Dimensiunile deteriorarii cursului de schimb al monedei nationale

Dimensiunile deteriorarii cursului de schimb al monedei nationale

Legea nr. 101 / 1998 , privind statutul Bancii Nationale a Romaniei prevede ca : obiectivul fundamental al Bancii Nationale a Romaniei este asigurarea stabilitatii monedei nationale , pentru a contribui la stabilitatea preturilor. 

Si totusi  leul reprezenta fata de dolar 0, 06944 in 1989 , 0 , 00039 in 1995 si numai 0 , 00004 in 2000 nemaifiind decat putin pana la 0. 

Prabusirea monedei continua si in prezent , e drept cu o intensitate mult mai scazuta, BNR intentionand ca in 2003 sa introduca leul greu.

Cursul de schimb al monedei nationale reprezinta un indicator sintetic , a carui evolutie se afla intr-o stransa interdependenta cu deteriorarea pe care acunoscut-o economia romaneasca in ultimul deceniu al secoluluim al XX- lea .

Asa cum se stie , problema instabilitatii monetare a aparut in anii '70 cand s-a trecut de la cursurile valutare fixe , la flotarea acestor cursuri.un moment important in aceasta evolutie l-a constituit anul 1968, cand piata aurului a fost subdivizata in cea oficiala rezervata autoritatilor monetare si cea libera , care revenea investitorilor privati.

Trebuie mentionat insa ca , dupa o perioada relativ scurta , in care flotarea a fost realmente libera , statele , in principiu bancile centrale , au cautat si au gasit solutii de interventie pentru a apara monedele de fluctuatiile considerabile.

Academicianul Constantin Kiritescu ,considera ca :    In anul 1979 ,statele din Europa Occidentala s-au intors la principiile generale dela Bretton Woods ,bineinteles sub alta forma. In acel an a fost creat Sistemul Monetar European(SME) care a avut ca obictiv principal stabilitatea cursurilor valutare in cadrul unor limite negociate de flotare ."

In Romania dupa 1989 cursul de schimb leu / dolar era in tara noastra in mod oficial la sfarsitul anului 1989 , de circa 15 lei pe USD . Dupa alte surse ar fi fost de circa 33-34 lei / USD , curs existent in 1990.

Teoretic , factorii cu impact deosebit asupra cursului de schimb al monedei nationale sunt : rata inflatiei , pozitia si dimensiunea soldului balantei comerciale si al balantei de plati externe, precum si rata dobanzii.In practica exista si alti factori economici si psihologici care pot sa contribuie la prabusirea unei monede , mai ales atunci cand bancile centrale nu intervin sau intervin intr-un mod necorespunzator.

In ceea ce priveste raportul dintre inflatie si cursul de schimb monetar, relatia poate fi si inversa , in esnsul ca si cursul de schimb poate fi o entitate care sa determine inflatia interna prin intermediul preturilor importate .

Daca se analizeaza cronologia schimbarilor celor doua entitati : inflatie , curs de schimb al leului fata de dolar se observa , ca de regula ultimul devanseaza in timp inflatia . Succesiunea cronologica este totusi o dovada , fie si partiala a faptului ca scaderea catastrofala a cursului de schimb al leului , a contriduit la cresterea inflatiei . In orice caz , procesul inflationist a primit impulsuri dinspre cursul de schimb al leului in scadere continua .

Specialistii de la FMI imbratiseaza aceeasi idee , aratand in studiul din ianuarie 2001 ca : '' preturile de consum sunt foarte sensibile la miscarile cursului de schimb , desi cu o anumita intarziere . Deprecierea mare de la sfarsitul lui 1998 si inceputul lui 1999 , pare a fi contribuit la atingerea graduala a varfului de inflatie din 1999 '' .

Paradoxal este si faptul ca intr-un studiu elaborat de BNR in 1992 se arata :, ''categoric , deprecierea competitiva a monedei nationale nu poate fi acceptata ca o solutie permanenta , datorita efectelor pe care perpetuarea ei le are asupra mentinerii presiunilor inflationiste din economie '' .Nuse stie de ce in anii urmatori BNR a renuntat la aceste idei corecte din punct de vedere al deprecierii monedei nationale .

Variatia cursului de schimb a leului fata de dolar in perioada 1990 - 2000

Tabel Nr. 9

Indepartarea agentilor economici si a majoritatii populatiei de moneda nationala

Depreciera continua a leului , incurajata de rata inalta a dobanzilor a stimulat indepartarea agentilor economici si populatiei de moneda nationala .

Depreciera continua face ca o serie de agenti economici si a unei bune parti din populatie sa considere detinerea de lei neavantajoase si aducatoare de pierderi .

Ca sa previna riscul deprecierii activelor in lei , populatia si firmele si-au indreptatv atentia catre plasamentele in valuta .

La debutul dobanzilor inalte oficialitatile BNR anuntau o apropiere a agentilor economici si , in general , a populatiei de moneda nationala . In realitate aceste rate inalte au indepartat publicul de lei , increderea fiind cat se poate de reduasa . Astfel , creditul in lei ca pondere in total credite interne, scade de la 100% in 1991 si 67% in 1995 la 24% in 1999, iare creditul in valuta creste de la o valoare de 4% in 1991 la 44% in 1994 , este evident ca tot mai multi deponenti si-au indreptat atentia catre monede sigure preferabile monedei nationale aflata in cadere .

Agentii economici s-au orientat din ce in ce mai mult catre creditele in valuta cu dobanzi la nivelul suportabilului economic 5 - 10 % ( asa cum rezulta din tabelul Nr.16) .

Aceasta tendinta a fost accentuata si de faptul ca bancile romanesti , avand in vedere mediul inflationist care actionau , au practicat dobanzi variabile ce se modificau rapid de la o luna la alta . Firmele si populatia au preferat stabilitatea creditelor in valuta in schimbul riscurilor pe care le presupuneau cele in lei.

Acest aspect este evidentiat in cele doua tabele de mai jos :

Evolutia depozitelor in valuta ale rezidentilor in perioada 1990 - 2000

Tabel nr.16

Sursa : Raportul anual BNR 1999

Evolutia creditului in valuta

Tabel Nr 17.

Sursa : Raportul anual BNR 1999