DECLANSAREA ACTUALEI CRIZE SI CRONOLOGIA SA

DECLANSAREA ACTUALEI CRIZE SI CRONOLOGIA SA

"Si in ziua in care se va declansa, ei vor face pe nevinovatii si nu vor avea nici suficienta indignare morala, nici reprosuri, la adresa comertului si industriei carora, dupa ei, le-a lipsit prudenta si prevederea."

Karl MARX, "Scrisori despre Anglia", 1852

Din anii 1990, ingineria financiara a inceput sa restructureze tot ce-i trecea "prin maini", si in primul rand creditul ipotecar. Principiul este relativ simplu: banca isi alcatuieste un vehicul special in care colecteaza contractele de credit, apoi emite acest vehicul o serie de obligatii ale caror transe este atasata fiecare, la un anumit dosar de credit; aceasta a permis sa se decupleze sumele imprumutate si sa genereze o explozie a creditelor.

Numeroase fonduri de plasament au ajuns sa se imprumute pentru a cumpara aceste obligatii atasate. Si cum acestea aveau o dobanda mai inalta decat a imprumutului, plasamentul era generator de substantiale profituri. Bancile au participat la acest "joc" creand "vehiculele de investitii de structura", (SIV "Structure investment vehicles"), ca propriile lor canale de investitii.

Promotorii imobiliari si institutiile de credit si-au dat seama, la inceputul anului 2007, ca numarul clientilor lor, care nu-si mai pot plati datoriile, este in crestere. Acesti clienti, care erau "fragili" si a caror mana a fost putin fortata pentru a cumpara o casa pe credit, se vad acum "sufocati". Ceea ce este extraordinar in aceasta criza este ca, de la inceput, bancherii americani au stiut ca aceasta poveste se poate termina rau. Ei au distribuit credite "subprime", adica ei le-au numit asa pentru ca stiau ca ar fi dificil de a fi rambursate.^[1]

Ø         Actuala criza financiara suscita, de unde a pornit, care ii sunt cauzele, incotro ne  indreptam, cum ne poate afecta?

Cu un an inainte de iesirea la suprafata a crizei financiar-bancare, Pierre LECONTE, acest expert recunoscut pe pietele financiare din Elvetia, Londra si New York isi soca cititorii si nu numai pe acestia, anuntand nici mai mult nici mai putin ca "marea criza monetara a secolului XXI a inceput deja"^[2], o criza in plin centrul sistemului de stabilitate a economiei mondiale - de necrezut; marea criza a secolului XXI sa se produca deja in primul deceniu si sa fie evaluata ca atare - de neimaginat; un "razboi al valutelor" intr-un moment de glorie a capitalismului liberal - de neconceput. Asadar, un prestigios cunoscator al valutei, al jocurilor bursiere formuleaza parerea, impartasita si de alti experti, ca edificiul sistemului economic mondial avea sa explodeze urmare unei fisurari a pivotului ei central - moneda.

Pierre LEONTE, fondator al "Forumului monetar de la Geneva pentru pace si dezvoltare", expert in teoria si practica monetara, se remarca prin radicalismul deosebit al concluziei sale, pe care numai viitorul, chiar pe termen scurt, o va confirma sau infirma: " politicile monetare sunt acelea care creeaza crize, ceea ce impune ca una dintre primele masuri de "salvare" care trebuie luate, daca vrem sa oprim Marea Criza monetara a secolului XXI este, pur si simplu, suprimarea Bancilor Centrale si oprirea politicilor lor monetare". Intr-o astfel de abordare, Marea Criza a secolului este vazuta prin prisma imensului soc determinat de revenirea dirijismului economic monetar.

"Totul a inceput in SUA in 1996. Proportia creditelor subprime in economia SUA a crescut de la 9% in 1996 pana la 21% in 2004, echivalentul unei cresteri a activitatii cu o rata medie de circa 13% pe an. Cresterii efervescente a cererii i s-a raspuns in cadrul pietei prin cresteri de preturi. Riscurile aferente creditelor cu o astfel de dinamica au fost "impachetate" si transmise altor participante prin intermediul titlurilor garantate cu ipoteci, titluri carora agentiile de rating tindeau sa le asocieze ratinguri favorabile de "investment grade". Formarea spiralei cerere - preturi a fost sustinuta si de decizia detinatorilor de imobile de a-si refinanta creditele la dobanzi mai mici sau chiar de a aplica pentru inca un credit folosit pentru consum. Concomitent pretul caselor a crescut cu circa 124% in intervalul 1997 - 2006. Din momentul in care "balonul" a inceput sa se dezumfle (2006) preturile caselor au scazut, refinantarea a devenit dificila, iar detinatorii caselor au fost nevoiti sa onoreze plati mai mari decat cele pe care le-au anticipat" ne explica dl. Florian Libocor.[3]

Cresterea procentului de rambursare a creditelor ipotecarea a transformat societatile banale in societati imobiliare si totodata a condus la cresterea ofertei de imobile pe piata, consecinta directa fiind scaderea preturilor pe piata imobiliara si a activelor bancare. Unele

companii au dat faliment (Lehman Brothers, Bear Stearns), iar altele au intrat intr-o profunda criza de lichiditate (AIG, CITIBANK, MORGAN STANLEY,MARRILL LYNCH).

Lehman Brothers, institutie bancara infiintata in 1840, a cerut protectie autoritatilor in septembrie 2008, sub legea falimentului, din cauza pierderilor masive generate de criza creditelor ipotecare. Dupa saptamani de speculatii, soarta bancii a fost pecetluita cand Bank of America si banca britanica Barclays si-au retras ofertele de preluare. Astfel la 15.09.2008 Lehman Brothers si-a declarat falimentul.

Actiunile AIG scad cu 54,6%, alimentand temerile privind viitorul financiar al companiei. Dupa ce a inregistrat pierderi in 3 trimestre consecutive, in total de 18,5 mld $, AIG incearca sa se salveze in ultima clipa si cere un impresionant credit din Rezerva Federala in valoare de 18,5 mld $. AIG urmeaza sa ramburseze creditul prin intermediul vanzarii activelor sau, emiterii de noi titluri de valoare. Compania va plati o dobanda cu 8,5% mai mare decat rata dobanzii pentru imprumuturi interbancare la Londra, cu scadenta la 3 luni.

"Criza financiara mondiala afecteaza Romania prin cinci canale: comercial, financiar, al increderii, al cursului de schimb si al efectelor de avutie si bilant. Desi efectele sunt clare sunt greu de anticipat si nu se stie cat de adanca este aceasta criza" a declarat Mugur Isarescu[4], la prezentarea raportului trimestrial al BNR asupra inflatiei. Banca centrala a anuntat ca nu va relaxa conditiile de politica monetara pana nu vor intra in functiune prevederile de constrangere financiara si restrictiile salariale.

Pentru acest an, BNR estimeaza o crestere economica de 2 - 2,3 % fata de nivelul de 2,5% stabilita de guvern in Legea bugetului pe 2009, a aratat viceguvernatorul BNR, Cristian Popa, care nu exclude insa varianta unei recesiuni economice, putin probabila.

Totodata a mai precizat ca potentialul de crestere a economiei romanesti este de 5-5,5% din

PIB. Reprezentantii guvernului ar fi recunoscut in discutiile cu Fondul Monetar International (FMI) ca au in scenariu o evolutie a produsului intern brut. Surse guvernamentale spun ca FMI anticipeaza o scadere a economiei romanesti pentru acest an cu pana la 1%, dupa ce si-au revizuit in jos ultima estimare a PIB care indica o crestere de peste 1% in 2009.

"Romania este vulnerabila in fata unei sistari a intrarilor de capital sau chiar a unei inversari de trend ceea ce ar duce la ajustari drastice ale economiei reale si la o deteriorare substantiala a balantei fiscale" se arata intr-un raport al agentiei de evaluare financiara Standard & Poors

"Economia reala a Romaniei se confrunta cu riscuri in crestere din cauza datoriei ridicate a sectorului privat, care se majoreaza, si a dependentei de finantarea tot mai incerta".

Tabel 2.1 - Previziunea analistilor

(*previziune; SURSA: S&P)

In ceea ce priveste piata bancara desi "exista un dialog permanent" intre comunitatea bancara si banca centrala, dupa cum spune Radu Gratian Ghetea, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor. Explicatiile ce le dau cele doua parti situatiei de pe piata creditului si solutiile pentru deblocarea finantarilor par desprinse din doua piese diferite.

Pe de o parte bancherii sustin ca regulamentul mai dur pentru creditarea populatiei este de vina pentru blocarea finantarilor imobiliare. Foarte putini clienti se mai califica pentru un astfel de credit, stoparea imprumuturilor ipotecare poate duce la o prabusire a activitatii de dezvoltare imobiliara.

Pe de alta parte, Nicolae Cinteza, directorul Directiei de Supraveghere, din BNR sustine ca "motivul real pentru care bancherii au strans la maxim barierele creditului, este lipsa finantarii pe termen lung". Posibilitatea ca grupurile straine din care fac parte cele mai multe banci din Romania sa aiba probleme de lichiditate pune sub semnul intrebarii prelungirea dar si stabilitatea liniilor de finantare acordate pana acum cu atata larghete.

Dependenta bancilor romanesti de surse de finantare externa apare cu atat mai evidenta prin prisma actionariatului lor multinational.

Din cele 42 de institutii financiare din tara, 36 au capital majoritar strain si aproape 88% din activele sistemului bancar romanesc sunt detinute de institutii cu capital majoritar strain.

"Sa nu pretindem ca lucrurile sa se schimbe daca tot timpul facem acelasi lucru."

Criza este cea mai binecuvantata situatie care poate aparea pentru tari si persoane, pentru ca ea atrage dupa sine progrese.

Creativitatea se naste din necesitate precum si ziua se naste din noapte. In perioada crizei se nasc inventiile, descoperirile si marile strategii, cine depaseste criza se depaseste pe el insusi, fara a ramane "depasit". Cine atribuie crizei esecul, isi ameninta propriul talent si respecta mai mult problemele decat solutiile. Adevarata criza este criza incompetentei.

"Problema persoanelor si tarilor este lenea si indiferenta de a gasi solutii si iesiri din astfel de situatii. Fara criza nu exista duel, fara duel viata este rutina, o agonie lenta. In perioada crizei infloreste ce-i mai bun in fiecare, pentru ca fara criza orice vant este o mangaiere."[5]

"Banii nu sunt rotile comertului; ei sunt uleiul care face miscarea rotilor lina si usoara. Numai atunci cand comertul este bine uns, vom intelege importanta unui sistem monetar sanatos."