IMPOZITELE DIRECTE

IMPOZITELE DIRECTE

1. Caracterizare generala a impozitelor directe

Prin urmare, impozitele directe fiind nominative si avand un cuantum si termene de plata precis stabilite, iar acestea sunt aduse din timp la cunostinta platitorilor, sunt mai echitabile si deci mai de preferat decat impozitele indirecte, deoarece la acestea din urma consumatorii diferitelor marfuri si servicii, de regula, nu stiu cu anticipatie cand si mai ales cat vor plati statului, sub forma taxelor de consumatie si a altor impozite indirecte.

2. Impozitele reale

Impozite de tip real se practica si in zilele noastre. Astfel, intr-o serie de tari in curs de dezvoltare, exploatatiile agricole sunt supuse unor impozite de tip real. In cazul acestor impozite, sarcina fiscala este dimensionata in functie de suprafata de teren, de numarul animalelor, de cantitatea de ingrasaminte folosite, de valoarea materialelor procurate pentru lucrarile de irigatii sau de alti factori.

Rezulta ca, in cazul impozitelor reale, la impunere nu se ia in considerare produsul net (venitul) real al obiectelor impozabile, ci produsul brut sau cel mediu prezumat, ceea ce ii dezavantajeaza pe micii producatori si ii avantajeaza pe marii producatori care au conditii pentru a realiza un venit mai mare decat cel mediu.

3. Impozitele personale

Trecerea de la impozitele de tip real la cele de tip personal s-a facut treptat.

Impozitele personale se intalnesc sub forma impozitelor pe venit si, respectiv, a impozitelor pe avere.

3.1 Impozitele pe venit

Ca forma de baza a impozitelor personale, impozitele pe venit au putut fi introduse atunci cand s-a inregistrat o suficienta diferentiere a veniturilor realizate de diferite categorii sociale.

Impozitul pe veniturile persoanelor fizice

La plata acestui impozit sunt supuse persoanele fizice care au domiciliul sau rezidenta intr-un anumit stat, precum si cele nerezidente, care realizeaza venituri din surse aflate pe teritoriul acelui stat, cu unele exceptii prevazute de lege.

De la plata impozitului pe venit se acorda unele scutiri. Astfel, in mod frecvent sunt scutiti de plata impozitului pe venit suveranii si familiile regale, diplomatii straini acreditati in tara respectiva (cu conditia reciprocitatii), uneori militarii, institutiile publice si persoanele fizice care realizeaza venituri sub nivelul minimului neimpozabil.

Obiectul impozabil il formeaza veniturile obtinute din: industrie, comert, agricultura, banci, asigurari, profesii libere etc., de catre capitalistii intreprinzatori, proprietari, mici mestesugari, muncitori, functionari, liber-profesionisti. Venitul impozabil este cel care ramane din venitul brut, dupa ce se fac anumite scazaminte, cum sunt: cheltuielile de productie, dobanzile platite pentru creditele primite, sumele prelevate la fondul de amortizare si la fondul de rezerva, primele de asigurare platite, cotizatiile la asigurarile de boala, de accidente si de somaj, precum si la casele de pensii, pierderile din activitatea anilor precedenti, pierderile provocate de calamitati naturale etc.

Sunt considerate venituri neimpozabile urmatoarele:

Ajutoarele, indemnizatiile si alte forme de sprijin cu destinatie speciala acordate din bugetul de stat, din bugetul asigurarilor sociale de stat, din bugetele fondurilor speciale, bugetele locale si din alte fonduri publice, inclusiv indemnizatia de maternitate si pentru cresterea copilului, cu exceptia indemnizatiilor pentru incapacitate temporara de munca.

Pensiile pentru invalizii de razboi, orfanii, vaduvele/vaduvii de razboi, sumele fixe pentru ingrijirea pensionarilor care au fost incadrati in gradul I de invaliditate, precum si pensiile altele decat pensiile platite din fonduri constituite din contributii obligatorii la un sistem de asigurari sociale si cele finantate de la bugetul de stat.

Sumele sau bunurile primite sub forma de sponsorizare sau mecenat;

Bursele primite de persoanele care urmeaza orice forma de scolarizare sau perfectionare in cadrul institutionalizat;

Sumele sau bunurile primite cu titlu de mostenire si donatie;

Premiile obtinute de sportivii medaliati la campionatele mondiale, europene si la jocurile olimpice;

Alte venituri neimpozabile.

In majoritatea cazurilor, impozitul pe venit se aseaza pe fiecare persoana care a realizat venituri, fiind deci o impunere individuala.

In practica fiscala se intalnesc doua sisteme de asezare a impozitelor pe veniturile persoanelor fizice. Este vorba mai intai de sistemul impunerii separate a fiecarui venit provenit dintr-o anumita sursa si apoi de sistemul impunerii globale a veniturilor, indiferent de sursa de provenienta.

Sistemul impunerii separate poate fi intalnit fie sub forma unui impozit unic pe venit, care permite totusi o impunere diferentiata pentru fiecare categorie de venit (in functie de natura acestuia), fie prin instituirea mai multor impozite, care vizeaza fiecare in parte venitul obtinut dintr-o anumita sursa.

Sistemul impunerii globale presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoana fizica, indiferent de sursa de provenienta, si supunerea venitului cumulat unui singur impozit. Impunerea globala a veniturilor realizate de persoanele fizice este cea mai frecvent intalnita, ea practicandu-se in tari ca SUA, Germania, Franta, Italia, Belgia, Marea Britanie, Ungaria etc.

Din compararea celor doua sisteme de impunere, rezulta ca impunerea separata permite tratarea diferentiata a veniturilor, in ceea ce priveste modul de asezare si nivelul cotelor de impozit, deoarece, practic, acestea din urma difera in functie de sursa de provenienta a veniturilor (din salarii, din afaceri, din profesii libere etc.).

Persoanele care realizeaza venituri din mai multe surse sunt avantajate, deoarece nu mai sunt afectate de consecintele progresivitatii impunerii, care se fac simtite prin cumularea veniturilor practicata in sistemul impunerii globale.

Pentru calcularea impozitului pe veniturile persoanelor fizice pot fi utilizate cote proportionale sau progresive. In unele tari, venitul impozabil este supus mai intai impunerii in cote proportionale si apoi impunerii in cote progresive. Cea mai frecvent utilizata este impunerea in cote progresive pe transe de venit.

De mentionat ca nu sunt supuse impozitarii: pensiile de orice fel si ajutoarele primite in cadrul sistemului asigurarilor sociale, alocatiile de stat pentru copii, pensiile de intretinere, bursele acordate elevilor, studentilor si doctoranzilor, dobanzile acordate pentru titlurile de stat, precum si cele aferente depunerilor la vedere in conturi la societati bancare, sumele sau bunurile primite ca ajutor, donatie, mostenire sau sponsorizare, potrivit legii, sumele primite de asigurati in baza contractelor de asigurare de bunuri sau persoane, veniturile obtinute din tranzactionarea valorilor mobiliare etc.

In general, impunerea are ca obiect venitul efectiv realizat, determinat ca diferenta intre totalul veniturilor incasate din activitatea desfasurata si cheltuielile efectuate pentru realizarea veniturilor. In vederea determinarii venitului impozabil, contribuabilii trebuie sa depuna, pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an, declaratia de impunere pentru veniturile realizate in anul fiscal precedent.

Cota de impozit pentru determinarea impozitului pe veniturile din activitati independente, salarii, cedarea folosintei bunurilor, pensii, activitati agricole, premii si alte surse este de 16% potrivit Codului fiscal, cu exceptiile prevazute de lege.

Impozitul pe profitul persoanelor juridice

Pentru stabilirea impozitului pe profitul realizat de persoanele juridice, (societatile de capital) in unele tari se foloseste acelasi sistem de impunere ca in cazul persoanelor fizice, iar in altele se practica un sistem distinct.

In Romania, conform legii, societatile comerciale se pot constitui ca: societati in nume colectiv, societati in comandita simpla, societati in comandita pe actiuni, societati pe actiuni si societati cu raspundere limitata. Cel mai des intalnite sunt societatile pe actiuni, ale caror obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar actionarii raspund numai in limita capitalului pe care il detin.

Profitul obtinut de o societate de capital se repartizeaza atat actionarilor sub forma de dividende - proportional cu participarea lor de capital, cat si la dispozitia societatii pentru constituirea unor fonduri. Prin urmare, in cazul societatilor de capital putem vorbi de profitul societatii inainte de repartizare, de profitul repartizat actionarilor sub forma de dividende si de profitul ramas la dispozitia societatii.

In prezent se practica cota unica de impozitare de 16% conform Codului fiscal.

Cota de impozit de 16% se aplica incepand cu data de 01.01.2006 si pentru veniturile realizate de persoanele fizice si juridice nerezidente, cu exceptia veniturilor obtinute din jocuri de noroc pentru care se mentine cota de impozit de 20%.

Impozitul pe veniturile realizate de microintreprinderi

In scopul asigurarii unor venituri mai ridicate la bugetul de stat si pentru simplificarea evidentei asupra operatiunilor efectuate de unii agenti economici care au o activitatea redusa din punct de vedere valoric, a fost instituit de catre Ministerul Finantelor impozitul asupra veniturilor realizate de microintreprinderi.

Pentru a intra sub incidenta acestui impozit, persoanele juridice trebuie sa indeplineasca o serie de conditii.

Microintreprinderile platitoare de impozit pe venitul microintreprinderilor nu mai aplica acest sistem de impunere incepand cu anul fiscal urmator anului in care nu mai indeplinesc una dintre conditiile prevazute pentru a fi inclusa in categoria microintreprinderilor.

Nu pot opta pentru acest sistem de impunere persoanele juridice romane care:

desfasoara activitati in domeniul bancar;

desfasoara activitati in domeniile asigurarilor si reasigurarilor, al pietei de capital, cu exceptia persoanelor juridice care desfasoara activitati de intermediere in aceste domenii;

desfasoara activitati in domeniile jocurilor de noroc, pariurilor sportive, cazinourilor.

Au capital detinut de un actionar sau asociat persoana juridica cu peste 250 angajati

Anul fiscal  este anul calendaristic

Cota de impozit pentru veniturile unei microintreprinderi este de 3%, potrivit codului fiscal.

Baza impozabila o constituie veniturile din orice sursa, din care se scad:

veniturile din variatia stocurilor;

veniturile din productia de imobilizari corporale si necorporale;

veniturile din provizioane;

veniturile realizate din despagubiri, de la societatile de asigurare, pentru pagubele produse la activele corporale proprii;

veniturile din exploatare, reprezentand cota parte a subventiilor guvernamentale si a altor resurse pentru finantarea investitiilor.

In cazul in care o microintreprindere achizitioneaza case de marcat, valoarea de achizitie a acestora se deduce din baza impozabila, in conformitate cu documentul justificativ, in trimestrul in care au fost puse in functiune, potrivit legii.

Persoanele juridice platitoare de impozit pe profit comunica optiunea organelor fiscale teritoriale la inceputul anului fiscal , prin depunerea declaratiei de mentiuni pana la data de 31 ianuarie inclusiv.

In cazul in care, in cursul anului fiscal, una dintre conditiile impuse nu mai este indeplinita, microintreprinderea are obligatia de a pastra pentru anul fiscal respectiv regimul de impozitare pentru care a optat, fara posibilitatea de a beneficia pentru perioada urmatoare de aceste prevederi, chiar daca ulterior se indeplinesc conditiile necesare.

Pot opta pentru plata acestui tip de impozit si microintreprinderile care desfasoara activitati in zonele libere si/sau in zonele defavorizate.

Calculul si plata impozitului se efectueaza trimestrial, pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare trimestrului pentru care se calculeaza impozitul.

3.2. Impozitele pe avere

Instituirea acestor impozite a fost facuta in stransa legatura cu faptul ca diferite persoane fizice si juridice au drept de proprietate asupra unor bunuri mobile sau imobile.

In practica fiscala din diferite tari, impozitele pe avere se intalnesc sub urmatoarele forme: impozite asupra averii propriu-zise, impozite pe circulatia averii si impozite pe sporul de avere sau pe cresterea valorii averii.

In ceea ce priveste impozitele pe avere in Romania, mentionam ca ele se intalnesc atat sub forma unor impozite pe averea propriu-zisa, cat si a impozitelor pe circulatia averii.

Dintre impozitele pe averea propriu-zisa mai importante sunt impozitele pe cladiri si terenuri. Impozitul pe cladiri cade in sarcina persoanelor fizice si juridice detinatoare de cladiri (cu unele exceptii). In cazul persoanelor fizice impozitul se calculeaza prin aplicarea unei cote de 0,2% in mediul urban si de 0,1% in mediul rural asupra valorii cladirilor. Pentru persoanele juridice, impozitul se calculeaza prin aplicarea cotei stabilite de consiliile locale, care poate fi cuprinsa intre 0,5% si 1% asupra valorii de inventar a cladirilor, actualizate conform prevederilor legale.

Valoarea cladirilor aflate in proprietatea persoanelor fizice se stabileste pe baza criteriilor si a valorilor impozabile - lei/m² - prevazute de lege. Conform legii, valoarea impozabila pe metru patrat este diferentiata in functie de felul si destinatia cladirilor, precum si in functie de dotarile acestora (cu sau fara instalatii de apa, canalizare. electrice, incalzire).

Daca o persoana fizica are in proprietate doua sau mai multe cladiri utilizate ca locuinta, care nu sunt inchiriate altei persoane, impozitul pe cladiri se majoreaza dupa cum urmeaza:

a) cu 15% pentru prima cladire in afara celei de la adresa de domiciliu;

b) cu 50% pentru cea de-a doua cladire in afara celei de la adresa de domiciliu;

c) cu 75% pentru cea de-a treia cladire in afara celei de la adresa de domiciliu;

d) cu 100% pentru cea de-a patra cladire si urmatoarele in afara celei de la adresa de domiciliu.

In cazul unei cladiri ce face obiectul unui contract de leasing financiar se aplica urmatoarele reguli:

impozitul pe cladire se datoreaza de proprietar;

valoarea care se ia in considerare la calculul impozitului pe cladiri este valoarea cladirii inregistrata in contractul de leasing financiar;.

Impozitul pe teren se percepe de la persoanele fizice, care detin in proprietate anumite suprafete de teren, situate in raza municipiilor oraselor si comunelor. Acest impozit este stabilit in suma fixa pe metru patrat de teren, insa nivelul sau este diferentiat pe categorii de localitati (municipii, orase si comune), iar in cadrul localitatilor, pe zone.

Atat in cazul impozitului pe teren cat si a celui pe cladiri se acorda anumite scutiri.

Impozitul pe cladiri si pe teren se plateste anual, in patru rate egale, pana la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie si 15 noiembrie, inclusiv.

Plata cu anticipatie a acestor impozite datorate pentru un an de zile de catre persoanele fizice pana la data de 15 martie a anului respectiv, se acorda o bonificatie de pana la 10%, stabilita prin hotarare a consiliului local.