Activitatea bancara generatoare de riscuri

Atunci cand definesc riscul si gestiunea riscului, cei mai multi autori se concentreaza asupra functiei clasice a bancilor, de intermediere in sfera riscurilor financiare prin diviziunea acestora; din acest punct de vedere este tratata indeosebi problema unor pierderi neprevazute la activele bancAre, pierderi cauzate de riscuri de piata, de credit sau de lichiditate.

Alti autori se concentreaza asupra unor pierderi (potentiale sau efective) cauzate de riscuri cu totul aleatoare si necontrolabile, ca de exemplu frauda, incendiul, sau catastrofele naturale. Cei mai multi practicieni insa abordeaza o singura clasa de riscuri, cel mai adesea sub aspectul tehnicilor de gestiune si dupa parerea mea, foarte rar sunt analizate si mecanismele de transmisie sau amplificare a riscului suportat de institutia financiara.

In domeniul financiar, riscul trebuie privit ca un conglomerat sau complex de riscuri, de cele mai multe ori independente, prin aceea ca pot avea cauze comune sau ca producerea unuia poate genera in lant si alte riscuri.

O strategie bancara performanta trebuie sa cuprinda programe si proceduri de gestionare a riscurilor, scopul acestora fiind minimizarea probabilitatii procedurii acestor riscuri si totodata, minimizarea expunerii potentiale a bancii. Dupa cum stim, obiectivul principal al activitatii bancare il constituie obtinerea unui profit cat mai mare pentru actionari; prin urmare obiectivul acelor politici de gestionare a riscurilor va fi de minimizare a pierderilor sau a cheltuielilor suplimentare suportate de banca, cheltuieli ce ar diminua profitul.

Problema care se pune este ca nu intotdeauna cele doua obiective -cel general si cel punctual -se afla in concordanta. Exista posibilitatea ca in anumite situatii, costul implementarii respectivelor programe si proceduri care vizeaza gestionarea riscurilor sa fie mai ridicat decat expunerea potentiala la risc. Concluzionam ca si aceste programe trebuie selectate in functie de criterii de eficienta.

Obiectivele managementului bancar sunt trei: maximizarea rentabilitatii, minimizarea expunerii la risc si respectarea reglementarilor bancare in vigoare. Dintre acestea nici unul nu are un primat absolut, una dintre sarcinile conducerii bancii fiind si aceea de a stabili obiectivul managerial central al fiecarei perioade.

Numeroase evenimente au aratat ca problemele principale cu care se confrunta bancile rezulta din accentuarea riscurilor. Aceasta, deoarece viitoarea evolutie a activelor ca si a costului pasivelor nu poate fi prevazuta cu acuratete. Evolutiile viitoare depind de evenimentele viitoare cum ar fi inflatia, politica monetara si schimbarile in produsul national brut.