Indicatori pentru aprecierea rentabilitatii si profitabilitatii si corelatiile dintre acestia

Indicatori pentru aprecierea rentabilitatii si profitabilitatii si corelatiile dintre acestia

Pentru analiza profitabilitatii unitatilor bancare se utilizeaza un model de analiza - sistemul DuPont- ce compara profitul obtinut de societatea bancara cu riscul, si masoara performantele unei banci si expunerea acesteia prin intermediul unui set de indicatori specifici, precum: rentabilitatea economica, rentabilitatea capitalului, efectul de parghie.

Rentabilitatea economica (Return on Assets), exprimata ca raport intre profitul net si total active, arata capacitatea managementului bancii de a utiliza resursele in scopul obtinerii de profit.

ROA =

unde: ROA = rentabilitate economica/rentabilitatea activelor

Se apreciaza ca acest indicator reflecta cel mai bine eficienta bancara intrucat exprima direct rezultatul in functie de managementul specific al intermedierii bancare si optimizarea operatiunilor active.

In situatia in care indicatorii inregistreaza un trend descrescator inseamna ca banca intampina dificultati in realizarea veniturilor, iar o evolutie crescatoare denota rezultate pozitive, dar si un risc excesiv asumat de banca.

Rentabilitatea capitalului propriu (Retur on Equity) prezinta importanta deosebita pentru actionarii unei banci intrucat reflecta capacitatea managementului de a se implica in activitatea bancii, obiectivul fundamental al acestuia constituindu-l maximizarea valorii investitiei actionarilor prin realizarea unor plasamente performante si utilizarea eficienta a resurselor bancii.

ROE =

unde: ROE = rentabilitatea capitalului propriu/rentabilitatea financiara

ROE constituie un element care influenteaza cursul bursier al actiunilor bancii intrucat valoarea sa influenteaza cererea si oferta de actiuni emise, fiind de dorit ca valoarea acestui indicator sa depaseasca valoarea ratei medii a dobanzilor pe piata pentru a face ca actiunile bancii sa fie mai atractive decat plasamentele in depozite bancare.

Efectul de parghie sau multiplicarea capitalului (Leverage Multiplier) se calculeaza ca raport procentual intre totalul activelor si capitalurile proprii, si arata de cate ori s-au multiplicat capitalurile proprii prin intermediul operatiunilor active ale bancii.

Efectul de parghie =

Indicatorul reflecta gradul de dezvoltare al afacerilor unei banci pornind de la un anumit volum al capitalurilor proprii si variaza invers proportional cu ponderea capitalurilor proprii in ansamblul pasivelor bancare, astfel: cu cat ponderea acestora este mai mare, cu atat efectul de parghie este mai mic, invers, o pondere mai mica a capitalurilor proprii in totalul pasivelor bancare determina un efect de parghie mai mare al bancii respective.

Intre indicatorii de profitabilitate prezentati anterior exista o serie de corelatii, si anume:

ROE = ROA x Efectul de levier

respectiv,

Rata profitului net x Rata utilizarii activelor = Rata rentabilitatii economice

Exista teoreticieni care abordeaza conceptul de rentabilitate sub diferite forme, si anume:

• rentabilitatea capitalului propriu;
• rentabilitatea capitalului integral, capital ce contine in plus si capitalul strain;

rentabilitatea vanzarilor, avand in vedere plasamentele, activitatile bancare speciale.

Se considera astfel ca urmarirea rentabilitatii bancare se efectueaza cu ajutorul indicatorului ROI (Return on Investment), care defineste atat rentabilitatea intregului capital cat si pe alte tipuri de activitati, adica sectoare de activitate, produse si servicii bancare. In conditiile investirii totale a capitalului, dupa valorificarea produsului si obtinerea profitului, are loc calculul ROI in doua variante:

ROI =

ROI =

Schematic, determinarea rentabilitatii globale a activitatii bancare este prezentata in figura de mai jos:

Pentru analiza dupa metoda ROI la nivelul fiecarui client, produs sau serviciu bancar, ar fi necesara o modificare a sistemului de evidenta a veniturilor si costurilor bancare si introducerea unor noi programe de procesare a datelor, conducand astfel la costuri suplimentare, ce nu se justifica.

Un indicator important de apreciere a profitabilitatii activitatii bancare il constituie marja dobanzii, in vederea determinarii acesteia fiind necesara existenta unei structuri corespunzatoare a evidentei contabile curente a bancilor si a bilantului si contului de profit si pierdere.

Marja dobanzii se determina ca raport intre veniturile nete din dobanzi (venituri din dobanzi-cheltuielile cu dobanzile), si activele generatoare de venit (purtatoare de dobanzi):

Marja dobanzii =

O valoare ridicata a marjei dobanzii respectiv un venit net din dobanzi cat mai mare obtinut la un nivel dat al activelor, reflecta un management eficient al activelor si pasivelor, o activitate profitabila dar in acelasi timp angajarea in activitati cu grad mare de risc. Un nivel redus al marjei dobanzii indica un volum ridicat al cheltuielilor cu dobanzile, dar si o expunere mai prudenta a bancii la risc, care conduce la venituri din dobanzi mai mici, dar mai sigure.

Printre factorii care influenteaza nivelul ratei dobanzii amintim:

• capacitatea de atragere a unor resurse stabile la un pret mic;
• valorificarea eficienta a resurselor atrase;
• realizarea de plasamente profitabile in conditiile asumarii unor riscuri acceptabile.

Bancile din tarile cu economie de piata dezvoltata se bazeaza, pe langa plasamentele purtatoare de dobanzi si pe alte active ce aduc bancii castiguri sub diferite forme, de exemplu plasamente pe piata de capital, la care banca castiga prin cresterea cursului portofoliului de titluri detinute sau prin intermediul dividendelor.