SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE

SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE
     1 Continutul notiunii de cheltuiala publica
     2 Aprecierea economica si monetara a cheltuielilor publice
     3 Cheltuielile publice pe destinatii

1 Continutul notiunii de cheltuiala publica

Intr-o viziune traditionala a finantelor publice, cheltuiala publica are o situatie paradoxala: pe de o parte, i se confera o importanta hotaratoare pornind de la ideea ca ceea ce primeaza sunt cheltuielile si apoi se cauta resurse necesare pentru acoperirea lor. Pe de alta parte insa, in viziunea traditionala asupra finantelor publice nu se regasesc preocupari privind natura cheltuielii publice si influenta acesteia in viata social-economica.

In conceptia moderna aupra finantelor publice, cheltuiala publica este cercetata si apreciata in primul rand prin prisma naturii sale; ceea ce conteaza nu este atat marimea ei, cat mai ales efectele pe care le induce in viata social-economica.

Finantele moderne delimiteaza notiunea de cheltuiala publica de notiunea de cheltuiala privata. Potrivit unei aprecieri pur juridice, diferenta dintre cheltuiala publica si cea privata este determinata de calitatea autorului. Astfel, toate cheltuielile pe care le face statul in calitate de stat-autoritate sunt cheltuieli publice. Toate celelalte cheltuieli facute in baza unui contract reprezinta cheltuieli private ale statului.

Cheltuielile publice au o natura eterogena. Daca sunt judecate dupa efectul lor in viata social-economica atunci aceste cheltuieli ar putea fi ordonate in trei grupe:

• cheltuieli negative;
• cheltuieli pozitive;
• cheltuieli neutre.

Cheltuielile negative sunt un consum efectiv si definitiv de venit national si nu au un efect ulterior asupra viitorului PIB. Sunt reprezentate de cheltuielile cu intretinerea aparatului de stat, intretinerea si dotarea armatei, dobanzile platite la imprumuturile externe ale statului etc. Se mai numesc si cheltuieli reale.

Cheltuielile pozitive sunt cele realizate atat in domeniul economic cat si dintre cele realizate in domeniul social-cultural, si care au efecte mai indepartate sau mai apropiate asupra cresterii economice. Dintre cele din domeniul economic putem aminti: diverse investitii efectuate de stat, subventionarea anumitor activitati ale agentilor economici etc. In domeniul social-cultural cheltuielile pozitive sunt cele care, intr-un fel sau in altul, influenteaza cresterea economica viitoare , chiar daca efectele lor nu imbraca o forma materiala in viitorul imediat: cheltuielile pentru invatamant sau cele din domeniul sanatatii.

Cheltuielile neutre nu reprezinta un consum efectiv de PIB (Produs Intern Brut), dar nu au nici o influenta asupra cresterii ulterioare a acestuia. Aici regasim diferite cheltuieli sociale, dobanzile aferente datoriei publice interne etc.

2 Aprecierea economica si monetara a cheltuielilor publice

Cu toate ca cheltuielile publice pot fi considerate din punct de vedere economic ca fiind pozitive, negative sau neutre, se pune problema daca pot fi considerate total sau partial si ca productive sau rentabile.

Timp indelungat notiunile de productivitate si rentabilitate (eficienta) au fost asociate doar cheltuielilor din domeniul privat. In prezent datorita rolului extins al statului si cresterii apreciabile a cheltuielilor publice se pune tot mai insistent problema determinarii caracterului productiv sau neproductiv al diferitelor tipuri de cheltuieli si masurarea eficientei acestora.

Ca regula generala, orice cheltuiala, daca vizeaza satisfacerea unei nevoi sociale de natura materiala sau nemateriala, este productiva. Din punct de vedere contabil, productivitatea unei cheltuieli publice rezulta din compararea valorii sociale a utilitatilor oferite de Stat ca autoritate publica, cu valoarea bunurilor si serviciilor consumate de catre acesta. Diferentele in plus sau in minus influenteaza in fiecare tara PIB-ul, in sensul cresterii sau respectiv a scaderii sale.

Rentabilitatii cheltuielilor publice este mult mai dificil de apreciat pentru ca aceasta presupune ca ceea ce se obtine sa fie mai valoros decat ceea ce s-a consumat, ori in multe cazuri serviciile publice sunt mult mai costisitoare decat ceea ce se obtine. Mai mult, daca consumul de bunuri si servicii poate fi usor si exact cuantificat, nu acelasi lucru se poate spune si despre efectele activitatii statului, atat ca urmare a defazarii in timp a efectelor fata de eforturi (consumuri), cat si din cauza faptului ca unele servicii ale statului pot fi evaluate intr-un mod foarte diferit (controversat).

Orice cheltuiala, privata sau publica, exercita o oarecare influenta asupra circulatiei monetare. De regula, cheltuielile din domeniul privat (vizeaza profitul), desi au influente asupra circulatiei monetare, nu au consecinte inflationiste deoarece o asemenea cheltuiala creeaza utilitati.

Cheltuiala publica prin definitie sporeste cererea solvabila si reclama si punerea de moneda in circulatie ducand la cresterea masei monetare. O parte din cheltuielile publice au consecinte inflationiste imediate in sensul ca duc la cresterea cererii solvabile care va depasi oferta, iar echililibrul va fi restabilit prin cresterea preturilor. Astfel, spre exemplu, toate cheltuielile de functionare ale aparatului de stat pot avea consecinte inflationiste deoarece sporesc cererea solvabila fara sa fi determinat si cresterea ofertei.

Anumite cheltuieli publice nu au insa consecinte inflationiste si este vorba, spre exemplu de subventiile acordate pentru sinistrati etc.

3 Cheltuielile publice pe destinatii

Desigur exista mai multe tipuri de clasificari si de ordonare a cheltuielilor publice pe destinatii insa vom prezenta aici doar doua criterii care ni s-au parut mai importante: criteriul administrativ si criteriul economic.

Conform clasificarii administrative ordonarea cheltuielilor publice s-a facut pe structura institutiilor prin intermediul carora se efectueaza cheltuielile publice: ministere, unitati administrativ-teritoriale etc. Deoarece in structura acestor institutii cheltuielile pot avea destinatii diverse, lucru care nu reiese din aceasta clasificare, consideram ca aceasta ordonare ar trebui sa tina cont si de criteriul functional, adica cheltuielile sa fie grupate in raport cu functile statului. Astfel am avea urmatoarea grupare a cheltuielilor publice:

• cheltuieli pentru actiuni social-culturale;
• cheltuieli cu asigurarile sociale de stat;
• cheltuieli pentru interventii economice;
• cheltuieli pentru aparare;
• cheltuieli pentru ordine publica;
• chetuieli cu administratia de stat.

Clasificarea economica ordoneaza cheltuielile publice pe doua grupe:

cheltuieli efective si care, la randul lor, se impart in doua categorii: cheltuieli curente si cheltuieli de capital.

• cheltuieli curente (sau cheltuieli de functionare) sunt cele care asigura functionarea si intretinerea institutiilor publice, cheltuieli cu servicii publice etc
• cheltuieli de capital - sunt reprezentate de cheltuielile pentru investitii (investitii in infrastructura spre exemplu).

cheltuieli de transfer care pot avea fie destinatii economice (subventii pentru anumite ramuri sau intreprinderi), fie destinatii sociale (pensii, burse).

O ordonare aparte a cheltuielilor publice este aceea care se regaseste in clasificarea Organizatiei Natiunilor Unite, care a fost adoptata si de Romania in vederea asigurarii compatibilitatii si comparabilitatii cifrelor din raportarile internationale. Aceasta clasificare, pe care o redam mai jos, are in vedere cele doua criterii: economic si functional.