IMPRUMUTURILE PUBLICE

IMPRUMUTURILE PUBLICE

Consideratii generale

Pe masura evolutiei lor si sub constrangerea a numeroase necesitati economico-sociale, statele si-au asumat sarcini si atributii din ce in ce mai ample si complexe, care au generat o crestere apreciabila a volumului resurselor banesti necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice impuse de realizarea acestor sarcini si atributii.

In acest context, veniturile ordinare (obtinute de stat din impozite si taxe, precum si cele de la intreprinderile si proprietatile sale) au devenit insuficiente in raport cu necesitatile curente de resurse banesti ale statelor. Astfel, a aparut un deficit bugetar, a carui acoperire a impus apelul statelor la alte resurse. Pe acest fond, in cadrul cuprinzator al creditului, s-a conturat creditul public, prin intermediul caruia statele au inceput sa-si procure complementul de resurse de care au nevoie.

Ca forma specifica a creditului, creditul public reprezinta expresia ansamblului operatiilor prin care statul isi procura o parte din resursele publice necesare acoperirii cheltuielilor publice, in conditiile platii de dobanzi si acordarii altor avantaje in favoarea subscriitorilor, precum si ale unei rambursari viitoare.

In definitia de mai sus, statul nu este reprezentat ca un subiect singular, ci trebuie inteles in pluralitatea determinarilor sale, fiind personificat prin intermediul guvernului, regiilor publice autonome, intreprinderilor sau institutiilor publice, consiliilor locale.

Imprumutului de stat ii sunt caracteristice urmatoarele trasaturi:

are caracter contractual, fiind expresia acordului de vointa al partilor;

are caracter rambursabil;

asigura detinatorilor de inscrisuri publice, pe langa rambursarea sumei imprumutate si o anumita contraprestatie.

Cu toate acestea, acest acord de vointa prezinta o specificitate a sa, deoarece, fara sa se realizeze o consultare prealabila a subscriitorilor potentiali, organele competente ale statului sunt cele care stabilesc:

o        conditiile de emisiune si de rambursare a imprumutului;

o        forma si marimea venitului pe care il asigura;

o        alte avantaje acordate pe care le acorda subscriitorilor.

    In acest context, persoanele interesate pot sa accepte sau sa respinga in bloc conditiile stabilite de autoritatile publice, dar nu pot cere sa li se asigure un tratament preferential fata de ceilalti subscriitori.

1.2. Elementele tehnice ale imprumuturilor publice

Definirea si individualizarea imprumuturilor publice se realizeaza cu ajutorul unor elemente tehnice, care sunt stabilite in actele normative pe baza carora sunt lansate si se angajeaza

1. Denumirea imprumutului constituie acel element tehnic prin care se precizeaza destinatia data de catre emitent resurselor obtinute pe baza sa si anul contractarii imprumutului. De exemplu: "Imprumutul inzestrarii armatei', "Imprumutul de stat 1998', "Imprumutul Pinay - 3,5%', "Imprumutul de stat 7%', "Imprumutul de stat cu castiguri'.

2. Imprumutatul (subscris, debitor sau emitent) este autoritatea publica solicitanta a creditului. In cazul imprumutului de stat, acesta devine debitor si emitent.

3. Imprumutatorii (subscriitori, creditori sau depunatori) sunt persoanele fizice si/sau juridice care consimt sa crediteze statul (sau orice autoritate publica), primind, in schimbul sumelor subscrise, obligatiuni, polite sau alte titluri de stat.

4. Titlurile de credit public sunt documente scrise avand o forma si un continut stabilite prin actul normativ de lansare a imprumutului, in care se precizeaza sumele subscrise si drepturile creditorilor

5. Cursul de emisiune al imprumutului public (C_ei) reprezinta pretul, stabilit de emitent, pentru 100 de unitati monetare din valoarea nominala a acestuia.

. Cuantumul (marimea) imprumutului public se determina prin inmultirea valorii unui titlu cu numarul titlurilor puse in emisiune si are o importanta deosebita pentru evaluarea datoriei publice. Cuantumul imprumutului public se determina cu relatia:

C_ip = V_T Nr.T_e(pl) (1)

unde:
C_ip - cuantumul imprumutului public

V_T - valoarea unui titlu

Nr.T_e(pl) - numarul titlurilor emise sau plasate efcetiv

7. Termenul de rambursare indica data cand imprumutul de stat trebuie rambursat.

8. Veniturile si alte avantaje ce revin subscriitorilor la imprumuturile publice pot lua forma dobanzii (pret al capitalului imprumutat de catre stat), a castigurilor (sumele primite de detinatorii titlurilor de credit public castigatoare cu ocazia tragerilor periodice la sorti), a rentelor, a primelor de asigurare sau a altor avantajele sau facilitatile nonsubstantiale.

Formele imprumutului public

A) In functie de locul sau sediul unde se afla creditorul (imprumutatorul), imprumutul public poate fi:

imprumut pulic intern - este acel imprumut de stat contractat de la cetatenii autohtoni ori de la capitalistii autohtoni sau de la alti detinatori interni de disponibilitati banesti.

imprumut pulic extern - este acel imprumut de stat contractat de la alte state, de la organizatii financiar-bancare internationale, precum si de la grupuri de banci si de la capitalisti particulari din alte state.

B) In functie de durata pentru care se contracteaza, imprumuturile pot fi:

pe termen scurt (pana la un an): in acest caz se emit bonuri de tezaur, polite de tezaur, certificate de datorie, bonuri de impozite, certificate de trezorerie (inscrisuri pe 1, 3 sau 6 luni emise de catre trezoreria statului pentru a acoperi nevoia temporara de resurse care apare din cauza necolectarii corespunzatoare si la timp a venitului public;Au rata dobinzii fixa si o valoare nominala predefinita) etc.

pe termen mediu (intre 2 si 5 ani): in acest caz inscrisurile poarta denumirea de obligatiuni sau titluri de renta. Obligatiunile reprezinta valori mobiliare care dau posesorului calitatea de creditor dar si dreptul de a incasa la un anumit termen dobinda cuvenita si suma de rambursat. Aceasta se face fie la maturitatea imprumutului (scadenta finala) fie in rate anuale.

fara termen: in acest caz inscrisurile poarta denumirea de titluri de renta perpetue. Statul se obliga sa plateasca dobinda anuala dar nu face nici o precizare cu privire la momentul rambursarii creditului. Rambursarea poate avea loc oricind in viitor atunci cind statul va dispune de resurse. Statul rascumpara titlurile de renta perpetua prin tragere la sorti.

C) In functie de avantajele acordate creditorilor avem:

imprumuturi cu dobanda - au anexate la titluri un numar de cupoane ce se detaseaza la incasare;

imprumuturi cu castig - prevad obtinerea unor premii prin tragere la sorti;

imprumuturi cu dobanda si castig.

D) In functie de forma titlurilor de imprumut avem:

imprumuturi cu titluri nominative;

imprumuturi la purtator;

imprumuturi cu titluri mixte.

E) Indiferent daca imprumuturile publice sunt interne sau externe, ele pot fi sau contractate direct de catre autoritatile publice centrale si locale sau garantate de catre acestea. Din acest punct de vedere distingem urmatoarele forme ale imprumuturilor de stat:

imprumuturi interne sau externe contractate de catre autoritatile publice centrale si locale

imprumuturi interne sau externe garantate de catre autoritatile publice centrale si locale

1.4. Imprumuturile angajate direct de catre autoritatile administratiei publice centrale si locale

Sunt contractate pe baza de:

titluri de stat (denominate in lei si in valuta, in forma materializata sau dematerializata, respective cu dobanda sau cu discont plasate atat pe piata interna cat si pe piata externa) emise de Ministerul Finantelor Publice si de autoritatile publice locale (direct sau prin intermediul unor agentii sau unor institutii specializate) si plasate pe piata interna sau externa. In aceasta categorie includem:

certificatele de trezorerie;

obligatiunile municipale;

obligatiunile pentru finantarea deficitului bugetar;

obligatiunile emise in baza unor legi speciale;

conventii incheiate cu Banca Nationala a Romaniei, precum si cu institutii specializate care dobandesc calitatea de agent al statului. De exemplu, in scopul mentinerii unui sold corespunzator in contul general al trezoreriei Statului, in baza conventiei incheiate intre Banca Nationala a Romaniei si Trezoreria Statului, BNR acorda acesteia imprumuturi cu termene de rambursare de cel mult 180 de zile si in conditii de dobanda la nivelul pietei. Suma totala a imprumuturilor acordate nu poate depasi in nici un exercitiu financiar anual echivalentul a 7% din veniturile bugetului de stat realizate in anul precedent, iar soldul permanent al imprumuturilor acordate si nerambursate nu poate depasi in nici un moment suma totala rezultata din dublarea capitalului si a fondului de rezerva al Bancii Nationale a Romaniei;

acorduri cu guvernele altor tari si cu institutiile financiare internationale.

De asemenea, Ministerul Finantelor Publice, cat si autoritatile administratiei publice locale (Consiliile locale, Judetene si Consiliul General al municipiului Bucuresti) pot angaja imprimuturi si din disponibilitatile existente in contul general al Trezoreriei Statului, in vederea acoperirii golurilor temporare de casa, ca urmare a decalajului dintre veniturile si cheltuielile bugetului de stat, respectiv a bugetelor locale.

Imprumuturile garantate de stat

Sunt contractate de societati comerciale, regii autonome, companii/societati nationale, unitati administrativ-teritoriale si institutii publice de interes local, in scopul finantarii unor proiecte de investitii, pe baza scrisorilor de garantie emise de Ministerul Finantelor Publice, in numele si in contul statului, sau de catre autoritati ale administratiei publice locale.

In cazul Romaniei, in baza aprobarilor date de Guvern, Ministerul Finantelor este autorizat sa garanteze, in numele si in contul statului, credite bancare interne, pe termen scurt, mediu si lung, contractate de unitati economice la banci comerciale pentru urmatoarele destinatii:

• realizarea programelor de restructurare aprobate de organele si autoritatile legal constituite;
• constituirea stocurilor la principalele produse strategice, necesare economiei nationale, stabilite de catre Guvern;
• finantarea efectuarii unor lucrari agricole;
• finantarea realizarii productiei cu ciclu lung de fabricatie destinata exportului;
• realizarea unor obiective de investitii de interes national.

Scrisorile de garantie reprezinta angajamentul asumat, in contul si in numele statului, de catre Ministerul Finantelor Publice sau de catre autoritati ale administratiei publice locale fata de institutiile creditoare de a plati acestora, integral sau partial, imprumutul, dobanda si alte costuri aferente imprumutului respectiv, in cazul neexecutarii obligatiilor de plata ale debitorului.

Emiterea de catre Ministerul Finantelor a garantiilor necesare unitatilor economice, pentru contractarea creditelor interne, este conditionata de acceptarea de catre minister a clauzelor cuprinse in contractele de credit.

Pentru determinarea gradului de risc se efectueaza o analiza economico-financiara a documentatiei prezentate de persoana juridica ce solicita o garantie de stat si se prezinta Ministerului Finantelor, care determina, in procente, gradul de risc. Daca acesta nu depaseste 10% din valoarea imprumutului gradul de risc se accepta. Apoi, in functie de gradul de risc determinat, Ministerul Finantelor calculeaza cuantumul comisionului de risc, prin aplicarea cotei procentuale (a gradului de risc) la valoarea imprumutului garantat, ce trebuie virat in contul fondului de risc, de catre beneficiarul imprumutului garantat.

In scopul acoperirii riscurilor care pot sa apara, se constituie "Fondul de risc pentru garantii interne' si se gestioneaza de catre Ministerul Finantelor, in regim extrabugetar, prin Contul General al Trezoreriei Statului.

Alimentarea acestui fond se realizeaza cu:

• sumele incasate sub forma de comisioane de la beneficiarii creditelor bancare angajate;
• dobanzile bonificate la disponibilitatile fondului si pastrate la Trezoreria publica sau la banci, sub forma depozitelor bancare sau ca disponibilitati la vedere;
• penalizarile aplicate pentru neplata la termen a comisioanelor negociate si stabilite cu beneficiarii creditelor bancare garantate;
• sumele prevazute in bugetul de stat cu aceasta destinatie, care se stabilesc si se aproba anual in functie de gradul minim de expunere la risc si de cuantumul celorlalte resurse care alimenteaza fondul.

In afara imprumuturilor publice, prezentate anterior, Trezoreria Statului, in cazul unor nevoi urgente de finantare, poate apela la o serie de metode indirecte de imprumut, cum sunt:

• cumpararea de pe piata monetara a unor titluri emise de stat, prin banca de emisiune, pe baza politicii de open-market promovata de catre aceasta;
• cumpararea de catre banca centrala (de emisiune) a monedei metalice existente in seifurile Trezoreriei publice peste nevoile reale ale acesteia, care inseamna un ajutor indirect pentru Tezaur, in sensul modificarii structurii sumelor banesti cu circulatie efectiva;
• utilizarea, in anumite limite relativ inguste, a disponibilitatilor din conturile postale deschise la banca de emisiune s.a.

Emisiunile de titluri de stat ale Romaniei in perioada 2005-2006 si prevederile pe anul 2007

In perioada 2005-2006 au fost emise urmatoarele titluri de stat ( certificate de trezorerie si obligatiuni de stat de tip benchmark) pentru fiecare cunoscandu-se data emisiunii, data scadentei si valoarea emisiunii:

In anul 2007, Ministerul Finantelor Publice anunta un volum total al imprumuturilor ce urmeaza a fi lansate prin emisiuni de titluri de stat pe piata interna in suma de 8.000 mil. lei.

Titlurile de stat ce vor fi emise in anul 2007, se structureaza pe tipuri de maturitati in certificate de trezorerie cu scadente de 6 si 12 luni si obligatiuni de stat de tip benchmark cu scadente de 3, 5 si 10 ani .

Volum indicativ aferent certificatelor de trezorerie si obligatiunilor de stat de tip benchmark care se vor lansa in trimestrul I 2007, este in suma de 5.700 milioane lei.

Licitatiile se vor desfasura conform urmatorului program: Milioane lei

* Emisiune cu scadenta la 30 de zile