PIATA DE CAPITAL CU BURSELE DE VALORI

PIATA DE CAPITAL

CU BURSELE DE VALORI

Definitia burselor de valori

Bursa de valori este o piata oficiala de capital, unde se vand si se cumpara valori mobiliare.

Piata de valori mobiliare reprezinta tranzactiile cu hartii de valoare, efecte comerciale (actiuni, obligatiuni, bonuri de tezaur).

Bursa de valori prin negocierile realizate realizeaza rolul de regulator al fluxurilor financiare, directionand investitorii catre ramurile rentabile si este in acelasi timp si detectorul falitilor.

Bursele pot fi clasificate dupa mai multe criterii:

dupa importanta pe piata financiara:

a) burse caracteristice - acele burse care prin cotatiile realizate devin de referinta pentru piata financiara respectiva;

b) burse de insemnatate redusa:

dupa regionalitate avem:

a) burse de prima mana - unde se negociaza titlurile financiare apartinand unor companii transnationale sau nationale, dar de mare puutere economica;

b) burse locale - unde se negociaza titluri financiare de importanta zonala;

din punct de vedere al specializarii:

a) burse strict specializate - a caror activitate este fundamentata numai pe cele care coteaza la bursa;

b) burse mixte - unde pe langa titlurile ce coteaza la bursa, se negociaza si alte titluri, bonuri de tezaur, efecte de tezaur.

Premizele aparitiei bursei de valori

Pentru aparitia si dezvoltarea burselor de valori cu specializarea in adancime pe anumite domenii financiare, a fost necesara realizarea conditiilor obiective si de ordin normativ care sa faca posibila aparitia si functionarea acestor burse.

Adancirea relatiilor proprietatii particulare si multiplicarea formelor de existenta a acesteia, care in conditiile unei economii de piata libere, guvernata de legi obiective, declanseaza aparitia agentilor economici purtatori ai cererii si ofertei de capital; capital care, in timp, a luat forma inscrisurilor de valoare.

Emisiunea si existenta in circulatie a unui numar mare de titliri de proprietate (actiuni), sau de titluri de credit (obligatii) care vor fi negociate de proprietarii lor pe piata, dupa anumite norme de comert. Emisiunea numarului mare de titluri de proprietate a dus la un numar mare de proprietari, care in calitate de investitori vor fi purtatorii miscarii fluxurilor de capital.

Existenta unor norme juridice imperative care sa reglementeze participarea la piata realizarilor mobiliare, structurilor organizatorice participante prin principiile care stau la baza tranzactiilor bursiere, conduita agentilor economici care lucreaza in acest domeniu.

Reglementarile juridice au menirea de a controla activitatea bursiera, cu scopul de a mentine principiile liberei concurente, sanctionand practicile de concurenta neloiala prin speculatii bazate pe zvonuri care pot genera dezechilibre financiare si sociale daunatoare. O astfel de reglementare juridica, privind piata de capital, a existant la noi din 1929 "legea lui Madgearu", iar in prezent a fost elaborata si promulgata "legea valorilor mobiliare, numarul 52/94".

Scopul esential al burselor de valori

Bursele de valori au rolul de a facilita acumularea de fonduri necesare activitatilor propuse de emitentii de titluri financiare prin planurile de afaceri ale societatii respective de la investitori sau alti detinatori de mijloace banesti, care in dorinta de a obtine profit isi orienteaza fluxurile de capital catre societatile cu rentabilitate sporita.

Emisiunea de actiuni presupune constituirea capitalului social necesar functionarii unei societati comerciale, iar in functie de numarul si valoarea acestor titluri, vor apare purtatorii drepturilor de proprietate si ai cererii si ofertei pe piata de capital.

Tipurile de actiuni emise de societatile comerciale sunt:

a) actiuni nominative - acele actiuni care au inscrise pe ele numele propritarului, ele putand fi transferate unui alt proprietar numai prin consemnarea acestor tranzactii in registrul actionarilor.

b) actiuni la purtator - au valabilitate pentru cel care le detine; nu au inscrise nemele proprietarului; simpla detinere confirma dreptul de proprietate.

c) actiuni preferentiale (privilegiate) - cal care le detine are dreptul de a obtine un dividend anual fix exprimat in procente; detinatorii nu au drept la vot in AGA, iar posesorii au avantajul ca dividendul nu fluctueaza in functie de cresterea sau scaderea profitului.

Alte tipuri de actiuni sunt:

d) actiuni convertibile - care se pot transforma in actiuni ordinare.

e) actiuni cu dobanda variabila - care se ajusteaza in functie de dobanda la zi a bancii.

f)   actiuni cumulative

g) actiuni non-cumulative

h) actiuni prioritare

i)   actiuni revocabile - prin care emitentul isi rezerva dreptul de rascumparare la un pret stabilit.

j)   actiuni de aport - cand aportul la capitalul social este in bunuri.

k) actiuni de folosinta - carora li s-a eliberat capitalul si li s-a ofera numai dreptul de a participa la profit.

l)   actiuni de fondator - cand nu se mai restituie valoarea capitalului subscris.

Actiunile care coteaza la bursa trebuie sa faca obiectul unei oferte publice, aceasta reprezentand piata primara de tranzactionare a actiunilor, titlurilor financiare ale societatii emitente.

Piata bursiera este o piata secundara in cadrul careia au loc tranzactiile cu valorile mobiliare dupa o procedura consacrata si reglementata juridic.

Tranzactiile in cadrul burselor de valori se fac si cu obligatiuni.

Obligatiunea reprezinta un titlu de credit emis de societati comerciale sau de banci care confera proprietarului calitatea de creditor fata de emitent si dreptul la un venit fix, sub forma de dobanda.

In acest caz, cel care emite obligatia isi asuma o datorie fata de cumparator indiferent daca si-a realizat scopul scontat.

Tipuri de obligatiuni:

a) obligatiuni nominative.

b) obligatiuni la purtator.

c) obligatiuni convertibile.

d) obligatiuni cu dobanda variabila.

e) obligatiuni cu optiune.

f)   obligatiunea cu warant - este un certificat care insoteste actiunea si da dreptul la inscriere.

g) obligatiunea imobiliara - cel care a emis, ofera gaj investitorului.

Emisiunea acestor efecte financiare se face cu scopul dezvoltarii societatii astfel incat activitatea sa fie cu plus de profit ca urmare a plasamentului de capital, astfel incat sa-si acopere si sa obtina profitul scontat.

profitul de lucru = venituri - cheltuieli

profitul brut = profitul de lucru - dobanzi

profitul net = profitul brut - impozit

Exemple de burse de valori:

- in SUA - New York Stock Exchange (NISE) - 75% din tranzactiile de capital;

- American Stock Exchange - 18% din tranzactiile de capital;

- in Marea Britanie - Royal Exchange London;

- in Franta - Bursa din Paris;

- in Japonia - Bursa din Tokyo;

- in Germania - Bursa de la Frankfurt.

Sistemele de tranzactii de la bursa de valori

Tranzactia bursiera are ca moment important negocierea si incheierea contractelor de vanzare-cumparare, in baza ordinelor primite de la clienti si realizarea de catre agentii de bursa prin intermediarii angajati de ei.

Practica bursiera prezinta doua categorii de piete bursiere:

piata de auctiune (intermediere) - unde functia de concentrare a ordinelor de vanzare-cumparare si de asigurare a lichiditatii pietei revine agentilor de bursa care actioneaza ca intemediari pentru titlurile respective (de exemplu: Bursa de la Tokyo);

piata interdeleri (OTC) - pietele de negociere unde confruntarea cererii cu oferta si asigurarea lichiditatiipietei se realizeaza prin concurenta unui numar mare de comercianti de titluri care tin piata in mod corect si ordonat.

Functionarea petelor bursiere poate fi grupata in cateva sisteme de tranzactionare:

A: Pietele bursiere intermitente (call maker) - este un sistem tipic al pietei de auctiune, specific pietei de mica anvergura.

In esenta, aceste piete opereaza cu oferte simultane de vanzari-cumparari, ordinele fiind concentrate si executate in acelas timp.

Momentul in care titlul este chemat, reprezinta call. Negocierea titlului se face, de obicei, prin licitatie deschisa.

Piata este strigata, iar agentii, brokerii contracteaza direct in ring, pe cale verbala sau alte semne uzuale, dupa care are loc incheierea documentatiei.

Licitatia mai poate fi efectuata in scris (inchisa), prin schimbul de documente.

Functionarea bursei. Reguli generale

Reglementarea activitatii bursiere, presupune selectarea pentru a fi listate, a efectelor financiare apartinand marilor companii cu certa bonitate, iar pentru celelalte efecte financiare sa se tranzactioneze in compartimente auxiliare a bursei.

In vederea usurarii tranzactiilor la bursa de valori, prin regulamentele de tranzactii, sunt prevazute criterii prin care se stabilesc:

n    cum sunt alesi intermediarii;

n    responsabilitatile companiilor care coteaza la bursa;

n    participantii la bursa, operatorii profesionisti si anume:

n    brokerii de actiuni - care vand si cumpara actiuni de varf care nu implica risc;

n    joberii - intermediarii sau speculantii care risca sa-si asigure un profit, care actioneaza cu ratiune, dar actioneaza in necunoscut;

n    investitorul - care prin aprecierea capitalului propriu urmareste ca economiile sale sa depaseasca ritmul inflatiei;

n    cei ce economisesc - care sacrifica orice perspectiva de venit prin investitie si doresc sa-si recupereze banii si sa obtina un profit rezonabil garantat;

n    publicul larg - care apeleaza la brokeri;

n    care sunt atributiunile intermediarilor (dealer, broker);

n    care este modalitatea de determinare a cursului actiunilor;

n    cum se efectueaza schimburile de actiuni si plata acestora;

n    in ce masura sunt permise operatiunile speculative.

Restrictii

1. Joberii nu stabilesc arbitrar cursurile (preturile). Ei nestiind daca brokerii cumpara sau vand se pot confrunta cu doua cotatii:

a) la un curs ridicat fata de valoarea reala a actiunii; se pot afla in situatia de a cumpara multe actiuni pe care sa nu le poata vinde decat in pierdere.

b) la un curs scazut - vinde multe actiuni pe care nu le mai poate rascumpara fara pierdere;

Cursul actiunilor intens comercializate si schimbate foarte rapid (chiar de la un telefon la altul). De aceea, brokerii se orienteaza catre actiunile de varf cu pachete mari de actiuni care influenteaza conditiile pietei.

B: Pietele bursiere continue - caracteristica acestor piete este faptul ca ordinele de vanzare-cumparare de titluri pot fi plasate tot timpul cat piata este in functiune, iar negocierea are loc pe o baza continua.

Functionarea continua a pietei este determinata de:

colectarea ordinelor in bursa de societatile de bursa;

volumul mare al pietei, respectiv raspandirea titlurilor la un numar mare de investitori;

activitatea unor societati financiare puternice care pot asigura lichiditatea.

Bursa de valori Bucuresti, sistemul de tranzactii

Tranzactiile bursiere se efectueaza pe baza ordinului de bursa, introdus de agentul de bursa.

Ordinul de bursa reprezinta instructiunea privind oferta de cumparare sau de vanzare a valorilor mobiliare inscrise la cota bursei.

Un ordin poate fi acceptat la tranzactionare daca le continne cel putin urmatoarele informatii:

n    sensul tranzactiei (de vanzare sau de cumparare);

n    simbolul si descrierea valorii mobiliare;

n    cantitatea;

n    pretul limita;

n    perioada pentru care este valabil ordinul;

n    contul pentru care se executa ordinul;

n    numarul ordinului in evidenta societatii de valori mobiliare.

In sala de tranzactionare, accesul este permis doar agentilor de bursa autorizati, pe baza cartelelor magnetice eliberate fiecarui membru.

Deschiderea si inchiderea sedintei de tranzactionare este anuntata de presedintele acesteia.

Efectuarea tranzactiilor la bursa are loc prin utilizarea unui program asista de calculator, denumit STEA.

SistemulSTEA nu accepta ordine de bursa al caror pret depaseste variatia de pret admisa pentru o valoare mobiliara, intr-o sedinta de tranzactinare.

Pentru protejarea investitorilor, la aparitia unor modificari excesive, pe termen scurt, ale pretului unei valori mobiliare (datorate mai ales dezechilibrelor de moment dintre cerere si oferta) cat si pentru mentinerea integritatii pietei, bursa permite o variatie maxima a pretului unei valori mobiliare pentru o sedinta, ca fiind un procent de +/- 10 % din pretul de inchidere al sedintei precedente.

Introducerea unui ordin STEA se face numai in scopul cumpararii sau vanzarii de valori mobiliare.

Introducerea in orice alt scop va fi considerata o incercare de influentare artificiala a pretului, respectiv de manipulare a pietei.

Pentru efectuarea tranzactiilor, bursa percepe un comision de tranzactionare atat la vanzarea cat si la cumpararea de valori mobiliare.