Operatiuni financiare si de plati internationale

Operatiuni financiare si de plati internationale

In sens larg, finantarea internationala semnifica punerea la dispozitia unor institutii publice sau a unor agenti economici autohtoni, a unor resurse financiare pe termen lung de catre finantatori si investitori externi, fonduri necesare realizarii de catre beneficiari a unor obiective economice .

Finantarea internationala imbraca urmatoarele forme:

- finantare rambursabila indirect, prin exploatarea investitiei sau prin primirea profiturilor de catre finantator, o perioada de timp;

- finantare nerambursabila, prin ajutoare sau asistenta financiare, sustinuta si de organismele financiare internationale, destinata restructurarii, reabilitarii economiilor sau sectoarelor acestora;

- imprumuturi pe termen lung, garantate de catre institutii financiare internationale.

Finantarea internationala se realizeaza pe baza unor acorduri prealabile, putand imbraca forme diferite, dupa modul cum se pun la dispotie fondurile, fiind adesea insotite de conditii obligatorii pentru beneficiar.

Operatiunile de finantare parcurg urmatoarele etape, semnificate prin acronimul ADET:

- acumularea de fonduri de pe pietele financiare, de catre entitatea finantatoare;

- evaluarea internationala a fondurilor atrase;

- dirijarea fondurilor, evaluate in moneda forte, pe destinatii de catre piata;

- transferul efectiv al fondurilor catre economiile beneficiare.

Finantarea internationala reprezinta o componenta esentiala a fluxurilor internationale de lichiditati, principalele tipuri de fluxuri internationale de lichiditati fiind urmatoarele:

Investitiile internationale directe au drept scop realizarea unor obiective economice importante, activul realizat ramanand o perioada de timp in proprietatea finantatorului sau comuna, fiind avantajoase atat investitorului, cat si beneficiarului, acesta participand intr-o anumita proportie la finantare.Realizarea si valorificarea investitiei presupune parcurgerea urmatoarelor etape: de pregatitoare; de informare si documentare; de contractare, cand se prezinta proiectul de executie; de executie a obiectivului; de exploatare a activului realizat; de lichidare prin faliment sau prin vanzare.

Investitiile internationale de portofoliu, concretizate, de regula, in dobandirea de hartii de valoare (actiuni, obligatiuni etc) intr-o firma, care ofera investitorului un pachet din capitalulul acesteia, de cele mai multe ori fara putere de control si decizie.

Plasamente internationale de titluri, care se concretizeaza in cumpararea de titluri financiare in alta tara de catre entitati detinatoare de capital, plasamentele facandu-se pe pietele de capital din tara beneficiara sau pe pietele internationale de capital. Pe pietele internationale plasamentele se constituie in investitii de portofoliu, cu implicarea bancilor internationale, a consortiilor bancare, a burselor de valori, instrumentul utilizat fiind indeosebi euroobligatiunile, care reprezinta titluri exprimate in alta moneda decat aceea a tarii emitente, pentru evitarea riscului de rata utilizandu-se titlurile complexe, la termen, cu optiune, swap etc.

Creditarea internationala, realizata prin conectarea acumularii (ofertei) de fonduri si a cererii de credit, prin intermediul institutiilor de credit international, vizeaza rambursarea sumei primite, perceperea dobanzii, dimensiunea si valoarea creditului, scadentarea, conditionarea acordarii etc.

Creditul international cunoaste doua forme:

- creditul comercial, prin care exportatorul livreaza bunuri cu plata amanata, fiind o vinzare pe credit, fiind deci legat de o tranzactie comerciala;

- creditul financiar, neconditionat de o anumita tranzactie comerciala, sunt credite pe termen mediu, suma de bani fiind la dispozitia debitorului care o poate folosi in orice scop, creditorul cunoscand intentiile debitorului, daca creditul este exprimat intr-o valuta numindu-se eurocredit.

Creditele acordate pentru finantarea tranzactiilor pe piata internationala se clasifica dupa mai multe criterii in urmatoarele categorii:

- dupa obiectul creditarii: pentru nevoi de export-impot; bancare; pentru nevoi de balanta; interguvernamentale.

- dupa natura creditului: de export, adica de furnizor, fiind un credit comercial; de import, de cumparator, fiind un credit bancar.

- dupa modalitatea de acordare: de scont; de cont curent; linii de credit; acceptul bancar; factoringul; forfetarea; cesiunea de creante; leasingul; de rambursare; pentru constituirea de depozite.

- dupa durata: pe termen scurt, 6-12 luni; pe termen mijlociu, 1-5 ani.Tehnica creditarii ia in considerare elemente precum: plafonul creditului; scadenta; costul creditului (dobanzi, prime de asigurare, comisioane); rambursarea creditului.

Platile internationale, asigura, prin intermediul pietei valutare, derularea relatiilor economice internationale, sub cele mai diverse forme, comerciale, serviciale, investitionale, de credit, utilizand tehnici de plata si garantare a platii precum, titluri de credit, acreditive, incassouri, ordine de plata, scrisori de garantie bancara etc. Mijloacele de plata sunt constituite din valutele convertibile, din care se detaseaza cele liber convertibile, si monedele internationale, emise de institutii financiare internationale, un mijloc de plata de ultima instanta fiind aurul.

Contractele comerciale internationale, generatoare de incasari si plati, contin o serie de clauze, printre clauzele valutare si de plati evidentiindu-se: moneda de contract, pretul marfii, termenul de livrare, conditia de livrare, instrumentul de plata si credit, schema de plata (momentele efectuarii platilor), modalitatea de plata (acreditiv, incasoo, ordin de plata), garantii.

Evolutiile recente inregistrate pe pietele financiare internationale evidentiaza urmatoarele aspecte esentiale:

Cresterea dimensiunilor imprumuturilor internationale, si indeosebi a acelora pe baza de titluri;

Extinderea si diversificarea inovatiilor financiare, indeosebi datorita aparitiei pietelor la vedere (OTC), multe din aceste instrumente fiind comercializate in afara bilantului;

Dezvoltarea conglomeratelor financiare, puternic capitalizate, care reprezinta jucatori globali, cu activitati diverse;

Diversificarea multipla a instrumentelor financiare, ceea ce a modificat caracterul de ansamblu al fluxurilor financiare;

Reaparitia, pe la mijlocul anilor80, a investitiilor substantiale, reale, odata cu expansiunea investitiilor straine directe;

Extinderea tranzactiilor cu titluri, cu actiuni si obligatiuni intre tari, incepand cu mijlocul anilor70, puternic diferiantiate pe tari si regiuni, investitorii investitionali extinzandu-si ponderea;

Cresterea ponderii activelor si pasivelor externe in bilanturile bancilor comerciale;

Cresterea proportiei activelor externe detinute de populatie in totalul activelor externe detinute de catre aceasta.