SISTEMUL BANCAR ROMANESC DUPA 1990

SISTEMUL BANCAR ROMANESC DUPA 1990

Incepand din 1990, sistemul bancar a fost supus uni intens proces de restructurare, in vederea sustinerii tranzitiei la economia de piata. Restructurarea si dezvoltarea sistemului bancar romanesc este un proces amplu si complex desfasurat, in principal, pe doua laturi: cea institutionala si cea functionala. Astfel, restructurarea institutionala a sistemului bancar a cuprins, pe de-o parte, reorganizarea Bancii Nationale si transformarea acesteia intr-o adevarata banca centrala, iar pe de alta parte, dezvoltarea unei retele de banci comerciale. Acest lucru s-a realizat atat prin modernizarea si dezvoltarea bancilor existente, cat si prin infiintarea de banci noi cu capital de stat, privat sau mixt, dar si cu participare de capital strain.

Activitatea bancara in Romania este organizata si se desfasoara prin:

Banca Nationala a Romaniei (cu rol de banca centrala);

Societatile bancare

Prin noua legislatie bancara, Banca Nationala a Romaniei a fost degrevata de toate activitatile specifice bancilor comerciale, acestea fiind preluate de o banca nou infiintata - Banca Comerciala Romana. Functiile Bancii Nationale, in prezent, constau in controlul emisiunii monetare si al creditului, supravegherea activitatii bancare, politica valutara si administrarea rezervelor monetare internationale.

Conform legislatiei, celelalte banci sunt constituite ca societati comerciale a caror activitate are ca obiective principale atragerea de fonduri de la public si agentii economici, acordarea de credite si efectuarea unei game largi de servicii bancare.

Deoarece un sistem bancar eficient necesita descentralizare si competitie, Banca Nationala a cautat sa stimuleze formarea unui sistem de banci comerciale, de tip universal, care au primit dreptul sa efectueze toata gama de operatiuni bancare si sa opereze pe teritoriul tarii, in conditiile respectarii cadrului de supraveghere bancara, impus de banca centrala.

Specializarea traditionala pe criterii politice si economice si-a pierdut, in actualele conditii, baza legala. Bancile nu mai sunt constranse, in prezent, prin lege, sa deruleze doar anumite tipuri de operatiuni, din vasta gama de operatiuni bancare. Aceasta nu inseamna, insa, ca bancile nu pot opta pentru anumite operatiuni, specializandu-se in anumite domenii. Ceea ce trebuie avut vedere este faptul ca, in acest caz, alegerea este a bancii, care, pe baza statutului propriu de functionare, isi stabileste tipurile de operatiuni ce le va derula in functie de evolutia pietei financiar-bancare si de strategia adoptata.

Desi legislatia a deschis portile competitiei pentru sistemul financiar si a pus bazele unui sistem bancar orientat spre cerintele pietei, pozitia detinuta de bancile cu traditie continua sa fie dominanta.

Bancile "vechi", desi au fost nevoite sa-si restructureze si modernizeze activitatea, pentru a corespunde noilor cerinte, au avantajul existentei unor retele de subunitati, distribuite pe tot teritoriul tarii, bucurandu-se, in acelasi timp, de pozitiile cucerite pe importante segmente de piata.

Dezvoltarea operatiunilor, a serviciilor si instrumentelor specifice va permite, in timp, diversificarea activitatii bancare. Aceasta va conduce la accentuarea concurentei, vechea sectorizare fiind inlocuita de o reala specializare bancara, care va depinde de natura si marimea operatiunilor derulate, de categoria de clienti carora fiecare banca si se adreseaza si, nu in ultimul rand, de calitatea serviciilor oferite clientilor.

Ca urmare a cadrului juridic creat, intr-un timp scurt, alaturi de bancile existente au aparut banci noi. Indiferent de originea fondurilor, bancile desfasoara aceeasi gama de servicii, atat pentru agentii economici de stat, cat si pentru cei privati. Se poate observa ca bancile cu capital privat sprijina, cu prioritate, procesul privatizarii. Bancile de stat au inca tendinta sa-si concentreze atentia asupra domeniilor in care au detinut monopolul operatiunilor bancare.

Bancile noi au posibilitatea derularii, inca de la inceput, a unei activitati bancare moderne, informatizare si a atragerii celor mai profitabile companii nou infiintate, in calitate de clienti. Nu in ultimul rand, au avut sansa de a decide, pe baza cadrului legal creat, al conditiilor concrete existente in economie si al studiilor de marketing efectuate, genul de operatiuni bancare carora doresc sa le acorde o atentie deosebita, in cadrul activitatii de ansamblu a bancii.

In continuare voi prezenta evolutia numarului bancilor straine si a numarului total de banci din sistemul bancar romanesc (tabel 1.1), pe forme de proprietate in perioada 1998-2009.

In aceasta perioada in sistemul bancar a crescut considerabil numarul bancilor cu capital majoritar strain, iar cele cu capital majoritar romanesc au scazut considerabil ajungand la un numar de doua institutii. Bancile cu capital majoritar de stat aproape au disparut, astazi existand doar o singura banca cu capital romanesc.

Tabelul 1.1 - Componenta sistemului bancar pe forme de proprietate(numar de banci la sfarsitul perioadei)

(Sursa: BNR, Raport anual 2003, 2005, 2007, 2008, 2009)

Din tabel se observa ca exista o tendinta de reducere a numarului de banci care in 1998 ajunsese la 45,iar in 2009 sectorul bancar cuprindea 31 de banci.

Din punct de vedere al evolutiei cantitative a sistemului bancar, prima etapa s-a caracterizat printr-o extindere rapida, numarul bancilor comerciale crescand de aproape trei ori. Concomitent cu marirea retelei teritoriale si cu diversificarea operatiunilor societatilor bancare cu capital de stat, capitalul privat, capitalul cooperatist si cel mixt si-au facut tot mai mult simtita prezenta, in paralel cu continuarea procesului de integrare a sucursalelor bancilor straine in activitatea bancara autohtona. Desi reformele au inaintat repede, pana in anul 1997 pozitia detinuta de proprietatea de stat in ansamblul sectorului bancar a ramas dominanta, cu toate ca BNR a autorizat, aproape in exclusivitate, numai infiintarea de noi banci private, cu capital romanesc sau strain. In privinta structurii activelor, de exemplu, sistemul bancar se caracteriza printr-o concentrare pronuntata, la nivelul principalelor patru banci de stat - Banca Agricola, Banca Comerciala Romana (BCR), Banca Romana de Comert Exterior (Bancorex) si Banca Romana pentru Dezvoltare (BRD). Acest fenomen a inregistrat insa o tendinta de estompare datorita aparitiei noilor banci private.

Figura 1.1 - Evolutia numarului de banci straine, autohtone in totalul  sistemului bancar, 1998 - 2009

Pe acest fond de concentrare (manifestat prin reducerea numarului de banci), dar si de concurenta datorita numarului inca relativ mare de banci se observa o crestere a numarului de banci cu capital strain. Astfel numarul de banci cu capital strain a crescut constant dupa 1998, de la 16 in 1998, la 26 in anul 2009 (fig. 1.1).