IMPOZITELE INDIRECTE

IMPOZITELE INDIRECTE

I. Taxa pe valoarea adaugata

Taxa pe valoarea adaugata este cel mai evoluat procedeu modern de impunere indirecta, utilizat la nivelul intregii Uniuni Europene. Prin intrarea in vigoare si aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 3/1992, privind taxa pe valoarea adaugata , impozitele indirecte au devenit, alaturi de impozitele pe salarii si pe profit, cele mai importante surse de venituri ale bugetului de stat. Prevederile Ordonantei Guvernului nr. 3/1992 - prin care a fost introdusa in Romania taxa pe valoarea adaugata - s-au aplicat cu incepere de la data de 1 iulie 1993.

Aceasta reglementare a suferit numeroase completari si modificari pana la data de 15 martie 2000, cand a fost abrogata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 17 din 14 martie 2000. Nici prevederile acestei ordonante nu s-a aplicat multa vreme, intrucat au fost inlocuite cu o noua reglementare - Legea nr.345/2002 privind taxa pe valoarea adaugata, care la randul ei a fost abrogata odata cu intrarea in vigoare a noului Cod fiscal.

1. Definitie. Sfera de aplicare

Valoarea adaugata reprezinta diferenta intre valoarea unui bun (produs) obtinuta in urma vanzarii lui si valoarea tuturor bunurilor si serviciilor care au fost achizitionate si utilizate pentru a se putea realiza acel bun.

Taxa pe valoarea adaugata este definita - in literatura de specialitate - ca fiind acel impozit indirect care se aplica pe fiecare stadiu al circuitului economic (ciclului de fabricatie si distributie) al unui produs finit, asupra valorii adaugate realizate (obtinute) in fiecare etapa de catre toti cei care contribuie la producerea si desfacerea acelui produs, pana cand el ajunge la consumatorul final.

Asadar, pe parcursul intregului proces de fabricatie si distributie, fiecare agent economic achita taxa pe valoarea adaugata furnizorilor sai (odata cu pretul pe care il plateste pentru materiile prime, materiale, energie etc. cu care se aprovizioneaza in scopul realizarii productiei de bunuri), incaseaza apoi TVA (de la cumparatorul bunurilor sale, care plateste taxa odata cu pretul), scade intreaga TVA aferenta materialelor aprovizionate si serviciilor ce i-au fost prestate, iar soldul il varsa la bugetul de stat. Suma reprezentand TVA adaugata la pretul de vanzare este evidentiata in contabilitate separat, in fiecare stadiu al circuitului economic, exceptand vanzarea catre consumatorul final.

Prin urmare, taxa pe valoarea adaugata este reportata de la un stadiu la altul al procesului de productie si distributie pentru a ajunge la consumatorul final, care suporta TVA ca parte integranta din pretul de vanzare al produsului, serviciul sau lucrarii executate. Deci, TVA este, in esenta, un impozit care afecteaza consumul, fiind suportat de catre cel care achizitioneaza si foloseste pentru sine bunul sau serviciul in pretul caruia este incorporat si impozitul.

Ca sistem de impunere indirecta, taxa pe valoarea adaugata se poate calcula fie prin aplicarea cotei legale asupra valorii adaugate in fiecare stadiu pe care il parcurge marfa ori serviciul de la producator (sau prestator) la consumator, fie facandu-se diferenta intre taxa achitata (stabilita in raport cu pretul de vanzare al bunului din stadiul anterior) si taxa colectata (cea incasata odata cu pretul platit de beneficiarul produsului sau serviciului). In majoritatea statelor in care s-a instituit acest sistem de impozitare se utilizeaza cea de-a doua varianta de calcul.

In sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata se cuprind operatiunile care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

- constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plata;

- locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi in Romania;

- livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizata de o persoana impozabila;

- livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sa rezulte din una din activitatile economice prevazute de lege.

In sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata se cuprinde si importul de bunuri

Toate operatiunile care se cuprind in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata se numesc operatiuni impozabile.

Operatiunile impozabile se grupeaza pe patru categorii, astfel:

operatiuni taxabile, pentru care se aplica cotele legale;

operatiuni scutite cu drept de deducere, pentru care nu se datoreaza taxa pe valoarea adaugata, dar este permisa deducerea TVA datorate sau platite pentru bunurile sau serviciile achizitionate;

operatiuni scutite fara drept de deducere, pentru care nu se datoreaza taxa pe valoarea adaugata si nu este permisa deducerea TVA datorate sau platite pentru bunurile sau serviciile achizitionate;

operatiuni de import scutite de taxa pe valoarea adaugata, pentru care nu se datoreaza TVA in vama.

2. Persoanele si operatiunile impozabile

Orice persoana care desfasoara in mod independent activitati economice impuse[1] (oricare ar fi scopul sau rezultatul acelor activitati) este considerata persoana impozabila.

Institutiile publice nu sunt - in principiu - persoane impozabile pentru activitatile care sunt desfasurate in calitate de autoritati publice, chiar daca pentru derularea respectivelor activitati se percep cotizatii, onorarii, redevente, taxe sau alte plati. Institutiile publice sunt persoane impozabile pentru activitatile desfasurate in calitate de autoritati publice, numai daca tratarea lor ca persoane neimpozabile ar produce distorsiuni concurentiale sau daca desfasoara anumite activitati economice stabilite ca atare prin lege.

Operatiunile impozabile sunt grupate pe patru categorii (livrarea de bunuri, prestarea de servicii, schimbul de bunuri si servicii, importul de bunuri), fiecareia fiindu-i asigurata o reglementare distincta prin Codul fiscal.

Livrarea de bunuri este orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor[2] de la proprietar catre o alta persoana, direct sau prin persoane care actioneaza in numele acestuia .

Nu constituie, potrivit legii, livrare de bunuri: disparitia sau degradarea unor bunuri ca urmare a distrugerii lor datorita unor calamitati naturale sau a altor cauze de forta majora; bunurile de natura stocurilor degradate calitativ (care nu mai pot fi valorificate in conditiile stabilite prin norme); perisabilitatile, in limitele prevazute de lege; bunurile acordate gratuit din rezerva de stat, ca ajutoare umanitare (interne sau externe); acordarea de bunuri, in mod gratuit, in cadrul actiunilor de sponsorizare, mecenat, protocol etc..

In ceea ce priveste locul operatiunilor impozabile, in cazul livrarii de bunuri acesta este considerat a fi: a) locul unde se gasesc bunurile in momentul cand incepe expedierea sau transportul (in cazul bunurilor care sunt expediate sau transportate de furnizor, de beneficiar sau de un tert); b) locul unde se efectueaza instalarea sau montajul, indiferent daca punerea in functiune este efectuata de catre furnizor sau de alta persoana in contul sau; c) locul unde se gasesc bunurile in momentul livrarii (in cazul bunurilor care nu sunt expediate sau transportate); d) locul de plecare al transportului de pasageri (in cazul livrarilor de bunuri efectuate la bordul unui mijloc de transport: vapor, avion, tren, autocar).

Prestarea de servicii reprezinta - in principiu - orice operatiune care nu constituie livrare de bunuri. Prestarile de servicii cuprind operatiuni precum:

- inchirierea de bunuri sau transmiterea folosintei bunurilor, in cadrul unui contract de leasing;

- transferul si /sau transmiterea folosintei drepturilor de autor, brevetelor, licentelor, marcilor comerciale etc.;

- angajamentul de a nu desfasura o activitate economica, de a nu concura cu o alta persoana sau de a tolera o actiune ori o situatie;

- intermedierea efectuata de comisionari in livrari de bunuri sau prestari de servicii etc.

Locul prestarii serviciilor este considerat a fi locul unde prestatorul isi are stabilit sediul activitatii economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate ori - in fine - domiciliul sau resedinta sa obisnuita[4].

Schimbul de bunuri si/sau servicii sunt supuse urmatoarelor reguli: operatiunile privind schimbul de bunuri au efectul a doua livrari separate. In cazul transferului dreptului de proprietate asupra unui bun de catre 2 sau mai multi contribuabili, prin intermediul mai multor tranzactii, fiecare operatiune se considera o livrare separata, fiind impozitata distinct, chiar daca bunul respectiv este transferat direct beneficiarului final. Acelasi regim se aplica si pentru schimbul de prestari de servicii.

Importul de bunuri reprezinta - potrivit Codului fiscal - introducerea in Romania a unor bunuri provenind dintr-un alt stat.

Bunurile care sunt plasate - dupa intrarea lor in tara - in regimuri vamale suspensive, nu se cuprind in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata.

Livrarea bunurilor incadrate temporar in regimuri suspensive nu se cuprinde in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata[5].

Importul bunurilor plasate in regimuri vamale suspensive se considera efectuat in statul pe teritoriul caruia bunurile ies din aceste regimuri.

3. Faptul generator si exigibilitatea TVA

Obligatia platii TVA ia nastere - de regula - la data efectuarii livrarii ori a importului de bunuri si/sau a prestarii serviciilor; acest moment constituie faptul generator al obligatiei de plata. Faptul generator reprezinta, altfel spus, momentul in care se considera intrunite - din punct de vedere legal - conditiile necesare constatarii exigibilitatii taxei pe valoarea adaugata.

Implinirea faptului generator determina, prin urmare, exgibilitatea TVA, adica dreptul organului fiscal de a pretinde platitorului achitarea taxei datorate bugetului de stat.

De regula, faptul generator si exgibilitatea iau nastere deodata si anume in momentul livrarii sau importului de bunuri, respectiv al prestarii serviciilor.

Codul fiscal reglementeaza in detaliu situatiile in care exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata este anticipata faptului generator ori ulterioara implinirii acestuia.

In cazul importului de bunuri, taxa pe valoarea adaugata devine exigibila la data cand se nasc drepturile de import pentru marfurile respective, conform legislatiei vamale.

4. Baza de impozitare si cotele de TVA

Pentru operatiunile din interiorul tarii, baza de impozitare a TVA este constituita din:

- tot ceea ce constituie contrapartida obtinuta sau care urmeaza a fi obtinuta de furnizor ori de prestator din partea cumparatorului, beneficiarului sau a unui tert (inclusiv subventiile direct legate de pretul acestor operatiuni);

- preturile de achizitie sau - dupa caz - pretul de cost, determinat la momentul livrarii;

- suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabila pentru executarea prestarilor de servicii.

In baza de impozitare a TVA se cuprind si impozitele, taxele (altele decat taxa pe valoarea adaugata), precum si cheltuielile accesorii (comisioane, cheltuieli de ambalare, transport si asigurare etc.) decontate cumparatorului sau clientului.

In anumite cazuri si conditii strict reglementate prin lege, baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata se poate ajusta pentru ca impunerea sa fie corespunzatoare si echitabila in raport cu situatiile care reprezinta regula.

Baza de impozitare pentru importul de bunuri este constituita din valoarea in vama a marfurilor, stabilita in conformitate cu reglementarile vamale, la care se adauga taxele vamale, comisionul vamal, accizele si alte taxe datorate pentru importul de bunuri. Se cuprind, de asemenea, in baza de impozitare si cheltuielile accesorii (comisioane etc.) care au fost efectuate pana la primul loc de destinatie a bunurilor in Romania.

Cotele de impunere in cazul taxei pe valoarea adaugata sunt in prezent urmatoarele:

- cota standard de 19%, care se aplica asupra bazei de impozitare pentru orice operatiune impozabila care nu este scutita de TVA sau care nu este supusa cotei reduse a taxei pe valoarea adaugata;

- cota redusa de 9%, care se aplica asupra bazei de impozitare pentru urmatoarele livrari de bunuri si/sau prestari de servicii: livrarea de manuale scolare, carti, reviste, ziare (cu exceptia celor destinate exclusiv publicitatii); dreptul de intrare la castele, muzee, etc.; livrarile de proteze si de produse ortopedice; medicamente de uz uman si veterinar; cazarea in sistemul hotelier. Cota de TVA aplicabila este - in principiu - cea in vigoare la momentul cand intervine faptul generator al taxei pe valoarea adaugata. Exceptie face situatiile cand exigibilitatea TVA este anterioara faptului generator.

5. Operatiuni si persoane scutite de la plata TVA

Sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata o serie de operatiuni de interes general, efectuate in tara, precum: spitalizarea si ingrijirile medicale (inclusiv veterinare) si operatiunile strans legate de acestea; livrarile de organe, de sange si de lapte (de provenienta umana); activitatea de invatamant desfasurata in conditiile legii; prestarile de servicii culturale si cele din domeniul sportului; realizarea, difuzarea si retransmisia programelor de radio/televiziune (cu exceptia celor de publicitate); activitatile de cercetare-dezvoltare si inovare cuprinse in Planul national de cercetare-dezvoltare; livrarile de bunuri si prestarile de servicii efectuate de producatorii agricoli individuali si asociatiile fara personalitate juridica ale acestora; unele servicii financiare si bancare etc.

Sunt - de asemenea - scutite de TVA urmatoarele bunuri provenind din import bunurile a caror livrare in Romania este in orice situatie scutita de taxa pe valoarea adaugata; unele bunuri introduse in tara de calatori (in conditiile stabilite de lege); marfurile importate si comercializate in regim duty-free, precum si prin magazinele pentru servirea in exclusivitate a reprezentantelor diplomatice si a personalului acestora; importul de bunuri catre fortele armate ale statelor straine membre NATO pentru uzul acestora sau a personalului civil insotitor; importul de bunuri primite in mod gratuit cu titlu de ajutoare sau donatii destinate unor scopuri cu caracter religios, de aparare a sanatatii, artistic, sportiv etc.; importul de bunuri finantate din imprumuturi nerambursabile acordate de guverne straine sau organisme internationale etc.

In fine, sunt scutite de TVA livrarile de bunuri si/sau prestarile de servicii expediate/efectuate in strainatate, alte operatiuni asimilate acestora, precum si livrarile de bunuri/prestarile de servicii legate de traficul international.

In conformitate cu reglementarea legala in vigoare, sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata persoanele impozabile a caror cifra de afaceri anuala (declarata sau realizata) este inferioara plafonului de 2 miliarde lei (denumit plafon de scutire). Aceste persoane pot insa opta pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adaugata.

Persoanele impozabile nou-infiintate pot beneficia de regimul special de scutire, daca declara ca vor realiza anual o cifra de afaceri estimata de pana la 2 miliarde lei (si nu opteaza pentru pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adaugata). Cei care sunt inregistrati fiscal (dar ulterior realizeaza opratiuni sub plafonul de scutire) se considera ca sunt in regimul special de scutire (daca nu fac optiunea de a deveni platitori de TVA)[6].

Persoanele impozabile care depasesc - in cursul unui an fiscal - plafonul de scutire, sunt obligate sa solicite (in termen de 10 zile de la data constatarii depasirii) inregistrarea ca platitor de taxa pe valoarea adaugata in regim normal.

6. Regimul deducerilor

Taxa pe valoarea adaugata datorata bugetului de stat se stabileste ca diferenta intre valoarea taxei facturata pentru bunurile livrate sau alte servicii prestate si a taxei aferente bunurilor si serviciilor achizitionate sau executate in unitatile proprii, destinate realizarii operatiunilor impozabile.

Prin urmare, platitorii de TVA au dreptul la deducerea taxei aferente bunurilor sau serviciilor destinate realizarii de operatiuni impozabile.

Dreptul de deducere ia nastere in momentul in care taxa pe valoarea adaugata deductibila devine exigibila.

Daca bunurile si serviciile achizitionate sunt destinate utilizarii in folosul operatiunilor sale taxabile, orice persoana impozabila - inregistrata ca platitor de TVA - are dreptul sa deduca:

- taxa pe valoarea adaugata datorata sau achitata, aferenta bunurilor care i-au fost livrate sau urmeaza sa ii fie livrate si pentru prestarile de servicii de care a beneficiat de la o alta persoana impozabila;

- taxa pe valoarea adaugata achitata pentru bunurile importate etc.

Pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA, persoana impozabila trebuie sa justifice - cu documente specifice - dreptul la deducere si sa indeplineasca urmatoarele conditii cerute de lege: bunurile urmeaza a fi folosite pentru operatiuni cu drept de deducere; sa existe (in posesia persoanei impozabile) o factura fiscala sau un alt document legal care sa ateste suma taxei pe valoarea adaugata aferente bunurilor achizitionate.

Atunci cand taxa pe valoarea adaugata aferenta bunurilor si serviciilor achizitionate de o persoana impozabila (care este dedusa intr-o perioada fiscala[7]) este mai mare decat taxa pe valoarea adaugata colectata (aferenta operatiunilor taxabile), rezulta un excedent in perioada de raportare, denumit suma negativa a taxei pe valoarea adaugata.

In cazul in care taxa pe valoarea adaugata aferenta operatiunilor taxabile (exigibila intr-o perioada fiscala), denumita taxa colectata, este mai mare decat TVA aferenta bunurilor si serviciilor achizitionate (dedusa in acea perioada fiscala) rezulta o diferenta denumita taxa pe valoarea adaugata de plata pentru perioada fiscala de raportare.

Dupa determinarea taxei de plata sau a sumei negative a TVA pentru operatiunile din perioada fiscala de raportare, persoanele impozabile sunt obligate sa efectueze regularizarile prin decontul de taxa pe valoarea adaugata.

In acest scop, se determina suma negativa a taxei pe valoarea adaugata cumulata, prin adaugarea la suma negativa a taxei pe valoarea adaugata - rezultata in perioada fiscala de raportare - a soldului sumei negative a taxei pe valoarea adaugata reportat din decontul perioadei fiscale precedente, daca nu a fost solicitat a fi rambursat. Apoi, se determina taxa pe valoarea adaugata de plata cumulata, in perioada fiscala de raportare, prin adaugarea la taxa pe valoarea adaugata de plata din perioada fiscala de raportare a sumelor neachitate la bugetul de stat pana la data depunerii decontului de TVA din soldul taxei pe valoarea adaugata de plata al perioadei fiscale anterioare.

Prin decontul de taxa pe valoarea adaugata, persoanele impozabile trebuie sa determine diferentele dintre sumele descrise mai sus (care reprezinta regularizarile de taxa) si stabilirea soldului taxei pe valoarea adaugata de plata sau a soldului sumei negative a TVA. Daca taxa pe valoarea adaugata de plata cumulata este mai mare decat suma negativa a taxei pe valoarea adaugata cumulata, rezulta un sold de taxa pe valoarea adaugata de plata in perioada fiscala de raportare. Daca insa situatia se prezinta invers (in sensul ca suma negativa a taxei pe valoarea adaugata cumulata este mai mare decat taxa pe valoarea adaugata de plata cumulata), rezulta un sold al sumei negative a TVA, in perioada fiscala de raportare.

Persoanele impozabile - inregistrate ca platitor de TVA - pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adaugata din perioada fiscala de raportare sau pot reporta acel sold in decontul perioadei fiscale urmatoare[8]. Rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adaugata se efectueaza de organele fiscale, in conformitate cu regulile procedurale in vigoare.

7. Platitorii taxei pe valoarea adaugata

Potrivit reglementarii legale in vigoare, platitorii taxei pe valoarea adaugata sunt:

- persoanele impozabile inregistrate ca platitori de TVA, pentru operatiunile taxabile realizate;

- beneficiarii prestarilor de servicii taxabile, efectuate de persoane impozabile stabilite in strainatate[9] (indiferent daca acesti beneficiari sunt sau nu inregistrati ca platitori de TVA).

- persoanele[10] care importa bunuri in Romania.

Persoanelor impozabile stabilite in strainatate - care efectueaza prestari de servicii taxabile - le sunt aplicabile urmatoarele reguli speciale:

- prestatorul isi poate desemna un reprezentant fiscal in Romania[11], care va avea datoria de a indeplini - in numele persoanei stabilite in strainatate - toate obligatiile prevazute de lege (inclusiv obligatia de a solicita inregistrarea fiscala in scopul platii taxei pe valoarea adaugata, in numele persoanei reprezentate);

- daca persoana stabilita in strainatate nu si-a desemnat un reprezentant fiscal in Romania, beneficiarul serviciilor datoreaza taxa pe valoarea adaugata, in numele prestatorului;

In vederea precizarii si delimitarii statutului in care se incadreaza (prin specificul activitatilor pe care le deruleaza), platitorilor de taxa pe valoarea adaugata le revin o serie de obligatii, din care retinem:

- orice persoana impozabila trebuie sa declare inceperea, schimbarea si incetarea activitatii sale ca si contribuabil;

- persoanele inregistrate ca platitori de TVA, care realizeaza exclusiv operatiuni ce nu dau dreptul la deducere sau care isi inceteaza activitatea, trebuie sa ceara scoatea lor din evidenta platitorilor de taxa pe valoarea adaugata;

- persoanele impozabile - inregistrate ca platitori de TVA - au obligatia sa emita (si sa inmaneze beneficiarilor) facturi fiscale pentru livrarile de bunuri sau prestarile de servicii efectuate. Pentru livrarile de bunuri factura fiscala se emite la data livrarii bunurilor, iar pentru servicii pana la finele lunii in care prestarea a fost efectuata[12];

- in sfarsit, persoanele impozabile au anumite obligatii specifice privind evidenta operatiunilor impozabile, intocmirea si depunerea decontului.

8. Plata taxei pe valoarea adaugata

Persoanele obligate la plata taxei pe valoarea adaugata trebuie sa achite suma datorata, stabilita prin decontul intocmit pentru fiecare perioada fiscala (sau prin decontul special), pana la data la care au obligatia depunerii acestora.

Taxa pe valoarea adaugata pentru importuri de bunuri se plateste - de regula - la organul vamal[13].

Persoanele obligate la plata TVA poarta raspunderea pentru corectitudine calcularii sumelor datorat la buget, pentru depunerea deconturilor si pentru plata la termenul legal a impozitului.

Printr-un text nou introdus in Codul fiscal de Ordonanta Guvernului nr.83/2004, art.160¹, a fost instituita asa-numita "taxare inversa" pentru unele categorii de bunuri: deseurile si resturile de metale feroase si neferoase, precum si materiile prime secundare rezultate din valorificarea acestora; terenurile de orice fel; cladirile de orice fel sau parti de cladire; materialul lemnos; animalele vii (a se vedea art.160¹ alin.2 C.fisc.). Aceasta procedura simplificata presupune ca atat furnizorii de bunuri sau servicii, cat si beneficiarii acestora, inregistrati ca platitori de TVA[14], sa evidentiaze TVA aferenta acestor livrari, respectiv achizitii, in jurnalele de vanzari si de cumparari concomitent si sa o inscrie in decontul de taxa pe valoarea adaugata, atat ca taxa colectata, cat si ca taxa deductibila, fara a avea loc plati efective intre cele doua unitati in ceea ce priveste taxa pe valoarea adaugata . Pe aceasta cale, operatiunea in sine ramane impozabila, dar taxa pe valoarea adaugata nu mai este efectiv platita intre agentii economici care sunt inregistrati ca platitori de TVA .

II Taxele vamale

1. Notiuni generale

Taxele vamale reprezinta acea categorie de impozite indirecte, incluse in categoria "taxelor speciale de consumatie", care se percep asupra marfurilor care trec frontiera unui stat . Ele sunt impozite indirecte intrucat sunt platite de persoanele fizice sau juridice care, in cadrul tranzactiilor comerciale, importa sau exporta bunuri sau tranziteaza cu acestea frontiera vamala a unui stat. In schimb, aceste impozite sunt suportate de consumatorul final, cuantumul lor regasindu-se in pretul de piata al produselor care consituie sau contin bunuri pentru care s-au platit taxe vamale.

Clasificarea taxelor vamale

Avand in vedere scopul impunerii, se disting doua feluri de taxe vamale, unele cu caracter fiscal si altele cu caracter protectionist. Taxele vamale cu caracter fiscal au in general un nivel mai redus si au ca unic scop procurarea de venituri la bugetul statului sau la bugetele comunitatilor locale, iar taxele vamale cu caracter protectionist (de ordine) au un nivel mai ridicat avand ca scop principal stimularea economiei interne si doar in subsidiar colectarea unor venituri la buget.

In functie de operatiunea care constituie obiect al impunerii, taxele vamale sunt de export, de import si de tranzit.

Taxele vamale de import se percep la intrarea in tara a unor marfuri, fiind cele mai numeroase si mai consistente taxe vamale. Aceste taxe vamale au un dublu rol, fiscal si protectionist: de exemplu, prin instituirea unei taxe vamale la importul unei categorii de bunuri se urmareste incurajarea si protejarea productiei interne pentru aceeasi categorie de bunuri.

Taxele vamale de export se percep la iesirea din tara a unor bunuri. In practica vamala internationala s-a renuntat in general la perceperea acestor taxe, cu scopul evident de a incuraja astfel exporturile si a atrage resurse valutare semnificative. Ele se mai percep in anumite state, izolat, pentru unele materii prime, in scopul de a stimula productia interna de bunuri finite, care sa fie apoi exportate la un pret mai mare.

Taxele vamale de tranzit se percep pentru mijloacele de transport si marfurile care traverseaza teritoriul cuprins intre doua frontiere vamale. Acestea s-au redus considerabil in ultimul timp, preferand sa se atraga un tranzit de marfuri cat mai mare, care va aduce venituri la bugetul statului prin intermediul taxelor percepute pentru folosirea retelei nationale de drumuri, autostrazi, cai ferate, etc.

Dupa modul de percepere, taxele vamale se clasifica in taxe vamale ad-valorem, taxe vamale specifice si taxe vamale compuse (mixte).

Taxele vamale ad-valorem se determina in functie de valoarea in vama a marfurilor si constituie regula in practica vamala internationala.

Taxele vamale specifice se stabilesc in suma fixa pe unitatea fizica de marfa declarata in vama (bucata, tona, metru, etc.). Perceperea lor nu este influentata de fluctuatiile pietei si de subevaluarea materiei impozabile.

Taxele vamale compuse (mixte) presupun perceperea unei taxe vamale la valoare, dublata de o taxa vamala speciala, suplimentara, care este stabilita pentru o perioada limitata de timp, in special pentru a accentua caracterul protectionist al unor taxe vamale.

Dupa modul de stabilire si nivelul lor

Taxele vamale autonome sunt fixate in mod independent de fiecare stat si au ca obiect marfurile ce provin din tari cu care nu s-au semnat acorduri comerciale bilaterale sau multilaterale, ori pentru marfuri a caror origine nu poate fi probata prin prezentarea unui certificat de origine. Ele sunt de regula cele mai ridicate taxe, din punct de vedere al nivelului lor.

Taxele vamale conventionale se aplica in cadrul clauzei natiunii celei mai favorizate, fiind negociate la un nivel scazut si identic pentru toate statele carora li s-a acordat aceasta clauza.

Taxele vamale preferentiale sunt stabilite ca urmare a negocierilor directe dintre state, derogandu-se astfel de la clauza natiunii celei mai favorizate. De regula, ele sunt stabilite numai pentru anumite categorii de marfuri.

Taxele vamale de retorsiune sunt in fond efectele unor masuri represive de politica economica, indreptate impotriva statelor care fie practica sisteme de subventii ascunse la export (taxele vamale compensatorii), fie practica o politica de dumping (taxele vamale anti-dumping). Taxele vamale de retorsiune au nu nivel prestabilit: taxele vamale anti-dumping nu pot depasi diferenta dintre pretul produsului pe piata internationala si pretul de dumping (asa-numita "marja de dumping"), in timp ce nivelul taxelor vamale compensatorii nu poate fi mai mare decat valoarea subventiilor utilizate de statul exportator pentru produsul in cauza.

2. Autoritatea vamala.

Activitatea vamala reprezinta stabilirea, perceperea si incasarea taxelor vamale si se exercita prin Autoritatea Nationala a Vamilor, care este organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, care de la inceputul anului 2005 functioneaza in subordinea Ministerului Finantelor Publice, mai precis a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. La nivel central si regional sunt constituite Directia Generala a Vamilor si directii regionale, iar la frontiera de stat si in interiorul tarii se infiinteaza birouri si puncte vamale. Birourile si punctele vamale sunt unitati ale autoritatii vamale in care pot fi indeplinite, in tot sau in parte, formalitatile prevazute de reglementarile vamale.

Organul statului competent in stabilirea si perceperea taxelor vamale este Autoritatea Nationala a Vamilor care - conform Codului Vamal - are urmatoarele atributii

a) realizarea vamuirii bunurilor introduse sau scoase din tara, la birourile si punctele vamale sau in alte locuri ;

b) efectuarea controlului vamal al mijloacelor de transport, marfurilor, bunurilor si valorilor apartinand persoanelor fizice, chiar fara acordul titularului;

c) efectuarea controlului vamal corporal al persoanelor, etc.

Competenta teritoriala revine in principal birourilor vamale de frontiera sau de interior unde se desfasoara in mod efectiv operatiunile de vamuire. Prin exceptie, competenta teritoriala revine structurii teritoriale corespunzatoare locului unde s-a produs fapta care a generat datoria vamala sau locului unde s-a constatat ca marfurile genereaza o datorie vamala.

Personalul vamal are calitatea de functionar public cu statut special si cuprinde persoanele numite in functiile publice generale si specifice de conducere si de executie din cadrul Autoritatii Nationale a Vamilor.

Vamuirea este o operatiune complexa, care cuprinde urmatoarele etape:

a) operatiuni prelabile vamuirii

Marfurile sosite la vama de destinatie sau la locul stabilit de autoritatea vamala sunt prezentate autoritatii vamale. Ele sunt plasate sub supraveghere vamala, in regim de depozit necesar cu caracter temporar, pe baza unei declaratii sumare. Din acest moment, titularul operatiunii comerciale are la dispozitie un termen de 30 de zile pentru a solicita autoritatilor vamale plasarea marfurilor sub un regim vamal.

b) stabilirea regimului vamal al marfurilor

Determinarea regimului vamal aplicabil se face tinand cont de scopul operatiunii comerciale si de destinatia marfii.

c) nasterea datoriei vamale si garantarea acesteia;

Aceasta etapa presupune determinarea valorii in vama a marfurilor, incadrarea marfurilor in tariful vamal si determinarea taxelor vamale datorate (datoria vamala, sintetizata in declaratia vamala de detaliu).

d) stingerea datoriei vamale.

3. Regim vamal. Generalitati. Clasificare

Reguli comune aplicabile regimurilor vamale.

a) Solicitarea plasarii marfurilor sub un regim vamal se face prin depunerea de catre titularul operatiunii comerciale a unei declaratii vamale, insotita de o documentatie care sa justifice cererea de incadrare intr-un anumit regim vamal.

b) Pe baza declaratiei vamale, autoritatea vamala va proceda la verificarea realitatii acesteia, scop in care:

- procedeaza la controlul documentar;

- procedeaza, daca este necesar, la controlul fizic al marfurilor; acesta poate fi total sau partial si poate include prelevarea de probe pentru expertize sau analize de laborator.

c) Dupa verificarea datelor din declaratia vamala si eventuala remediere a deficientelor existente, se stabileste in concret cuantumul taxelor vamale datorate. Dupa ce au fost depuse documentele de plata (ori s-au depus garantii care sa asigure plata ulterioara), autoritatea vamala acorda liberul de vama.

d) Indiferent de regimul vamal aplicabil, in termen de 5 ani de la acordarea liberului de vama autoritatea vamala poate efectua controlul vamal ulterior al operatiunii. Controlul ulterior este atat documentar, cat si fizic si are ca scop verificarea exactitatii datoriei vamale stabilite initial.

e) Prezentarea marfii, depunerea declaratiei vamale si manipularea marfurilor aflate in depozit necesar pot fi efectuate si de comisionari in vama, persoane juridice romane autorizate de Directia Generala a Vamilor sa efectueze asemenea operatiuni.

Clasificare:

- regimuri vamale definitive, care in principiu exclud incidenta pe viitor a unui alt regim vamal: importul, exportul si introducerea sau scoaterea din tara a unor bunuri apartinand calatorilor sau altor persoane fizice, necomercianti;

- regimuri vamale suspensive, care au un caracter temporar, marfurile urmand sa primeasca in viitor o alta destinatie si sa fie incadrate intr-un regim vamal definitiv; regimurile suspensive sunt: tranzitul vamal, antrepozitul vamal, perfectionarea activa, transformarea sub control vamal, admiterea temporara si perfectionarea pasiva.

4. Regimurile vamale definitive

Importul este regimul vamal definitiv care consta in introducerea in tara si implicit in circuitul economic a unor marfuri provenind din strainatate. In principiu, pentru toate marfurile introduse in tara se datoreaza taxe vamale de import. Pentru unele categorii de marfuri se poate acorda un tratament tarifar favorabil, preferential, constand in exceptari sau reduceri de taxe vamale in cazul in care exista un acord sau o conventie internationala ratificata de Romania in materie, pe durata acestora sau daca exista un temei pentru acordarea unui asemenea tratament prin hotarare de Guvern si el se stabileste in mod nediscriminatoriu fata de importatori sau beneficiari, la propunerea ministerelor interesate, pentru o perioada limitata de timp.

In general, taxele vamale de import aplicabile sunt cele prevazute la data inregistrarii declaratiei vamale de import . Codul vamal prevede insa si doua situatii de exceptie:

- daca in timpul efectuarii operatiunii de vamuire, pana la acordarea liberului de vama, intervin taxe vamale preferentiale, titularul operatiunii comerciale poate opta pentru aplicarea regimului preferential;

- daca s-au stabilit taxe vamale pentru o anumita utilizare a marfurilor, iar ulterior utilizarea marfii este schimbata, se va aplica regimul vamal corespunzator noii utilizari.

Pentru determinarea cuantumului taxelor vamale de import datorate este necesara determinarea bazei de impunere si a cotei de impunere aplicabile. Baza de impunere o constituie valoarea in vama a marfurilor. Ea se determina pe baza unei declaratii de valoare in vama pe care importatorul este obligat sa o depuna. Valoarea declarata se probeaza cu facturi, documente de plata, documente comerciale.

Valoarea in vama este in principiu valoarea de tranzactie (pretul marfurilor), la care se pot adauga eventuale cheltuieli efectuate si care nu au fost incluse in valoarea de tranzactie, pentru a se determina valoarea in vama.

Autoritatea vamala poate recurge la alte criterii de apreciere a valorii in vama numai daca exista dubii privind veridicitatea valorii declarate de importator sau daca determinarea valorii reale nu poate fi facuta altfel (de pilda, prin solicitarea unor justificari suplimentare titularului operatiunii, prin solicitarea unor documente autoritatilor romane sau straine).

Alte metodele de evaluare subsidiare sunt: valoarea de tranzactie a unor marfuri identice sau similare; valoarea calculata reprezentand costul materialelor, operatiunilor de fabricare, a altor lucrari pentru productie, a beneficiilor si cheltuielilor obisnuite.

Daca autoritatea vamala nu poate stabili cu exactitate valoarea in vama declarata, va putea solicita importatorului sa prezinte documente suplimentare si sa constituie o garantie pentru plata eventualelor taxe vamale datorate. In aceste cazuri, autoritatea vamala incaseaza taxele vamale pentru valoarea in vama declarata si acorda liber de vama, insa isi continua cercetarile, pe baza propriilor constatari si a documentelor suplimentare furnizate, avand la dispozitie garantia depusa de importator.

Nivelul concret al taxelor vamale datorate pentru fiecare bun sau pentru fiecare categorie de marfuri este prevazut in Tariful vamal de import al Romaniei. Pe baza incadrarii tarifare a fiecarui bun se stabileste cat datoreaza fiecare importator.

Exportul este un regim vamal definitiv care presupune scoaterea definitiva a unor marfuri romanesti de pe teritoriul tarii noastre. Aceasta operatiune este usoara deoarece in cadrul exportului de marfuri nu se datoreaza, respectiv incaseaza taxe vamale. Pe aceasta cale, statul roman urmareste in mod evident incurajarea exporturilor, incurajarea productiei interne de bunuri si servicii, echilibrarea balantei comerciale etc. Prin urmare, singura formalitate pe care trebuie sa o indeplineasca un exportator este depunerea unei declaratii vamale de export.

O particularitate a acestui regim vamal o reprezinta posibilitatea realizarii unui export temporar, atat pentru marfurile romanesti, cat si pentru marfurile straine introduse anterior in tara. Exportul temporar presupune indepliniriea urmatoarelor conditii:

- bunurile vor fi reintroduse in tara fara a fi suferit vreo modificare, cu exceptia uzurii lor normale;

- reintroducerea in tara sau eventual schimbarea destinatiei vamale se va face in interiorul unui termen fixat de autoritatea vamala.

Principiul in materie vamala este libera circulatie a marfurilor, astfel incat pot fi exportate sau importate orice fel de marfuri. Regula admite insa si unele exceptii:

a) exista anumite categorii de marfuri pentru care importul sau exportul este interzis (marfuri prohibite);

b) exista anumite categorii de marfuri pentru importul sau exportul carora este nevoie de o autorizatie speciala sau de o licenta; in lipsa acestora, importul sau exportul respectivelor marfuri este prohibit.

Un ultimul tip de regim vamal definitiv il reprezinta introducerea sau scoaterea din tara a bunurilor apartinand calatorilor sau altor persoane fizice, necomercianti. Potrivit Codului Vamal, calatorii si alte persoane fizice romane sau straine pot introduce si scoate din tara bunurile aflate in bagajele personale ori care ii insotesc fara a fi supuse taxelor vamale, in conditiile si in limitele cantitative si valorice stabilite prin hotarare de Guvern sau prin lege. Aceste reguli se aplica si coletelor postale internationale.

In principiu, valoarea in vama pentru bunurile apartinand persoanelor fizice supuse taxarii se stabileste in suma fixa. Pentru acest demers trebuie avuta in vedere "Lista de valori de vama", aprobata prin Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr.687/2001. Pentru bunurile care nu se regasesc in aceasta lista, valoarea in vama se stabileste: pe baza facturii externe; prin asimilare cu alte bunuri cu caractieristici asemanatoare care se regasesc in lista; pe baza valorilor din cataloagele cu preturi practicate de societatile comerciale producatoare sau institutiile specializate.

In prezent, determinarea valorii in vama pentru asemenea bunuri se face pe baza Normelor privind determinarea valorii in vama pentru bunurile apartinand calatorilor si altor persoane fizice, aprobate prin Hotararea Guvernului nr.428/2004. Observam ca, potrivit acestui act normativ, criteriul prioritar in determinarea valorii in vama a unui bun este recunoasterea pretului efectiv platit pentru achizitionarea acestuia, care se reflecta in pretul inscris in factura.

5. Regimurile vamale suspensive

Regimurile vamale suspensive sunt operatiuni cu titlu temporar care au ca efect suspendarea platii taxelor vamale.

Dispozitii comune tuturor regimurilor vamale suspensive.

. Regimul vamal suspensiv se solicita de catre titularul operatiunilor comerciale si se aproba numai in cazul in care autoritatea vamala poate asigura supravegherea si controlul regimului vamal suspensiv.

. Regimul vamal suspensiv este esentialmente temporar, el dureaza pana la momentul la care marfurile primesc o alta destinatie vamala.

. La cererea autoritatii vamale, titularul regimului vamal suspensiv este obligat sa consituie o garantie care sa asigure incasarea eventualelor drepturi de import.

. Drepturile si obligatiile aferente regimului vamal suspensiv pot fi cesionate daca exista acceptul proprietarului marfurilor si acordul autoritatii vamale.

Tranzitul vamal consta in transportul unor marfuri straine pe teritoriul Romaniei, intre doua birouri vamale, fara perceperea vreunei taxe vamale. Exista tranzit vamal atat in situatia in care marfurile sunt importate si au ca destinatie vamala un birou vamal de interior, cat si in situatia in care marfurile au fost vamuite la un birou vamal de interior si sunt transportate pana la frontiera in vederea exportului.

Regimul de tranzit vamal acordat se incheie la momentul prezentarii marfurilor la biroul vamal de destinatie. Aceasta prezentare trebuie sa aiba loc in termenul de incheiere fixat de autoritatea vamala, care nu poate fi mai lung de 45 de zile si se stabileste in functie de mijlocul de transport, distanta de parcurs si conditiile atmosferice. Marfurile trebuiesc prezentate la biroul vamal de destinatie fara a fi supuse vreunei modificari, aceste marfuri fiind sigilate si marcate la frontiera sau la biroul unde au fost vamuite. Daca marfurile nu sunt prezentate biroului vamal de destinatie in termenele si in conditiile aratate, pe baza declaratiei vamale de tranzit (care contine date privind valoarea marfurilor si constituie titlu executoriu) se va trece la executarea datoriei vamale.

Antrepozitul vamal este un regim vamal suspensiv care presupune depozitarea marfurilor intr-o anumita locatie aflata sub controlul autoritatii vamale, pana la plasarea lor sub un alt regim vamal. Pot fi depozitate atat marfurile straine introduse in tara, pana la realizarea importului, cat si marfurile romanesti ce urmeaza a fi scoase din tara, pana la desavarsirea exportului.

Antrepozitul vamal, in sens de locatie pentru depozitarea bunurilor, poate fi atat public (destinat depozitarii de catre orice persoana interesata), cat si privat (destinat numai depozitarii marfurilor proprii). In ambele situatii, dreptul de a desfasura operatiuni specifice acestui regim vamal se acorda numai unor persoane juridice romane, pe baza unei autorizari acordate de autoritatea vamala. Detinatorul antrepozitului vamal este administratorul si gestionarul marfurilor depozitate in acesta.

Marfurile aflate sub regimul de antrepozitare vamala pot fi supuse unor operatiuni de ambalare, de marcare sau de testare in vederea pregatirii pentru vanzare sau pot fi transferate dintr-un antrepozit vamal in altul, in ambele situatii numai cu acordul autoritatii vamale. La expirarea termenului de antrepozitare (care poate fi eventual prelungit pentru motive justificate), este obligatorie plasarea marfurilor sub un alt regim vamal. Daca pana la expirarea termenului de antrepozitare vamala marfurile nu au primit o alta destinatie vamala, autoritatea vamala, din oficiu, incheie regimul vamal de antrepozit si incaseaza taxele vamale si drepturile de import, pe baza unui act constatator.

Perfectionarea activa este regimul vamal suspensiv care consta in supunerea unor marfuri, pe teritoriul Romaniei, la una sau mai multe operatiuni de transformare/prelucrare referitoare conform Codului Vamal la prelucrarea marfurilor, inclusiv montajul, asamblarea si adaptarea lor la alte marfuri; transformarea marfurilor; repararea marfurilor, inclusiv remontarea in forma initiala si utilizarea unor marfuri, care, desi nu se regasesc in produsele compensatoare, permit sau faciliteaza obtinerea acestor produse, chiar daca ele dispar total sau partial in timpul folosirii lor. Astfel, pot face obiectul perfectionarii active, marfurile straine destinate a fi reexportate in afara teritoriului vamal al Romaniei, sub forma de produse compensatoare sau marfurile importate, introduse in circuitul economic, daca ele sunt exportate in afara teritoriului Romaniei sub forma de produse compensatoare, numai in cadrul activitatii unei persoane juridice romane.

Regimul de perfectionare activa se autorizeaza de directia regionala vamala interjudeteana in a carei raza teritoriala se afla sediul titularului operatiunii comerciale. Tinand cont de durata necesara pentru realizarea produselor compensatoare si pentru livrarea acestora, precum si de tipul operatiunii, autoritatea vamala fixeaza un termen pentru finalizarea perfectionarii. Daca in cadrul termenului stabilit titularul nu solicita prelungirea acestuia sau acordarea unei noi destinatii vamale ori a unui nou regim vamal, operatiunea se incheie de biroul vamal, din oficiu, pe baza de act constatator.

Transformarea sub control vamal este acel regim vamal suspensiv care permite folosirea - pe teritoriul Romaniei, fara plata drepturilor de import si fara aplicarea de masuri de politica comerciala - marfurilor straine pentru a fi supuse unor operatiuni care le transforma felul sau starea initiala Distinctia fata de regimul perfectionarii active rezulta din faptul ca obiect al transformarii sub control vamal sunt doar marfurile straine si dupa transformare, produsele rezultate (denumite produse transformate) sunt importate.

Transformarea sub control vamal poate fi realizata, in baza unei autorizatii a autoritatii vamale, numai de catre persoane juridice romane. Termenul in interiorul careia trebuie realizata transformarea sub control vamal este fixat in functie de complexitatea operatiunii, fara a depasi 2 ani. Titularul regimului suspensiv are insa obligatia de a solicita plasarea sub un alt regim vamal pe masura ce unele produse sunt transformate.

La terminarea operatiunilor de transformare sub control vamal, produsele transformate vor fi supuse taxelor vamale de import pe baza unui tarif vamal preferential, existent la data realizarii importului, la data plasarii sub regimul vamal suspensiv, inclusiv in situatia in care tratamentul preferential este prevazut pentru produse identice cu produsele transformate.

Admiterea temporara este definita de lege ca acel regim vamal suspensiv care permite utilizarea pe teritoriul Romaniei, cu exonerare totala sau partiala de drepturi de import si fara aplicarea masurilor de politica comerciala, a marfurilor straine destinate a fi reexportate in aceeasi stare, cu exceptia uzurii lor normale. Autoritatea vamala fixeaza un termen in cadrul caruia marfurile trebuie sa fie reexportate sau sa primeasca o noua destinatie vamala. Termenul aprobat trebuie sa permita ca scopul utilizarii sa poata fi realizat.

Pentru marfurile care sunt admise temporar cu exonerare partiala de taxe vamale, se datoreaza o taxa vamala de 3% din suma care s-ar datora in eventualitatea importului acelorasi marfuri. Cuantumul se calculeaza pentru fiecare luna sau fractiune de luna a duratei in care marfurile se afla sub regim de admitere temporara, fara a putea depasi cuantumul datorat in cazul in care aceleasi marfuri ar fi fost importate (art.121 alin.1 C.vam.).

Eventualul import al bunurilor care au fost plasate temporar sub regimul admiterii temporare da nastere obligatiei de a plati taxe vamale de import, in raport de elementele existente la data inregistrarii declaratiei vamale de import. Pentru marfurile care au fost admise temporar cu exonerare partiala de la plata taxelor vamale, cuantumul taxelor vamale se determina ca diferenta dintre suma totala datorata la data inregistrarii declaratiei vamale de import si cuantumul taxelor vamale deja platit, prin aplicarea cotei de 3%.

In Regulamentul vamal sunt prevazute reguli speciale privind conditiile in care pot fi admise temporar in Romania mijloacele de transport (rutiere, feroviare sau aeriene).

Perfectionarea pasiva este acel regim vamal care permite exportul temporar de marfuri romanesti in afara teritoriului tarii, in vederea supunerii acestora unor operatiuni de transformare sau de prelucrare si, ulterior, a importului produselor astfel rezultate (produsele compensatoare), cu exonerarea totala sau partiala de drepturi de import. Evident ca si in cazul acestui regim vamal autoritatea vamala va fixa, in functie de circumstante, un termen in interiorul caruia operatiunile specifice perfectionarii pasive trebuiesc finalizate. Termenul astfel fixat nu poate fi mai lung de 2 ani.

Cuantumul taxelor vamale de import datorate la reintroducerea marfurilor in Romania se determina - in general - prin deducerea din taxele vamale aferente produselor compensatorii a taxelor vamale care s-ar fi datorat la acelasi moment pentru marfurile exportate temporar impozitandu-se doar sporul de valoare pe care l-au inregistrat marfurile.

Exonerarea totala sau partiala de la plata taxelor vamale de import se acorda tinand cont de natura operatiunilor - cu titlu gratuit sau oneros - la care au fost supuse marfurile plasate sub regimul perfectionarii pasive.

6. Zonele libere. Din punct de vedere fiscal, zonele libere corespund unei destinatii vamale cu regim special. Printre facilitatile fiscale ce se acorda entitatilor economice care isi desfasoara activitatea aici se numara si anumite facilitati fiscale la plata taxelor vamale. Astfel, in interiorul zonelor libere, marfurile straine sunt considerate marfuri care nu sunt situate pe teritoriul Romaniei. Ele au acest statut pana in momentul in care sunt importate, prin urmare pana la acest moment se amana plata oricaror taxe vamale.

Totodata, pe perioada stationarii in zonele libere, marfurile straine pot beneficia de urmatoarele regimuri vamale:

- import pentru consum sau utilizare in zona libera;

- perfectionarea activa;

- transformarea sub control vamal;

- admiterea temporara.

Pentru a se evita scoaterea unor marfuri din zona libera si introducerea lor in tara fara plata taxelor vamale de import, marfurile aflate in zona libera sunt supuse unui control riguros.

7. Datoria vamala

Datoria vamala reprezinta, obligatia unei persoane fizice sau juridice, de a plati drepturile de import sau de export.

In principiu, datoria vamala ia nastere in momentul inregistrarii declaratiei vamale. In cele mai multe cazuri, debitorul vamal este titularul declaratiei vamale. Acesta raspunde in solidar cu persoana care din culpa a furnizat date nereale ce au determinat stabilirea incorecta a datoriei vamale.

Daca suma platita cu titlu de taxa vamala este mai mare decat cea datorata, statul devine debitor al obligatiei de restituire, iar functionarul public care a provocat aceasta situatie devine codebitor solidar al obligatiei de restituire.

Stabilirea momentului in care ia nastere datoria vamala este importanta intrucat cuantumul drepturilor de import se stabileste pe baza normelor in vigoare la data nasterii datoriei vamale. Daca nu este posibila stabilirea momentului nasterii datoriei vamale, momentul luat in considerare pentru stabilirea elementelor de taxare proprii marfurilor in cauza este acela in care autoritatea vamala constata ca marfurile se afla intr-o situatie care face sa se nasca o datorie vamala. Cand, la data constatarii, autoritatile vamale dispun de informatii din care rezulta ca datoria vamala s-a nascut intr-un moment anterior, cuantumul drepturilor de import se determina pe baza elementelor de taxare existente la data cea mai indepartata ce poate fi stabilita pe baza acelor informatii.

Garantarea datoriei vamale este oportuna, aceasta constituindu-se pentru asigurarea platii datoriei vamale. In cazuri temeinic justificate se pot acorda scutiri de la obligatia garantarii datoriei vamale.

Dintre modalitatile de garantare a datoriei vamale, Codul vamal mentioneaza depozitul banesc, scrisoarea de garantie bancara, remiterea unor instrumente de decontare si titluri de valoare. Codul de procedura fiscala, reglementeaza si alte modalitati de garantare. Cuantumul garantiei vamale este reprezentat de suma exacta a datoriei vamale, daca aceasta poate fi determinata, sau de suma cea mai ridicata a datoriei vamale ce ar rezulta din operatiunea de vamuire, daca cuantumul exact nu poate fi determinat. Garantia se restituie dupa ce datoria vamala a fost achitata.

Stingerea datoriei vamale se poate face prin plata acesteia sau alte modalitati speciale de stingere, printre care renuntarea la incasare, atunci cand se constata ca este nedatorata, anularea ca o consecinta a anularii declaratiei vamale, indeplinirea termenului de prescriptie extinctiva, insolvabilitatea debitorului, constatata pe cale judecatoreasca, confiscarea definitiva a marfurilor, distrugerea marfurilor din dispozitia autoritatii vamale sau abandonarea acestora in favoarea statului, distrugerea sau pierderea marfurilor, datorita fortei majore sau cazului fortuit, etc.

Litigiile intervenite in materie vamala (contenciosul vamal) se solutioneaza, conform reglementarilor Codului de procedura fiscala consacrate solutionarii contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale. Potrivit dispozitiilor Constitutiei revizuite, parcurgerea procedurii administrativ-jurisdictionale in materie este facultativa, contribuabilul nemultumit putandu-se adresa direct instantei de contencios administrativ si fiscal.

III Accizele

1. Definitie. Caracteristici. Clasificare

Accizele sunt taxe speciale de consum care se datoreaza bugetului de stat pentru productia sau importul si pentru desfacerea anumitor categorii de produse, precum: bauturi alcoolice, tutun, uleiuri minerale, confectii din blanuri naturale, obiecte din cristal, bijuterii din aur si/sau din platina, parfumuri, autoturisme si ambarcatiuni pentru agrement, aparate electro-casnice, arme de vanatoare etc. Alaturat acestora, sunt impozitate: productia interna de titei si de gaze naturale.

Accizele au reprezentat, traditional, procedeul de impunere indirecta care avea - in principiu - ca obiect vanzarea anumitor bunuri de consum, de regula, considerate "de lux".

Si in prezent accizele sunt aplicate - de regula - asupra unui numar limitat de produse si/sau servicii, dintre acelea care, insa, sunt considerate "de larg consum", adica dintre cele care sunt utilizate in mod obisnuit de catre "consumatorii finali". Asa fiind, accizele se stabilesc atat asupra produselor fabricate - de regula - in regim de monopol, cat si asupra unora dintre marfurile indigene sau provenite din import care sunt in mod uzual consumate de catre populatie.

Reprezentand cote fixe sau procentuale, prestabilite prin lege, care se adauga si se cuprind in preturile de livrare/vanzare sau de import ale anumitor bunuri, accizele preced taxa pe valoarea adaugata (in sensul ca ele se stabilesc si se cuprind in pretul produselor inainte de a se calcula TVA) si deci se includ in baza de impozitare a TVA.

Conform reglementarii lor actuale din tara noastra, accizele se pot grupa pe doua categorii:

- accize armonizate - acele taxe speciale de consum care se datoreaza bugetului de stat pentru unele produse provenind din productia interna sau din import (bere, vin, alcool etilic, produse din tutun, uleiuri minerale etc.);

- alte produse accizabile - categorie care cuprinde marfuri precum: cafea, confectii din blanuri naturale, articole din cristal, bijuterii din aur si/sau din platina, autoturisme, produse de parfumerie, aparate electrocasnice etc.

2. Regimul accizelor armonizate

Accizele armonizate - al caror regim juridic a fost pus, in principiu, in acord cu normele comunitare adoptate in materie de fiscalitate - se datoreaza pentru urmatoarele categorii de produse: bere, vinuri, alte bauturi fermentate, produse intermediare, alcool etilic, produse din tutun si uleiuri minerale.

Faptul generator al impozitului se naste in momentul producerii marfurilor accizabile in Romania sau la momentul importului lor in tara.

In principiu, accizele sunt exigibile in momentul eliberarii pentru consum sau cand se constata pierderi sau lipsuri de produse accizabile. Concret, exigibilitatea intervine in momentul efectuarii livrarii sau da data instrainarii ori utlizarii in orice alt scop decat comercializarea (pentru produsele fabricate in tara), respectiv la data inregistrarii declaratiei vamale de import (pentru bunurile introduse in tara, potrivit regimului legal de import).

In principiu, productia si depozitarea bunurilor care fac obiectul accizarii se realizeaza sub controlul si supravegherea unor persoane special autorizate, in perimetre special delimitate, asigurandu-se un control riguros din partea statului.

Antrepozitarul autorizat este persoana fizica sau juridica special abilitata de autoritatea fiscala competenta pentru producerea, transformarea, primirea, detinerea si expedierea produselor accizabile, intr-un antrepozit fiscal.

Antrepozitul fiscal este locul - aflat sub controlul autoritatii fiscale competente - unde produsele accizabile sunt fabricate, transformate, detinute, primite sau expediate in regim suspensiv, de catre antrepozitarul autorizat, in exercitiul activitatii, in conditiile prevazute de lege.

Antrepozitul vamal este locul aprobat de autoritatea vamala (in conformitate cu prevederile Codului vamal al Romaniei), unde pot fi primite, depozitate, transformate etc. - in anumite conditii, strict stabilite de lege - produsele accizabile.

Pentru unele produse accizabile (alcool etilic, distilate si bauturi spirtoase, uleiuri minerale) a fost instituit - prin Codul fiscal - un regim special de supraveghere in ceea ce priveste productia, importul si circulatia acestora.

Antrepozitarii fiscali trebuie sa ceara autorizarea producerii de alcool etilic si distilate, indicand cantitatea pe care estimeaza ca o vor obtine (in functie de capacitatea instalata), precum si programul de lucru detaliat.

In vederea inregistrarii corecte a intregii productii de alcool si distilate, in antrepozitele fiscale unde se produc asemenea bunuri trebuie sa fie utilizate aparate speciale de masurat (numite contoare).

Agentii economici platitori de accize au obligatia de a depune la autoritatea fiscala competenta o declaratie de accize pentru fiecare luna in parte, indiferent daca datoreaza sau nu plata de accize pe luna respectiva. Declaratia de accize trebuie depusa la organul fiscal competent pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei la care se refera declaratia.

Accizele se fac venit la bugetul de stat. Termenul de plata al acestor impozite este pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care acciza a devenit exigibila. In cazul importului unor produse accizabile (care nu este plasat intr-un regim suspensiv sau intr-un regim vamal de import cu exceptarea de la plata tuturor sumelor aferente drepturilor de import), data platii accizelor coincide cu momentul inregistrarii declaratiei vamale de import.

3. Regimul impozitarii altor produse accizabile

In categoria "alte produse accizabile" intra: cafea verde, cafea prajita (inclusiv cafea cu inlocuitori), cafea solubila (inclusiv amestecuri cu cafea solubila), confectii din blanuri naturale (cu exceptia celor din iepure, oaie, capra), articole din cristal, bijuterii din aur sau platina (cu execptia verighetelor), produse de parfumerie, aparate electrocasnice, autoturisme (inclusiv cele din import, rulate), iahturi si barci cu motor pentru agrement.

Impozitarea acestor categorii de produse se face diferentiat, pe categorii de marfuri, fie prin instituirea unor sume fixe pe unitatea de produs (bucata, tona, litru, hectolitru etc.), fie prin aplicarea unor cote procentuale proportionale.

Platitorii de accize sunt - de regula - agentii economici (sau alte entitati asimilate acestora) care produc sau importa bunuri din categoria celor impuse.

Sunt platitori de accize si persoanele fizice care introduc in tara autoturisme si autoturisme de teren, inclusiv rulate.

Accizele la produsele fabricate in tara se platesc la bugetul de stat pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care acciza devine exigibila, iar pentru bunurile provenite din import plata se face la momentul inregistrarii declaratiei vamale de import.

O categorie distincta asupra careia este instituit un impozit asemanator accizelor o reprezinta titeiul si gazele naturale din productia interna, pentru care agentii economici autorizati datoreaza - la bugetul de stat - un impozit diferentiat, scadent la momentul livrarii produsului.

Sunt scutite de la plata acestor impozite cantitatile de titei si gaze naturale din productia interna, exportate direct de agentii economici producatori.

La fel ca si in cazul accizelor, contribuabilii debitori ai acestui impozit au obligatia sa depuna - la autoritatea fiscala competenta - declaratii de impozit pentru fiecare luna, indiferent daca se datoreaza sau nu impozit pentru perioada respectiva.

Nivelul accizelor se majoreaza incepand cu 1 aprilie 2005.

IV - Monopolurile fiscale

1. Definitie. Caracteristici. Clasificare

Monopolurile fiscale reprezinta impozite indirecte pe care statul le poate institui - in temeiul prerogativelor care ii sunt conferite de suveranitatea statala - asupra productiei si/sau distribuirii unor bunuri realizate sau desfacute sub un control strict.

Monopolurile fiscale sunt - asadar - acele impozite indirecte stabilite in mod discretionar de catre stat si incluse sau adaugate in/la pretul produselor realizate in regim de exclusivitate.

Regimul de exclusivitate, numit si monopol de stat, nu presupune neaparat ca bunurile vizate de impozit sa fie produse in intreprinderile statului, dar pretinde ca statul sa exercite un control riguros asupra circuitului economic al respectivelor bunuri.

Bunurile care fac obiectul monopolului de stat, fiind produse in regim de exclusivitate, nu sunt supuse - de regula - unei concurente reale pe piata, fie pentru ca ele provin de la un unic producaor, fie pentru ca ele sunt realizate de catre mai multi producatori (autorizati in mod special si controlati de stat) carora li se impun aceleasi conditii in legatura cu: sursele de aprovizionare cu materii prime, materiale, energie etc.; cantitatea si calitatea productiei realizate; conditiile desfacerii produselor; locul, timpul, pretul etc. La pretul unor asemenea produse pot fi adaugate sume reprezentand impozite in functie de interesele economice (constand in influentarea unor procese economice prin intermediul impozitelor) si fiscale (concretizate in colectarea la buget a unor resurse banesi publice cat mai consistente) pe care statul le are intr-o anumita perioada.

Interesele statului sunt pe deplin satisfacute atunci cand se instituie monopoluri fiscale, intrucat - pe de o parte - prin intermediul lor se asigura la buget colectarea unor venituri publice mai consistente, iar, pe de alta parte, - datorita asezarii lor diferentiate pe categorii de produse - se poate interveni in activitatile economice, stimulandu-le pe unele, respectiv determinand temperarea ori chiar restrangerea altora, in functie de conjunctura politico-economica interna si/sau externa.

In functie de sfera lor de cuprindere, monopolurile fiscale pot fi grupate pe doua categorii:

- monopoluri fiscale totale (depline) - care se instituie atat asupra productiei, cat si asupra comertului (cu ridicata si/sau cu amanuntul) a anumitor marfuri;

- monopoluri fiscale partiale (speciale) - care se stabilesc fie numai asupra productiei bunurilor care constituie monopol de stat, fie doar asupra desfacerii unor produse realizate in regim de exclusivitate.