Functiunea financiara a intreprinderii

Functiunea financiara a intreprinderii

Obiectivele functiunii financiare a intreprinderii

Desfasurarea activitatii unei intreprinderi in conditii de eficienta prin respectarea cadrului legislativ ( economic, financiar, fiscal ) presupune existenta si imbinarea factorilor de productie, respectiv mijloace materiale si umane, resurse care se regasesc sub denumirea generica de "capital fizic si uman".

Capitalul fizic, format din active ( bunuri ) si active financiare ( fonduri, creante, datorii ) sufera un proces continuu de transformare in cadrul caruia activele financiare se convertesc in active reale, iar acestea in resurse banesti.

Activele financiare sunt necesare pentru procurarea activelor reale si a capitalului uman, iar activele reale, prin utilizarea lor de catre factorul uman, produc bunuri si servicii, iar prin vanzarea acestora se obtin din nou active financiare.

Pentru finantarea activelor, intreprinderea isi procura capital de pe pietele financiare, prin emisiuni de titluri de valoare, actiuni, prin contractarea de credite pe termen lung, mediu si scurt - alegerea cailor celor mai convenabile se rezolva prin decizie financiara.

In vederea fundamentarii deciziei financiare se utilizeaza mecanisme si instrumente care contribuie la realizarea functiunii financiare a intreprinderii.

Functiunea financiara consta in urmatoarele:

elaborarea bugetului de trezorerie;

urmarirea continua a realizarii obiectivelor;

fundamentarea financiara a politicii comerciale si de preturi.

Printre obiectivele functiunii financiare mentionam: maximizarea profitului si respectiv maximizarea averii actionarilor.

Maximizarea profitului

Modelul maximizarii profitului este static, fara dimensionare temporala, referindu-se la situatia existenta la un momemnt dat ( limita ), astfel ca una din cele mai frecvente si mai importante, cea referitoare la plasamentul de capital pentru investi'ii pe termen lung nu poate fi fundamentata ,tinand cont de maximizarea profitului pentru ca o astfel de plasare presupune o minimizare a rezultatelor financiare, care poate duce la o pierdere sau diminuare a profitului.

Definirea profitului creeaza o limitare a obiectivului de maximizare a profitului, pentru ca maximizarea poate privi masa profitului sau poate privi cota vanzarilor, valoarea activelor, valoarea actiunilor, "limitare" - al obiectivului "maximizarea profitului" este aceea ca nu ia in considerare riscul asociat deciziilor alternative, diferite variante cu profit apropiat a avea riscuri diferite.

Maximizarea averii actionarilor

Reprezinta un obiectiv tangibil care tine cont de intreaga evolutie in timp a intreprinderii, precum si de anumite oportunitati care au sau nu legatura cu activitatea intreprinderii.; acest indicator masoara valoarea de piata a actiunilor, cea la care se vinde efectiv sau la care se negociaza.

Avantajele sunt:

se poate face o apreciere obiectiva si imediata a efectelor deciziilor financiare in sensul ca: daca in urma unei decizii valoarea actiunii creste inseamna ca decizia este buna din pdv al sporirii averii actionarilor;

permite actionarilor sa aiba o mobilitate mare, astfel ca actionarii pot opta oricand daca sunt nemultumiti de modul de realizare a obiectivelor sau daca pot obtine cu aceleasi eforturi, efecte superioare la alte intreprinderi, pot sa-si retraga fondurile si sa investeasca in alta intreprindere;

acest obiectiv permite administratorilor sa ia in considerare, pentru fundamentarea deciziei financiare, atat rentabilitatea, cat si perioada de timp pe care si-o propune in analiza, ca si riscurile pe care le incuba fiecare varianta luata in considerare la adoptarea deciziilor.

Domeniile de realizare a functiunii financiare

Deoarece esenta functiunii financiare o reprezinta asigurarea conditiilor optime pentru adoptarea deciziilor financiare   intr-o intreprindere, se pot defalca deciziile in 3 grupe:

decizii de investire

decizii de finantare

decizii privind cuantumul dividendelor.

Intre aceste grupe exista o interconditionare permanenta, deoarece maximizarea valorii actiunilor presupune investirea corelata cu asigurarea finantarii pentru orice investitie.

Aceasta finantare se poate face prin efort propriu, iar acest lucru presupune determinarea optima a dividendelor, care sa asigure atat constituirea resurselor de finantare, cat si atractivitatea intreprinderii, pentru mentinerea unei cote ridicate a actiunilor.

Pentru realizarea imbinarii optime, administratorul are la indemana un singur criteriu viabil: corelarea fiecarei decizii cu efectele sale asupra valorii intreprinderii.

Evaluarea firmei este un proces complex, care tine cont de o multitudine de factori ( risc, relatiile dintre risc si elemente de profitabilitate ), de mecanisme ( evaluarea dividendelor, modele de evaluare explicita pentru fiecare tip de titluri de valoare ) si de sfere ale valorii ( valoarea actuala, valoarea nominala, valoarea compusa, valoarea in date comparabile, valoarea in diverse unitati monetare ).

Analiza financiara este un alt domeniu de realizare a functiunii financiare care ofera instrumentele de baza pentru aprecierea performantelor intreprinderii, luand in considerare seturi convergente de rate financiare, dezvoltand conceptul de " levier

financiar" si " levier operational" si analizand efectele acestuia asupra risurilor intreprinderii.

Analiza financiara ofera metode de planificare, precum si instrumentele potrivite pentru realizarea prevederilor din plan (bugetul trezoreriei si tabloul fluxurilor financiare).

Alt domeniu - Decizia investitiei de capital care se concentreaza asupra cheltuielilor de capital, respectiv a investitiilor pe termen lung.

Pentru aceasta se desfasoara anumite activitati specifice, precum fundamentarea procesului de elaborare a bugetului de capital, comensurarea fluxurilor de lichiditati ( cash - flow ), asociate proiectelor de investitii pe termen lung, delimitarea si fundamentarea criteriilor pentru fundamentarea deciziilor in alegerea proiectelor, astfel incat sa se asigure si maximizarea valorii intreprinderii, dar si luarea in considerare a riscului la adevarata sa valoare.

Alt domeniu - Gestionarea fondului de rulment, ceea ce implica administrarea conturilor de pasiv ( fonduri ) si ale celor de activ ( active curente materiale si creante ), de asa maniera incat sa se asigure echilibrul dinamic.

Un domeniu aparte al functiunii financiare a intreprinderii il reprezinta Problemele speciale, care privesc alte domenii decat cele enumerate anterior.

In categoria problemelor speciale fiind incluse:

fuziuni cu alte intreprinderi;

comasari;

achizitionari;

divizari;

dizolvari;

lichidari.

1.3 Organizarea functiunii financiare a intreprinderii

Functiunea financiara a intreprinderii reprezinta o componenta esentiala a conducerii, ceea ce determina o mare parte a atributiilor acestei functii sa fie indeplinite de catre organele de conducere, iar o parte din activitati fiind atribuite prin delegare de competenta structurilor subordonate.

Structura organizatorica a unei intreprinderi este de o mare diversitate si cuprinde urmatoarele sectiuni ( servicii, compartimente, birouri ):

1. sectiunea de prognoza ( planificare, previziune ) financiara care indeplineste atributiile:

intocmeste BVC;

intocmeste planuri de finantare pe termen lung, termen mediu si lung si scurt;

asigurarea fondurilor necesare desfasurarii ritmice a programului de productie si de finantare a investitiilor;

contracteaza credite;

fundamenteaza variantele care stau la baza adoptarii deciziilor financiare;

asigura imobilizarea rezervelor financiare si previne imobilizarea de fonduri;

urmareste modul de realizare a prevederilor bugetare in vederea determinarii cauzelor eventualelor abateri fata de prevederi, in vederea informarii conducerea pentru luarea masurilor de corectare operativa a abaterilor.

2. Decontari care efectueaza lucrari privind operatiunile banesti:

intocmirea si ordonantarea documentelor de incasari si plati, cu sau fara numerar;

controlul inregistrarilor operatiunilor banesti in extrasele de cont si registrele de casa;

urmarirea incasarii tuturor facturilor emise;

asigurarea achitarii obligatiunilor scadente;

evidenta avansurilor spre decontare;

evidenta imputatiilor;

evidenta instrumentelor de incasari si plati ( cec in numerar, cec cu limita de suma, chitantiere, acreditive, etc );

supravegherea permanenta a circulatiei documentelor de decontare bancara;

analiza facturilor neincasate si stabilirea pentru accelerarea ritmului incasarilor;

verificarea disciplinei de casa si a integritatii patrimoniului gestiunii de valori banesti.

3. Sectiunea de resurse umane si salarizare, are ca atributii:

efectuarea operatiunilor legate de stabilirea si plata drepturilor banesti ale personalului angajat;

intocmirea statelor de plata, a salariilor si ale altor drepturi banesti;

efectuarea corecta si la timp a calculelor privind drepturile salariatilor;

stabilirea si acordarea deducerilor personale si a cheltuielilor profesionale, dupa caz;

calcularea retinerea si virarea operatiunilor fiscale cu regim de retinere la sursa;

intocmirea si depunerea fiselor fiscale.

4. Sectiunea de casierie, care are ca atributii:

realizarea operatiunilor de incasari si plati in numerar, conform Regulamentului operatiunilor de casa;

intocmeste Registrul de casa;

ridica si depune numerar de la si la banca;

asigura securitatea banilor si a altor valori aflate in casierie.

5. Sectiunea de preturi si tarife - atributii:

intocmeste si raspunde de intocmirea corecta a documentatiei pentru stabilirea preturilor si tarifelor;

raspunde de aplicarea corecta a preturilor si tarifelor legale sau negociate;

urmareste si analizeaza evolutia preturilor, tarifelor, si a costurilor care stau la baza determinarii acestora;

elaborarea de noi propuneri de preturi si tarife ori de cate ori apar elemente care determina modificarea unor date din structura acestora;

propune si asigura indeplinirea masurilor de reducere a costurilor si de crestere a rentabilitatii produselor si serviciilor.

6. Sectiunea de analiza economico-financiara - atributii:

examineaza periodic echilibrul financiar al intreprinderii pe baza bilantului sau al altor indicatori sintetici, propunand masuri de inlaturare a unor deficiente ( stare de insolvabilitate, stocuri fara miscare, productie fara desfacere asigurata );

urmareste si analizeaza periodic eficienta utilizarii fondurilor fixe si circulante;

analizeaza evolutia in timp si in structura a rezultatelor intreprinderii, precum si a altor indicatori de eficienta cu scopul de a oferi informatii factorului decizional.

7. Sectiunea de control financiar intern ( CFI ) si de control financiar preventiv  ( CFP ) care are ca atributii:

organizarea si exercitarea CFI si CFP si controlul gestionar de fond privind modul de gospodarire a resurselor materiale si banesti;

interzicerea efectuarii cheltuielilor neeconomicoase, inoportune, ilegale;

combaterea abuzurilor;

urmareste aplicarea sanctiunilor disciplinare, contraventionale, penale;

urmareste stabilirea raspunderii materiale, civile, impotriva celor vinovati si face propuneri de imbunatatire a activitatii.

Structura operatiilor se refera la mecanismele, fluxurile si ciclurile financiare din cadrul intreprinderii.

Mecanismele financiare sunt reprezentate de totalitatea metodelor, parghiilor, instrumentelor si procedurilor de formare si gestionare a capitalurilor.

Mecanismele financiare sunt de o mare diversitate si se refera la:

autofinantare;

aporturi bancare, bugetare;

amortizarea capitalului imobilizat;

circuitul capitalului;

desfasurarea fluxurilor financiare;

formarea si utilizarea profitului.

Deoarece mecanismele financiare cuprind toate sferele circuitului economico - financiar(formarea fondurilor, utilizarea acestora, recuperarea fondurilor si a surplusului )

este necesara si abordarea legaturilor care au loc pentru realizarea unei rotatii complete a capitalului, respectiv cu agenti economici din amonte ( in sfera aprovizionarii ) si din aval ( in sfera desfacerii si a comercializarii productiei proprii ).

Aceste operatiuni de schimb presupun transferul de bunuri, concomitent cu transferul in sens invers a unor transferuri monetare ( c/v achizitiilor ) da nastere unor fluxuri financiare. Fluxul reprezinta masa de bunuri sau moneda transferata intre intreprinderi pe o perioada determinata de timp.

Fluxurile pot fi:

materiale ( fizice ), care reprezinta trecerea din proprietatea sau in folosinta unei entitati in proprietatea sau folosinta altei entitati a bunurilor in forma lor concreta;

financiare ( monetare ), care reprezinta platile efectuate intre entitati.

Masa de bunuri neangrenata in transferuri formeaza stocurile, astfel ca intre fluxuri si stocuri exista o legatura dialectica - unele transformandu-se in celelalte si reprezentand aceeasi notiune privita in doua stari fizice diferite, in repaus si miscare.

Totalitatea relatiilor dintre fluxuri si stocuri determina esenta mecanismelor financiare.

Fluxurile financiare, la randul lor se impart in functie de momentul in care se desfasoara, in:

fluxurile financiare de contrapartida care reprezinta inlocuirea imediata a unui activ material ( fizic ) cu moneda si invers ( inlocuirea unei monede cu un activ )- se intalnesc in situatii in care plata se face numerar;

fluxurile financiare decalate care reprezinta acele fluxuri in care plata are loc in avans sau cu intarziere; intre fluxurile fizice si cele financiare intercalandu-se activele financiare ( drepturi de creante sau obligatii de plata ) care formeaza creditul comercial;

fluxuri financiare multiple care reprezinta fluxurile intermediare create pentru a elimina efectelor decalajelor dintre fluxurile materiale si cele financiare, prin crearea drepturilor de creanta care pot fi transferate cu ajutorul intermediarilor financiari;

fluxuri financiare autonome care reprezinta acele fluxuri care nu sunt legate de fluxuri materiale si apar in procese de finantare, creditare, subventionare.

Ciclurile financiare reprezinta ansamblul de operatiuni si proceduri care au loc intre momentul initierii unei activitati si momentul refacerii fondurilor initiale si obtinerii de rezultate financiare ( profit ), respectiv pe parcursul unui circuit complet.

Tinand cont de succesiunea lor in timp, ciclurile unui circuit sunt:

ciclurile de investitii, care cuprind plasamentele de capital si recuperarea plasamentele respective prin includerea cheltuielilor de investitii in preturile produselor si valorificarea integrala a acestora;

ciclurile de exploatare, care cuprind totalitatea activitatilor din sfera de domenii ale intreprinderii conform cadrului legal si statutar. In cadrul acestor cicluri are loc transformarea intrarilor in produse si servicii prin contopirea factorilor;

cicluri financiare care cuprind actiunile de finantare, creditare, achizitii si cedari de titluri de participare, etc.

Ciclurile financiare corespund ansamblului operatiunilor intreprinderii desfasurate pentru reglementarea functiunii financiare, finantarea activitatilor intreprinderii, incasarea creantelor, formarea si repartizarea profitului.