Structura financiara in mediul economic

Structura financiara in mediul economic

Explicatia stiintifica a influentei structurii capitalurilor asupra valorii intreprinderii se datoreaza cercetarilor lui F. Modigliani si M. Miller. Articolele lor din a doua jumatate a secolului XX au revolutionat gandirea financiara in epoca si pastreaza inca vie rigoarea demersului lor. Ele au dobandit de atunci caracterul unor axiome ale fundamentarii costului capitalului intreprinderii.

Formularile lor vizeaza un sistem de ipoteze privind:

a) perioada de functionare a intreprinderii este nedeterminata (n → ∞);

b) fluxurile de trezorerie viitoare (CFD) sunt constante si certe;

c) nu se percep impozite pe profit si nici pe veniturile investitorilor de capital (pe dividend si pe dobanda);

d) amortizarea este folosita integral pentru finantarea investitiilor de mentinere a starii initiale de functionare;

e) nu se prevad investitii viitoare aditionale in imobilizari (Δ Imo = Δ Amo)
si nici in stocuri si creante (Δ ACR_nete= 0). Rezulta: cresterea economica este nula (g= 0);

f) imprumuturile noi se fac la marimea ratelor scadente ale celor anterioare.

Sub aceste ipoteze si in conditii de piata perfecta, Modigliani si Miller au postulat ca valoarea de piata (V) a unei intreprinderi este independenta de gradul ei de indatorare, respectiv de structura capitalurilor acesteia (proprii - S si imprumutate = B):

V = S + B=

Cu alte cuvinte, fluxul de trezorerie X estimat ca va fi degajat de activitatea lucrativa a intreprinderii depinde exclusiv de capacitatea beneficiara a intregului activ economic al intreprinderii si nu de marimea ,,transelor" in care acesta va fi distribuit intre actionari si creditori.

Costul mediu ponderat al capitalului (p_k) este acelasi pentru toate intreprinderile care apartin aceleiasi clase (k) de risc (in masura in care indatorarea ramane in termeni rezonabili). Dificultatea in intelegerea acestui enunt provine din familiarizarea cu ideea ca efectul de levier financiar determina cresterea rentabilitatii financiare (a capitalurilor proprii). Pe ansamblul intreprinderii si ca medie ponderata, costul capitalului ramane acelasi atunci cand se schimba gradul de indatorare.