Managementul lichiditatii si rolul rezervelor

Managementul lichiditatii si rolul rezervelor

Sa studiem cum banca X, din exemplul de mai sus, reactioneaza atunci cind se inregistreaza iesiri din depozite, datorita retragerilor de numerar efectuate de catre deponenti sau cand acestia trag cecuri pe care le depoziteaza la alte banci (transferuri de fonduri).

In exemplul care urmeaza presupunem ca banca are rezerve suficiente in exces si ca toate depozitele au aceeasi rata a rezervelor obligatorii, de 10%, banca fiind deci obligata sa pastreze 10% din volumul depozitelor la termen si la vedere ca rezerve la Banca centrala, bilantul bancii X fiind urmatorul:

Mil. euro

Rezervele obligatorii ale bancii sunt 10% din 100 mil.euro. Deoarece insa banca detine rezerve de 20 mil.euro, are un exces de rezerve de 10 mil euro, si daca se realizeaza o iesire de depozit de 10 mil euro, bilantul bancii X va arata astfel:

Mil. euro

Banca isi rduce cu 10 mil. euro atat depozitele, cat si rezervele, insa deoarece rezervele obligatorii sunt acum 10% din 90 mil euro, deci 9 mil euro, rezervele sale exced cu 1 mil. euro aceasta suma. Pe scurt, daca banca dispune de rezerve ample, o iesire din depozite nu determina in mod necesar schimbari in alte parti ale bilantului sau.

Situatia este insa complet diferita atunci cand o banca detine rezerve suplimentare insuficiente.

Sa presupunem ca banca X acorda imprumuturi suplimentare egale cu rezerva suplimentara pe care o detine, de 10 mil. euro, bilantul sau prezentandu-se astfel:

Daca va inregistra o iesire din depozite de 10 mil. euro, bilantul bancii devine astfel:

Acum, dupa ce au fost retrasi din depozite, si deci si din rezerve, 10 mil. euro, banca se confrunta cu o problema: ea ar trebui sa aiba o rezerva obligatorie de 10% din 90 mil euro, adica 9 mil. euro, insa rezerva sa este nula. Pentru a elimina aceast deficit de rezerve, banca are patru optiuni de baza:

sa-si refaca rezervele prin imprumuturi pe piata interbancara, de la alte banci sau pe piata monetara deschisa, de la alte corporatii, de exemplu prin vanzarea certificatelor de depozit negociabile, si  daca banca X isi reface rezerva obligatorie de 9 mil.euro pe aceasta cale, bilantul va arata astfel:

Costul acestei activitati consta in rata dobanzii la imprumuturile primite, care poate fi aceea de pe piata interbancara.

vinderea titlurilor de care dispune banca, pentru a acoperii iesirile de depozite in conditiile asigurarii rezervelor, in exemplul luat, vinderea de titluri in valoare de 9 mil. euro, si mentinerea rezervelor la Banca centrala, bilantul prezentadu-se ca mai jos:

Banca isi asuma unele costuri de brokeraj si alte costuri de tranzactie pentru a vinde titlurile, in caz ca detine titluri de stat care sunt foarte lichide, costurile vor fi reduse, in cazul celorlalte titluri, mai putin lichide, costurile fiind mai ridicate.

angajarea de imprumuturi de la Banca centrala, in exemplu luat, de 9 mil. euro, bilantul prezentandu-se actfel:

Exista doua costuri in acest caz: scontul care poate fi platit Bancii centrale si un alt cost ce ar putea sa rezulte din politica de descurajare promovata de catre Banca centrala, in cazul solicitarii unor imprumuturi prea mari.

reducerea volumului imprumuturilor acordate, cu suma rezervelor necesare, in exemplul luat, cu 9 mil. euro, bilantul aratand astfel:

Banca X si-a refacut rezerva obligatorie, aceasta cale fiind totusi costisitoare. Daca banca are numeroase imprumuturi pe termen scurt reinnoite la intervale moderate, ea poate reduce volumul acestora, prin nereinnoirea unor imprumuturi la scadenta, ceeace poate atrage nemultumirea clientilor, care ar putea sa angajeze in viitor imprumuturile la alte banci, cu costuri mari pentru banca X. Banca X ar putea reduce imprumuturile acordate prin vinderea acestora altor banci, care pot solicita insa disconturi la valoarea imprumuturilor, deoarece nu cunosc clientii, asumindu-si unele riscuri de credit, si nu numai, ceea ce implica costuri pentru banca X.

Situatiile de mai sus evidentiaza de ce bancile detin un exces de rezerve, chiar daca prin imprumuturi acordate si titluri cumparate obtin profituri, deoarece atunci cand intervin retrageri neasteptate si semnificative de depozite, existenta rezervelor permite bancii sa evite costuri cauzate de :

o       angajarea de imprumutri la alte banci sau corporatii;

o       vanzarea die titluri din portofoliu;

o       solicitarea de imprumuturi de la Banca centrala;

o       rascumpararea sau lichidarea unor imprumuturi acordate.

Rezervele suplimentare permit evitarea costurilor ridicate determinate prin iesirile de depozite si necesitatea refacerii rezervelor obligatorii, cu cat mai mari sunt aceste costuri, cu atat mai mari vor trebui sa fie rezervele suplimentare ale bancii.

Asa cum fiecare din noi platim o prima la societatea de asigurari pentru a ne asigura ipotriva pierderilor determinate de cauze anumite, tot asa o banca va trebui sa suporte costul determinat de detinerea unor rezerve excedentare, care reprezinta un cost de oportunitate generat de renuntarea la castiguri pe care le-ar putea obtine din titluri cumparate sau imprumuturi acordate prin utilizarea rezervelor in exces, in scopul de a se asigura impotriva pierderilor datorate iesirilor de depozite.

Deoarece rezervele suplimentare, ca asigurare, au un cost, bancile iau si alte masuri pentru a se proteja, de exemplu, schimbarea detinerilor de active cu titluri mai lichide, precum rezervele secundare, de natura titlurilor de stat.