MECANISMUL FINANCIAR - PARTE INTEGRANTA A MECANISMULUI DE FUNCTIONARE A ECONOMIEI NATIONALE

Mecanismul financiar - parte integranta a mecanismului de functionare a economiei nationale

Intre mecanismele de functionare a economiei nationale din diferite tari exista conditionari istorice comune sau teluri politico-ideologice, sociale, economice sau de alta natura asemanatoare sau foarte apropiate.

Printre acestea, se enumara:

forma (formele) de proprietate predominanta (privata, cooperatista sau de stat) asupra mijloacelor de productie;

sistemul de conducere a economiei (pe baza legilor si principiilor specifice economiei de piata sau a planului de stat cu caracter imperativ);

sistemul de repartizare a rezultatelor muncii (in functie de gradul de participare la capitalul social, de munca depusa sau o forma mixta);

regimul politico-ideologic (democratic, pluripartidic sau totalitar, monopartidic); acceptarea unei singure ideologii sau tolerarea multor ideologii;

participarea la aliante politice, militare sau la uniuni cu caracter economic, constituite dupa criterii regionale, comunitate de interese etc.

Intre mecanismele economice, exista si deosebiri determinate de:

nivelul fortelor de productie, marimea rezervelor de care dispune economia nationala, conditiile naturale si dimensiunea teritoriului;

structura sociala, gradul de maturizare a relatiilor sociale de productie, a suprastructurii si a democratismului economic;

gradul de independenta a economiei fata de strainatate (proportia de acoperire a necesarului de materii prime, resurse energetice, specialisti, tehnologii si capital din surse interne, precum si in desfacerea produselor (raportul dintre productia interna a tarii care se consuma pe plan national si cea care se exporta); ,

obiectivele de politica economica urmarite pe termen lung.

Mecanismul financiar are o structura complexa care cuprinde: a) sistemul financiar; b) parghiile financiare utilizate de stat pentru influentarea activitatii economice; c) metodele administrative de conducere folosite in domeniul finantelor; d) cadrul institutional alcatuit din institutii si organe cu atributii in domeniul finantelor; e) cadrul juridic, format din legi, hotarari, ordonante si alte reglementari cu caracter normativ in domeniul finantelor.

1. Sistemul financiar

Termenul de finante, in sens larg, include: a) relatiile care exprima un transfer de resurse banesti fara echivalent si cu titlu nerambursabil (finantele publice); b) relatiile care exprima un imprumut de resurse banesti pe o perioada de timp determinata si care este purtator de dobanda (creditul); c) relatiile care exprima un transfer facultativ sau obligatoriu de resurse banesti, in schimbul unei contraprestatii care depinde de producerea unui fenomen aleatoriu (asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila); d) relatiile care apar in procesul formarii si repartizarii fondurilor de resurse banesti la dispozitia intreprinderilor (finantele intreprinderilor). Fiecare componenta a finantelor privite in sens larg, pe de o parfe, are o existenta de sine statatoare, iar pe de alta, reprezinta o parfe dintr-un intreg. Intre aceste parti exista raporturi stranse, se influenteaza reciproc, formand un sistem coerent.

Finantele ca sistem pot fi privite dintr-un impatrit punct de vedere, si anume: a) ca un sistem de relatii economice, in expresie baneasca, ce exprima un transfer de resurse financiare, ce se produc in anumite conditii; b) ca un sistem de fonduri de resurse financiare ce se constituie in economie la anumite esaloane si se utilizeaza in scopuri precis determinate; c) ca un sistem de planuri financiare, care reflecta anumite procese prevazute a se produce in economie, in cursul unei perioade de timp determinate; d) ca un sistem de institutii si organe, care participa la organizarea relatiilor, la constituirea si distribuirea fondurilor, precum si la elaborarea, executarea si controlul planurilor financiare.

In literatura de specialitate, ca si in vorbirea curenta, se utilizeaza expresia de sistem financiar in cele patru sensuri mentionate mai sus.

Astfel, sistemul financiar, privit ca relatii economice, este alcatuit din: a) relatiile care se reflecta in bugetul de stat si in bugetele locale; b) relatiile care se reflecta in bugetul asigurarilor sociale de stat, in bugetul asigurarilor de sanatate si in bugetele altor actiuni ce tin de domeniul asigurarilor sociale; c) relatiile generate de constituirea si repartizarea fondurilor speciale extrabugetare; d) relatiile de credit bancar; e) relatiile de asigurari si reasigurari de bunuri, persoane si raspundere civila; f) relatiile generate de constituirea fondurilor la dispozitia intreprinderilor.

Sistemul fondurilor de resurse financiare

Fiecarei componente a sistemului financiar ii corespund, regula, mai multe fonduri de resurse financiare. Fiecare fond are propriile sale reguli de constituire si de distribuire, legaturile specifice cu celelalte fonduri si o anumita ratiune de a fiinta.

Pentru mai buna intelegere a structurii acestor fonduri si a mecanismelor lor de functionare, in cele ce urmeaza vom grupa aceste fonduri dupa diferite criterii, si anume: a) dupa nivelul (esalonul) la care se constituie; b) dupa destinatie; c) dupa forma de proprietate; d) dupa titlul cu care se fac prelevari la fonduri si plati de la acestea.

Dupa nivelul (esalonul) la care se constituie, distingem fonduri constituite: a) la nivel central sau macroeconomic; b) la nivel mediu sau intermediar (la dispozitia unitatilor administrativ-teritoriale) si c) la nivel microeconomic (la dispozitia agentilor economici, a institutiilor si a gospodariilor populatiei).

La nivel central, se constituie: a) fondul bugetar de stat; b) fondurile asigurarilor sociale, c) fondurile asigurarilor de bunuri, persoane si raspundere civila; d) fondurile de creditare. La nivel mediu, se constituie fondurile bugetare ale judetelor, municipiilor, oraselor, comunelor, iar la nivel microeconomic - fondurile proprii ale intreprinderilor, institutiilor si persoanelor fizice.

Dupa destinatia pe care o capata, distingem: a) fonduri de inlocuire si dezvoltare; b) fonduri de consum; c) fonduri de rezerva si d) fonduri de asigurare.

De la fondurile de resurse publice se efectueaza plati:

a) cu titlu definitiv si nerambursabil (alocatii de la buget pentru finantarea cheltuielilor curente ale institutiilor publice, investitii, acordarea de burse, pensii, ajutoare etc.) si b) cu titlu rambursabil (credite etc.).

3. Parghiile economico-financiare

Fondurile de resurse financiare publice, care se constituie in economia nationala, sunt alimentate pe seama unor prelevari obligatorii ori facultative, de la diverse persoane juridice si fizice si sunt dirijate catre diversi beneficiari apartinand sectorului public, celui privat sau populatiei, cu titlu definitiv si nerambursabil, sau in conditii de rambursabilitate, dupa caz, in functie de forma de proprietate si de natura fondurilor de resurse financiare.

In practica financiara internationala se intalnesc metode multiple si variate de constituire si dirijare a fondurilor de resurse financiare, publice: fiscale, bugetare, monetare, valutare etc.

Asadar, parghiile economico-financiare ocupa un loc important in mecanismul de functionare a economiei si se comporta ca metode economice de conducere. Folosirea parghiilor economico-financiare nu exclude necesitatea utilizarii, in completare, a unor metode administrative.

Este vorba de: a) intocmirea de prognoze, programe economice si planuri financiare pentru a sti in ce directii, in ce ritm, cu ce eforturi si cu ce rezultate se dezvolta economia, ramurile economice, sectoarele si intreprinderile; b) tinerea evidentei contabile de catre agentii economici si sociali si intocmirea de bilanturi contabile, conturi de profit si pierderi si bugete de venituri si cheltuieli dupa normele metodologice stabilite de autoritatile publice competente; c) exercitarea controlului financiar de catre organe specializate asupra modului de conservare si gestionare a mijloacelor materiale si banesti ale statului; d) stabilirea de catre autoritatilor publice, pentru unele bunuri si prestari de servicii, de preturi sau tarife; e) reglementarea de catre stat a modului de acordare de imprumuturi din fondurile publice; f) reglementarea regimului valutar; g) supravegherea derularii exportului si a importului; h) sanctionarea speculei ilicite, a evaziunii fiscale si a altor abateri de la prevederile legale.

Perfectionarea parghiilor economico-financiare nu presupune renuntarea la folosirea anumitor masuri de natura administrativa in conducerea economiei, ci o imbinare judicioasa a metodelor economice cu cele administrative, care se completeaza reciproc.

4. Organe cu atributii si raspunderi in domeniul finantelor

La solutionarea problemelor financiare participa o multitudine de organe, care fac parte din sistemul democratiei reprezentative, din autoritatea administrativa sau constituie organe specializate ale puterii executive ori compartimente financiare in intreprinderi si institutii, dupa caz. Din categoria organelor democratiei reprezentative fac parte organele puterii centrale si locale de stat: Parlamentul si consiliile judetene, municipale, orasenesti si comunale. Sub directa indrumare a acestor organe functioneaza organele administratiei de stat, centrale si locale: Guvernului, ministerele, alte organe centrale ale administratei de stat, prefecturile si primariile.

Din categoria institutiilor financiare specializate fac parte: Ministerul Finantelor, bancile, societatile de asigurari si reasigurari etc. Compartimente financiare functioneaza in ministere si alte organe centrale ale administratiei de stat, in prefecturi si primarii, precum si in intreprinderi si institutii.

Ministerul Finantelor are, in principal, urmatoarele atributii:

elaboreaza proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale si raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum si proiectul legii de rectificare a bugetului de stat;

stabileste echilibrul bugetar in faza de elaborare a proiectului bugetului de stat si a rectificarii acestuia;

stabileste metodologii pentru elaborarea proiectului bugetului de stat, a proiectelor bugetelor fondurilor speciale si a proiectelor bugetelor locale;

urmareste executia operativa a bugetului de stat; stabileste masurile necesare pentru incasarea veniturilor si limitarea cheltuielilor in vederea incadrarii in deficitul bugetar aprobat;

elaboreaza clasificatia indicatorilor privind finantele publice;

elaboreaza proiectul bugetului asigurarilor sociale de stat, al legii bugetului asigurarilor sociale de stat anuale, precum si proiectul legii de rectificare a acestuia;

stabileste masuri pentru asigurarea echilibrului financiar-valutar;

colaboreaza cu Banca Nationala a Romaniei la elaborarea balantei de plati externe, a balantei creantelor si angajamentelor externe, a reglementarilor din domeniul monetar si valutar si informeaza semestrial Guvernul asupra modului de realizare a acestora, cu propuneri de solutii in acoperirea deficitului sau utilizarii excedentului din contul curent al balantei de plati externe;

infaptuieste politica vamala;

asigura administrarea monopolului de stat;

coordoneaza, negociaza si incheie acorduri internationale, in numele statului, in domeniul relatiilor financiare si valutare;

5. Norme juridice privind problemele financiare

Intrucat relatiile financiare reflecta fluxuri banesti transferuri de putere de cumparare, mutatii de natura patrimoniala ii schimbari ale conditiilor de viata ale populatiei, este necesar ca toate actele generatoare de asemenea modificari sa fie riguros reglementate Este vorba de reglementari care sa emane de la organele puterii legislative sau ale celei executive de stat, dupa caz, sa aiba caracter obligatoriu de sus si pana jos, sa fie unitare pe intreg cuprinsul Tarii sa stabileasca conditiile in care se produc asemenea acte si sanctiunile ce se aplica in cazul nerespectarii prevederilor legale.

Printre cele mai importante probleme financiare care trebuie sa capete o reglementare juridica, se numara:

a)         veniturile si cheltuielile autoritatilor publice centrale, ale unitatilor administrativ-teritoriale, ale asigurarilor sociale de stat, precum si cele ale fondurilor speciale;

b)         procesul de intocmire, adoptare, executare si incheiere a bugetului de stat, a bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale, a bugetului asigurarilor sociale de stat si a altor bugete;

c)         sistemul de impozite si taxe; modul de evaluare a materiei impozabile, de asezare si percepere a impozitelor; obligatiile fiscale ale persoanelor fizice si juridice; limitele suveranitatii fiscale a Romaniei;

d)         sanctiunile ce se aplica persoanelor fizice si juridice care nu-si indeplinesc integral si la termen obligatiile financiare fata de stat, nu respecta angajamentele asumate prin contracte sau incalca disciplina financiara;

e)         regimul de constituire a fondurilor in unitatile economice de stat;

f)           regimul de amortizare a mijloacelor fixe;

g)         modul de finantare a diferitelor categorii de cheltuieli publice din fonduri bugetare sau extrabugetare;

Reglementarile de natura financiara sau cu efecte financiare, la care ne referim, capata forma de legi, hotarari, ordonante, regulamente etc., emise de Parlament, Guvern, ministri sau alte organe de stat.

Normele juridice din domeniul finantelor constituie reglementari de stricta aplicabilitate, adica in lipsa unor prevederi exprese intr-o problema sau alta, nu se pot adopta solutii bazate pe analogie.