Fizionomia sistemului fiscal

Fizionomia sistemului fiscal

Fizionomia sistemului fiscal evidentiaza elementele descriptive, de delimitare a

acestora, precum si determinantii alcatuirii sale .

Elementul primordial al sistemului fiscal - materia impozabila - este o componenta complexa care poate fi descompusa in elemente sigure, masurabile .

Subiectele sistemului fiscal pot fi determinate conform unor criterii diverse, insa primordial este criteriul fiscal, conform caruia vor fi :

subiecti platitori - contribuabili de drept ;

subiecti suportatori - contribuabili reali ;

subiecti legislativi - sunt aceia care gestioneaza impozitele, au si efect de control fiscal .

Intre elementele sistemului fiscal se manifesta un ansamblu de relatii   specifice:

sisteme fiscale generate de metodele de evaluare a naturii impozabile, de procedeele de determinare, de modificarea cuantumului obligatiilor fiscale, de metodele de percepere si de stabilire a subiectilor platitori, de modul de gestionare a creantelor fiscale .

Aceste relatii sunt influentate de natura si fluctuatiile fluxurilor de venituri ale subiectilor economic, influentand numarul contribuabililor , chiar fara modificarea cotelor de impozit .

Orice sistem fiscal prezinta 2 caracteristici :

exclusivitatea aplicarii - presupune faptul sa sistemul fiscal se aplica pe un teritoriu geografic determinat, fiind unicul colector al venitului fiscal pentru un sistem bugetar ;

autonomia tehnica - presupune ca un sistem fiscal este autonom d.p.d.v. tehnic, daca este un sistem fiscal complex ( un sistem care contine toate regulile de asezare si incasare necesare pentru punerea sa in aplicare ) .

Impozitele , elementele definitorii ale sistemului fiscal finanteaza activitatea

statului, fiind si instrument prin care statul realizeaza politica fiscala .

In acest sens, calitatea sistemului fiscal este direct legata de respectarea de catre stat a celor 2 principii fundamentale ale impozitari :

principiul avantajului - care presupune caracterul participativ al contribuabilului   ( acesta trebuie sa participe la impozite in functie de avantajul primit din consumarea bunurilor publice ) ;

principiul capacitatii de plata a contribuabililor - care presupune perceperea impozitelor de cat de mult isi permite subiectul platitor sa plateasca, derivand din aceasta necesitatea unei anumite entitati fiscale .

Definirea sistemului fiscal pe de o parte, caracteristicile si principiile pe de alta

parte, au constituit probleme, generand treptat o serie de cerinte care ar trebui respectate de catre orice sistem fiscal .Acestea sunt :

distributia sarcinii fiscale trebuie sa fie echitabile ;

impozitele trebuie astfel alese, astfel incat sa nu perturbe mecansimele economice

structura impozitelor trebuie sa faciliteze folosirea politicii fiscale pentru obiectivele stabilizarii si cresterii economice ;

orice obiectiv propus politicii economice trebuie sa minimalizeze .