Continutul si utilitatea fluxurilor financiare

Continutul si utilitatea fluxurilor financiare

In cadrul unei intreprinderi, urmare a operatiunilor realizate, are loc o intensa circulatie a elementelor materiale si financiare care realizeaza legatura acesteia cu mediul sau, sau care determina modificari interne. Toate aceste operatiuni se regasesc, imediat sau la termen, sub forma unor fluxuri a caror complexitate si intensitate reflecta viabilitatea intreprinderii, dimensiunea acesteia, precum si modul in care ea isi gestioneaza resursele disponibile.

Analistul financiar va fi interesat nu numai de surprinderea situatiei financiar- patrimoniale a firmei la un moment dat, reflectata de Bilantul contabil, ci si de modul in care aceasta se modifica intr-o perioada de timp pentru a identifica sensul de evolutie al afacerii, ceea ce poate fi realizat prin studierea fluxurilor din intreprindere. De asemenea, elementele

de venituri si cheltuieli, reflectate in Contul de profit si pierderi, sunt rezultatul unei contabilitati de angajamente ce presupune inregistrarea acestora in momentul facturarii, si nu

in momentul incasarii, respectiv platii lor. In plus, unele categorii de venituri si cheltuieli

(amortizarile si provizioanele constituite sau reluate) nu implica intrari sau iesiri de numerar, neavand incidenta asupra trezoreriei. Prin urmare, Contul de profit si pierderi reflecta fluxuri

de trezorerie potentiale, ceea ce face ca rezultatul net al exercitiului sa nu corespunda

intotdeauna unui surplus de disponibilitati banesti.

De aceea, cele doua situatii financiare clasice (Bilantul contabil si Contul de profit si pierderi) nu sunt suficiente pentru caracterizarea fluxurilor din intreprindere.

Notiunea de flux corespunde unei miscari sau transferului unei cantitati de bunuri sau moneda in timpul unei perioade de timp.

Plecand de la aceasta definitie, am putea considera ca toate operatiunile economice

derulate de intreprindere si inregistrate in contabilitatea acesteia genereaza fluxuri. Lucrurile

nu stau intotdeauna asa. Exista unele operatiuni economice (asa numitele "operatiuni de rectificare") care nu au influenta asupra trezoreriei, fiind considerate "non-fluxuri". Acestea

au rolul de a evidentia valoarea reala a patrimoniului, dar nu vor avea incidenta asupra trezoreriei. De exemplu, reevaluarea activelor companiei reprezinta operatiuni contabile prin care are loc cresterea valorii respectivelor elemente patrimoniale in vederea reflectarii valorii reale. Acestea, desi sunt necesare pentru obtinerea unei imagini realiste asupra patrimoniului firmei, nu pot fi considerate fluxuri deoarece nu au impact direct nici asupra trezoreriei si nici asupra volumului activelor. In aceeasi categorie ar putea fi incadrate operatiunile de constituire a provizioanelor si cele de calcul a amortizarii, care, desi afecteaza rezultatul exercitiului, nu influenteaza trezoreria intreprinderii.

In concluzie, putem aprecia ca o operatiune contabila are calitatea de flux in masura in care are impact asupra trezoreriei. In acest sens, conceptul de flux poate fi definit ca reprezentand toate miscarile generate de operatiunile economice derulate de intreprindere, care vor avea impact, imediat sau ulterior, asupra trezoreriei.

Fluxurile intr-o intreprindere sunt generate pe de o parte de procurarea resurselor necesare desfasurarii activitatii, iar pe de alta parte de utilizarea acestor resurse in activitatea propriu-zisa. Acestea sunt o parte a circuitului capitalului intr-o intreprindere, facand legatura intre diferitele stadii in care acesta se gaseste. Astfel, intr-o prima etapa firma isi procura resursele financiare necesare apeland la sursele proprii si sursele imprumutate. Are loc astfel

un flux de lichiditati dinspre proprietarii de capitaluri (actionari si banci) catre firma pentru finantarea activitatii.

In felul acesta se constituie resursele banesti, prin intermediul carora, in a doua etapa,

se achizitioneaza elementele materiale necesare productiei (active imobilizate si active circulante). Are loc astfel, un flux real de intrare generat de operatiunile de investitii (achizitii

de imobilizari), dar si un flux financiar de iesire determinat de plata respectivelor elemente.

De asemenea, are loc si un flux real de intrare legat de operatiunile din exploatare (achizitii de stocuri de materii prime si materiale) si un flux financiar de iesire, prin plata respectivelor materiale.

Prin utilizarea, combinarea si consumarea acestora sunt obtinute bunurile si serviciile destinate pietei. Vanzand aceste bunuri firma isi recupereaza sumele avansate initial (care reintra in circuit), obtinand si un venit suplimentar sub forma de valoare adaugata. Vanzarea acestor bunuri genereaza fluxuri reale de iesire, in timp ce incasarea contravalorii bunurilor vandute genereaza fluxuri financiare de intrare dinspre clientii beneficiari catre firma.

Valoarea adaugata obtinuta va fi repartizata pentru dezvoltare, sau pentru remunerarea participantilor la activitatea desfasurata (salariile pentru plata fortei de munca, impozitele si taxele pentru stat, dividendele pentru actionari, dobanzile pentru banci). In felul acesta se inregistreaza alte fluxuri financiare prin intermediul carora firma plateste drepturile cuvenite acestora (salariatii, statul, actionarii, bancile etc.).

De precizat ca un asemenea circuit are un caracter continuu, astfel ca in permanenta capitalul se regaseste in toate stadiile. Reprezentarea schematica a fluxurilor financiare din intreprindere este realizata in figura nr. 1.

Produse

finite

Stocuri de productie

neterminata

Materii

prime

Clienti

Fabricatie:

consum de forta de munca

Salarii

Imobilizari

Achizitii de imobilizari

Plati furnizori

Incasari

Plati salarii Plati

Resurse banesti

Achizitii de active circulante

^{Surse proprii} Surse imprumutate

Plati

impozite si taxe

Sursele de finantare

Fig. 1: Fluxurile financiare intr-o firma

Analiza financiara abordeaza studiul acestor miscari intr-un mod restrictiv. Astfel,

dintre fluxurile economice ale unui agent economic, doar fluxurile financiare, exprimate in unitati monetare sunt luate in considerare. Fluxurile de informatii sau fluxurile de bunuri nu

vor fi analizate decat daca au o implicare monetara directa sau indirecta. De asemenea, analiza financiara studiaza doar fluxurile care tranziteaza intreprinderea si mediul sau, nu si miscarile interne dintre subunitatile acesteia.