ELEMENTE ALE MANAGEMENTULUI BANCAR

Managementul a aparut pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii umane ca o necesitate , respectiv la inceputul secolului XX , cand se pun bazele teoretice ale stiintei managementului. Stiinta managementului se bazeaza pe acumularea unei experiente trecute si pe necesitatea stringenta a gasirii unor solutii pentru o mai buna organizare si conducere a proceselor din ce in ce mai complexe care decurg din dezvoltarea impetuoasa a societatii umane in ansamblul sau.

Sistemul bancar este guvernat de legitati specifice , dar se supune in final aceluiasi obiectiv comun fiecarui domeniu de activitate : organizarea resurselor astfel incat actiunile proprii sa se finalizeze cu profit. Activitatea bancara comporta un risc , ceea ce confera de asemenea o anumita specificitate procesului de management. In cazul bancilor , adoptarea deciziilor privind relatia rezultat-risc constituie un obiectiv central al managementului , care se considera rezolvat in masura in care s-a atins un anumit grad de profitabilitate care poate permite dezvoltarea si consolidarea bancii.

In sistemul bancar , functiile managementului se manifesta intr-un cadru specific de manifestare a functiilor bancilor. Si in acest caz , functiile bancilor au o importanta deosebita , ele fiind structurate astfel :

Functia de intermediar pricipal in relatia economii-investitii , hotaratoare in cresterea economica;

Functia de protejare a resurselor financiare disponibile la un moment dat , prin pastrare in depozitele bancare;

Functia de transfer al platilor intre titularii de cont , functie prin care bancile determina si controleaza fluxurile circulatiei monetare scripturale.

Economistul roman Costin C. Kiritescu , analizand activitatea bancilor romanesti , grupeaza functiile lor in cinci categorii :

Atragerea mijloacelor banesti temporar disponibile ale clientilor in conturile deschise acestora;

Alocarea de credite pe diferite termene;

Efectuarea de viramente intre conturile deschise ale altor banci;

Emiterea de instrumente de credit si efectuarea de tranzactii cu asemenea instrumente;

Vanzarea-cumpararea de valuta si alte operatiuni valutare.

Si aceste functii , la randul lor se manifesta nuantat de la banca la banca , corelat cu profitul si specificul acestora , sistemul bancar cuprinzand o mare varietate de tipuri de banci , printre care : banci comerciale , de afaceri , de investitii , de depozit , de credit , banci industriale , agricole etc.

Managementul bancar , in functie de specificul fiecarei institutii in parte , se manifesta in conditile in conditiile in care banii si creditul devin instrumente de baza pentru stimularea dezvoltarii economice , prin intermediul lor incurajandu-se orice fenomen pozitiv sau descurajandu-se , la nevoie , tendintele ce ar putea sa se indrepte spre realizarea unor obiective neeconomicoase sau speculative.

Bancile comerciale isi asuma toate riscurile specifice in acest proces de obtinere a profitului, dar in conditii de prudenta , avand in vedere urmatorii factori :

respectarea regulilor prudentiale impuse de autoritatea nationala de reglementare;

profitul scontat sa justifice expunerea la riscul asumat;

eventualele pierderi sa nu deterioreze dramatic situatia financiara a anului respectiv, ele putand sa fie acoperite din profit sau din provizioane;

riscul trebuie sa fie astfel dimensionat incat pierderea produsa prin materializarea acestuia sa poata fi considerata ca normala pentru activitatea bancii , astfel imaginea ei , atat externa cat si interna sa nu fie afectata.

Riscul bancar este o componenta importanta atat a managementului, cat si a strategiei unei banci. Raiffeisen Bank, de exemplu, avand in spate putini ani de functionare , a acordat o importanta deosebita riscului bancar, acesta constituind un capitol distinct in strategia proprie. In activitatea pe care o desfasoara, banca poate accepta numai expuneri la risc profitabile si nu isi asuma nici un risc individual sau cumulat care nu poate fi masurat sau ale carui consecinte ar putea aduce prejudicii bancii si pozitiei sale pe piata.

Banca monitorizeaza permanent riscul si toate pozitiile din bilant , in special riscul lichiditatii , riscul de credit , riscul ratei dobanzii si riscul valutar. Pentru produsele derivate , nici un asemenea produs nu poate fi lansat fara aprobarea conducerii bancii , pe baza unei analize profunde a elementelor de risc.

In afara pricipalelor riscuri enumerate mai sus , banca urmareste monitorizarea si a altor categorii de risc , cum ar fi :

riscurile legate de bilant : riscul de conturi , riscul profitabilitatii , riscul de partener , riscul de tara , riscul indicelui de solvabilitate , riscul structurii bilantului;

riscurile unor factori din afara bilantului : acreditivele , garantii , contracte la termen , swap-uri , etc;

alte riscuri : riscul concurentei , riscul de strategie , riscul de personal.

Acesta sumara prezentare a fost facuta doar in ideea de a da o imagine a dimensiunii pe care o capata managementul bancii in acest domeniu. Clasificarea riscurilor va fi realizata mai amplu intr-un alt subcapitol al lucrarii.

In final , putem spune ca managementul riscului se manifesta intr-o anume proportionalitate intre volumul profitului si nivelul riscului , existand in acest sens doua strategii clasice. Astfel , o banca poate sa-si asume constient riscuri mari , atunci cand isi propune ca obiectiv pentru anul urmator dublarea profitului , spre exemplu. Acesta va conduce , in planul politicilor de aplicare a strategiei , la diverse actiuni specifice in vederea realizarii acestui deziderat , cum ar fi :

cresterea marjei dobanzii prin destinderea politicilor creditelor , in sensul cresterii ponderii lor in totalul plasamentelor;

cresterea depozitelor la vedere in totalul resurselor.

Exista si o a doua alternativa , in care o banca poata sa decida realizarea unei strategii de dezvoltare pornind de la scopul minimizarii riscurilor , asigurandu-si , in consecinta profituri mici , dar sigure.

Riscul bancar este considerat deopotriva cauza si efect , el poate determina prin producere consecinte din cele mai neprevazute si , in acelasi timp , poate fi declansat ca urmare a aparitiei unor fenomene fie cunoscute , fie necunoscute. Un management performant are tocmai menirea de a minimiza aparitia si efectele riscurilor bancare cunoscute si specifice.