile si reglementarile relevante in vigoare.

In abordarea auditului sunt utilizate o serie de standarde precum IFAC, INTOSAI, liniile directoare ale UE sau Standardele Nationale de Audit.

Aceste standarde de audit sunt grupate pe clase si stabilesc cadrul general pentru audit. Acestea includ  probele de audit, sistemele de contabilitate si controlul intern, raportarea si planificarea, controlul si tinerea evidentei.Astfel, auditorul trebuie sa planifice, sa controleze si sa tina evidenta activitatii sale in mod corespunzator.El trebuie sa fie capabil sa evalueze sistemul de inregistrare si procesare a tranzactiilor ale entitatii auditate si sa evalueze daca acesta este potrivit pentru a fi folosit ca baza pentru elaborarea situatiilor financiare.

Aceasta ajuta la planificarea activitatii de audit si la realizarea efectiva a procedurilor de audit.In cazul in care auditorul decide ca se poate baza pe controalele interne, el  trebuie sa evalueze aceste controale si sa efectueze teste de conformitate asupra lor.Auditorul trebuie sa obtina suficiente probe de audit pentru a-i permite sa traga concluzii rezonabile pe baza lor si nu in ultimul rand, raportul de audit trebuie sa cuprinda o exprimare clara a opiniei pe baza evaluarii concluziilor trase conform probelor obtinute in cursul auditului.

Existenta unui audit financiar eficace este evident esentiala pentru succesul si buna functionare a administratiilor publice, atat ca o protectie impotriva pierderilor, abuzurilor si fraudei, cat si ca mijloc de asigurare asupra faptului ca politicile stabilite de conducerea firmeisunt implementate in mod corect de catre organizatie.

Punerea in practica a procedurilor eficiente asociate auditului financiar este dificila in orice organizatie. Cu cat este mai complex sistemul si relatiile cu celelalte segmente ale economiei sunt mai complexe, cu atat sunt mai extinse si mai complicate metodele de control solicitate. Desi toate tarile aplica aceleasi norme, ele fac acest lucru in mod diferit in functie de caracteristicile constitutionale si culturale. Nu exista un model de control care sa poata fi aplicat in toate tarile si nici un model unic pentru modul in care vor evolua in timp acest sisteme de control. Acest lucru este valabil atat pentru tarile Europei, cat si pentru restul lumii.