Evaziunea fiscala si repercusiunea impozitelor

Evaziunea fiscala si repercusiunea impozitelor

Evaziunea fiscala:

Conceptul si formele evaziunii fiscale

Evaziunea fiscala in Romania 

Cauzele evaziunii fiscale si posibilitatile de prevenire si combatere

Repercusiunea impozitelor

Conceptul si formele evaziunii fiscale

In sensul dat de Dictionarul Explicativ al Limbii 'Romane evaziunea fiscala reprezinta ,,sustragerea de la obligatiile fiscale', termenul fiind considerat de origine franceza (evasion).

In Dictionarul Enciclopedic intre evaziune fiscala si sustragerea de la impunerea fiscala se pune semnul egalitatii, considerandu-se ca termenul ar fi de sorginte franceza.

Mijloacele de disimulare intrebuintate pentru sustragerea de la indeplinirea obligatiilor fiscale pot fi impartite in doua categorii:

Ø      extrapolarea insuficientei legislative sau folosirea posibilitatilor lasate chiar de legiuitor, cu anumite intentii;

Ø      procedee ilicite.

Astfel, din punct de vedere al modului cum poate fi savarsita, al raportului care exista intre fenomenul in cauza si legislatia in vigoare, evaziunea fiscala cunoaste doua fomie de manifestare:

Ø      evaziunea fiscala licita (realizata la adapostul legii);

Ø      evaziunea fiscala ilicita (frauduloasa) sau frauda fiscala.

Evaziunea fiscala licita, cea care la adapostul legii, reprezinta sustragerea

unei parti din materia impozabila face ca acest lucru sa fie considerat

contraventie sau infractiune.

Ea consta in exploatarea cadrului normativ existent, in sensul valorificarii

intentionate a inconsecventelor, contradictiilor sau echivocitatii unor

prevederi in scopul evitarii obligatiilor legale catre stat.

In practica, aceasta forma a evaziunii fiscale este favorizata de:

Ø      acordarea unor facilitati fiscale sub forma unor exonerari la plata, partiale, reduceri, deduceri, etc.;

Ø      scoaterea de sub incidenta impozitului a veniturilor aferente impozitelor bancare si a celor provenite din plasamente in titluri;

Ø      nereglementarea cheltuielilor generale ale societatilor comerciale aceasta creand posibilitatea supraevaluarii, nejustificate a acestora;

Ø      impunerea veniturilor realizate de anumite categorii de persoane fizice, pe baza unor norme de venit, creeaza conditii pentru contribuabilii care realizeaza venituri mai mari decat media saplateasca impozit pentru diferenta respectiva;

Ø      exploatarea unor lacune ale legii, etc.

In Romania, constituie infractiuni la Legea evaziui urmatoarele fapte:

Ø      nerefacerea, cu intentie, a documentelor de evidenta distruse, in termenul inscris in documentele de control;

Ø      refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor de control competente, dupa ce a fost somata de 3 ori, documente legale si bunurile din patrimoniu, in scopul impiedicarii verificarilor financiare, fiscale sau vamale;

Ø      impiedicarea, sub orice forma, a organelor competente de a intra, in conditiile prevazute de lege, in sedii, incinte ori terenuri, cu scopul efectuarii verificarilor financiare, fiscale sau vamale;

Ø      detinerea si nevarsarea, cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa;

Ø      punerea in circulatie, fara drept, a timbrelor, banderolelor sau formularelor tipizate, utilizate in domeniul fiscal, cu regim special;

Ø      tiparirea sau punerea in circulatie, fara drept, cu stiinta, a timbrelor, banderolelor sau formularelor tipizate, utilizate in domeniul fiscal, cu regim special, falsificate;

Ø      stabilirea cu rea credinta de catre contribuabi a impozitelor, taxelor sau contributiilor, avand ca rezultat obtinerea, fara drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursari sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensari datorate bugetului general consolidat;

Ø      ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale;

Ø      omisiunea, in tot sau in parte, a evidentierii, in actele contabile ori in alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale;

Ø      alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor, in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale;

Ø      executarea de evidente contabile duble, folosindu-se inscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor, in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale;

Ø      sustragerea de la efectuarea verificarilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictiva ori declararea inexacta cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate, in scopul sustragerii de la incasarea obligatiilor fiscale;

Ø      substituirea, degradarea sau instrainarea de catre debittori catre terte persoane a bunurilor sechestrate in confomitate cu prevederile Codului de procedure fiscala si ale Codului de procedura penala, in scopul sustragerii de la in obligatiilor fiscale.

Evaziunea fiscala in Romania 

In perioada de dupa 1989, in Romania, o serie de societati comerciale au pus in aplicare diverse modalitati si tehnici, din ce in ce mai elaborate, prin care s-au sustras fraudulos de la plata obligatiilor fiscale, mijloacele si parghiile de ordin legislativ si administrativ fiind insuficiente pentru a le contracara.

In perioada analizata, institutiile de control au evidentiat o crestere a actelor de evaziune fiscala frauduloasa, ale caror aspecte principale se refera la:

Ø      sustragerea de la plata impozitelor printr-o inregistrare incorecta a operatiunilor economice in actele contabile;

Ø      infiintarea ,,companiilor fantoma' si conducerea de activitati evazioniste in numele acestora;

Ø      distrugerea documentelor importante si a evidentelor contabile;

Ø      conducerea unor evidente contabile duble;

Ø      elaborarea si prezentarea unor date nereale, in balantele contabile;

Ø      nedeclararea anumitor activitati comerciale sau a unor activitati impozitare;

Ø      subzistenta unor activitati economice fara declararea subunitatilor, a punctelor de lucru si antrepozitelor;

Ø      prezentarea de documente false privind operatiunile de export.

Pezenta evaziunii fiscale in tara noastra a fost sust serie de factori, printre care se remarca:

Ø      o legislatie fiscala caracterizata prin prezenta unor lacune, incoerenta, imprecizie si absenta stabilitatii in timp;

Ø      aparitia tarzie a unei legi de combatere a evaziunii fiscale, Legea nr. 87/1994 intrand in vigoare la sfarsitul anului 1994;

Ø      inexistenta, pana in anul 2004, a unui cod fiscal si a unui cod de procedura fiscala, indispensabil unei aplicari uniforme a legislatiei fiscale cu efect asupra limitarii evaziunii fiscale;

Ø      existenta unei fiscalitati ridicate in raport cu capacitatea de plata a contribuabilului roman;

Ø      coruptia existenta la nivelul societatii;

Cauzele evaziunii fiscale si posibilitatile de prevenire si combatere

Evaziunea fiscala este favorizata de o serie de factori care se pot grupa, pentru o mai buna sistematizare, in:

Ø      factori psiho-sociali;

Ø      factori de natura economica;

Ø      factori de ordin legislativ si administrativ.

Factorii psiho-sociali, care tin atat de pornirile si convingerile interioare

ale contribuabilului cat si de conduita generala si mediul social din care

acesta face parte:

Ø      Inclinatia contribuabilului spre evaziune fiscala este un factor originar al oricarei evaziuni fiscale, ea existand in orice individ caruia i se ia, pe cale de autoritate, o parte din venitul ce-i apartine de drept, sau pe care il considera asa.

Ø      Deficientele de educatie fiscala, profesia, religia si chiar starea civila pot avea, de asemenea, relevanta asupra deciziei de savarsire a evaziunii fiscale;

Ø      Coruptia constituie un alt factor favorizant al evaziunii fiscale.

Ø      Posibilitatea de eschivare de la plata impozitelor, printr-o intelegere formala cu inspectorii fiscali, ridica esential atractivitatea evaziunii fiscale.

Ø      Norma sociala constituie un alt factor important in definirea conformarii fiscale a contribuabilului. Atunci cand norma sociala (conduita colectiva) este aceea de sustragere de la plata impozitelor, numarul celor care recurg la evaziune fiscala este posibil sa creasca.

Factorii economici si cei psiho-sociali sunt amplificati, intotdeauna de:

Ø      legislatia fiscala deficitara;

Ø      fiscalitatea excesiva (sub raportul numarului mare al obligatiilor fiscale si a actelor normative instituitoare si al deselor modificari ale acestora);

Ø      existenta unui aparat fiscal ineficient, etc.

Perfectionarea controlului fiscal, ca parghie de combatere a evaziunii fiscale,trebuie sa urmareasca, in primul rand:

Ø      organizarea structurilor de control fiscal, planificarea si realizarea programului de control;

Ø      specializarea personalului din structura controlului si motivarea corespunzatoare a acestuia;

Ø      asigurarea mijloacelor de actiune necesare (dotare tehnica cu echipamente de date usor accesibile, sistem informational flexibil);

Ø      perfectionarea schimbului de informatii asupra tehnicii de control intre diversele administratii fiscale nationale;

Ø      eliminarea coruptiei.

Repercusiunea impozitelor

Avand in vedere notiune de echitate fiscala, persoana care plateste impozitul ar trebui sa-l si suporte.

De exemplu, salariatul este platitorul si totodata suportatorul impozitului pe veniturile din salarii.

Atunci cand avem o asemenea situatie, in care persoana care plateste impozitul il si suporta realmente, se realizeaza ceea ce se numeste incidenta directa.

Dar, exista si situatii in care persoana care plateste impozitul recupereaza, partial sau total, de la alte persoane cu care intra in raporturi economice, suma achitata statului cu titlu de impozit.

Astfel, in situatia in care persoana care plateste impozitul statului nu este una si aceeasi persoana cu cea care il si suporta efectiv avem de-a face cu incidenta indirecta sau repercusiune.

Impozitele care se pot usor repercuta sunt cele indirecte, pentru ca ele sunt cele care se varsa statului de catre intreprinzatori, iar acestia le adauga la pretul marfii si le transfera asupra cumparatorilor.

Dar si impozitele directe, spre exemplu, impozitele pe venit, se pot repercuta.

Astfel, intreprinzatorii pot sa transpuna in sarcina altor persoane impozitele platite de ei pe diverse cai, dintre care mai semnificative ar fi:

Ø      cumpararea de materii prime, marfuri, etc. la un pret mai mic decat eel normal, fapt ce duce la transferarea impozitului asupra furnizorului;

Ø      adaugarea la pretul de vanzare a impozitelor indirecte si recuperarea lor de la cumparatori

Transpunerea impozitelor platite de unele persoane in sarcina altora, partiala sau integrala, depinde de o serie de factori, printre care:

Ø      gradul de concentrare a productiei;

Ø      raportul dintre cerere si oferta (cand cererea este mai mare dacat oferta se poate realiza repercusiunea totala);

Ø      gradul de ocupare a fortei de munca;

Ø      felul marfurilor (serviciilor) care fac obiectul vanzarii (marfurile cu cerere inelastica permit transpunerea in mai mare masura decat cele cu cerere elastica, in raport de pret).