Lichiditatea bancara

Lichiditatea bancara

Prioritare pentru activitatea oricarei banci sunt doua motivatii: profitabilitatea si asigurarea lichiditatii. Adesea, bancile se confrunta cu riscul lipsei de lichiditati, care intr-o anumita masura constituie o problema de costuri. Bancile sunt preocupate, pe de o parte, de a avea o lichiditate permanenta, iar pe de alta parte, de a-si asigura o minimizare a costurilor.

Pentru banci, lichiditatea inseamna posibilitatea acestora de a asigura in orice moment efectuarea platilor cerute de creditorii lor. Aceasta inseamna atat efectuarea de plati directe catre clientii lor in numerar, cat si plati dispuse de titularii de conturi in favoarea altora, ce au conturi deschise la alte banci. Pentru efectuarea acestor operatiuni de plati bancile trebuie sa dispuna de suficiente rezerve in numerar si in conturi. In acest scop, fiecare banca trebuie sa aiba o buna imagine, sa fie fezabila, sa dispuna de plasamente ce pot fi usor transformate in lichiditati, sa detina rezerve, astfel incat sa aiba bune raporturi cu banca de emisiune, altfel spus, trebuie sa detina   moneda centrala.

Intr-o anumita masura, activitatea oricarei banci antreneaza fluxuri de moneda centrala in mod automat, efect al serviciilor bancare efectuate clientilor, din urmatoarele operatiuni:

depuneri de numerar facute de clienti in conturile lor, daca acestea sunt preponderente solicitarilor(retragerilor). In timp ce pentru clienti depunerile de numerar constituie o conversie a monedei fiduciare in moneda scripturala, pentru banca efectul este de crestere a detinerilor in moneda efectiva (tipul primar de moneda centrala);

prin cedarea catre alte banci sau organisme specializate a detinerilor de valuta in conturile sale, producandu-se astfel o alimentare a contului clientului cu moneda scripturala, inregistrandu-se totodata o crestere a depozitului in moneda centrala;

prin soldul favorabil care rezulta in urma compensarii decontarilor interbancare, atunci cand soldul incasarilor de la alte banci pentru clientii proprii este mai mare decat cel al platilor.

Toate aceste cazuri constituie premise favorabile pentru asigurarea lichiditatii bancare.

In situatia cand o banca nu poate sa-si asigure in mod curent starea de lichiditate, ca urmare a faptului ca relatiile sale cu clientii nu genereaza o crestere a resurselor, atunci ea va trebui sa apeleze la recreditare, refinantare, adresandu-se bancii de emisiune sau angajand credite pe piata interbancara. Aceste credite (chiar daca unele sunt pe o perioada foarte scurta, o zi sau cateva zile) vor insemna pentru banca costuri care trebuie sa le acopere, ceea ce implicit va duce la o crestere a cheltuielilor bancare.

Adesea, se considera ca asigurarea lichiditatii, in cele mai frecvente cazuri, este o problema de conjunctura si ca riscul lipsei de lichiditati odata aparut creeaza anumite probleme, restabilirea starii de lichiditate comportand anumite cheltuieli din partea bancii, care uneori pot avea o influenta negativa.

Pentru a preveni aceasta situatie, bancile trebuie sa-i supravegheze in permanenta starea de lichiditate si sa gaseasca acele modalitati de interventie care sa impuna costuri cat mai reduse.

Desi, la  prima vedere, lipsa de lichiditate pare a fi o chestiune conjuncturala, ea decurge dintr-o serie de corelatii structurale ale resurselor si plasamentelor bancii.

In economiile moderne, analistii financiari acorda o mare atentie prevenirii lipsei de lichiditati a bancilor, prin optimizarea structurii activelor, avandu-se in vedere doua criterii:

selectia activelor, prin confruntarea profitabilitatii cu riscurile;

diversificarea portofoliului plasamentelor.

Selectia activelor, pe grupe si in cadrul fiecarei grupe pe pozitii, trebuie sa tina seama, in primul rand, de gradul de lichiditate si de riscul de  neplata, si in al doilea rand, trebuie avut in vedere riscul de piata ce decurge din modificarea pretului creditului, respectiv al ratei dobanzii. Referitor la relatiile directe cu beneficiarii creditelor (debitorii), bancile trebuie sa analizeze situatia economico-financiara a acestora si sa faca aprecieri asupra bonitatii lor, astfel incat rambursarea sa opereze potrivit obligatiilor contractuale.

Diversificarea portofoliului reprezinta o alta cale de optimizare a performantelor bancare, prioritare sunt doua scopuri principale:

o     minimizarea riscului lipsei de lichiditati;

o     mentinerea si cresterea profitului existent.

In principal, diversificarea portofoliului este subordonata principiului dispersarii riscului incetarii platilor de catre banci, insa odata cu dispersarea acestui gen de risc, adesea se aplatizeaza rezultatele financiare, ceea ce duce la obtinerea unui nivel mediu al profitului.

Perseverarea catre un anumit fel de plasamente si anumite destinatii amplifica in anumite cazuri riscurile, dar, totodata, mareste dimensiunea profitului. Este de competenta bancilor, prin strategia pe care o promoveaza, de a actiona, pe o cale sau alta, in deciziile de plasament, respectiv in deciziile de creditare.

Tot mai multe tari occidentale adopta masuri speciale de sustinere a starii de lichiditate bancara, cum ar fi:

finantarea bancilor de catre stat;

introducerea sistemelor de asigurare a depozitelor bancare;

stabilirea obligatiilor pentru banci de a respecta anumiti coeficienti de lichiditate.

Cu toate aceste masuri asiguratorii, pe linia mentinerii lichiditatii, realitatea ne arata ca riscul de faliment al bancilor nu trebuie subestimat.

Sumar

Fianantarea economiei se realizeaza pe pietele financiare, constituind finantarea directa, si prin mijlocirea unor institutii specializate, numite intermediari financiari, precum bancile, constituind finantarea indirecta. Intermedierea financiara permite reducerea asimetriei informartionale dintre imprumutati si imprumutatori, atenuand consecintele selectiei adverse si a hazardului moral in plasarea fondurilor.

Baterea primelor monete din metale, indeosebi pretioase, s-a realizat in Orientul Apropiat, in Grecia si in Roma inca din antichitatea timpurie, activitati cu specific bancar evidentiindu-se din aceasta perioada, insa in sens modern bancile au aparut in sec.XIII-XIV in Italia de Nord, de unde s-au raspandit in Europa, dezvoltandu-se si diversificandu-se, in prezent motorul activitatilor bancare fiind SUA.

Bancile moderne indeplinesc functii caracteristice centrate pe colectarea, gestionarea si distribuirea resurselor monetare temporar disponibile, accentuandu-se specificitatea acestora de intermediar financiar, im conditii de crestere a concurentei si de restructurare a activitatii bancare, orientata treptat spre pietele financiare, evidentiindu-se 6 tipuri de institutii bancare comune tuturor sistemelor bancare dezvoltate.

Bancile comerciale reprezinta principalul tip de institutii bancare, activitatea de creditare, diversificata pe destinatii, instrumente si caracteristici, constituind esenta functionarii acestor banci, transformarea depozitelor in credite contribuind determinant la realizarea finantarii in economie, configuratia operatiilor acestor banci si structura instrumentelor folosite evidentiind puternica implicare a acestora pe pietele financiare.

Diversificarea activitatilor bancare, adaptarea acestora cerintelor clietelei si nevoilor economiei au condus la expansiunea altor institutii de depozit, care reprezinta banci cu activitati specifice, orientate, precum: institutii de economisire, cooperative de credit, banci de afaceri, banci de trezorerie, institutii de credit specializate ( banci ipotecare, siaocietati financiare, societati de ivestitii etc).

Teoria de baza a pietelor bancare, a depozitelor si a imprumuturilor, considera ca bancile, pentru a-si creste veniturile, extind piata imprumuturilor, in conditiile asumarii unor costuri determinate de colectarea, gestionarea si valorificarea depozitelor. Maximizarea profitului implica ca banca sa imprumute pana la punctul la care rata de piata a imprumuturilor este egala cu costul marginal total, in conditii de concurenta perfecta echilibrul presupunand acomodarea ofertei de imprumuturi a bancilor cu cererea de imprumuturi a clientilor.

Performantele bancare rezulta din compararea veniturilor si costurilor, profitul reprezentand componenta esentiala de exprimare, prin indicatori specifici, a performantelor. Doi indicatori sunt utilizati, in general, in acest sens, si anume, raportul dintre profit si active, si raportul dintre profit si cpital propriu al bancii, un indicator utlizat de catre analisti fiind marja dobanzii nete, ca raport dintre diferenta veniturilor si costurilor cu dobanzile si activele totale ale bancii.

Impreuna cu profitabilitatea, lichiditatea reprezinta un obiectiv prioritar al managementului bancilor, prezervarea monedei centrale constituind o conditie a asigurarii lichiditatii, banca trebuind insa sa promoveze o politica de optimizare a activelor, prin selectia acestora si prin diversificarea portofoliului, minimizarea riscului de ilichiditate contribuind la consolidarea credibilitatii bancii si la extinderea pietei pe care actioneaza.

Termeni de referinta

Asimetrie informationala Banca comerciala (de depozit)

Banca de afaceri Banca de economii

Banca de trezorerie Banca ipotecara

Companie de investitii Concurenta perfecta

Cooperativa de credit Credit

Credit interbancar Depozit bancar

Diversificarea portofolilui Faliment

Functie a bancii Fuziune bancara

Hazard moral Institutie de economisire

Intermediere financiara Lichiditate Lombardare

Marja dobanzii nete Moneda centrala

Monopol bancar Operatiune bancara

Operatiune de report Optimizarea structurii activelor

Profit Refinantare Rescont

Selectia activelor Selectia adversa

Societate financiara Zaraf

Teste si intrebari de autoevaloare

Intermedierea financiara este specifica finantarii directe, de catre banci. Precizati daca afirmatia este corecta, si explicati.

Asimetria informationala este avantajoasa pentru cei care primesc imprumuturi. Explicati de ce.

Enumerati operatiunile prin care o banca isi procura moneda centrala.

Explicati deosebirile si asemanarile dintre bancile comerciale si institutiile de economisire.

Precizati deosebirea dintre activ si datorie a bancii. Capitalul este o datorie sau un activ.

Care  este deosebirea dintre imprumutul pe gaj si operatiunea cambiala?

Ce este lombardarea si care este asemanarea cu rescontul.

Aratati care este asemanarea si deosebirea dintre imprumutul ipotecar si titlul ipotecar.

Precizati care dintre institutiile bancare sunt specializate in operatiuni de inginerie financiara si enumerati cateva operatiuni.

Enumerati si interpretati costurile explicite ale bancii, si precizati daca costul de oportunitate este un cost explicit.

Prezentati deosebirea dintre costul mediu si costul marginal al bancii.

Precizati care este inclinatia curbei cererii de depozite si explicati de ce.

Care dintre teoriile alternative ale managementului bancar este cea mai adecvata conditiilor actuale de functionare a bancilor. Explicati.

Prezentati relatia dintre rata rentabilitatii financiare si a celei economice.

Care este indicatorul financiar prospectiv utilizat in analiza activitatii bancii si cum se determina acesta?

Bibliografie selectiva

Apps Rod, Goacher David; The monetary and financial system; Sheffield Hallan University, london, 1996.

Dardac Nicolae, Vascu Teodora; Moneda-credit; Editura ASE, 2003.

Manolescu Gheorghe; Moneda si ipostazele ei; Editura Economica, Bucuresti, 1997.

Manolescu Gheorghe; Moneda si politica monetara; Editura Fundatiei Romania de Maine, bucuresti, 2006.

Miller Roger LeRoy, VanHoose David D; Money, banking, and financial markets; Thomson, South-Western, 2005.

Ritter Lawrence S, Silber William L; Principles of money, banking, and financial markets; USA, 1991.