Evolutia conceptiilor privind finantele publice

Evolutia conceptiilor privind finantele publice

De-a lungul timpului, conceptiile privind finantele publice au evoluat, ele cunoscand schimbari importante de la o etapa la alta a dezvoltarii societatii.

In perioada de inceput a capitalismului, pana la criza economica din 1929-1933, gandirea economica a fost dominata de doctrina liberala clasica care cerea ca activitatea economica sa se desfasoare in conformitate cu principiul laissez-faire, laisez-passer, urmarindu-se evitarea oricarei interventii a statului in economie pentru a nu stanjeni mecanismul pietei libere. Ca urmare, statul trebuia sa se limiteze la indeplinirea unui numar redus de functii precum mentinerea ordinii publice, apararea tarii si reprezentarea externa, la care s-au adaugat pe parcurs si preocupari privind invatamantul si caile de comunicatie, acest tip de stat fiind denumit statul-jandarm.

In conditiile aplicarii doctrinei liberale, cheltuielile publice au fost limitate la minim, ele nedepasind pana la primul razboi mondial un nivel de 10-15% din bogatia produsa intr-o tara. Sarcina finantelor publice conform acestei conceptii fiind aceea de a asigura resursele necesare intretinerii si functionarii normale a institutiilor publice, astfel incat nivelul si metodele de prelevare a resurselor banesti la dispozitia statului sa aiba un caracter neutru si sa nu modifice relatiile economico-sociale existente. Problema fundamentala a unei bune gestiuni a finantelor publice era asigurarea echilibrului intre veniturile si cheltuielile bugetare, nefiind acceptat deficitul bugetar, considerat ca fiind generator de inflatie si avand efecte negative asupra functionarii normale a economiei.

Incepand cu criza din 1929-1933 si mai ales dupa al II-lea razboi mondial, gandirea economica incepe sa fie dominata de dirijismul economic, care presupunea un rol activ al statului in economie si care a fost fundamentat pe teoria lui Keynes. Astfel, autoritatea publica trebuia sa intervina si sa influenteze procesele economice, corectand evolutia ciclica si combatand fenomenele economice negative precum crizele, somajul, s.a.  Deasemenea are loc dezvoltarea unui puternic sector al intreprinderilor publice care ajung sa domine o serie intreaga de domenii economice.

Totodata se pune un accent deosebit pe dezvoltarea sistemelor de asigurari sociale si pe protectia sociala in general, aparand asa numitul "stat al bunastarii", care s-a dezvoltat mai ales in Europa de Vest si care oferea un nivel ridicat de trai ridicat, bazat pe o redistribuire sociala ampla.

In aceste conditii cheltuielile publice au crescut foarte mult, atat datorita interventiei statului in economie cat si pentru a sustine sistemul de protectie sociala, acestea ajungand sa reprezinte in multe tari din Europa de Vest 40-50% din PIB, mergand chiar pana la peste 60% din PIB in Suedia si Danemarca. Aceasta crestere a cheltuielilor publice a trebuit sa fie finantata printr-o majorare substantiala a impozitelor si contributiilor sociale, fiind acceptat totodata deficitul bugetar ca un mijloc de interventie in economie.

Functionarea statului bunastarii si aplicarea conceptiei dirijiste incep sa se confrunte cu importante probleme in timpul crizelor economice din anii '70. Ca urmare, in ultimele doua decenii din secolul al XX-lea, s-au afirmat cu mai multa vigoare conceptiile neoliberale, care sustin necesitatea retragerii statului din economie si renuntarea la folosirea cheltuielilor publice, a impozitelor si a altor instrumente financiare ca mijloc de influentare a activitatilor economice, lasand piata sa se autoregleze prin mijloacele sale specifice. In aceste conditii intr-o serie de tari dezvoltate a avut loc un proces de revizuire a cheltuielilor publice, luandu-se masuri importante de reducere a unor categorii de cheltuieli (sociale in principal) si s-au efectuat reforme fiscale urmarindu-se reducerea nivelurilor maxime de impozitare si modificarea mecanismelor de finantare a unor domenii precum asigurarile sociale. Totodata, in multe tari au fost privatizate intreprinderile de stat si s-a redus nivelul subventiilor acordate.

Ca raspuns la aceste miscari, partidele social-democrate au inceput sa recunoasca si ele necesitatea acordarii unui rol sporit pietei, fara insa a renunta definitiv la ideea interventiei statului pe plan economic si social.