Piata capitalului - Piata ipotecara

Piata capitalului

Capitalul este reprezentat de sumele de bani pe care persoanele fizice sau juridice le de detin si alte valori financiare care le aduc venituri.

In sens restrans, capitalul este reprezentat de masini, utilaje, mijloace de transport, productie, bunuri materiale folosite la producerea altor bunuri economice.

Capitalul, ca factor de productie, consta in totalitatea bunurilor economice acumulate, eterogene si reproductibile(active fizice), produse in trecut si pe care posesorul intentioneaza sa le foloseasca, in vederea producerii de alte bunuri (echipamente, stoc de marfa, materii prime), a caror utilizare in activitatea economica ofera posibilitatea sporirii randamentului factorilor de productie primari , noilor venituri, prin cresterea numarului locurilor de munca si/sau contribuie la usurarea procesului de munca, respectiv crearea de noi valori. Aceste bunuri nu servesc consumului final, sunt bunuri intermediare, productive.

Capitalul este un factor de productie format din monocreate sau produse prin munca, bunuri care au fost economisite. Bunurile nu servesc consumului final direct, ci producerii de bunuri noi, vandute in scopul obtinerii de profit. Totodata, nu toate bunurile produse sunt capital, ci numai cele destinate crearii altei avutii, care servesc posesorului lor.

Capitalul este, in acelasi timp, atat un rezultat al activitatii economice (forma materiala), cat si o resursa a acestuia (forma imateriala, fictiva).

in ipostaza de rezultat, capitalul se prezinta in forma materiala, concreta;

in ipostaza de resursa, capitalul se prezinta in forma dematerializata, fictiva.

Fiind rezultat al muncii omenesti anterioare, bunurile de capital se mai numesc si bunuri intermediare (care servesc la satisfacerea indirecta a nevoilor umane), precum si bunuri productive (sunt folosite la producerea altor bunuri).

Caracterul de capital deriva din destinatia bunurilor:

daca sunt destinate vanzarii sau consumului personal, individual, nu sunt bunuri de capital;

daca sunt destinate consumului productiv, sunt bunuri de capital.

Un alt termen folosit in cadrul acestei discipline este PIATA. Aceasta notiune este folosita foarte des si are foarte multe acceptiuni, variante.

In general, o piata reprezinta un mecanism de efectuare a vanzarilor si cumpararilor bunurilor economice si serviciilor.

Piata are un rol hotarator in alocarea si utilizarea resurselor, organizarea si gestionarea economiei nationale.

Desfasurarea activitatii economice la nivelul intregii societati presupune existenta si functionarea simultana a mai multor forme de piata, care -toate- formeaza un sistem; aceste forme de piata se intrepatrund si se determina reciproc.

Ca urmare a acestui fapt, piata are mai multe elemente componente, deoarece reprezinta mai multe sfere al activitatii, un sistem de piete. Intre acestea exista relatii de interconditionare; de exemplu, exista piata factorilor de productie, a bunurilor de consum, piata muncii, piata automobilelor, piata bunurilor de consum, piata informatiilor, piata monetara, piata bancara sau a creditului, piata valutara etc.

Deci, in functie de specificul lor, fiecare categorie de bunuri economice are o piata proprie. Formelor de existenta ale capitalului le corespund forme diferite de piete (piata hartiilor de valoare este o piata fictiva).

Deci, piata capitalului este un segment al pietei in general, o forma de existenta a capitalului fictiv. Piata capitalului reprezinta o sinteza a miscarii capitalului, pe baza regularitatilor, a legilor pietei. 

Acceptiunea data unei asemenea piete trebuie sa se afle in deplina unitate cu sensurile pe care le are notiunea de capital. Conceptului de capital tehnic ii corespunde piata bunurilor investitionale.

Fluxurile reale de bunuri de capital sunt insotite si mijlocite de fluxuri monetare ale capitalului. Latura aceasta tehnica a miscarii capitalului este sustinuta de cea financiara a capitalului. Atat formarea, cat si scoaterea capitalului in afara productiei sunt mijlocite de instrumentele monetare si financiare.

Piata capitalului desemneaza ansamblul relatiilor care iau nastere in cadrul activitatii de plasare a capitalului.

Totodata, piata capitalului este una specifica, care prezinta anumite particularitati: ea reflecta relatiile de mobilizare a fondurilor banesti si de plasare a acestora pe termen scurt, mediu si lung, precum si relatiile ce iau nastere intre diferiti agenti economici cu prilejul emisiunii, plasarii si negocierii capitalului, respectiv hartiilor de valoare sau capitalului fictiv.

Relatiile ce iau nastere pe piata capitalului intre ofertantii si solicitantii de fonduri banesti sunt realizate prin intermediul unor institutii de profil (banci, burse de valori) sau prin intermediul unor persoane fizice (brokeri, curtieri).

Piata capitalului este o componenta importanta de baza a pietei financiare, deci piata financiara include piata creditului (bancara) si piata titlurilor financiare.

Aparitia si extinderea pietei capitalului sunt determinate, pe de o parte, de cresterea numarului si volumului operatiunilor de atragere, de primire a banilor la persoane fizice sau juridice in economie si de emitere a hartiilor de valoare, iar pe de alta parte, de cresterea ofertei, sau a nevoii de capital si, respectiv, a volumului tranzactiilor cu hartii de valoare.

Continutul pietei capitalului, ca de altfel si a celorlalte segmente ale pietei in ansamblul ei, este dat de oferta si cererea de capital.

Oferta de capital cuprinde totalitatea mijloacelor banesti disponibile pentru plasament la un moment dat sau intr-o anumita perioada de timp si la un anumit pret (dobanda). Piata respectiva include economiile ce se formeaza in perioada data, capitalul eliberat dintr-un imprumut sau utilizare anterioara, transformarea inactivelor (imobilizarilor) in lichiditati active, capitalurile disponibilizate pentru o perioada de timp.

Cererea de capital defineste ansamblul nevoilor de capital ale agentilor economici la un moment dat sau intr-o anumita perioada de timp, avand in vedere si nivelul dobanzii pe care sunt dispusi sa o suporte solicitantii de capital. Piata respectiva include capitalul solicitat pentru investitii, resursele suplimentare necesare functionarii normale a capitalului imprumutat, mijloacele financiare de necesare pentru formarea de rezerve. Pe piata capitalului, contactul dintre cerere si oferta se supune unor reglementari specifice, menite sa apere interesele tuturor participantilor.

Principalul mijloc de concurenta folosit il constituie rata dobanzii pentru depuneri ti credite, in timp ce la bursa de valori concurenta depinde de dividendul incasat pe actiune si dobanda cuvenita pentru obligatiune.

Prin intermediul pietei capitalurilor, disponibilitatile de fonduri banesti sunt mobilizate catre unitati specializate, in vederea folosirii lor drept resurse de capital, piata capitalului raspunzand unor nevoi obiective ale functionarii, in ansamblul ei.

Piata capitalurilor indeplineste mai mute functii, care raspund unor necesitati obiective ale desfasurarii vietii economice. Din multitudinea de functii, esentiale sunt urmatoarele:

Asigura finantarea suplimentara a activitatilor economice, motiv pentru care aceasta piata mai poarta denumirea de piata financiara.

Sursele de finantare existente pe piata capitalului sunt surse proprii (interne) si surse atrase (externe).

- Sursele proprii provin, in principal, din partea de profit care se reinvesteste pentru dezvoltarea si modernizarea activitatilor economice si din amortizarea capitalului fix. Pentru crearea si desfasurarea unei activitati economice de diferite persoane fizice sau persoane juridice, sursa proprie poate fi constituita din economiile personale sau mostenite.

- Sursele atrase includ: surse directe, care constau in emiterea si vanzarea de hartii de valoare, precum si surse indirecte, realizate prin intermediul creditelor mijlocite de institutiile financiare specializate sub forma depozitelor monetare.

Izvorul surselor externe il constituie economiile realizate de agentii economici, populatie, institutiile publice peste necesarul lor de consum si care pot fi detinute de ei sub forma de lichiditati sau pot fi plasate in activitatile economice direct sau indirect si transformate in active financiare care au capacitatea de a produce venituri in viitor.

Plasamentul optim se realizeaza atunci cand sunt indeplinite simultan conditiile: este foarte sigur, foarte bine remunerat, capitalul trebuie sa fie disponibil in caz de nevoie.

Concluzii: 

Pe de o parte, in alegerea modalitatilor de plasament a capitalului trebuie tinuta seama de urmatoarele criterii:

- disponibilitatea capitalului

- rentabilitatea capitalului

- riscul capitalului.

Orice plasament de capital trebuie sa se faca pe baza compararii acestor criterii.

Pe de alta parte, avand in vedere criteriul prudentei, o solutie optima consta in diversificarea formelor de plasament, astfel incat sa se dispuna de posibilitatea obtinerii, la nevoie, de lichiditati, astfel incat riscurile sa fie diminuate.

Plasarea capitalului in activitatile economice se poate realiza pe mai multe cai:

a) Investirea intr-o afacere pe cont propriu;

b) Cumpararea de bunuri imobiliare (cladiri etc.);

c) Subscrierea capitalului in actiuni si obligatiuni si plasarea lor prin intermediul bancilor, care au menirea de a se interpune intre cei care dispun de ele si cei care au nevoie de capital;

d) Depunerea banilor in conturi la diferite banci sau Case de Economii ce colecteaza si repartizeaza capitalul si investirea lor in diverse activitati.

2. Asigura compensarea excedentului cu deficitul de lichiditati bancare, permitand mobilizarea capitalului, adica deplasarea lui de la un posesor la altul.

In cea mai mare parte, capitalul este plasat in bunuri de productie imobile, lucru ce face imposibila deplasarea lui prin vanzare si cumparare si aceasta cu atat mai mult cu cat si respectivele bunuri fac parte din patrimoniul unei societati. Datorita acestui fapt, miscarea sau migrarea capitalului dintr-o ramura in alta poate fi asigurata numai prin intermediul valorilor mobiliare. Aceasta modalitate prezinta un mare avantaj pentru miscarea capitalului, pentru asigurarea fluiditatii capitalului, pentru asigurarea lichiditatii in cadrul economiei.

Deci, piata capitalului - intr-un sens foarte larg - insumeaza toate posibilitatile de procurare a capitalului prin luarea in considerare si a perioadei de timp de utilizare a acestuia in care se solicita capitalul respectiv.

Piata capitalului este alcatuita din doua componente principale, care se intrepatrund: piata capitalului pe termen scurt si piata capitalului pe termen mediu si lung.

Piata capitalului pe termen scurt este acel segment de piata care include raporturile care se formeaza in procesul atragerii capitalului si, respectiv al plasarii lui pe termen scurt. Aceasta piata a capitalului pe termen scurt este piata interbancara, prin intermediul careia bancile se imprumuta intre ele pe termen scurt de la o zi la un an si are un rol foarte important in finantarea activitatilor agentilor economici, dar si in operatiunile de scontare si rescontare a titlurilor de credit, precum si in activitatea de procurare a fondurilor de lichiditati inainte de scadenta.

Piata capitalului pe termen mediu si lung include relatiile care iau nastere in legatura cu plasarea fondurilor pe termen mediu (1-7ani) ]i pe termen lung (peste 7 ani).

Acest segment de piata include:

- piata financiara mobiliara; ( actiuni, obligatiuni si alte titluri de valoare pe termen lung)

- piata imprumuturilor pe gaj de titluri de valoare pe termen lung; (lombardul)

piata ipotecara (garantiile se fac pe baza unor bonuri materiale sau a terenurilor, cladirilor).

Piata financiara mobiliara este un mecanism prin care activele financiare sunt introduse in circuitul economic.

Din punct de vedere al importantei titlurilor de valoare care circula pe piata capitalului, aceasta se imparte, la randul ei, in piata actiunilor si piata obligatiunilor.

Piata actiunilor (Piata titlurilor de valoare cu venituri variabile)

Dividendul este un venit variabil.

Actionarii sunt persoane fizice si persoane juridice care sunt detinatoare de actiuni. Principalele intreprinderi cu scop lucrativ care functioneaza in economia de piata sunt S.A. Capitalul lor se formeaza prin participarea mai multor actionari, societati sau asociatii. Fiecare actionar primeste un numar de actiuni proportional cu marimea capitalului banesc subscris.

Actiunea este un inscris, un titlu de valoare care atesta dreptul detinatorului de capital social al unei S.A. sa primeasca o parte din profitul realizat de societatea respectiva.

Deci, actiunea reprezinta o fractiune de capital social care confera posesorului dreptul de actionar (membru al S.A.), cu drepturile si obligatiile ce deriva din aceasta calitate:

1. Sa primeasca o parte din profitul S.A. la care este membru sub forma de dividende (parte din profitul net ce se repartizeaza posesorului de actiuni in raport cu valoarea nominala a actiunilor lui si numarul actiunilor); dividendul poate fi variabil, in functie de marimea profitului sau fix.

2. Sa fie informat asupra gestiunii, sa aiba acces la diferite documente si sa primeasca explicatii de la conducerea operativa si executiva a firmei;

3. Sa primeasca o parte din capitalul firmei, proportional cu valoarea actiunilor in cadrul firmei, in cazul in care firma este lichidata;

4. Sa suporte o parte din pierderile firmei, in cazul in care aceasta nu obtine profit.

Actiunile sunt de mai multe feluri:

I. In functie de modul de transmitere a actiunilor:

a)      actiuni nominale (nominative) - se caracterizeaza prin faptul ca poarta inscris numele posesorului. In acest caz, actiunea se poate transfera de la un posesor la altul numai prin inscrierea in registrul special la unitatea emitenta, sau daca se negociaza la bursa, in registrul bursei de valori.

b)      Actiuni la purtator - nu au inscris numele posesorilor lor pe ele, iar drepturile ce deriva din posesiunea lor revin celui care le detine;

II. In functie de marimea dividendului obtinut:

a)      actiuni preferentiale (privilegiate) - confera detinatorului drepturi pe care nu le au ceilalti actionari: dreptul de a obtine dividend fix, indiferent de volumul profitului obtinut de societate;

b)      actiuni ordinare (obisnuite) - confera detinatorilor dreptul sa obtina un venit care oscileaza in functie de marimea profitului societatii, sa participe la A.G.A., dreptul la un singur vot in A.G.A. Prin contractul de societate sau statutul de organizare si functionare se poate limita nr. voturilor actionarului care poseda mai multe actiuni la vot.

III. Mai exista si alte tipuri de actiuni:

a)      actiuni de folosinta - dreptul la rambursarea valorii nominale, ca urmare a amortizarii capitalului;

b)      actiuni cu drept rural - se caracterizeaza prin aceea ca pot fi vandute sau cumparate la bursele de valori si pot conferi detinatorilor lor anumite drepturi speciale.

Piata obligatiunilor (Piata titlurilor de valoare cu venit fix)

In scopul contractarii unui imprumut obligatar se emit obligatiuni. Emitentii sunt diferiti agenti economici, inclusiv statul.

Obligatiunea este o hartie de valoare emisa de o institutie publica cu titlu de creanta, in vederea lansarii unui imprumut, titlu de valoare ce confera detinatorului ei calitatea de creditor si totodata, dreptul de a primi pentru suma imprumutata un venit fix sub forma de dobanda (cupon) stabilita anterior. Obligatiunea nu are o valoare proprie. Ea reprezinta o forma a capitalului fictiv, desi se vinde, se cumpara si se gajeaza.

Obligatiunile pot fi de mai multe feluri:

a)      obligatiuni nominale;

b)      obligatiuni la purtator.

Piata actiunilor este o piata pe care se negociaza actiunile. Pretul se stabileste in functie de cerere si oferta de actiuni. Cursul actiunilor variaza de la o perioada la alta in functie de rezultatele prezente si viitoare ale societatii emitente.

Cursul obligatiunii variaza in functie de evolutia ratei dobanzii pe piata creditelor.

Piata ipotecara

Ipoteca este un titlu de valoare obtinut de o persoana fizica sau persoana juridica de la o banca speciala, in schimbul garantarii sumei respective cu o valoare imobiliara.

Daca suma imprumutata pe aceasta cale nu este restituita la scadenta, atunci valoarea imobilizarii oferita drept garantie trece in proprietatea celui care detine ipoteca.

Concluzii

Piata capitalului este acel spatiu economic in cadrul caruia are loc emiterea si, respectiv, vanzarea-cumpararea de titluri de valoare si constituie, pe de o parte un mecanism de sustinere baneasca a capitalului, iar pe de alta parte, o modalitate de miscare a capitalului de la un proprietar la altul.

Deci, se poate spune ca exista o piata primara a capitalului, pe care se emit titluri de valoare si o piata secundara (bursa de valori), pe care se negociaza titlurile de valoare emise deja. Aceste doua piete se completeaza reciproc, bursa de valori ofera garantii detinatorului de capital ca aceste titluri au valoare si ca isi pot recupera capitalul, ofera posibilitatea transformarii in lichiditati a titlurilor de valoare, deci servesc la miscarea capitalului in economie, la functionarea economiei etc.

Curs 2

Piata capitalului este o piata specializata in facilitarea de tranzactii cu activele financiare. Pentru acest considerent, piata capitalului este denumita piata financiara.

Pe piata capitalului se tranzactioneaza active financiare care au scadente pe termen mediu si lung. Prin intermediul pietei capitalului este satisfacuta nevoia de capital a solicitantilor cu disponibilitatile de capital ale ofertantilor.

In general, piata capitalului urmareste sa ofere solicitantilor de capital posibilitatile necesare in vederea extinderii activitatilor de investitii.

Activele financiare sunt bunuri de capital care pot genera venituri viitoare. Ele pot fi active fizice si active propriu-zise. Activele fizice sunt bunuri de productie si bunuri de consum de folosinta indelungata. Activele propriu-zise sunt depozite monetare, hartii de valoare pe termen scurt (sub 1 an) si pe termen lung, acestea din urma consacrand drepturile banesti ale detinatorilor asupra veniturilor viitoare pe care le pot aduce.

Activele financiare se pot prezenta sub forma titlurilor financiare si au urmatoarele caracteristici definitorii:

- au forma materiala si garanteaza drepturile posesorilor lor;

- permit transformarea unor valori imobiliare (cladiri) in valori mobiliare;

- au o anumita valoare.

In Franta, piata capitalului se subdivide in piata creditului, piata valorilor mobiliare si piata monetara.

In America, piata capitalului este componenta pietei financiare si desemneaza tranzactii cu titluri financiare pe termen lung, precum si tranzactii cu instrumente monetare.

In functie de subiectii participanti la tranzactiile de pe piata capitalului cu titluri de valori mobiliare, precum si de modul de formare a preturilor titlurilor de valoare, piata capitalului se subdivide in piata primara de capital si piata secundara de capital.

Piata primara de capital cuprinde emisiunea si plasarea de titluri noi. Emitentii de titluri (vanzatorii) urmaresc obtinerea de capital banesc, iar cumparatorii (posesorii de economii) urmaresc plasarea lor, devenind investitori sau creditori. Pe piata primara de capital se formeaza cererea si oferta de capital si are loc emisiunea titlurilor de valoare.

Rolul pietei primare de capital consta in sustinerea procesului investitional al unei tari, rol apreciat prin ponderea emisiunilor de titluri fata de marimea P.I.B., care se situeaza intre 3-7%.

Avandu-se in vedere ca formarea pietei capitalului oscileaza intre 12-15% din P.I.B., se poate aprecia ca piata primara a capitalului asigura resursele necesare pentru a finanta intre 25-30% din programele de investitii ale unor tari.

Emisiunile de titluri negociate sau tranzactionate pe piata primara de capital si piata secundara de capital nu trebuie sa depaseasca cca 3-7% din P.I.B. al tarii respective.

Piata primara de capital serveste la prima plasare a emisiunilor de valori mobiliare pentru atragerea capitalurilor financiare pe termen lung si mediu atat de pe pietele interne de capital, cat si piata internationala de capital.

Tot in cadrul pietei primare a capitalului are loc si reinvestirea unei parti din profiturile realizate pentru majorarea capitalului social.

Faptul ca exista piata primara de capital reprezinta pentru orice economie o posibilitate de fluidizare a capitalului in economia tarii respective.

Piata secundara de capital se constituie din sistemul bancar si, in principal, din bursele de valori la care cercuri largi de investitori institutionali si particulari (persoane fizice si persoane juridice) vand si cumpara valori mobiliare emise si puse in circulatie pe piata primara de capital.

Existenta pietei secundare de capital garanteaza detinatorilor de capital ca valorile mobiliare emise pe piata primara de capital sunt negociabile, adica pot fi valorificate inainte de scadenta lor. Faptul ca exista o piata secundara de capital la care clientii pot vinde si cumpara titluri de valori mobiliare reprezinta o garantie ca, intr-adevar, aceste efecte au valoare si ca se cumpara si se vand continuu.

Deci, pe piata primara de capital se vand si se cumpara titluri noi emise, atunci cand o societate emite actiuni, la constituirea sau cu prilejul majorarii capitalului social. Pe piata primara se asigura intalnirea intre cererea si oferta de titluri, permitand finantarea activitatilor agentilor economici.

Piata primara de capital reprezinta o modalitate de distribuire a titlurilor de catre utilizatorii de fonduri si de plasament in titluri din partea celor care detin fonduri.

Piata secundara de capital - sunt tranzactionate actiuni, obligatiuni si alte titluri de valoare emise in prealabil, inclusiv in valuta, pe piata primara de capital. Piata secundara de capital este o piata pentru titlurile care au fost emise, deci o piata "la mana a doua". Pe piata secundara de capital titlurile sunt tranzactionate si de catre cei care beneficiaza de drepturile pe care le consacra aceste titluri.

Aceste piete indeplinesc rolul de concentrare (mobilizare) a cererii si ofertei de titluri, dar a unei cereri si oferte derivate, care se manifesta dupa ce piata titlurilor s-a constituit.

Intrucat peste 70% din tranzactiile de pe piata secundara de capital au loc in cadrul bursei de valori, piata secundara de capital se mai numeste si piata bursiera. Cealalta parte din tranzactii se fac prin intermediul bancilor.

In conformitate cu dispozitiile actelor normative care reglementeaza piata capitalului din Romania, (piata capitalului a fost reinfiintata in 1993-1994 fiind desfiintata din 1948) piata capitalului are urmatoarea structura organizatorica sau institutionala:

- Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, care are rolul sa urmareasca, sa supravegheze si sa dispuna reglementarile legale privind modul de desfasurare a pietei capitalului;

- Societati de intermediere autorizate sa functioneze de C.N.V.M. Obiectul de activitate al societatilor de intermediere consta in vanzarea si cumpararea titlurilor financiare in contul clientilor lor sau in contul propriu, precum si plasarea lor pe piata primara si piata secundara de capital;

- Sistem de evidenta a valorilor mobiliare, care are rol de informare a participantilor la piata capitalului;

- Consultanti de plasament - rolul acestora consta in prestarea de servicii de analiza, selectare si evaluare a titlurilor financiare;

- Sisteme de compensare si depozitare a titlurilor financiare.

Titlurile care se tranzactioneaza la bursa sunt achizitionate (subscrise) in prealabil prin intermediul bursei de valori, detinatorii de titluri financiare au, asadar, posibilitatea sa le revanda pentru a-si crea lichiditatile necesare.

Toate societatile cotate la bursa pot sa-si creeze fonduri prin piata secundara de capital.

Exista o piata nationala de capital si piata internationala de capital.

Pe piata externa de capital se negociaza euro-actiuni, euro-obligatiuni, euro-monede si altele, deci titluri de valoare care au un statut international. Piata euro-monedelor este o componenta principala a pietei internationale a capitalului.

Tranzactiile care au loc in toate segmentele pietei internationale a capitalului pot fi realizate in valuta unuia dintre cei doi participanti (I) sau intr-o valuta terta (II). In primul caz, operatiunile sunt guvernate de normele si institutiile tarii care a emis valuta de tranzactie si acestea se deruleaza pe o anumita piata financiar-valutara internationala. In al doilea caz, aceste operatiuni nu se mai afla sub controlul tarii emitente a valutei, ci a normelor, institutiilor si reglementarilor internationale.

Orice valuta folosita in operatiunile care ies de sub controlul autoritatilor monetare ale tarii care a emis-o devine euro-valuta, deoarece se deruleaza in afara teritoriului national.

Totalitatea tranzactiilor realizate in euro-valuta alcatuiesc Euro-piata financiara. Euro-piata financiara este piata internationala de capital paralela si complementara pietei financiar-valutare nationale. Prin urmare, piata internationala de capital include in sfera ei atat pietele financiare nationale, cat si acele segmente internationale ale pietei care se incadreaza in categoria euro-pietei. Rezulta deci, ca la nivelul tuturor segmentelor pietei financiare internationale, alaturi de componentele nationale ale ei, exista subsisteme complementare internationale de tip euro. Asa se explica faptul ca avem in cadrul pietei euro o piata a euro-obligatiunilor, piata euro-actiunilor s.a.m.d.

Prefixul "euro" s-a incetatenit datorita faptului ca fenomenul iesirii unor operatiuni financiar-valutare de sub controlul autoritatii monetare emitente ale valutelor de tranzactie a capatat o amploare deosebita in Europa, fenomen amplificat dupa al doilea razboi mondial prin plasamentul disponibilitatilor U.R.S.S.-ului(euro) pe piata americana a capitalului si pe pietele tarilor europene de capital, de teama restrictiilor conturilor si a blocarii acestora.

Ulterior, disponibilitatile de euro-dolari au capatat amploare prin finantarea de S.U.A. a deficitului balantelor lor de plati si a crizelor ulterioare (criza petrolului, avand ca rezultat importante sume de petrodolari). Acest fenomen nu este limitat numai la Europa, ci si in unele tari din Asia.

In cadrul pietei internationale de capital functioneaza piata obligatiunilor straine obisnuite, piata euro-obligatiunilor, piata actiunilor straine obtinute, piata euro-actiunilor, piata creditelor traditionale, piata euro-creditelor.

Pe piata obligatiunilor straine obisnuite se mobilizeaza capital pe termen mediu si lung in moneda tarii creditoare, de exemplu o firma din Franta lanseaza prin intermediul Angliei obligatiuni in lire sterline, operatiune guvernata de reglementarile de pe piata financiar-valutara engleza.

Piata euro-obligatiunilor este piata internationala pe care se mobilizeaza capitalul intr-o valuta terta. De exemplu, o firma franceza lanseaza prin intermediul unei banci londoneze obligatiuni denominate (schimbarea valorii) in moneda americana, obtinand un imprumut in dolari, operatiunea fiind guvernata de regimul adoptat prin facilitatile bancii internationale si de reglementarile acesteia.

Piata actiunilor straine obisnuite ofera posibilitatea ca firmele straine sa-si procure capitalul necesar prin vanzarea de actiuni emise in moneda tarii agentilor economici care le achizitioneaza.

Piata euro-actiunilor este piata pe care sunt emise intr-o valuta terta fata de cea in care are loc vanzarea-cumpararea acestora (fata de a partenerilor).

Pe piata creditelor traditionale se obtin imprumuturi pe termen mediu si lung in moneda si dobanda tarii creditoare.

Pe piata euro-creditelor sunt acordate intr-o valuta terta credite la nivelurile de dobanda ale euro-pietelor.

Amploarea pe care piata euro-valutara a cunoscut-o in ultimele decenii se explica prin procesul de multiplicare pe care l-au inregistrat sumele initiale plasate in afara teritoriului emitent si prin mecanismul operatiunilor repetate de creditare / a imprumuturilor, pe baza sumelor operate in sistemul bancar.

Un rol deosebit de important in dezvoltarea pietei euro-valutelor l-a avut si instituirea bancilor cu regim extrateritorial, care beneficiaza de facilitati bancare internationale. Asemenea banci au fost create incepand din 1875 in diferite tari si au devenit principalul centru euro-valutar pentru petro-dolari.

Principalele centre ale pietei euro-valutare sunt:

Londra - euro-dolari

Paris - euro-lire

Zurich, New York, Frankfurt, Milano, Amsterdam, Tokio, Singapore etc.

Fluxurile internationale de capital

Premise si consecinte ale evolutiei pietei capitalului

Fluxul international de capital desemneaza forma concreta de realizare a transferurilor de capital peste granita sub forma de valori materiale si banesti pentru a fi investite in diferite activitati economice(industrie, agricultura etc), in scopul obtinerii unor profituri si/sau a altor avantaje economice.

Cu alte cuvinte, fluxul international de capital reprezinta un plasament al capitalurilor, in scopul valorificarii mai avantajoase a acestora in alta tara decat cea de origine.

Capitalul de export este alcatuit din suma de bani transferata efectiv dintr-o tara in alta, la care se adauga sporurile de capital realizate ca urmare a acumularii de profituri si a altor avantaje obtinute in tara importatoare.

Premisele aparitiei fluxurilor internationale de capital sunt constituite sub forma unui surplus de capital in procesele economice largite in unele tari.

Concomitent cu formarea capitalului ,,excedentar" in unele tari s-a creat posibilitatea valorificarii sale in afara granitelor. Aceasta posibilitate este determinata, printre altele, de diferiti factori:

- inegalitatea dezvoltarii tarilor, d.p.d.v. economic, in cadrul economiei mondiale;

- extinderea relatiilor economice si financiare dintre tarile lumii;

- lipsa de capital autohton;

- politica economica a statelor exportatoare;

- existenta unor conditii favorabile, obtinerea unei rate a profitului mai inalte si eficienta mai mare in tarile importatoare de capital.

Principalele tipuri de fluxuri de capital:

1. Fluxuri de capital pe termen scurt

2. Fluxuri de capital pe termen lung

3. Transferuri financiare fara contraprestatii sau cu caracter exceptional

Fluxuri de capital pe termen scurt

C^-tin C. Chiritescu considera ca ,, miscarile de capitaluri pe termen scurt reprezinta deplasari dintr-o tara in alta de fonduri in valute si devize".

Raymond B. spunea ca ,, fluxurile de capital desemneaza toate creditele sau imprumuturile pe termen scurt care se negociaza pe piata monetara internationala".

Continutul fluxurilor internationale de capital rezulta foarte clar din prezentarea naturii lor. Din acest punct de vedere exista fluxuri de capital legate de situatia balantei de plati curente si se mai numesc fluxuri de capital induse (credite de acoperire a deficitului balantei de plati), precum si fluxuri de capital orientate spre randamente remuneratorii, denumite fluxuri de capital autonome.

In primul caz, fluxurile internationale de capital imbraca forma creditelor de acoperire a deficitelor balantelor de plati.

In al doilea caz, fluxurile internationale de capital imbraca forma plasamentelor financiare pe termen scurt determinate de diferenta pozitiva a ratei dobanzii intre pietele monetare sau a depozitelor in banci straine determinate de instabilitatea monetara si economica din tara de origine.

De regula, in perioadele caracterizate de incertitudine, dezechilibru economic mare se inregistreaza deplasari bruste si masive ale capitalurilor de pe o piata financiara pe alta (inceputul anilor '70). Se vorbeste in acest caz de o ,, moneda fierbinte".

Cea mai importanta piata internationala de capital pe termen scurt este piata euro-dolarilor sau piata euro-monedelor.

Fluxuri internationale de capital pe termen lung - clasificare:

I. Dupa provenienta lor:

- fluxuri private

- fluxuri publice

II. Dupa natura lor:

- fluxuri directe

- fluxuri indirecte

Fluxurile private de capital imbraca, la randul lor, urmatoarele forme:

Investitii directe - au fost definite de F.M.I. ca fiind investitiile care sunt efectuate pentru a achizitiona o participare importanta intr-o intreprindere, operand intr-o alta economie decat cea a investitorului, scopul fiind de a dobandi un rol important in managementul intreprinderii. Formele acestora sunt:

- crearea de noi firme in strainatate in care actionar unic este investitorul;

- achizitionarea unei companii straine deja existente;

- participarea minoritara la o companie din strainatate.

Caracteristicile acestora sunt:

- mobilul capitalului este crearea si consolidarea pietelor si nu randamentul maxim - Raymond B. afirma ca ,,aceste capitaluri exprima o actiune de putere a marilor grupuri financiare doritoare sa-si asigure monopolul."

Spre deosebire de investitiile financiare cu flux de capital pe termen scurt care au loc aproape exclusiv intre tarile dezvoltate, investitiile din capital au loc preponderent intre tarile dezvoltate d.p.d.v. economic si tarile in curs de dezvoltare, intre care exista nevoia de a crea o piata puternica de capital.

- se constata ca diversificarea domeniilor investitiilor directe provenind din tarile dezvoltate s-a realizat prin includerea industriilor inalt tehnologizate;

- se observa tendinta de concentrare a investitiilor directe intr-un numar relativ mic de tari in curs de dezvoltare indeosebi spre tarile cele mai avansate.

Investitii indirecte - se materializeaza in titluri de credit care figureaza in portofoliul firmelor sau ale persoanelor de la care provin capitalurile respective.

Investitiile indirecte constituie plasamente pur financiare, deci achizitii de active financiare.

Titlurile de credit pot fi actiuni si obligatiuni emise pe pietele financiare internationale importante, la care pot subscrie persoane private, banci, societati de asigurare, societati de investitii, mari firme industriale. Emisiunea titlurilor poate fi realizata direct de solicitantii capitalurilor sau prin intermediul bancilor de afaceri. Imprumuturile pot fi contractate de firme private straine, de Guvern.

O piata financiara internationala de capital pe termen mediu sau lung, pe care au loc operatiuni de mobilizare de fonduri si plasamente de capital este piata euro-emisiunilor, care s-a dezvoltat paralel si sub impulsul pietei euro-monedelor.

Dezvoltarea pietei euro-emisiunilor a fost determinata de nevoile de finantare in crestere continua ale marilor firme industriale, de libertatea operatiunilor pe piata capitalului comparativ cu pietele financiare nationale, limitarea patrunderii capitalului pe piata americana in perioada anilor '70, de avantaje fiscale substantiale obtinute pe piata euro-emisiunilor.

Titlurile negociate pe piata euro-emisiunilor sunt obligatiuni simple, convertibile in actiuni si cu randament variabil. Pot fi negociate in moneda unica, importante fiind dolarul si marca germana (USD,DM), precum si in unitate de cont, DST.

Piata euro-emisiunilor este dominata de bancile americane si britanice, care au o retea foarte dezvoltata de filiale pe plan international ti faciliteaza circulatia valorilor mobiliare.

Investitiile publice sunt efectuate de un stat care, fie direct, fie prin intermediul Guvernului unei tari imprumutate, procedeaza la o mobilizare a capitalurilor in strainatate. La randul lor, fluxurile internationale publice de capital pe termen lung se prezinta in doua forme: investitii directe si credite interguvernamentale.

Investitii directe - Un stat poate sa procedeze la efectuarea anumitor activitati economice in strainatate sau poate achizitiona actiuni sau parti ale societatii private pentru a dobandi controlul asupra acesteia.

Credite interguvernamentale - acestea se acorda de unele state altora (investitiile facute de englezi la construirea Canalului de Suez, acordate direct statului Egipt).

In ceea ce priveste investitiile nationale publice, acestea sunt rareori orientate doar de rata randamentului si nu raspund doar la motive de eficienta economica, deci acestea sunt orientate frecvent dupa anumite interese politice.

Fluxurile internationale de capital pe termen lung fara contraprestatii - se intalnesc in zilele noastre foarte frecvent. Se constituie prin transferul de capitaluri cu contraprestatii (cu dobanda si rambursare) = operatiuni cu titlu oneros si fara contraprestatii (conditiile nu sunt stipulate expres, ci se subinteleg), tarile fiind obligate sa faca concesii de diversa natura tarilor ce le acorda aceste imprumuturi.

Curs 3

Emisiunea si plasarea actiunilor pe pietele financiare

In vederea constituirii lor, societatile comerciale trebuie sa-si constituie un capital social necesar inceperii activitatii firmei respective, necesar efectuarii primelor cheltuieli de investitii, de exploatare si necesar pentru ca societatea comerciala sa poata apela la credite bancare.

Capitalul initial al unei societati pe actiuni este divizat in parti egale, concretizate in actiuni a caror valoare nominala este egala cu capitalul adus raportat la nr. actiunilor.

Total capital al SC

Vn = ----- ----- --------------

Nr. de actiuni

Actiunile sunt titluri de valoare cu venituri variabile.

Actiunile se mai numesc valori mobiliare si se prezinta sub forma de inscrisuri, certificate care reprezinta o cota-parte din capitalul social al societatii respective. Ele incorporeaza drepturile patrimoniale si sociale pentru titularii de titluri de valori mobiliare.

Actiunile se negociaza pe piata secundara de capital (piata bursiera), precum si pe piata extrabursiera. Pe piata extrabursiera se negociaza titluri de valori apartinand firmelor care nu intrunesc criteriile economice de a participa la piata bursiera.

Actiunile sunt emise de societatile comerciale sau diferite firme in vederea constituirii, maririi sau restructurarii capitalului propriu. Actiunile confera titularilor lor diferite drepturi.

Clasificarea actiunilor:

- In functie de modul cum sunt inscrise numele detinatorilor lor:

- Actiuni la purtator - nu poarta numele cuiva, nu sunt trecute in Registrul actionarilor;

- Actiuni nominative - poarta numele proprietarilor si sunt trecute in Registrul actionarilor ( registrul actionarilor se tine pentru societatile comerciale admise la piata bursiera la bursa de valori, iar pentru celelalte sunt tinute la societatea respectiva); pe langa nume si prenume, mai sunt trecute domiciliul, sediul etc. Dreptul de proprietate asupra actiunilor nominative se transmite printr-o declaratie facuta de detinator si inregistrata in Registrul actionarilor.

Ele pot fi emise sub forma de titluri cumulative , sub forma materiala ca inscrisuri.

In statutul de organizare si functionare a societatilor comerciale nu se precizeaza forma acestora. Actiunile respective in care nu se precizeaza forma sunt actiuni la purtator. Actiunile nominative pot fi convertite in actiuni la purtator sau, invers, daca se hotaraste de A.G.A. acest lucru.

Actiunile nu pot fi emise pentru o suma mai mica decat valoarea lor nominala. Potrivit Legii societatilor comerciale din Romania, valoarea nominala a unei actiuni nu poate fi mai mica de 1000 lei. Actiunile trebuie sa fie de valoare egala. Ca urmare, acestea acorda posesorilor lor drepturi egale.

In conditiile inscrise in actul constitutiv al societatii comerciale pot fi emise actiuni ordinare si categorii de actiuni care confera detinatorilor/ titularilor lor drepturi diferite.

Ca urmare a acestui fapt, pot fi emise actiuni preferentiale cu dividend prioritar sau fara drept de vot. Actiunile preferentiale reprezinta participarea la societatea emitenta a detinatorilor de actiuni.

De asemenea, actiunile preferentiale au caracteristici care le deosebesc de actiunile ordinare.

Drepturile recunoscute actionarilor cu actiuni ordinare:

dreptul de a primi dividende, cu exceptia dreptului de a participa si a vota in cadrul A.G.A.

Actiunile ordinare pot avea drept de vot daca se mentioneaza acest lucru in contractul incheiat de societatea comerciala respectiva si actionarii detinatori de actiuni.

Actiuni preferentiale:

Necumulative

Cumulative

Participative

Actiunile preferentiale sunt, de regula, cumulative - plata dividendelor restante din anii precedenti se face inaintea platii celorlalte actiuni; daca actiunile preferentiale sunt declarate necumulative, dividendele restante nu mai sunt luate in considerare.

Actiunile preferentiale pot fi participative - dupa ce se plateste dobanda fixa anuala (active fixe) a dividendelor preferentiale si dupa ce se platesc dividendele actiunilor ordinare posesorilor lor, actiunile preferentiale au dreptul sa participe la impartirea profitului (parte suplimentara). Posesorii de actiuni preferentiale participative primesc o dobanda fixa corespunzatoare actiunilor lor in fiecare an si mai pot primi o parte suplimentara din profit dupa ce actionarilor ordinari li s-au platit dividendele cuvenite.

In cazul lichidarii societatii comerciale prin hotarare judecatoreasca, actionarii detinatori de active fixe au dreptul la repartizarea activului ramas dupa acoperirea pasivului exigibil, inaintea detinatorilor de active ordinare.

Concluzii:

Toate titlurile de valoare sunt titluri emise de societatile comerciale pentru obtinerea capitalului provenit din vanzarea acestor titluri. Pretul acestor titluri este stabilit de catre societatea comerciala emitenta si este influentat de suma pe care societatea comerciala doreste sa o obtina si, de asemenea, de raportul dintre cererea si oferta de capital.

Odata ce actiunile au fost emise, ele pot fi vandute prin intermediul bursei de valori. In acest caz, pretul lor nu este influentat direct de societatea comerciala emitenta, ci de jocul /raportul dintre cerere si oferta.

Totalitatea actiunilor cu dividend prioritar fara drept de vot nu poate depasi 25% din capitalul social, iar actiunile vor avea aceeasi valoare nominala ca si actiunile ordinare. Nu pot fi titulari detinatorii de actiuni cu dividend prioritar conform legii reprezentantii societatii comerciale, conducatorii societatii ca: administratorii, cenzorii societatii comerciale respective .

In practica si piata internationala se intalnesc si alte tipuri de actiuni:

1) Actiuni fara valoare nominala

2) Actiuni populare

3) Actiuni SICAV

1) Actiunile fara VN sunt acele actiuni fara o indicatie pe ele a VN a acestora. Se considera ca VN a actiunii se stabileste in raport cu marimea capitalului social divizat prin nr. actiunilor emise si acest lucru da dreptul la rambursarea unei sume sau parti din actiunile respective, ca si in cazul obligatiunilor. Desi nu e inscrisa VN a actiunilor in mod expres, totusi ele au o valoare, valoarea lor rezultand din nr. total al actiunilor emise si valoarea capitalului.

Actiunile fara VN se folosesc pe piata capitalului din America si Canada. In unele tari se prescrie o VN minimala pe ele, nu valoarea lor reala (Elvetia - VN=100F, Romania - VN=1000lei).

2) Actiunile populare constituie un tip deosebit de actiuni. Unele firme din diferite tari, de exemplu Germania, emitand actiuni cu sau fara VN inscrisa pe ele, in totalul de actiuni emit si un nr. din totalul actiunilor asa-zise actiuni populare, cu o valoare mult mai mica decat valoarea actiunilor emise, in scopul de a demonstra ca si masele populare pot fi actionari la diferite societati, lucru cu efect mai mult psihologic asupra acestora, dandu-le sentimentul de actionari.

3) Actiunile SICAV sunt achizitii de la societatile de investitii cu capital si sunt achizitionate de micii investitori care doresc sa-si plaseze capitalurile economisite. Actiunile SICAV nu sunt cotate la bursa de valori. Ele pot fi returnate societatilor emitente in orice moment. Cursul actiunilor SICAV reprezinta pretul de rascumparare platit de actionari, pret care se determina zilnic in functie de activul net al societatii emitente.

4) Actiunile bonus reprezinta o forma de dividend si sunt actiuni ordinare platite in intregime de societate actionarilor. Ele sunt emise proportional cu pachetele de actiuni existente si deci, nu trebuie platite de actionari. Preturile acestora se consolideaza la momentul anuntarii de noi emisiuni de actiuni bonus sau in perspectiva de noi anunturi viitoare de emitere de actiuni bonus. Bonusurile se declara cand profiturile si dividendele cresc. Acestea sunt emise si repartizate actionarilor in mod gratuit.

Dupa forma lor pot fi:

A. Actiuni materializate

Se prezinta sub forma de inscrisuri si cuprind urmatoarele elemente indicative:

- denumirea si durata societatii emitente;

- data contractului de societate, data intemeierii societatii;

- nr. din Registrul Comertului sub care se afla inmatriculata la Camera de Comert si Industrie societatea emitenta;

- nr. MO in care s-a facut publicarea emisiunii de actiuni;

- infiintarea societatii comerciale respective;

- valoarea capitalului social al societatii comerciale respective;

- nr. actionarilor;

- nr. de ordine pe care il are fiecare actionar;

- VN a actiunilor;

- in cazul majorarii de capital social se inscriu si varsamintele efectuate la majorarea capitalului social. Cresterea capitalului social este o decizie financiara strategica luata de A.G.A. sau de Consiliul de Administratie in cazuri de dezvoltare a activitatii SC respective sau de adoptare a unor proiecte noi care urmaresc o crestere economica cu scopul cresterii rentabilitatii. Operatiunea de crestere de capital reflecta viabilitatea firmei, faptul ca firma respectiva lucreaza rentabil si are efect pozitiv asupra tertilor, (bancilor, partenerilor de contracte) sporind increderea acestora.

Operatiunea de crestere a capitalului social se poate realiza fie prin autofinantare (finantare interna), fie prin noi aporturi in numerar ale actionarilor sau prin incorporarea rezervelor (finantare externa cu fonduri proprii). O importanta deosebita consta in trecerea pe actiuni a majorarii capitalului social, acest fapt influentand pozitiv clientii;

- avantajele acordate fondatorilor societatii comerciale emitente.

B. Actiuni nematerializate

Sunt actiunile care nu apar sub forma unor inscrisuri. Dreptul de proprietate pe care il confera asupra actionarilor se transfera prin simpla predare a acestora de la un detinator la altul.

In cazul in care actionarii subscriitori nu au efectuat plata varsamintelor datorate, societatea il va putea invita sa-si indeplineasca obligatia printr-o somatie colectiva publicata in ziar sau in MO. Daca nici in urma somatiei actionarii nu au efectuat varsamintele subscrise, Consiliul de Administratie va putea lua urmatoarele decizii: fie sa procedeze la urmarirea actionarilor pentru varsamintele restante, fie sa procedeze la anularea actiunilor nominative (decizie publicata in mod obligatoriu in MO cu specificarea numarului de ordine al actiunilor anulate).

In cazul in care SC va adopta cea dea doua formula, in locul actiunilor anulate vor fi emise noi actiuni purtand acelasi nr. cu cele anulate, care vor intra in circuitul economic prin piata bursiera. Sumele obtinute de SC, respectiv din vanzarea actiunilor vor fi utilizate pentru acoperirea cheltuielilor de publicitate si de vanzare, pentru. acoperirea dobanzilor de intarziere si a varsamintelor neefectuate la timp, iar o parte va fi inapoiata actionarilor.

In cazul in care pretul actiunilor anulate si vandute nu va fi suficient pentru acoperirea tuturor sumelor datorate societatii sau daca vanzarea nu are loc din lipsa cumparatorilor, S.C. are dreptul sa se indrepte impotriva subscriitorilor si a garantilor acestora care sunt raspunzatori solidari pentru plata integrala solidari - durata se intinde pe 3 ani pentru plata solidara a actiunilor.

In ceea ce priveste drepturile sociale si patrimoniale incorporate de actiuni: orice actiune confera dreptul la un vot detinatorului acesteia, detinatorul putand participa cu vot deliberat la A.G.A. si poate lua parte la administrarea si controlul SC, cu alte cuvinte, de a participa la impartirea profitului.

Exercitarea dreptului de vot este suspendata pentru acei actionari care nu sunt la curent cu varsamintele ajunse la scadenta, nu si-au asumat obligatiile.

Actiunile sunt indivizibile - Atunci cand o actiune nominativa ajunge sa fie detinuta de mai multe persoane, SC nu este obligata sa inscrie transcrierea acestor persoane in Registrul Comertului atata timp cat persoanele nu desemneaza un reprezentant unic pentru exercitarea drepturilor patrimoniale sau sociale care rezulta din actiunea respectiva.

De asemenea, atunci cand o actiune la purtator apartine mai multor persoane, detinatorii actiunii respective desemneaza o singura persoana care sa reprezinte interesele tuturor. Atata timp cat o actiune este proprietatea indiviza a mai multor persoane, persoanele sunt raspunzatoare in mod solidar pentru efectuarea varsamintelor catre SC emitenta. SC emitenta nu va putea dobandi propriile sale actiuni si nici nu va acorda imprumuturi sau avansuri, in afara de cazul in care A.G.A. hotaraste altfel, cu ajutorul actionarilor care detin 2/3 din capitalul social al SC respective.

La autorizarea dobanzii de actiuni proprii, Adunarea Generala extraordinara a SC va putea stabili modalitatile de plata, nr. maxim de actiuni care vor fi cumparate, contravaloarea minima si maxima, perioada efectuarii operatiunii respective, perioada care nu trebuie sa depaseasca, de regula, 18 luni de la data publicarii hotararii AGA SC emitente in MO.

Valoarea aiunilor proprii dobandite de o SC, inclusiv a celor aflate in portofoliul SC respective, nu poate depasi -de regula- 10% din capitalul social subscris al SC emitente.

In toate cazurile, se vor dobandi numai actiuni integral liberate si numai cand capitalul social subscris este integral varsat. Achitarea actiunilor astfel dobandite se face numai din beneficiile distribuite si din rezervele disponibile SC emitente, cu exceptia rezervelor legale [nscrise in ultimul bilant contabil aprobat si avizat de catre organele financiare. Dac` actiunile dobandite vor fi contabilizate in activul bilantului SC respective, se va trece in pasivul acesteia o rezerva indispensabila de aceeasi valoare, care va fi mentinuta pana la anularea sau cesiunea acestor actiuni.

Actiunile dobandite nu sunt remunerate cu dividende, iar dreptul de vot conferit de ele este suspendat pe perioada detinerii lor.

* Nu se aplica restrictii privind actiunile proprii, atunci cand dobandirea de catre SC a unui nr. de actiuni proprii se face in scopul de a micsora capitalul social prin anularea unui nr. de actiuni proprii, de o valoare corespunzatoare, in urmatoarele situatii:

- in cazul micsorarii nr. de actiuni

- in cazul reducerii VN a actiunilor respective.

*De asemenea, nu se face pentru cesionarea catre personalul SC a unui nr. de actiuni proprii in limitele si conditiile avizate de A.G.A. Operatiunea de cesionare nu trebuie sa depaseasca, de regula, 1 an de la data publicarii hotararii A.G.A. in MO.

*Se face, de asemenea, prin efectul succesiunii universale sau al fuziunii sau efectul Hotararii Judecatoresti in cazul unei proceduri de urmarire impotriva unui debitor al SC, cu titlu gratuit, in scopul regularizarii cursului actiunilor proprii pe piata bursiera sau extrabursiera, dar numai cu avizul CNVM (Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare).

Emisiunea de actiuni este operatiunea prin care tilturile financiare respective sunt oferite pe piata financiara pentru a putea fi subscrise de investitorii virtuali/posibili.

Emitentul de actiuni este persoana juridica care se angajeaza la recunoasterea si plata drepturilor incorporate in actiunile emise in conformitate cu clauzele stipulate in titlurile financiare respective si in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare. Persoana juridica emitenta este obligata sa faca o oferta publica in ceea ce priveste lansarea imprumutului sub forma de actiuni.

Emisiunea de actiuni poate fi facuta de emitent sub doua forme:

- sub forma unui plasament privat de actiuni - reprezinta vanzarea intregii oferte de actiuni sau emisiuni unui nr. de 25-30 investitori, care au capacitatea sa evalueze caracteristicile de risc ale actiunilor si randamentul valorilor mobiliare respective si care dispun de resursele financiare necesare pentru a-si asuma riscul acesta cumparand actiunile emise de SC respectiva.

Investitorii respectivi trebuie sa aiba acces la toate informatiile puse la dispozitie de emitent si, ca urmare, nu mai este necesara intocmirea prospectului de oferta.

In vederea realizarii plasamentului privat de actiuni pot fi contactate cel putin 100 persoane selectate pe baza unor criterii liber stabilite conform dispozitiilor tarii noastre.

In cadrul acestui tip de plasament nu pot fi utilizate mijloace si tehnici de reclama sau publicitate prin care sa se faca cunoscut publicului emisiunea actiunilor.

Actiunile cumparate prin plasament privat nu pot fi revandute timp de 1 an, cu exceptia cand cumparatorul este un alt investitor.

Investitori pot fi: banci comerciale, banci de afaceri (de investitii), societati de asigurari, fonduri de pensii, investitori rezidenti sau nerezidenti, persoanele fizice a caror avere declarata depaseste o anumita suma si a carei investitie depaseste de 50 de ori averea detinuta de persoanele fizice care vor sa investeasca in astfel de actiuni.

- sub forma unui plasament public de actiuni - Plasamentul pentru oferta publica de valori mobiliare pe o piata financiara, respectiv piata de actiuni se face astfel:

Piata actiunilor este o piata centrala pentru obtinerea de fonduri din vanzarea de actiuni de catre diferite societati comerciale sau chiar de catre Administratia Publica, de catre gvernul unei tari.

Piata actiunilor asigura o piata (in sens de loc) unde titlurile de valoare ale diferitelor societati comerciale, precum si ale Guvernului pot fi cumparate sau vandute. Piata actiunilor reuneste firmele care doresc sa obtina bani de la investitorii individuali prin emisiunea de noi titluri de valoare si organizatii care cauta sa investeasca economiile sau capitalul disponibil. In acest mod, piata actiunilor ofera investitorilor lichiditati, cu posibilitatea investirii lor in actiuni la ordin, incurajand fluidizarea capitalurilor provenite din economiile realizate de firmele productive.

Pe piata primara de actiuni, Guvernul sau firmele au posibilitatea sa obtina capitalurile de care au nevoie. Acest lucru este posibil prin mijlocirea unei firme care emite un prospect - elaborat de un broker specializat (under writer).

Piata secundara de actiuni este reprezentata de piata bursiera, extrabursiera. Titlurile se tranzactioneaza atat pe piata bursiera cat si pe cea extrabursiera prin sistemul licitatiilor, iar pretul este determinat prin jocul de raporturi intre cererea si oferta de titluri. Valoarea actiunilor care se vand pe piata bursiera este valoarea de piata a acestora. In cadrul unui sistem economic liberal capitalurile sunt trimise spre zonele pe care investitorul le considera cele mai profitabile.

Atat piata principala (primara) cat si piata secundara de actiuni formeaza un tandem. Ele se afla intr-o stransa legatura de interdependenta in sensul ca nu poate sa existe piata primara de capital fara piata secundara si viceversa. Pe piata secundara de capital se tranzactioneaza titluri de valoare negociabile cu rol deosebit in asigurarea de lichiditati necesare desfasurarii normale a activitatilor economice in cadrul unei economii libere de piata.

In cadrul societatii comerciale exista posibilitatea sa creasca numarul de actiuni prin aporturi de capital din partea actionarilor, prin incorporarea rezervelor sau prin conversiunea datoriilor. Cresterea capitalului social se realizeaza fie prin multiplicarea numarului actiunilor, fie prin cresterea valorii nominale a acestora. Cresterile de capital reprezinta o modalitate de finantare prin fonduri proprii ca si autofinantarea. Deosebirea consta in faptul ca autofinantarea este o finantare interna realizata cu fonduri proprii a societatii comerciale respective capitalizarea unei parti a beneficiului precum cresterea de capital reprezinta o finantare externa prin fonduri proprii aduse din afara societatii de diversi actionari. Din acest punct de vedere cresterea de capital se aseamana cu finantarea prin indatorare adica prin contractarea de credite la diferite banci se pot considera tot o finantare externa. Cresterile de capital prin noi aporturi in numerar contribuie la sporirea mijloacelor banesti ale societatii comerciale respective, contribuie la cresterea lichiditatii financiare spre deosebire de celelalte tipuri de cresteri de capital de exemplu prin incorporarea rezervelor, prin conversiunea datoriilor care nu fac altceva decat sa modifice structura capitalului societatii comerciale respective.

Cresterile de capital reprezentand aport de lichiditati se mai pot realiza si prin vanzari de actiuni. In schimbul disponibilitatilor banesti actionarii primesc actiuni prin care dobandesc anumite drepturi:

dreptul de dividend

dreptul de vot

dreptul de coproprietar

Cumpararea de actiuni reprezinta o investire pentru actionari. In urma acestei investiri actionarii asteapta ca in viitor in schimbul lichiditatilor care le-au investit sa obtina anual anumite rentabilitati si in functie de rentabilitatile viitoare sa primeasca dividende sau o parte din profitul realizat de societatea comerciala respectiva sa contribuie la cresterea actiunilor de pe piata. Cresterile de capital, indiferent de forma pe care are loc contribuie la consolidarea fondului de rulment al societatii respective, contribuie de asemenea la intarirea echilibrului financiar intrucat cresterea capitalului permanent determina sporirea capitalului social nu este insotita imediat de o sporire a activelor imobilizate. O alta consecinta a cresterii de capital se regaseste in modificarea structurii puterii in societatea comerciala respectiva. Pentru societatile comerciale pe actiuni mici si mijlocii hotararile in AGA se iau de regula cu majoritatea simpla de voturi respectiv cu 2/3 din voturi. Pentru societatile comerciale pe actiuni mari puterea decizionala se poate exercita si cu un procentaj mai scazut de voturi, explicatia consta in faptul ca capitalul societatilor mari pe actiuni se disperseaza.

Actiunea este un titlu de participatie care confera detinatorilor lor calitatea de coprprietari conferindu-le dreptul de a participa la impartirea beneficiilor sub forma dividendelor.

O careacteristica importanta a actiunilor consta in aceea ca actiunea este un titlu mobiliar, un titlu de coprprietate fara valoare garantata in sensul ca, in cazul lichidarii societatii actionarii vor putea fi despagubiti numai din ceea ce ramane dupa achitarea tuturor creditorilor. Ceea ce nu inseamna ca nu pot prmi si anumite sume in plus fata de valoarea nominala a actiunilor detinute de acestia. Actionarii care doresc insa, sa-si recupereze capitalurile avansate nu se pot adresa societatii comerciale sa le restituie capitalurile investite de ei in actiuni.

In schimb actiunile pot fi vandute pe piata intrucat intotdeauna se pot gasi doritori de a-si plasa capitalurile la diferite societati.

Bursa este acea institutie care mijloceste schimburile actiunilor, este acel gen de piata care faciliteaza , ofera posibilitatea confruntarii cererii si ofertei de capitaluri. O alta caracteristica a actiunilor este aceea ca ele nu aduc venituri certe. Marimea dividendelor anuale oferite detinatorilor de actiuni depinde de rezultatele comerciale ale societatii comerciale respective dar, mai depinde si de decizia de distribuire de dividende luate de AGA sau de consiliul de administratie al societatii comerciale.

Trasaturile caracteristice ale actiunilor au menirea de a clarifica relatiile dintre societate si actionari. Fiecare actiune in parte poate avea un numar mai mare sau mai mic de caracteristici dupa cum hotaraste societatea comerciala emitenta. Varietatea trasaturilor caracteristice ale actiunilor depinde insa de dorinta fondatorilor societatii comerciale dar mai depinde si de statutul de organizare si functionare al aceststeia. Trasaturile caracteristice ale actiunilor pot fi grupate in functie de: fazele emisiunii de actiuni, de valoarea actiunilor, de drepturile pe care le confera posesorilor lor acestea.

In conformitate cu acest criteriu capitalul constituit prin vanzarea actiunilor poate fi: capital autorizat, capital subscris, capital varsat, capital emis si varsat.

Capitalul autorizat - orice societate comerciala pe actiuni cand se infiinteaza trebuie sa obtina autorizarea infiintarii si functionarii ei din partea puterii publice de a pune in vanzare actiunile. Aceasta autorizatie se cere imediat dupa adoptarea statutului societatii si pe baza acestei cereri se aproba autorizatia de constituire. Cu acest prilej se aproba tipul si caracteristicile actiunilor care urmeaza sa fie puse in vanzare, se aproba numarul lor, precum si valoarea totala a capitalului pe care o doreste societatea comerciala , mai bine zis reoprezentantii acesteia, consiliul de administratie sa-l mobilizeze la dispozitia societatii comerciale respective.

Capitalul subscris - reprezinta valoarea totala a capitalului pe care diversi terti s-au angajat sa-l depuna, sa-l subscrie. Societatea comerciala aproba subscrierile facute de catre viitorii actionari, din acest moment varsarea sumelor in contul societatii comerciale respective devine obligatorie.

Capitalul varsat - se constituie in mod treptat, se constituie pe masura depunerilor efective de numerar de catre actionarii care au subscris la casieriile sau in conturile bancare ale societatii respective.

Capitalul emis si varsat - mai poarta si denumirea de capital declarat. Reprezinta sumele varsate in mod efectiv si in totalitate adica integral pe masura subscrierilor pentru care societatea a emis actionarilor certificate de actiuni.

Un alt criteriu de grupare a caracteristicilor actiunilor este clasificarea lor dupa valoarea acestora.

Din punct de vedere al valorii scriptice sau contabile actiunile pot fi de doua feluri:

actiuni cu valoare nominala

actiuni fara valoare nominala

Actiunile cu valoare nominala - valoare nominala care se mai numeste si in literatura de specialitate si valoare partiala nu este altceva decat suma minima pe care trebuie sa o deburseze sau sa o depuna un actionar in contul actiunilor pe care le-a cumparat. Sub acest pret societatile comerciale emitente de actiuni nu pot vinde actiunile lor. Acesta este un mijloc de a asigura, a proteja averea actionarilor. Capitalul social nu este altceca decat suma valorilor nominale ale actiunilor.

Valoarea nominala X numarul de actiuni = capitalul social

La valoarea nominala se calculeaza si remuneratia capitalului adica se calculeaza dividendele.

Valoarea nominala reprezinta minimul cu care se poate vinde o actiune si totodata maximul cu care se poate spori capitalul social al societatii comerciale respective.

Actiunile fara valoare nominala nu au inscrise nici un fel de valoare. Cu prilejul negocierii lor se stabileste valoarea acestora urmand ca intreaga suma obtinuta sa se mobilizeze la capitalul social (K= valoarea la care s-au vandut pe piata bursiera actiunile x numarul total de actiuni vandute).

Valoarea venala este acea valoare cu care se vand si se cupara actiunile. Ea poate fi egala cu valoarea bursiera pentru societatile care sunt cotate la bursa de valori sau poate fi o valoare contabila pentru societatile care nu sunt cotate la bursa de valori.

Valoarea bursiera se mai numeste si valoare intrinseca.

Cursul actiunilor la bursa poate fluctua peste valoarea lor nominala, sub valoarea lor nominala sau egal cu valoarea lor nominala. El poate fluctua in functie de rezultatele financiare ale societatii comerciale emitente de actiuni si de asemenea in functie de anumiti factori subiectivi. De aici rezulta ca nu exista o valoare de schimb obiectiva a actiunilor.

Vanzarea/cumpararea acestora se efectueaza in functie de cererea si oferta in baza unor estimari subiective pe piata valorilor mobiliare.

Caracteristici ale actiunilor dupa dreptul pe care acestea le confera.

Actiunile pot oferi diferite drepturi sau privilegii consemnate in statutul de functionare si organizare a fiecarei societati comerciale.

Privilegii: privilegiul de vot; privilegiul de dividend, privilegiul de dividend cumulativ, privilegiul de participatie, privilegiul de conversiune, privilegiul de rascumparare etc.

Privilegiul de vot este atasat actiunii si nu cumparatorului initial al acesteia asa incat acest privilegiu se transfera fiecarui detinator succesiv in cazul in care actiunea circula prin vanzare/cumparare. Se exprima prin AGA sau si in consiliul de administratie al societatii. Include si dreptul de control al actionarilor care poate merge pana la preluarea conducerii societatii respective.

Privilegiul de dividend - exista pentru toate actiunile, decurge din dreptul de proprietate/coproprietate. Acest drept nu este egal pentru toate categoriile de actionari si nu devine valabil decat atunci cand se hotaraste distribuirea dividendelor. Din acest punct de vedere exista doua categorii de actiuni.

Dreptul de dividend este un drept specific actiunilor dar exista si actiuni fara drept de dividend precum si actiuni insotite cu drept de dividend. Aceste actiuni cu drept de dividend poarta denumirea de actiuni privilegiate sau cu privulegiu de dividend. Actiunile cu privilegiu de dividend pot primi avansuri in contul dividendelor si au certitudinea primirii dividendului in cazul cand profitul total destinat distribuirii de dividende nu este suficient pentru toate actiunile existente. Aceasta inseamna, de fapt ca actiunile cu privilegiu de dividend au prioritate in distribuirea dividendelor. Din masa totala a profitului actionarii pot primi randamente diferite in functie de acest privilegiu astfel: actiunile privilegiate primesc sigur procentajul prevazut in timp ce actiunile fara acest privilegiu pot primi mai mult sau mai putin sau egal in raport cu randamentul actiunilor privilegiate.

Actiunile cu drept de dividend reprezinta nu numai avantaje cat si dezavantaje.

Avantaje: siguranta si stabilitatea veniturilor anuale

Dezavantaje: nu permit cresterea randamentului peste procentajul stabilit in actiune.

Spre deosebire de acestea actiunile fara privilegiu de dividend nu prezinta siguranta veniturilor dar ofera posibilitatea cresterii randamentului actionarilor.

Privilegiul de dividend cumulativ. In cazul in care societatea comerciala nu distribuie dividende intr-un an sau chiar in mai multi ani consecutiv atunci exista posibilitatea pentru detinatorii actiunilor prevazute cu privilegiu de dividend cumulativ de a primi aceste dividende. Pentru actiunile care au acest privilegiu, dividendele neplatite se acumuleaza pentru toata perioada pentru care nu s-a facut plata si formeaza un dividend retinut.

Dividendele retinute nu reprezinta o datorie pentru socitate decat atunci cand ea hotaraste sa faca distribuiri de dividende. In aceste cazuri dividendul retinut se plateste cu prioritate in limita profitului care urmeaza sa fie distribuit si urmeaza apoi sa fie remunerate celelalte actiuni fara privilegiu de dividend cumulativ.

Privilegiul de participatie se ataseaza numai pe actiunile cu privilegiu de dividend si permite actionarilor sa primeasca un dividend aditional la cel cuvenit pe actiunile cu privilegiu de dividend cu conditia ca suma totala a distribuirilor din profit sa fie suficienta pentru a permite detinatorilor de actiuni fara privilegiu de dividend de a primi echivalentul in procente fata de capitalul subscris si varsat.

Avantajul actiunilor cu dividende de participatie consta in faptul ca detinatorul de actiuni poate participa intr-o mai mare masura la repartizarea profiturilor eliminandu-se unul din incovenientele specifice actiunilor cu privilegiu de dividend de a nu putea spori randamentul actiunilor peste nivelul stabilit. Pot fi de 2 tipuri: cu participatie integrala, cu participatie partiala

Actiunile cu participatie integrala asigura detinatorilor lor un randament superior sau egal cu cel al actiunilor fara privilegiu de dividend. Cele cu participatie partiala resupune o politica a cresterii randamentului acestora.

Privilegiul de conversiune ofera posibilitatea de a schimba o actiune detinuta pentru o alta actiune cu alte caracteristici sau cu alt titlu emis insa de o aceeasi societate comerciala. In vederea realizarii emisiunii este necesar insa ca legaturile celor 2 tipuri de actiuni care urmeaza sa fie schimbate sa fie formulate clar si precis inclusiv sa se mentioneze perioada cand se vor putea opera astfel de schimbari in statutul de organizare - functionare al societatii sau in contractul de emitere al actiunilor

Privilegiu de rascumparare reprezinta o derogare de la regula generala conform careia capitalul social este permanent. Da posibilitatea societatii comerciale emitente de a rascumpara unele actiuni eliminand in felul acesta pe detinatorii lor ca proprietari. Perioada insa in care se poate face rascumpararea acestor actiuni trebuie sa fie mentionata pe actiunile respective. Trebuie sa fie mentionat si pretul de rascumparare precum si cine are initiativa. Initiativa rascumpararii poate sa apartina fie societatii comerciale fie actionarilor. In cazul in care initiativa apartine societatii comerciale, acest lucru nu prezinta un pericol pentru societate. In cazul in care aceasta apartine insa actionarilor acest lucru prezinta insa pericol pentru societate, in sensul ca in aceasta situatie sa fie afectat capitalul social al societatii sa fie diminuat, adica sa puna in pericol lichiditateafinanciara.

Alte priviegii ale actiunilor: privilegiul restituirii cu prioritate a capitalului depus, in cazul lichidarii judiciare a societatii comerciale, inaintea altor actionari si acest privilegiu se acorda numai actiunilor care au inscrise pe ele acest privilegiu.

Privilegiul de a primi restul in cazul lichidarii judiciare a societatii comerciale. Actiunile cu acest privilegiu vor putea primi proportional tot ce ramane dupa achitarea tuturor obligatiilor fata de creditori si restituirea capitalului cuvenit actionarilor care detin actiuni fara acest tip de privilegiu.

CURS 4

Emisiunea de actiuni este operatia prin care actiunile sunt oferite pe pietele financiare pentru subscrierea investitorilor potentiali, iar aceste actiuni sunt negociabile pe piata valorilor mobiliare in functie de criteriile pe care le au.

Exista actiuni materializate, actiuni dematerializate, precum si actiuni indivizibile

Emitentii de actiuni pot fi:

- persoanele juridice care se angajeaza la recunoasterea si la plata drepturilor incorporate in aceste actiuni in conformitate cu clauzele stipulate sau inscrise in titlul financiar respectiv si, totodata, in conformitate cu dispozitiile legale sau actele normative care reglementeaza modul de emitere si plasarea a actiunilor in tara respectiva.

Fiecare tara isi are propriile sale reguli, reglementari, precizari in ceea ce priveste modul de emitere si plasare a actiunilor in tara respectiva.

- persoana juridica angajata in producerea unei oferte publice

Emisiunile de actiuni pot fi realizate de emitenti sub doua forme si anume:

a)      sub forma plasamentului privat de actiuni

b)      sub forma plasamentului de oferta publica

Plasamentul privat de actiuni reprezinta vanzarea intregii oferte de actiuni unui numar de circa 25-30 de investitori care au capacitatea sa evalueze capacitatea de risc sau sa aprecieze riscurile la care se expun si, totodata, sa aprecieze randamentul, profitul si, totodata, acesti investitori trebuie sa dispuna de resursele financiare necesare pentru a-si asuma riscul economic respectiv.

Acesti investitori trebuie sa aiba acces la absolut toate informatiile emitentului, motiv pentru care este necesar sa fie intocmit si un prospect.

In vederea realizarii unui plasament privat de actiuni pot fi contactate cel putin 100 de persoane determinate pe baza unor criterii liber stabilite.

In cadrul unui plasament privat de actiuni nu este voie sa fie folosite mijloace si tehnici de reclama si publicitate, prin care acest plasament sa fie cunoscut publicului larg.

Actiunile procurate prin plasament privat nu pot fi revandute timp de 1 an, exceptand cazurile cand cumparatorul este un alt investitor.

Investitorii, in cazul plasamentelor de actiuni private pot fi:

bancile comerciale, precum si bancile de afaceri sau de investitii

societatile de asigurare

fondurile de pensii

alti investitori rezidenti sau nerezidenti

persoane fizice a caror avere declarata depaseste o anumita suma si a caror investitie este superioara de cel putin 50 de ori decat averea pe care o are

Plasamentul pentru oferta publica . Acest tip de plasament de valori mobiliare se face pe piata financiara, pe piata actiunilor, mai bine spus pe piata centrala de actiuni pentru obtinerea de fonduri de catre societatile comerciale sau chiar de catre Guverne.

Piata de actiuni reprezinta o piata in sensul de loc unde titlurile de valoare ale intreprinderilor si ale Guvernului pot fi vandute si cumparate.

Piata de actiuni reuneste intreprinderile care doresc sa obtina bani de la investitorii individuali prin emiterea de noi titluri de valoare, precum si organizatiile care doresc sa-si plaseze economiile sau capitalul disponibil.

In acest mod, piata actiunilor ofera investitorilor lichiditati cu posibilitatea investirii lor in numerar, incurajand in acest fel fluidizarea capitalurilor provenite din economie catre unitatile economice care au nevoie de aceste sume sau de acesti bani.

Piata de actiuni este formata din doua piete:

piata primara de actiuni

piata secundara de actiuni

Piata primara de actiuni permite intreprinderilor sau Guvernului sa obtina capitalul de care aceste entitati economice si administrative au nevoie. Acest lucru se face de regula prin mijlocirea sau intermedierea unei intreprinderi care emite un prospect printr-un broker specializat care se mai numeste si underwriter. De exemplu, atunci cand o intreprindere iese pentru prima data pe piata bursiera ea poate emite de pilda 10.000.000 de actiuni avand o valoare nominala de 1.000 lei. Cumparatorii acestor actiuni devin detinatorii initiali ai acestora si ei pot ramane actionari ai intreprinderii sau pot vinde actiunile altor persoane pe piata secundara.

Piata secundara de actiuni este piata centrala de bursa de valori sau OTC sau se mai cheama in afara bursei sau extrabursiera, unde se pot vinde si cumpara diferite titluri de valoare. Sistemul cel mai utilizat in cadrul pietei secundare de actiuni pentru vinderea si cumpararea acestora este sistemul licitatiei, iar pretul unei actiuni este stabilit ca urmare a jocului dintre cererea si oferta de actiuni; acest pret reprezinta de fapt valoarea de piata a actiunilor respective.

In cadrul sistemelor economice liberale, capitalurile sunt directionate spre zonele pe care investitorii le considera cele mai profitabile, iar, acestea sunt valorificate numai prin intermediul licitatiei.

Oferta publica este propunerea facuta de catre emitent, de catre investitor sau chiar intermediar de a vinde, a transforma, a transfera, a schimba in orice mod valori mobiliare sau drepturi aferente acestora.

Oferta publica este difuzata prin mijloace de comunicare in masa sau comunicata prin alte cai, dar sub conditia posibilitatii egale de receptare a minimum 100 persoane nestabilite sau nedeterminate in vreun fel de catre autorul propunerii.

Oferta publica este o conditie sine-quanon de realizare a tranzactiilor de titluri de valori. Este o operatiune stabilita prin legea de organizare si functionare a burselor de valori si poate fi de 2 tipuri:

Oferta publica primara

Oferta publica secundara

Oferta publica primara are ca obiect titluri de valoare propuse de catre emitent pentru a fi subscrise la data emisiunii in scopul plasarii lor pe piata financiara.

Oferta publica poate fi facuta de catre emitent sau, in numele acestuia, de catre un intermediar de valori mobiliare. Intermediarul de valori mobiliare poate fi o persoana legal autorizata sa exercite intermedierea de valori mobiliare (actiunile) sau sa intermedieze drepturi aferente acestor valori mobiliare care deriva din acestea, precum si operatiuni accesorii sau conexe tranzactiilor de valori mobiliare.

Oferta publica secundara este subsecventa emisiunii, adica ea are loc numai dupa ce s-a desfasurat oferta publica primara. Oferta publica secundara are ca obiect un pachet de actiuni emise in prealabil si dobandite initial prin plasament privat.

Oferta publica secundara poate fi facuta de catre detinatorii respectivelor valori mobiliare sau chiar in numele acestora de catre o societate de valori mobiliare autorizata, Comisia Nationala de Valori Mobiliare in cazul tarii noastre.

Oferta publica secundara de valori mobiliare consta in oferta de vanzare, oferta de cumparare sau de schimb de actiuni.

Oferta publica in care este implicata o societate de valori mobiliare autorizata de CNVM poate fi efectuata fie printr-un plasament garantat, fie printr-o alta metoda si anume metoda celei mai bune executii posibile. In acest din urma caz, pot folosi metoda celei mai bune executii posibile societatile de valori mobiliare autorizate sa actioneze ca agenti ai ofertantului.

In vederea autorizarii unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru acordarea dispensei, ofertantul va prezenta autoritatii de supraveghere (CNVM in cazul tarii noastre) un prospect de oferta.

Prospectul de oferta trebuie sa cuprinda elementele esentiale ale tranzactiei in functie de titlurile care fac obiectul acesteia si mai trebuie sa cuprinda toate informatiile necesare, relevante cu privire la ofertant si cu privire la valorile mobiliare care urmeaza a fi oferite publicului, indiferent daca unitatile respective sunt supuse sau nu obligatiei legale de publicitate, raportare sau inregistrare.

Informatiile cu privire la ofertant trebuie confirmate de ofertant, acesta fiind raspunzator pentru exactitatea, realitatea, integralitatea, validitatea acestor informatii. Informatiile din prospectul de oferta vor fi certificate si de catre cenzorii externi ai emitentului si ai societatii de valori mobiliare implicata. Orice prezentare eronata a faptelor materiale in prospectul respectiv da cumparatorului dreptul sa urmareasca in justitie pentru daune interne partile responsabile amintite mai sus, mergandu-se pana la anularea tranzactiei.

La elaborarea prospectului de oferta trebuie sa se prezinte investitorilor potentiali datele necesare formarii unei imagini cat mai exacte, fidele cu privire la calitatea, pretul emisiunii si castigul ce l-ar putea aduce o actiune la nivelul fiecarui actionar in parte.

La nivelul fiecarei societati comerciale trebuie sa se faca studii accesibile clientilor. Aceste studii au la baza investigarea unui material informativ amplu indeosebi cu privire la perspectivele castigului, structura financiara a societatii emitente de actiuni, raportul cost-profit, evolutia viitoare a situatiei economico-financiare, avantajele care decurg din plasarea capitalurilor disponibile in actiuni in comparatie cu alte valori mobiliare.

Elaborarea studiilor respective presupune o selectare si o analizare judicioasa a informatiilor, o prelucrare cat se poate de profesionala a acestor informatii. Aceste studii nu trebuie sa contina nici un fel de recomandari in ceea ce priveste cumpararea actiunilor emise, dar trebuie sa serveasca drept material de baza clientilor pentru a se putea orienta in luarea unor decizii cu privire la cumpararea de actiuni sau cu privire la neacceptarea de a cumpara aceste actiuni. Cu alte cuvinte, trebuie sa serveasca actionarilor ca material informativ cu privire la plasarea capitalurilor lor disponibile in actiuni.

Indicatii sau sfaturi referitoare la plasamentul capitalurilor trebuie sa fie furnizate individual prin intermediul consilierilor de plasament, care sunt persoane special pregatite pentru a sti sa informeze cat mai exact si mai complet pe eventualii cumparatori de actiuni, sa aiba abilitatea, priceperea, deprinderea, capacitatea sa convinga ca datele care au fost furnizate in prospectul de oferta sunt reale si ca exista pentru ei posibilitati reale sa obtina niste castiguri viitoare.

Realizarea unei oferte publice de actiuni presupune urmatoarele activitati care pot fi efectuate de catre ofertanti sau de o societate de valori mobiliare autorizata atat in mod separate, cat si impreuna:

1) activitati ce se desfasoara in faza pregatirii ofertei publice;

activitati ce se desfasoara in faza premergatoare autorizarii prospectului de catre autoritatea de supraveghere;

activitati ce se desfasoara in faza ofertei publice propriu-zise.

In faza pregatirii ofertei publice au loc urmatoarele activitati:

formularea unei opinii avizate cu privire la oportunitatea realizarii obiectivelor propuse de emitent pentru a fi finantate cu suma obtinuta din oferta publica;

analizarea si determinarea valorii de piata a activelor emise anterior si care se afla in circulatie;

oferirea de informatii cu privire la conditiile de piata, cererea estimata si gradul de interes al investitorilor potentiali cu privire la volumul si tipul actiunilor;

stabilirea sau alegerea momentului cel mai favorabil, cel mai propice de incepere a ofertei publice si a duratei ei.

In faza premergatoare autorizarii prospectului data de autoritatea de supraveghere se desfasoara urmatoarele activitati:

realizarea propriu-zisa a prospectului de oferta publica si depunerea acestuia spre autorizare;

contactarea investitorilor potentiali si prezentarea catre investitori interesati a situatiei financiare, a raportului cenzorilor, a planului de afaceri al emitentului, precum si a altor informatii solicitate de catre investitori;

primirea si centralizarea scrisorilor de intentie a diferitilor investitorilor potentiali, care sunt cereri de cumparare ale acestora pe care societatea de valori mobiliare va cauta sa le satisfaca in cursul ofertei publice;

stabilirea metodei de intermediere ce va fi utilizata, precum si organizarea unui grup de intermediere si a unui grup de vanzare si, totodata, intocmirea contractelor dintre managerul grupului de intermediere si ofertant, dintre membrii grupului de intermediere si membrii grupului de vanzare;

elaborarea sau pregatirea unui plan de marketing pentru realizarea unei publicitati eficiente a emisiuni de valori mobiliare respectivei.

In faza desfasurarii propriu-zise a ofertei publice au loc urmatoarele activitati:

intocmirea si depunerea spre avizare, la organul de supraveghere, a materialelor publicitare, inclusiv a anuntului publicitar si publicarea acestora dupa avizarea lor;

distribuirea si vanzarea actiunilor catre public;

intocmirea situatiei centralizate a noilor proprietari de valori mobiliare, numarul de valori mobiliare subscrise si numarul de valori mobiliare efectiv vandute;

realizarea decontarii si inregistrarea noilor proprietari in Registrul de Valori Mobiliare care se tine la bursa de valori pentru societatile cotate la bursa;

intocmirea si prezentarea catre autoritatea de supraveghere a rezultatelor ofertei publice si a informatiilor privind emitentul si valorile mobiliare oferite publicului care vor fi inregistrate in sistemul de evidenta al autoritatii de supraveghere.

Inaintea autorizarii ofertei publice este interzis cu desavarsire ofertantului si societatilor de valori mobiliare implicate in aceasta operatiune sa desfasoare urmatoarele activitati:

sa ofere spre vanzare catre public valori mobiliare;

sa garanteze disponibilitatile de valori mobiliare;

acceptarea partiala sau integrala de plati pentru valorile mobiliare;

desfasurarea oricarei activitati de reclama, de publicitate referitoare la valorile mobiliare care fac obiectul ofertei publice respective;

desfasurarea oricaror activitati care fac obiectul autorizarii ofertei publice.

Oferta publica de valori mobiliare poate fi facuta atat direct de ofertant sub forma plasamentului direct, cat si prin intermediul unei societati de valori mobiliare sub forma plasamentului mediat sau intermediat.

Plasamentul direct de valori mobiliare este facut de catre ofertant nemijlocit, fara participarea unei societati de valori mobiliare la stabilirea caracteristicilor valorilor mobiliare care fac obiectul ofertei sau fara participarea acestora la procesul identificarii sau contactarii investitorilor potentiali.

Distribuirea catre public a ofertei de valori mobiliare poate fi facuta de ofertant fie la sediul sau cu propriul sau personal sau la sediul altor societati in care ofertantul detine o pozitie majoritara, adica detine pachetul de actiuni majoritar. Personalul implicat in plasamentul direct va actiona exclusiv in numele si in contul ofertantului si trebuie sa respecte normele generale de conduita ale intermediarilor cuprinse in Regulamentul privind autorizarea si exercitarea intermedierii de valori mobiliare.

Orice forma de interventie a societatii de valori mobiliare intr-un plasament direct este interzisa. In cazul cand interventia are loc, aceasta este sanctionata, putandu-se merge pana la invalidarea autorizatiei ofertei publice.

Se constituie un grup de vanzare, care actioneaza in calitate de agent de transfer si agent de plata si contribuie la distribuirea catre public a valorilor mobiliare care fac obiectul ofertei publice prin prestarea de servicii de ghiseu in numele si in contul unei societati de valori mobiliare in temeiul sau in baza unui contract incheiat intre cele doua parti, ce va primi un comision in suma fixa pentru serviciile prestate, stabilit cu anticipatie de comun acord cu societatea de valori mobiliare. Din grupul de vanzare al pachetului de actiuni pot face parte diferite banci si alte institutii, agenti si oficii care presteaza servicii catre public.

Grupul de vanzare al pachetului de actiuni nu poate desfasura activitati care necesita autorizare de la CNVM. Distribuirea de valori mobiliare de catre o banca sau o alta institutie financiara in calitate de membru al unui grup de vanzare nu este considerata intermediere de valori mobiliare.

Intermedierea titlurilor de valori mobiliare poate fi facuta prin modalitatile:

a)      plasament garantat;

b)      metoda celei mai bune executii;

c)      metoda totul sau nimic;

d)      metoda stand-by;

e)      metoda oferta de pret;

f)       metoda licitatie olandeza;

g)      metoda licitatie competitiva.

a)      Plasamentul garantat este o metoda de intermediere a ofertei publice prin care societatea de valori mobiliare isi asuma intregul risc si se angajeaza sa cumpere intregul pachet de valori mobiliare sau totalitatea valorilor mobiliare oferite spre vanzare in nume propriu in vederea distribuirii lor catre public.

Societatea de valori mobiliare cumpara valorile mobiliare de la ofertant la un pret stabilit de comun acord cu acesta, pret care se cheama pret de emisiune sau pret de subscriere. Aceeasi societate revinde titlurile de valori mobiliare publicului la un alt pret care este mai mare decat pretul de cumparare sau de subscriere, pret care se cheama pret de vanzare.

Diferenta dintre pretul de vanzare si pretul de emisiune se numeste marja bruta sau scont de intermediere.

Prezinta o foarte mare importanta pentru practica de pe pietele financiare cunoasterea acestei marje brute, pentru ca in functie de aceste diferente de pret, societatile de intermediere incaseaza comisioanele care le convin. Marja bruta este distribuita intre manager, membrii grupului de intermediere si membrii grupului de vanzare.

Societatile de valori mobiliare initiatoare au rolul de manager al grupului de intermediere si de a tine evidenta contabila a ofertei publice.

In scopul cresterii numarului investitorilor potentiali, managerul grupului de intermediere poate organiza un grup de organizare.

Plasamentul garantat se poate face pe baza unor contracte: contractul de garantare a plasamentului si contractul de constituire a grupului de intermediere.

Contractul de garantare se incheie intre ofertant si manager in calitate de agent al grupului de intermediere si reprezinta angajamentul ferm a intermediarilor de a prelua valori mobiliare in scopul distribuirii lor catre public. Contractul trebuie sa cuprinda informatii cu privire la: pretul de emisiune a valorilor mobiliare, pretul de vanzare al acestora, marja bruta, informatii cu privire la fondurile nete obtinute de ofertant, data decontarii. Ofertantul se angajeaza sa plateasca toate cheltuielile ocazionate de pregatirea ofertei publice (ca de exemplu taxa de inregistrare la autoritatile de supraveghere sau taxa de publicitate), sa furnizeze managerului un numar de copii ale prospectului, prospect stabilit de comun acord cu acesta.

Contractul de garantare a plasamentului obliga ofertantul la:

Prezentarea tuturor informatiilor si documentelor solicitate de autoritatea de supraveghere si sa se conformeze in totalitate prevederilor si reglementarilor privind valorile mobiliare si bursele de valori;

sa-si asume responsabilitatea privind exactitatea datelor si informatiilor furnizate, integritatea datelor pe care el este obligat sa le certifice;

sa informeze pe cumparatori sau potentiali investitori asupra tuturor litigiilor pe care le are cu alti agenti economici;

sa utilizeze fondurile obtinute din oferta publica in scopurile prezentate in prospect;

sa intreprinda actiuni necesare pentru a obtine listarea la bursa de valori daca este cazul;

sa despagubeasca pe intermediarii respectivi pentru eventualele pierderi care pot fi suferite de acestia datorita eventualelor omisiuni si prezentari eronate in ceea ce priveste datele inscrise in prospectul de oferta.

Societatile de valori mobiliare in acest contract se angajeaza sa efectueze toate activitatile ce le revin din intermedierea ofertei imediat dupa acordarea autorizatiei de desfasurare a ofertei publice sau la o data ulterioara stabilita de comun acord. Intermediarii au dreptul sa se organizeze intr-un grup de vanzare, grup care sa faciliteze distribuirea valorilor mobiliare catre public.

Contractul de constituire a grupului de intermediere se incheie intre participantii la un grup de intermediere. In acest contract sunt scrise urmatoarele prevederi:

acordarea calitatii de manager si agent al grupului de intermediere societatii de valori mobiliare care a initiat contractul respectiv;

contractul respectiv prevede si numirea de comanageri daca este cazul;

definirea responsabilitatilor membrilor grupului de intermediere, proportional cu participarea la riscul asumat prin cumpararea ofertei si stabilirea partii din marja bruta cuvenita fiecarui participant ce urmeaza a fi platita la data decontarii(data decontarii este stabilita in contract);

autorizarea managerului de a stabili durata functionarii grupului de intermediere.

Grupul de intermediere se dizolva in termen de 30 zile de la data incheierii ofertei publice in lipsa unor prevederi exprese.

b) Metoda celei mai bune executii este metoda de intermediere a ofertei publice prin care societatea de valori mobiliare actioneaza in calitate de agent al ofertantului in baza unui contract de plasament intermediar.

Poate fi folosita cand o parte a ofertei a fost deja distribuita si ofertantul are nevoie de asistenta pentru plasarea partii de titluri de valori mobiliare nesubscrise.

Societatea de valori mobiliare se angajeaza sa distribuie catre public maximul posibil din actiuni, dar nu se obliga sa le preia in nume propriu.

In conformitate cu prevederile contractului de plasament intermediat, ofertantul va plati intermediarului o suma fixa cu titlu de comision pentru plasarea intregii oferte. Daca la data incheierii ofertei publice a fost vanduta doar o parte din oferta, societatea de valori mobiliare va primi o cota din comisionul total stabilit prin contract si nu mai are nici o obligatie ulterioara fata de ofertant.

Aceasta metoda este utilizata si recomandata a fi folosita indeosebi de societatile de valori mobiliare nou infiintate sau de societatile cu capitaluri mici.

c)  Metoda totul sau nimic se caracterizeaza prin aceea ca emitentul anuleaza oferta publica in ipoteza in care aceasta nu a fost subscrisa in totalitate. Societatea de valori mobiliare poarta raspunderea pentru vanzarea integrala a partii din oferta ce i-a fost incredintata prin contractul de plasament, in caz contrar actiunile se inapoiaza ofertantului.

d) Metoda stand-by este folosita atunci cand o societate comerciala emite actiuni catre actionarii existenti, prin utilizarea drepturilor de preemtiune si apeleaza la serviciile unei societati de valori mobiliare pentru plasarea pe piata a partilor ramase nesubscrise de actionarii existenti.

Emitentul plateste un comision stand-by societatii de valori mobiliare care se angajeaza sa cumpere toate actiunile ramase nesubscrise dupa expirarea termenului de exercitare a dreptului de preemtiune.

e)  Metoda oferta de pret este o metoda utilizata indeosebi in plasamentul de obligatiuni, in special atunci cand emitentul solicita obtinerea de fonduri in scurt timp, iar managerul nu are la dispozitie suficient timp pentru constituirea unui grup de intermediere.

Societatea de valori mobiliare ofera emitentului de obligatiuni un pret ferm de cumparare pentru un anumit numar obligatiuni, cu o anumita scadenta si dobanda. Emitentul are la dispozitie cel mult 24h pentru acceptarea sau refuzul ofertei de pret.

Daca oferta de pret este acceptata, societatea de valori mobiliare cumpara obligatiunile solicitate. Valorile mobiliare obtinute astfel pot fi vandute clientilor societatilor de valori mobiliare respective sau altor societati de valori mobiliare in vederea distribuirii lor catre diversi clienti.

Societatea de valori mobiliare care face oferta de pret trebuie sa aiba, in prealabil, cereri ferme din partea investitorilor institutionali pentru cea mai mare parte a obligatiunilor pe care le cumpara si sa utilizeze metoda de limitare a riscurilor ca urmare a revanzarii titlurilor la un pret inferior pretului de cumparare.

Metoda oferta de pret se utilizeaza atunci cand exista un numar suficient de mare de investitori care si-au exprimat interesul in valorile mobiliare care fac obiectul ofertei de pret.

f)   Metoda licitatie olandeza reprezinta o metoda de vanzare a valorilor mobiliare in care ofertantul reduce treptat sau succesiv pretul de vanzare al acestor valori pana cand intreaga oferta de valori mobiliare este subscrisa.

Investitorii pot solicita cumpararea unui anumit numar de valori mobiliare, la oricare din preturile propuse de catre ofertant , insa totalitatea ordinelor inregistrate vor fi executate la un singur pret de vanzare, la cel de la inchiderea licitatiei pentru toti investitorii care au solicitat sa cumpere la un pret mai mare sau mai mic.

g) Metoda licitatie competitiva - metoda de intermediere care foloseste tehnica licitatiei publice in plic si consta in mentionarea pretului si a conditiilor oferite de o societate de valori mobiliare pentru cumpararea intregii emisiuni.

Emitentul alege societatea de valori mobiliare care face cea mai buna oferta (cel mai mare pret, cea mai mica dobanda). In vederea selectarii societatii de valori mobiliare, emitentul compara ofertele de pret si dobanda pentru a determina costul net al titlurilor de valori mobiliare .

Licitatia este castigata de societatea de valori mobiliare care se ofera sa cumpere emisiunea la cel mai mic cost net din punct de vedere al emitentului.

Metoda este folosita in special la distribuirea obligatiunilor.

Pe tot parcursul desfasurarii ofertei publice, exceptand cazurile cand se foloseste metoda licitatiei, nu este admisa modificarea pretului, a numarului de actiuni si nici caracteristicile clasei de valori mobiliare oferite, inclusiv taxele si comisioanele platite intermediarilor si membrilor grupului de vanzare. Acceptarea ofertei publice de catre investitori este neconditionata si devine irevocabila incepand cu a 4-a zi de la data subscriptiei. In acest interval de la 1 zi la a 4-a subscriitorul poate revoca acceptarea prin notificare catre ofertant sau catre societatea de valori mobiliare implicata in aceasta actiune.

Societatile de valori mobiliare implicate intr-o oferta publica sunt obligate ca pe intreaga perioada de desfasurare a ofertei sa execute toate ordinele de cumparare ale clientilor fara nici o exceptie sau preferinta pana la epuizarea valorilor mobiliare primite pentru distribuire.

Se interzice societatii de valori mobiliare neimplicata intr-o oferta publica sa subscrie valori mobiliare care fac obiectul unei oferte publice, cu unele exceptii - cu exceptia cazurilor special autorizate de catre autoritatea de supraveghere - in Romania: CNVM .

Autorizatia de a desfasura o oferta publica este valabila pe toata perioada desfasurarii ofertei publice. Termenul de valabilitate a ofertei publice de valori mobiliare trebuie sa fie stipulat de ofertant in contractul de oferta, fara a fi mai mare de 180 zile de la data acordarii autorizatiei de catre autoritatea publica.

Cand nu exista o mentiune expresa care sa limiteze acest termen, oferta publica de valori mobiliare isi produce efectele de la data publicarii autorizatiei in Monitorul Oficial.

La cererea partilor interesate, valabilitatea autorizatiei poate fi prelungita o singura data pentru o perioada ce nu poate depasi 180 zile, de la data expirarii autorizatiei initiale cu conditia insa ca motivele invocate sa fie acceptate de autoritatea de supraveghere. Orice prelungire a acestui termen va fi conditionata actualizarea informatiilor cuprinse in proiectul de oferta publica.

Orice oferta publica de valori mobiliare isi va produce toate efectele daca pe durata desfasurarii sale isi pastreaza exactitatea si integritatea informatiilor inscrise in prospectul de oferta si daca in aceasta perioada nu se produc evenimente deosebite ce ar putea modifica aceste informatii cu privire la activitatea societatii sau la desfasurarea ofertei publice etc.

In decursul desfasurarii ofertei publice, emitentul si societatile comerciale in care el detine o pozitie de control trebuie sa se abtina de la orice acte ce ar modifica capitalul social sau structura firmei, structura patrimoniala. Orice modificare a informatiilor prezentate in prospect trebuie adusa la cunostinta autoritatii de supraveghere in cel mult 3 zile lucratoare de la data aparitia acesteia. Autoritatea de supraveghere (CNVM) poate solicita intocmirea si publicarea unui amendament la prospectul de oferta publica.

Societatile de intermediere pot inchide cu anticipatie oferta publica cu aprobarea societatii de supraveghere dupa minim 7 zile de la deschiderea ei, cu conditia ca obiectul ofertei sa fi fost integral tranzactionat, precum si atunci cand potentialul de plasare al titlurilor de valori mobiliare s-a epuizat si daca este inscrisa sau prevazuta aceasta in prospectul de oferta publica.

Daca cererea de valori mobiliare depaseste volumul ofertei publice, ofertantul si societatea de intermediere implicate in acest proces pot proceda in scopul alocarii valorilor mobiliare la alegerea unei metode de distribuire a valorilor mobiliare, cu conditia ca aceasta sa fie prevazuta in prospect.

Daca emitentul doreste sa-si suplimenteze oferta printr-o noua emisiune sau emisiune aditionala de valori mobiliare, se va intocmi un amendament la prospect prin care se va stabili un alt pret al valorii mobiliare oferite. De regula acest pret este mai mare decat pretul valorilor mobiliare oferite anterior . Ofertantul sau societatea de valori mobiliare care indeplineste rolul de manager al grupului de intermediere va informa autoritatea de supraveghere cu privire la rezultatele ofertei publice in termen de 30 zile de la data inchiderii ofertei. Raportul respectiv va contine informatii cu privire la tipul valorilor mobiliare, numarul valorilor mobiliare plasate, numarul cumparatorilor, numarul detinatorilor efectivi de valori mobiliare, precum si a altor informatii necesare in vederea stabilirii cu exactitate a succesului ofertei de titluri de valori mobiliare.

Plasamentul de actiuni prin girare (underwriting)

Atunci cand o societate doreste sa emita titluri de valoare destinate publicului pentru a obtine capitaluri pe termen lung, ea le poate emite direct actionarilor sai sau publicului, sau le poate plasa in intregime unui mare investitor institutional pentru a gira si a lansa pe piata noua actiune.

De cele mai multe ori societatile care doresc plasarea actiunilor se adreseaza unei banci comerciale sau uni broker dealer pentru a gira si a lansa pe piata noua emisiune. Firma care acorda asistenta in obtinerea de capitaluri pe termen lung pentru o societate se numeste girant sau underwriter. Cea mai buna modalitate pentru a intelege functia de girant / de underwriter este sa urmarim etapele unei emisiuni de noi titluri de valoare.

Membrii societatii emitente organizeaza impreuna cu underwriterul ales sedinte, intalniri in care se va discuta volumul capitalului care se cere obtinut, tipurile de titluri de valoare ce vor fi emise, prevederile contractului. Se tin sedinte cu Consiliul de Administratie, cu Consiliul directorilor societatii emitente pentru discutarea alternativelor si pentru luarea deciziilor finale. La un moment dat, emitentul ajunge la un acord cu girantul sau underwriterul.

O firma de expertiza contabila este angajata pentru a expertiza situatia financiara a firmei emitente si pentru a ajuta la pregatirea documentelor de inregistrare la bursa. Cand expertiza sau investigatiile sunt incheiate, dar inaintea investigarii un contract de underwriting va fi semnat intre firma emitenta si underwriter.

Se incheie un acord in ceea ce priveste toate problemele ce vizeaza plasarea de actiuni, cu exceptia pretului efectiv al titlurilor de valoare.

Pentru titlurile de valoare ce sunt oferite spre vanzare pentru prima oara, decizia de stabilire a pretului comporta anumite riscuri. Pentru suplimentarea indicatiilor sau informatiilor, underwriterul aduna date asupra intreprinderilor similare care isi desfasoara activitatea in acelasi domeniu pentru a estima valoarea intrinseca sau in sine a titlurilor de valoare pe baza unor comparatii sau a unor analize comparative.

In cazul noilor emisiuni de titluri, nu exista criterii obiective de stabilire a pretului. Underwriterii sunt cei ce incearca de obicei sa stabileasca pretul emisiunii de titluri in concordanta cu semnalele primite de la ceilalti membrii. Pentru plasarea emisiunii se constituie un sindicat al organizatiilor bancilor interesate care aduna informatii necesare in vederea plasarii de noi titluri. Aceste semnale de interes nu sunt ferme pana la incheierea procesului de evaluare a titlurilor. Elementul de risc nu este eliminat niciodata pe deplin.

Dupa ce oferta este incheiata si distribuita, este posibila o judecata de valoare asupra pretului emisiunii respective. In cadrul ofertei publice decizia cu privire la stabilirea pretului este considerata, de regula, a fi buna daca pretul titlului creste aducand o mica bonificatie intre 5-10% intr-un interval de timp de 20 zile de la data emiterii pachetului de titluri.

Underwritingul are rolul de a asigura suportarea riscului unor fluctuatii adverse in perioada in care o noua emisiune de titluri este distribuita pe piata publica. Underwriterul distribuie actiuni tuturor firmelor de brokeraj care, la randul lor, le vand clientilor. Underwriterul isi asuma riscul pentru toate actiunile nevandute si este obligat sa le cumpere.

De cele mai multe ori, la o emisiune de titluri mare, vor exista mai multi underwriteri ce vor incerca sa absoarba riscul respectiv, pentru ca riscul se va difuza pe numarul de underwriteri.

Tipuri de angajamente de underwriting:

angajamentul ferm;

maximum de efort;

totul sau nimic;

sindicatul de vanzare;

grupul de vanzare.

Angajamentul ferm

Underwriterul este de acord sa vanda intreaga emisiune de titluri si sa absoarba toate actiunile nevandute pe piata publica. Underwriterul isi asuma intregul risc asupra vanzarii de titluri.

Maximum de efort

Bancherul investitor, actionand in calitate de agent, va face tot posibilul sa vanda intreaga emisiunea de titluri. Actiunile ramase nevandute vor fi returnate emitentului, deci intermediarul nu-si asuma riscul in cazul nevanzarii intregii emisiuni de titluri de valoare.

Totul sau nimic

Bancherul investitor, actionand ca agent intermediar, face toate eforturile sa vanda intreaga emisiune de titluri de valoare (aici de actiuni). Daca nu este vanduta intreaga emisiune, contractul va fi anulat. Obtinerea unei parti din capitalul unei intreprinderi s-ar putea sa nu-i fie de nici un folos in acest caz.

Sindicatul de vanzare

Bancherul investitor cu care firma emitenta a purtat discutiile nu va dirija cumpararea si respectiv distribuirea intregii emisiuni de valoare de unul singur, in afara cazului cand emisiunea este foarte mica ca valoare. Daca dimensiunile emisiunii de titluri de valoare si riscul lansarii lor pe piata a unor astfel de titluri sunt mari, bancherul investitor va forma un sindicat de vanzare in scopul micsorarii riscului pe care acesta ar urma sa-l suporte prin dispersia riscului pe mai multi investitori bancheri care fac parte di sindicatul de vanzare constituit.

Grupul de vanzare

Grupul de vanzare este format, de regula, pentru distribuirea actiunilor. Grupul este format din brokeri sau brokeri dealeri care vor obtine o participare relativ scazuta din partea grupului de underwriting. Ei vor primi pentru aceasta activitate un comision din vanzarea actiunilor proportional cu numarul de actiuni distribuite de fiecare din membrii grupului.

Curs5,,Piete financiare"

Forme de exprimare a valorii unei actiuni

Valoarea unei actiuni difera in functie de modul de stabilire a acesteia la momentul emisiunii, precum si de datele contabile existente la SC emitenta si in functie de mai multi indicatori:

o        Valoarea nominala

o        Valoarea contabila

o        Valoarea intrinseca

o        Valoarea financiara

o        Valoarea de randament

o        Coeficientul multiplicator al capitalizarii

* Valoarea nominala - este valoarea de emisiune a actiunii respective; cu alte cuvinte, este valoarea stabilita la lansarea emisiunii actiunilor respective;

* Valoarea contabila (valoarea matematica) - exprima partea din activul net al unei SC care revine pe o actiune, deci averea neta sau contabila care revine detinatorului unei actiuni;

Valoarea contabila se calculeaza prin raportarea activului net al SC emitente la nr. total de actiuni.

Activul net al SC

Valoarea contabila = ----- ----- ------------

Nr total de actiuni

Activul net al SC este reprezentat de partea din totalul activelor ramase dupa deducerea datoriilor contractate de SC (imprumuturi, disponibilitati ale clientilor)

Activul net = activul total(real) - Datorii totale

* Valoarea intrinseca - exprima activul net al SC ajustat sau corectat cu plusurile sau minusurile de active latente care revin pe o actiune. Activele latente sunt constituite din provizioane pentru riscuri, provizioane pentru cheltuieli, care nu au aparut in exercitiul financiar incheiat si care nu s-au soldat prin conturile de venituri.

Activ neajustat

Activul net = ----- ----- ------------

Nr total de actiuni

* Valoarea financiara - exprima capitalul financiar al SC emitente care ar putea fi fructificat cu un dividend la o rata medie a dobanzii practicata pe piata.

* Valoarea de randament - o alta forma de exprimare a valorii financiare a unei actiuni.

dividend

Valoarea financiara = -------- ----- ------ -

Rata medie a dobanzii pe piata

Profit net nerepartizat ce revine pe o actiune

Valoare de randament = -------- ----- ------ ----- ----- ----------------

Rata medie a dobanzii pe piata

* Coeficientul multiplicator al capitalizarii (PER) - Pentru caracterizarea eficientei a acestui tip de investitii financiare, in practica financiara se foloseste coeficientul multiplicator al capitalizarii; acesta este un indicator bursier foarte folosit pe piata financiara.

curs bursier mediu al actiunii

PER = -------- ----- ------ -----

profit net pe actiune

PER arata cati ani sunt necesari pentru a putea acoperi cu beneficiile obtinute valoarea capitalului SC.

Actiunile confera anumite drepturi:

- dreptul de a participa la impartirea profitului sub forma dividendelor. Dividendul este partea din profitul net al unei SC obtinuta de aceasta in perioada unui exercitiu financiar sau bugetar, care se repartizeaza anual actionarilor; se calculeaza procentual fata de capitalul subscris si varsat, deci fata de VN a actiunii.

C x rd

Dividend = -----------

100

rd - rata statutara a dobanzii

C - capitalul subscris si varsat colectat daca varsamantul a intervenit in timpul anului.

Dividendul este stabilit anual, odata cu analiza contului de profit si pierdere si cu repartizarea pe destinatii a profitului.

Profitul are mai multe destinatii. Nu este repartizat doar actionarilor, ci este repartizat si pentru investitii, completarea fondurilor provizioanelor, completarea fondurilor de rezerve, actionari etc.,

Dividendul este cota-parte din profitul SA, care se cuvine unui asociat proportional cu nr. de actiuni si valoarea actiunilor pe care le detine. Deci, dividendul este considerat drept cauza a contractului de societate, intrucat intentia actionarilor de a coopera exista in dorinta lor de a obtine castiguri cat mai mari si de a le imparti intre ei.

Astfel, dividendul este castigul concretizat al fiecarui actionar in parte; este o parte a castigului general al SC obtinut in urma desfasurarii unei activitati profitabile.

In legislatia din tara noastra (Legea 31/1990 privind societatile comerciale si OG 36/1995) se mentioneaza ca termenul de dividend include orice distribuire in bani sau natura in favoarea actionarilor sau asociatilor din profitul stabilit pe baza bilantului contabil anual si a contului de profit si pierdere, proportional cu cota de participare la capitalul social.

In Legea 31/1990 privind societatile comerciale defineste:

Dividendul reprezinta cota-parte din beneficiul care se va plati fiecarui asociat sau actionar in parte.

In legatura cu cele doua legi de mai sus este necesara precizarea ca:

- termenii de profit si beneficiu utilizati in cele doua acte normative au sensuri identice;

- dividendele se distribuie proportional cu cota de participare la capitalul social;

- profitul se stabileste pe baza bilantului contabil anual si a contului de profit si pierderi al SC emitente;

- intre actionari se imparte intotdeauna beneficiul net sau profitul net care trebuie sa reprezinte un excedent al activului fata de pasivul realizat de SC respectiva in cadrul exercitiului financiar.

Beneficiul net se obtine prin deducerea din beneficiul brut a tuturor cheltuielilor utile de catre societatea emitenta in care intra si benefici cuvenite fondatorilor SC emitente, administratorilor, personalului, daca acestea au fost prevazute prin actele constitutive ale SC sau daca au fost aprobate de AGA. Se mai deduce si cota destinata constituirii fondurilor de rezerva inclusiv impozitele

Beneficiul net = Beneficiul brut - Cheltuieli utile facute de SC emitenta

- dividendele nu se pot distribui, conform dispozitiilor Legii 31/1990, decat din beneficiile reale, iar beneficiul nu este real decat atunci cand capitalul social al SC a ramas intact. In caz contrar, capitalul social va trebui sa fie reintregit sau micsorat inainte de a se face o distribuire de beneficii. Reintregirea capitalului social se face prin deducerea sumelor necesare din beneficiul brut.

. - Din cuprinsul art. 37 din Legea 31/1990 se poate concluziona: actionarii au dreptul la dividende - in conditiile stabilite cu exactitate in contractul de asociere, iar daca nu exista astfel de prevederi in contract, ei au dreptul sa primeasca dividende proportional cu cota de participare la capitalul social al SC emitente de actiuni.

Exista mai multe categorii de dividende:

Dividend variabil

2) Dividend fix

3) Dividend provizoriu

4) Dividend definitiv

Dividend variabil reprezinta marimea variaza in functie de variatiile profitului din care se achita dividendul.

Dividendul fix se acorda in cazul actiunilor privilegiate ca un dividend prioritar prelevat asupra beneficilor distribuite al exercitiului financiar inaintea oricarei alte prelevari.

Dividendul fix se plateste atunci cand profiturile permit acordarea unor dividende fixe pentru actiunile preferentiale. Actiunile confera drepturi speciale detinatorilor lor: recunoasterea dreptului de vot privilegiat in AGA, a unor drepturi speciale in cazul lichidarii etc.

Dividendul provizoriu este repartizat inainte de incheierea bilantului SC. De asemenea, acesta este un avans in contul dividendului definitiv repartizat actionarilor, care se stabileste la incheierea exercitiului financiar pe baza bilantului anual si dupa publicarea acestuia.

Actionarilor li se distribuie doua categorii de dividende:

Primul dividend

Supradividendul

- Primul dividend - atribuit proportional cu capitalul varsat si cu nr. de luni de la varsarea efectiva a capitalului, inregistrat in exercitiul financiar incheiat.

Primul dividend = Nr. total de actiuni x VN a unei actiuni x Rata statutara a dobanzii

- Supradividendul = Dividendul global (dividendul total) - Primul dividend, repartizat in mod egal tuturor actionarilor, indiferent de gradul de eliberare a capitalului

Primul dividend se calculeaza prin apelarea la valoarea nominala a actiunilor, a ratei statutare a dobanzii in functie de nr. actiunilor emise.

Dividendul definitiv se repartizeaza dupa incheierea bilantului SC si publicarea lui.

Exista dividend global (brut) si dividend net.

Un alt drept este: Dreptul actionarilor de preemtiune la majorarea capitalului social al SC respective.

Majorarea capitalului social se realizeaza prin emisiunea de noi actiuni la un pret superior VN a actiunilor emise anterior sau prin emisiunea de actiuni preferentiale.

Emisiunea de noi actiuni - Pentru a subscrie la o noua actiune este necesar sa se detina un nr. de drepturi de subscriere determinat de raportul dintre nr. actionarilor vechi (N) si nr. actionarilor noi (n).

Dreptul de subscriere (Ds) la noile actiuni revine in primul rand vechilor actionari. Dreptul de subscriere este un drept negociabil pe toata perioada subscrierii la noile actiuni. De asemenea, dreptul de subscriere face obiectul unei cotari la bursele de valori, unde cursul se stabileste in raport de cererea si oferta acestor drepturi.

Valoarea teoretica a Ds = Cursul actiunilor vechi - Cursul teoretic al actiunilor dupa majorarea capitalului social

Ds = Ct₀ - Ct₁

n ( C - P)

Ds = ------------

N + n

Unde C = cursul actiunilor vechi

P = pret de emisiune

n = nr actiunilor noi

In cazul emisiunii de noi actiuni trebuie sa se respecte anumite limite:

VN < Pret de emisiune < valoarea teoretica

Pretul de emisiune = VN + valoarea de emisiune

Cursurile bursiere ale drepturilor de subscriere pot fi diferite de valoarea lor teoretica.

Daca cererile pentru astfel de drepturi de subscriere sun mari, valoarea acestora creste. Daca cererile pentru astfel de drepturi sun mici, valoarea lor scade.

Majorarea capitalului social in cadrul unitatilor emitente de actiuni se face prin cresterea VN a tuturor actiunilor sau prin distribuirea de noi actiuni gratuite catre vechii actionari.

In cazul majorarii VN a tuturor actiunilor, valoarea teoretica a unei actiuni nu se modifica, deoarece pentru acelasi activ net, dar cu o alta structura exista acelasi nr. de actiuni. In privinta noilor actiuni gratuite, fiecare actionar va primi un nr. de actiuni noi proportional cu drepturile sale in cadrul SC.

Deci fiecarei actiuni i se ataseaza un drept de subscriere (DA), care poate fi negociat de vechiul actionar daca acesta nu vrea sa participe la majorarea capitalului social.

Distribuirea actiunilor gratuite se materializeaza sub forma unui DA acordat fiecarui actionar vechi, acestea fiind negociabile la bursa, in acelasi mod ca si cele subscrise la constituirea societatii emitente.

DA = Cursul actiunii vechi - Cursul teoretic al actiunii noi dupa incorporarea rezervelor

In vederea analizarii activelor financiare ale unei SC emitente de actiuni, importanta este actualizarea datelor legate de fiecare titlu in parte: VN a fiecarui titlu, valoarea intrinseca, dividendul obtinut pe fiecare titlu, valoarea dreptului de subscriere Ds in functie de modificarea capitalului social.

Aceasta actualizare a indicatorilor se realizeaza cu ajutorul ajustarii, care reprezinta o tehnica de analiza a actiunilor. Comparabilitatea acestora se obtine cu ajutorul factorului de ajustare - F

F = curs teoretic al actiunilor vechi / ultimul curs inaintea modificarii capitalului.

Ct₀

F = -------  , F< 1

Ct₁

Unde F = factor de ajustare

Ct₀ = curs teoretic al actiunii inainte de majorarea capitalului social

Ct₁ = curs teoretic al actiunii dupa majorarea capitalului social

Metode de evaluare a actiunilor

In practica financiara orice SC cotata la bursa sau la piata secundara sau extrabursiera are obligatia de a publica un raport anual asupra ultimului exercitiu financiar incheiat care trebuie sa cuprinda informatii referitoare la bilantul exercitiului incheiat ii pe ultimii 2 ani, conturile de rezultat pe ultimii 2 ani, anexele la bilant.

Pornindu-se de la conturile de rezultate se poate calcula pentru exercitiile financiare ale celor 2 ani evolutia CA, a rezultatului din exploatare a beneficiului, a cash-flow-ului etc., toti acesti indicatori permitand, in ultima instanta, evaluarea posibilitatilor de crestere, de dezvoltarea SC emitente cotata la bursa, precum si evaluarea titlurilor financiare cu venituri variabile.

Termenul de analiza fundamentala a societatilor comerciale cotate la piata bursiera si extrabursiera implica analiza situatiei financiare a SC prin luarea in considerare a mai multor factori.

Obiectivele analizei financiare a unei SC sunt:

- sa evalueze activele ei;

- sa estimeze profiturile posibile ale SC respective in urmatorii 2 ani.

Deosebirea dintre analiza situatiei financiare si a capitalului social al unei SC consta in aceea ca analiza situatiei financiare sta la baza unei analize a situatiei capitalului social. Analiza situatiei financiare este mai mult decat o simpla studiere valorica a conturilor SC respective.

Un analist competent trebuie sa tina seama de tipul ramurii din care face parte SC respectiva, de gradul de ciclicitate, adica de viteza de rotatie a capitalului din ramura respectiva, de managementul SC (daca managementul societatii respective este adecvat pentru demersurile pe care ea le face sau pentru obiectivele pe care s-i le propune). SC trebuie sa fie analizata si din punct de vedere al conducerii ei (daca este condusa de o singura persoana si daca respectiva persoana are increderea celorlalti parteneri, daca conducerea SC este competitiva).

Analistul competent trebuie sa stabileasca daca SC analizata este capabila sa se autoconduca sau daca beneficiile realizate de aceasta le-a realizat in anii precedenti sau urmeaza sa le obtina in viitor sunt influentate de alti factori (preturile internationale, politicile guvernamentale).

Analistii trebuie sa se documenteze cu privire la strategiile adoptate de SC, la situatia actiunilor, sa investigheze punctele tari ale SC si punctele slabe ale acesteia, precum si motivatia in cazul in care este bine cotata la bursa sau, de asemenea, daca nu este bine cotata, cauzele pentru care nu este.

Analistul trebuie sa studieze:

- tipurile de SC in contextul domeniilor in care ele isi desfasoara activitatea;

- costurile financiare sau eforturile cu care se realizeaza profitul;

- performantele manageriale ale SC;

- productia;

- situatia financiara.

Deci, analistul trebuie sa studieze toate aceste caracteristici in diferite stadii de dezvoltare a ciclului activitatii SC respective: dezvoltarea, cresterea, stabilizarea, declinul unei SC.

Majoritatea analistilor isi concentreaza, de regula, atentia asupra situatiei in perspectiva, asupra profiturile in perspectiva pe care le poate obtine SC, decat asupra dividendelor cuvenite sau a activelor acesteia, plecand de la premisa ca analiza acestor profituri prezinta mai mare importanta pentru stabilirea diagnosticului asupra SC analizate.

Folosind aceasta metoda de analizare, exista un spatiu larg pentru aprecieri subiective si, din acest considerent, se apreciaza ca pentru a efectua o evaluare cat mai realista a valorii actiunilor sa se recurga la metode mai concrete.

Modalitati posibile de evaluare a actiunilor

Consideratii teoretice

Evaluarea actiunilor este o operatiune care deriva din necesitatea determinarii valorii titlurilor financiare care sunt negociate pe piata de capital, in functie de indicatorii financiari realizati de SC respectiva.

Obiectivul cel mai important al acestei operatiuni consta in modul de evaluare al actiunilor SC:

- Metoda absoluta

- Metoda relativa

Exista metode tehnice de evaluare.

In cadrul evaluarii tehnice, metoda cea mai folosita este metoda pretului de evaluare (pret-castig, pretul eficient sau eficienta castigurilor). Ca urmare, fluxul de capital scontat si costul de capital sunt problemele intalnite in evaluarea pachetului de actiuni.

Specific acestei metode (metoda fundamentala a valorilor mobiliare) este aceea ca valoarea actiunilor reflecta influenta multor factori variabili sau unui nr mare de conditii economice variabile.

O modificare a acestor conditii economice (care se numesc si factori fundamentali) poate determina o schimbare in valoarea actiunilor. Factorii fundamentali care determina valoarea titlului sun numerosi. In general, analistii bursieri incearca sa-i identifice care influenteaza valorile mobiliare.

Metoda fundamentala de evaluare a valorilor mobiliare s-ar putea sa nu indice valoarea actiunilor intr-o anumita zi, dar ea indica tendinta spre care evolueaza valoarea actiunilor (indica pretul in viitor a acestor actiuni).

Avantajele analizei fundamentale sun urmatoarele:

- disciplina pe care o presupune utilizarea acestei metode.

Orice incercare de a estima valoarea proprie duce la reducerea lipsei de claritate in luarea deciziei privind oportunitatea unei investitii in viitor. Utilizarea acestei metode obliga investitorul sa cuantifice variabilele in loc sa se bazeze pe calitatea judecatii sale subiective.

Desi previziunea principalelor variabile poate fi aproximativa sau hazardata, ea poate sa evidentieze participarile care apar la o abordare subiectiva.

- obliga investitorul sa dimensioneze variabilele, in loc sa se bazeze pe o abordare subiectiva;

- riscul pe care il comporta utilizarea ei

In vederea determinarii celei mai potrivite rate de revenire pentru calculul valorii intrinseci a titlurilor de valori mobiliare se evidentiaza implicatiile riscului asociat unei actiuni obisnuite.

Diferenta reala (prima de risc) va fi difera in functie de calitatea stocului. Impozitarea diferita a potentialului de crestere este diferit influentata de rata de scont.

- relatia dintre pretul curent al actiunii si performantele pietei

In anumite situatii, folosirea anumitor metode (estimarea pret - eficacitate), pasul cel mai important este determinarea valorii intrinseci a actiunilor. Analiza respectiva se aplica folosind indicatorul pret-eficacitate, in trecut si prezent, prin compararea acestor indicatori.

Daca indicatorul pret-eficacitate creste fata de perioada trecuta sau fata de alte SC, atunci el trebuie sa studieze si factorii, dividendele viitoare, pentru a sti daca proiectele facute justifica propunerile s-i le-a facut in viitor SC.

Dezavantaje

- previziunile variabilelor fundamentale

Previziunea viitoarelor profituri este o sarcina foarte complexa. Pentru acest considerent este recomandabil sa se recurga in cadrul unor analize la calcularea profiturilor in (preturi) cifre constante; chiar si atunci cand se cunosc cifrele beneficiului PER pe actiune pentru primul an este necesara determinarea ratei de plata. pentru a permite calculul fluctuatiei dividendelor, pentru mentinerea profitului pe anul viitor.

Nu trebuie subestimate dificultatile interne in cadrul operatiunilor previzionale, deci nu trebuie ignorate elementele din interiorul SC in situatia in care se pune in problema evaluarea in perspectiva a activitatii acesteia.

- schimbarea raportului cerere-oferta adica demodificarea cererii si ofertei de pe piata titlurilor de valoare.

Datorita acestora, analiza valorii intrinsece a titlurilor de valoare devine oarecum sterila pe o perioada scurta de timp. Exista numeroase opinii: evaluarea actiunilor trebuie facuta prin luarea in considerare a relatiilor directe intre profit si valoarea curenta a acesteia.

Exista un impact la nivelul macro a factorilor de analizare a valorilor mobiliare, exista mai multi factori cu influenta macro. Factorii ce trebuie sa tina seama analistii politici sunt: factori de natura economica, factori de natura social-politica, factori accidentali.

* Factorii de natura economica vizeaza ratele de schimb, inflatia, salariile, nivelul impozitului etc.

* Factorii de natura social-politica vizeaza rata de somaj, asistenta sociala, diferite taxe etc.

* Factorii accidentali vizeaza dezastre naturale, incendii, inundatiile, seceta etc.

Oricare din acesti factori poate influenta profitul SC, natura riscului, proiectele de dezvoltare in perspectiva ale unei SC.

De aceea, este necesar ca analistii in domeniul valorilor mobiliare sa inteleaga modul in care acesti factori influenteaza valoarea unui titlu s sa inteleaga cat de vulnerabila este activitatea principala a unei SC la influenta factorilor macro pe care nu-i poate controla.

Exista si alte riscuri:

- Riscul tehnologic, rezultat datorat modificarilor tehnologice si, ca urmare, pot scoate din circuitul economic multe SC.

- Riscul care deriva din schimbarea brusca a preferintelor publicului consumator, de exemplu o schimbare brusca care poate afecta profitabilitatea unui domeniu de activitate sau sa stagneze activitatea SC.

- Modificarile demografice (cresterea ratei natalitatii, rata de viata pot influenta profitabilitatea in cadrul unor domenii de activitate).

De o mare importanta pentru analisti in procesul de evaluare a actiunilor unei SC este ca ei sa examineze si ciclul de dezvoltare a domeniilor specifice de activitate si, ca urmare, este necesar sa faca anumite prognoze in ceea ce priveste directia dezvoltarii activitatii, sa faca evalueze durata de viata a acelei activitati sau ciclul.

Astfel se pot evidentia mai multe faze: faza de inceput, faza de dezvoltare, faza de maturitate, faza de declin.

In concluzie, evaluarea propriu-zisa a actiunilor se poate realiza pornind de la o serie de indicatori si marimi: dividendul pe actiune (DPA), randamentul actiunii, rata de distribuire a dividendelor, beneficiul pe actiune (BPA), coeficientul de capitalizare (PER).

Caracteristici:

* DPA reprezinta retribuirea facuta de SC emitenta de actiuni detinatorului de actiuni. Deci, DPA reprezinta suma de bani platita sau varsata de SC fiecaruia dintre actionarii sai. El reprezinta pentru actionarii respectivi venitul investitiei lor de capital.

In general, dividendele se achita actionarilor direct la sfarsitul exercitiului financiar incheiat, dar exista si prelevari asupra beneficiilor trecute incorporate in rezerve.

In ipoteza in care dividendul se calculeaza inainte de plata impozitului, ceea ce rezulta din calcul este dividendul global, iar dividendul calculat dupa deducerea impozitului pe profit si a cheltuielilor pe care le poate face societatea comerciala este dividendul net..

* Randamentul actiunii este dat de randamentul produs de dividend si de plus-valoarea de capital. El este rezultatul raportului dintre dividend, la care se adauga diferenta dintre cursul actiunii la doua momente diferite si cursul actiunii din momentul de baza / zero.

D + ( C₁ - C₀ )

r = ----- ----- ------------

C₀

Randamentul se calculeaza in raport cu valoarea financiara a actiunii (cursul actiunii) si nu in raport cu valoarea contabila sau VN a actiunii.

* Rata de distribuire a dividendelor reprezinta procentul din beneficiul exercitiului financiar, care este repartizat actionarilor.

Dividendele nete

Rata de distribuire a dividendelor = -------- ----- ------ ----- ----- ---- x 100

Beneficiul net al exercitiului financiar

Daca rata de distribuire a dividendelor este apropiata de ,,0" acest fapt ne indica un lucru pozitiv si anume: unitatea economica respectiva este preocupata pentru alocarea beneficului net pentru asigurarea autofinantarii acesteia prin reinvestirea beneficiilor.

* BPA beneficiul pe actiune - Spre deosebire de dividende, nu este un flux financiar, ci un element esential al valorizarii unei actiuni. El semnifica imbogatirea teoretica a actionarilor pe parcursul unui an.

Beneficiul curent

BPA = ----- ----- -----------------

Nr. total de actiuni

* Cursul actiunilor in corelatie cu rentabilitatea ceruta de actionari si in corelatie cu coeficientul de capitalizare cu PER.

PER ne arata cati ani sunt necesari pentru a putea acoperi beneficiile obtinute, valoarea acesteia.

In absenta unei cresteri reale a firmei respective, atunci cand firma distribuie efectiv toate beneficiile sale, fara a interveni in directia cresterii productivitatii muncii in cadrul acesteia, beneficiile si dividendele sunt constante, iar actiunea apare ca o renta perpetua.

Cursul bursier mediu al actiunii

PER = -------- ----- ------ ---------

Profitul net pe o actiune

Modele de calcul al cursului unei actiuni

Pentru determinarea cursului unei actiuni au fost elaborate urmatoarele modele:

Modelul BATES

Acest model pune in relatie coeficientul de capitalizare PER actual al unei actiuni cu coeficientul de capitalizare in anul ,,n" al actiunii respective, deci coeficientul de capitalizare prezent tinand cont de rata de crestere a beneficiului pe o actiune, de rata de rentabilitate ceruta de actionari si rata de distribuire a dividendelor.

DPA = dividend per actiune

Unde k= rata de rentabilitate ceruta de actionari

Modelul HOLT

Acest model se aplica numai SC care au un PER ridicat ii este in crestere continua, determina durata de crestere exponentiala. De asemenea, da posibilitatea investitorului financiar sa poata compara propriile previziuni cu rezultatul obtinut prin aplicarea acestui model.

Model pe baza dividendelor

Se determina valoarea actuala a actiunilor (actualizata)-Va, ceea ce se face in functie de rentabilitatea ceruta de actionari k.

Va = valoare actualizata sau actuliala

Pornind de la acest mod ce calcul, a fost elaborat un model mai des utilizat, modelul GORDON-SHAPIRO, care a fost elaborat considerand ca DPA creste in fiecare an cu aceeasi rata sau cu o rata constanta , iar k se considera mai mare decat DPA.

Prin acest model s-a stabilit ca valoarea unei actiuni este egala cu raportul dintre dividendele viitoare si diferenta dintre rata de rentabilitate ceruta de actionari si rata de crestere a dividendelor.

DPA

V = ---------

k - g

Aceasta formula evidentiaza preocuparea investitorului financiar nu numai pentru obtinerea unui anumit randament al investitiei, dar si pentru cresterea fluxurilor financiare viitoare ale SC respective.

Exista si alte modele sau metode de calcul:

Evaluarea prin analiza grafica (analiza tehnica, analiza haristica)

Aceasta studiaza modificarile de pret ale actiunilor pe termen scurt, tinandu-se seama de influenta factorilor interni ai pietei financiare asupra directiei si variatiilor de curs ale titlului respectiv.

Pe baza rezultatelor analizei grafice pot fi identificate tendintele pe termen scurt in evaluarea actiunilor, dar ea presupune un studiu istoric al cursului actiunilor, cel putin pe o perioada de 6 luni, pentru a putea desprinde sau sesiza evolutia reala a cursului respectiv. Analiza actiunii trebuie sa indice cel mai mare curs al actiunii, cel mai mic curs, ultimul curs, volumul tranzactiilor care s-au perfectat in legatura cu actiunea respectiva.

Analiza grafica este un fel de prognoza a evolutiei sau miscarii preturilor actiunilor.