SISTEMUL FISCAL SI REFORMA FISCALA IN ROMANIA

1.Conceptul de sistem fiscal

Sistemul fiscal cuprinde totalitatea legislatiei care reglementeaza impozitele, taxele, contributiile, modalitatile de colectare, asezare si incasare a lor in vederea alimentarii sistematice a bugetului de stat, a bugetelor locale si a fondurilor extrabugetare.

Functionarea in conditii optime a sistemului fiscal presupune existenta si utilizarea unui mecanism fiscal, a unor instrumente si tehnici fiscale care sa conduca la aplicarea principiilor generale ale impozitarii.

Aplicarea sistemului fiscal presupune existenta si activitatea organelor specializate ale statului, adica a aparatului fiscal si exercitarea unui control fiscal sistematic, exigent si intrasigent.

Conform altor autori, sistemul fiscal este definit ca "totalitatea impozitelor instituite intr-un stat, care-i procura acestuia o parte covarsitoare din veniturile bugetare, fiecare impozit avand o contributie specifica si un anumit rol regulator in economie."

Sistemul fiscal este expresia vointei politice a unei comunitati umane organizata pe un teritoriu determinat, care dispune de independenta necesara pentru a putea legifera veniturile bugetare.

Orice sistem fiscal are urmatoarele caracteristici:

Exclusivitatea aplicarii lui care presupune faptul ca el se aplica intr-un teritoriu geografic determinat, fiind unicul colector al resurselor fiscale pentru un buget sau un anumit sistem bugetar;

Autonomia tehnica, ceea ce inseamna ca sistemul fiscal este autonom din punct de vedere tehnic, adica el cuprinde toate normele de asezare, incasare si lichidare pentru punerea sa in practica.

Daca sistemul fiscal care intruneste caracteristicile de mai sus, a fost elaborat de organele proprii ale teritoriului in care se aplica, atunci exista o autonomie fiscala completa, adica suveranitate fiscala.

Orice stat suveran din punct de vedere politic si fiscal poate exercita o putere fiscala absoluta sau suveranitate fiscala.

Suveranitatea fiscala mai presupune si faptul ca fiecare stat suveran are libertatea deplina in alegerea sistemului fiscal pe care sa-l utilizeze, a structurii impozitelor , a categoriilor de contribuabili, a masei impozabile , a cotelor de impunere si de majorare pentru neplata la termen, a termenelor de plata, a sistemului de facilitati ce se poate acorda,a pedepselor si a sanctiunilor pentru abaterile savarsite de la prevederile legii.

Calitatea sistemului fiscal este data de principiile impozitarii si anume:

• Principiul avantajului.

Ca teorie privind impozitarea isi are originea in schimbul voluntar sau teoria pretului din finantele publice si examineaza costurile si avantajele activitatilor sectorului public care pune fata in fata cetateanul individual si statul.Regula este ca, in general contributia fiecarui individ la impozite sa se bazeze pe avantajul primit, din consumarea bunurilor publice.Aceasta teorie mai este cunoscuta ca teoria echivalentei, dar ignora complet necesitatea redistribuirii veniturilor de catre stat.

• Principiul capacitatii de a plati a contribibuabilului.

In loc de a baza obligatiile fiscale ale unui individ, pe cat de mult beneficiaza acesta de pe urma cheltuielilor publice(cat primeste din acestea), fondeaza perceperea impozitelor pe cat de mult poate individul sa plateasca.

Sistemul fiscal trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a)Finantarea cheltuielilor publice.

Fiscalitatea contribuie la constituirea fondurilor publice, de resurse banesti care sunt distribuite prin bugetul public national pentru:invatamant,cultura,sanatate, ordine publica.La constituirea acestor fonduri, isi aduc contributia :regiile autonome, societatile comerciale,institutiile publice,popultia;iar nivelul contributiei este in mare masura determinat de marimea cheltuielilor publice.

b)Redistrubuirea veniturilor conform principiului echitatii.

Acesta presupune atenuarea inegalitatilor cu privire la venituri intre cetateni, repartizand cat mai echitabil cheltuiala cu impozitul.

c)Stabilizarea activitatii economice sau corectarea dezechilibrelor.

Pe langa obiectivul principal al activitatii fiscale, acela de a constituii resursele banesti necesare statului se pot desprinde si altele:de simulare, descurajare sau stabilizare a unor comportamente.

In diferite tari, sistemele fiscale au avut si au, in general, urmatoarele coordonate:

a) trecerea de la impozitele analitice la impozitele sintetice;

b) adoptarea de noi procedee de asezare si de incasare a impozitelor;

c) cresterea randamentelor impozitelor.

Un bun sistem fiscal este definit prin :

• Criteriu de echitate.

Acest criteriu stipuleaza faptul ca distributia poverii fiscale trebuie sa fie echitabila, astfel incat fiecare trebuie sa plateasca just pentru partea sa.Acest criteriu se pune sub un dublu plan: cel al justei repartitii a poverii fiscale conform caruia, cheltuiala cu impozitul trebuie repartizata in functie de capacitatile contributive ale contribuabililor independent de folosul si satisfactia pe care ei le trag dintr-un eventual consum al serviciilor colective de impozit; cel al procesului de translatare a poverii fiscale de la contribuabilii legali catre cei efectivi in care fiecare contribuabili trebuie sa plateasca drept impozit o suma corespunzatoare avantajelor de care beneficiaza de pe urma prestatiilor statului.

• Criteriu de eficacitate

Acest criteriu stipuleaza necesitatea ca un bun sistem fiscal sa nu provoace o sarcina fiscala excedentara.

Un alt criteriu care sta la baza orcarui sistem fiscal national este comparabilitatea sa pe plan international.Puternicele interdependente care exista intre economiile nationale numai permit elaborarea unor sisteme fiscale numai pe baza unor criterii interne; trebuie luate in considerare eventualele efecte devaforabile asupra capacitatii de export a economiei si asupra miscarilor de capitaluri.Apoi trebuie sa existe o coerenta a sistemului fiscal in ansamblul sau. Stiind ca toate impozitele prezinta inevitabil lacune, ele trebuie sa fie complementare pentru ca lacunele unora sa fie, pe cat posibil, compensate de avantajele altora.

Pe plan mai practic, un bun sistem fiscal ar trebui sa fie acceptabil pentru contribuabili.Chiar daca statul poate sa recurga la constrangere pentru a preleva sumele necesare pentru finantarea activitatilor sale, sistemul fiscal ar trebui sa fie bine tolerat si inteles de contribuabil.Daca acesta considera ca povara fiscala este foarte ridicata sau prost repartizata in raport cu prestatiile pe care le primesc, ei vor face eforturi sa o evite, sau cel putin sa o modifice, utilizand mijloacele politice pe care le ofera un sistem democratic.

Sistemul fiscal trebuie sa fie organizat pe baza anumitor principii, sa indeplineasca anumite functii si sa corespunda cerintelor impuse in fata sa in perioada respectiva si anume:

a)Functia de instrument de mobilizare a resurselor financiare.

Instrumentele fiscale trebuie sa corespunda politicii economice, sociale si financiare ale statului, sa aiba o reglementare juridica si termene de plata care sa urmeze perioadelor de realizare a veniturilor impozabile.

b)Functia de mijloc de stimulare a activitatii economice a liberei initiative.

Sistemul fiscal trebuie astfel conceput incat sa influenteze pozitiv agentii

economici si cetatenii, sa imbine interesele generale cu cele locale, interesele politice cu

cele particulare si personale.Functia stimulativa a sistemului fiscal se realizeaza si prin reducerile si scutirile de impozite si taxe la export.De asemenea, in unele cazuri se acorda reduceri si chiar scutiri de la plata unor taxe vamale.

c)Functia de mecanism de protectie sociala.

Sistemul fiscal indeplineste si functia de protectie sociala a anumitor categorii de cetatenii prin facilitatii la impunere si stimularea agentilor economici sa angajeze forte de munca.In Romania aceasta functie a sistemului fiscal este mai redusa decat in alte tari.Totusi, prin reglementarile fiscale se acorda, in anumite conditii, unele reduceri si scutiri de impozit pe salarii, precum si inlesniri fiscale pentru agentii economici care angajeaza anumite categorii de persoane.

d) Functia de mijloc de control a activitatii economice, sociale si financiare.

In conditile actuale statul nu mai poate interveni in economie prin masuri administrative, ci numai prin folosirea unor instrumente economice, financiare si fiscale.Astfel, statul foloseste instrumente financiare si fiscale prin care exercita controlul financiar si fiscal prin care trebuie sa asigure disciplina economica si financiara, combaterea evaziunii fiscale, combaterea contrabandei.

Pentru evaluarea calitatii unui sistem fiscal trebuie luate in considerare ca sistemul sa fie stabil, admitand un numar minim de schimbari in structura si nivelul impozitelor, sa fie transparent pentru a facilita dezbaterea politica si adoptarea deciziilor de politica fiscala, sa fie sensibil la relatiile dintre diferite structuri ale administratiei publice.

Reforma fiscala in Romania.

Tranzitia de la economia centralizata, la una bazata pe actiunea mecanismelor pietei impune, concomitent cu redefinirea dreptului de proprietate si crearea-recrearea pietei factorilor de productie, demararea unui ansamblu de reforme economice in cadrul carora, reforma fiscala ocupa un loc important.

Sistemul fiscal, corespunzator economiei centralizate, s-a dovedit incompatibil cu functionarea economiei intr-o piata concurentiala. In economia planificata caracteristica de baza a sistemului fiscal era posibilitatea instituirii si utilizarii oricarei prelevari cu caracter fiscal, fara a solicita aprobarea. Acest lucru era posibil, deoarece se cunosteau anticipat caracteristicile economice ale tuturor contribuabililor, care puteau fi controlate prin plan.

Intr-o prima etapa, reforma fiscala din Romania, a vizat transformarea structurala a sistemului fiscal, si anume promovarea unor tehnici de impunere mai simple si armonizate cu mecanismele pietei. O prima sarcina a fost, evitarea multiplicarii unor impozite.

Finantarea unei parti din costurile tranzitiei prin buget, trebuie sa implice toti contribuabilii, in conditiile reducerii costurilor gestionarii impozitelor la nivelul acestora.

Obiectivele urmatoare ale reformei fiscale, au avut in vedere urmatoarele:

• renuntarea la prelevarile directe catre buget si inlocuirea lor cu varsaminte de tip fiscal (impozite si taxe);
• infaptuirea descentralizarii financiare, cu deplasarea centrului de greutate inspre colectivitatile publice teritorial locale, care cunosc mai bine posibilitatile financiare ale zonei, dar si propria nevoie de resurse financiare;
• s-a realizat in acest fel, o degrevare a bugetului public de anumite fluxuri banesti, inutile si costisitoarte;
• autonomizarea si cresterea rolului, in finantarea activitatilor de protectie sociala;
• introducerea de mecanisme si tehnici fiscale pentru calculul, urmarirea si controlul impozitelor si taxelor.

Dupa evenimentele din decembrie 1989, reforma fiscala ca parte integranta a reformei economice era o prioritate a statului roman.

Datorita mentalitatii si a unor distorsiuni induse de trecutul centralizat al vietii economice, crearea unui sistem fiscal care sa se adapteze cerintelor bugetare ale tari noastre a fost greu de realizat.Nici pana in prezent nu s-a reusit crearea unui sistem fiscal care sa poata fi aplicat unitar de catre toti agentii economici si acoperirea deficitului bugetar din fiecare an, aceasta fiind determinata atat de deciziile politice, cat si de cele economice luate de guvernanti in perioada de dupa 1989.

In anul 1990 reforma fiscala s-a caracterizat prin abrogarea unor reglementari juridice vechi din perioada comunista, reorganizarea si descentralizarea actelor decizionale ale agentilor economici cu capital de stat, dar si aparitia intreprinzatorilor particulari.

Primele reglementari fiscale au aparut in anul 1991 si anume cele privind impozitul pe salarii, impozitul pe profit, elaborarea legii finantelor publice.Ulterior au fost introduse accizele,taxa pe valoare adaugata, taxele vamale, taxele locale, au fost reglementate fondurile speciale.In aceasta perioada impozitele si taxele care formeaza actualul sistem fiscal au fost modificate de mai multe ori(numai taxa pe valoare adaugata a fost modificata de 285 ori).

Reforma fiscala care se realizeaza in Romania dupa decembrie 1989, are in vedere in general, conditiile politice, economice si sociale specifice tranzitiei de piata.

Sistemul fiscal este astfel conceput, incat sa corespunda conditiilor economice si sociale ale etapei actuale.

Sistemul fiscal nu poate si nu trebuie copiat - importat din alte tari avansate, deoarece in tara noastra conditiile economice si sociale sunt esential diferite.In tarile avansate exista o economie si o piata echilibrata care s-a realizat dupa o lunga perioada de dezvoltare si dupa numeroase evenimente pozitive si negative.Ca exemplu Uniunea Europeana in cadrul careia se militeaza intens pentru unificarea sistemelor fiscale nationale.Cu toate insistentele s-a reusit doar o armonizare fiscala, piedica in calea sistemelor fiscale reprezentand-o conditiile diferite din tarile membre.

Reforma fiscala din tara noastra urmareste elaborarea unui sistem fiscal modern, coerent, echitabil si eficient, care sa asigure incasarea veniturilor necesare finantarii activitatii economice si sociale; veniturile bugetare se realizeaza pe calea fiscala si prin metode administrative.

Prin reforma fiscala se urmareste imbunatatirea reglementarii si structurii impozitelor care sa conduca la cresterea ponderii impozitelor directe, in principal prin marirea rolului impozitelor pe venit.Impozitele sunt percepute direct de la persoanele fizice si cele juridice, care trebuie sa suporte sarcina fiscala in raport cu venitul pe care il realizeaza si cu averea pe care o poseda.Este necesar sa scada cotele si ponderea impozitelor indirecte, deoarece aceste impozite nu se stabilesc direct si nominativ asupra contribuabililor, ci se percep asupra vanzarii bunurilor, executarii lucrarilor si prestarii serviciilor, prin cuprinderea lor in preturi si tarife, scumpindu-le.

Impozitul pe salarii reglementat prin Legea 32/1991 care avea in vedere ca impozitul sa realizeze o impunere flexibila si care, concomitent sa aiba in vedere puterea contributiva a fiecarui salariat.Noua reglementare a introdus impunerea lunara a salariilor individuale, prin aplicarea unor cote progresive pe transe de venituri.In acest fel impozitul pe salarii a devenit unul dintre cele mai importante impozite pe venit.

Structura impozitelor s-a imbunatatit prin reglementarea impozitului pe profit.Acest impozit a devenit necesar deoarece agentii economici erau supusi unui regim fiscal diferentiat, discriminatoriu.Astfel, unitatile de stat datorau impozit pe beneficiu, stabilit in cote progresive, pe transe de rentabilitate, unitatile cooperatiste, mestesugaresti datorau un impozit pe venit stabilit in cote progresive, dar mai accentuate, iar unitatile cooperatiste de consum plateau un impozit in cote proportionale de 25%, intreprinderile mici si asociatiile cu scop lucrativ particulare suportau un impozit pe beneficiu in cote progresive, iar societatile comerciale cu participare straina plateau un impozit pe beneficiu in cota fixa.Pentru a inlatura aceasta situatie a fost necesara crearea unui cadru juridic unitar, astfel incat agentii economici sa participe la formarea veniturilor statului in functie de marimea profitului obtinut de fiecare in parte.Reglementarea in forma noua a impozitului pe profit urmareste in acelasi timp sa stimuleze dezvoltarea activitatilor economice.

A fost imbunatatita reglementarea juridica a unor impozite indirecte, iar de la 1 iulie 1993, impozitul pe circulatia marfurilor a fost inlocuit cu taxa pe valoare adaugata.De asemenea,s-au facut modificari importante in domeniul taxelor vamale,taxelor de timbru, taxelor consulare, taxei pentru folosirea terenului proprietate de stat, contributiilor pentru asigurarile de stat, etc.

Reforma fiscala a asezat impozitele pe baza unor principii noi, intre care cel mai important este echitatea fiscala.

In vederea stimularii agentilor economici romani si straini, acestia au fost scutiti de plata impozitului pe profit de la sase luni pana la cinci ani, in functie de ramura economica in care lucrau, de conditiile de lucru si de viteza de rotatie a capitalului. De asemenea s-au acordat reduceri de 50% din impozitul pentru profitul reinvestit, pentru protejarea mediului inconjurator.

La impozitul pe salarii s-a acordat un minim de venit neimpozabil al carui cuantum a evoluat in timp in functie de rata inflatiei si s-au modificat de mai multe ori transele de venit impozabil.

Pentru intarirea disciplinei financiare s-au reglementat sanctiunile pentru contribuabili rau platnici, care intarzie plata impozitelor si taxelor, prevazadu-se dobanzi si majorari de intarziere, executarea silita, iar in cazul infractiunilor fiscale se aplica sanctiuni penale.In acelasi timp, daca impozitele si taxele anuale se platesc integral pana la 15 martie, contribuabili respectivi beneficiaza de o reducere de 10% a impozitelor.

De asemenea, au fost emise acte normative pentru depistarea si sanctionarea evaziunii fiscale legale si frauduloase, pentru combaterea si prevenirea formelor de evazine fiscala.

In perioada de tranzitie au fost reglementate si alte impozite cum ar fi impozitul pe dividente(HG 781/1991) si impozitul pe sumele obtinute din vanzarea societatilor comerciale(HG 782/1991). In 1996 a fost adoptata Legea finantelor publice ale Romaniei (legea nr.10),act normativ financiar , adoptat de Parlamentul Romaniei , care stabileste normele privind formarea , administrarea, intrebuintarea si controlul resurselor financiare ale statului, ale unitatilor administrativ- teritoriale si ale institutiilor publice.Legea cuprinde: dispozitii generale, elaborarea, aprobarea, executia si incheierea executiei

bugetelor locale; finantele institutiilor publice; dispozitii comune si finale.Aceasta lege a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, anul VIII, nr.152 din 17 iulie 1996.Noua lege a finantelor publice nr.500 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr.597 din 13 august 200

Tot in aceasta perioada a fost abrogat impozitul ce se incasa de la persoanele fara copii (de la varsta de 25 ani pana la pensionare)care in fapt prezenta o imixtiune in viata intima a persoanei si care fusese importat de la rusi.In anul 2000 a fost legiferat impozitul pe dobanzi si impozitul pe pensii.

Se poate aprecia ca sistemul fiscal actual al Romaniei a fost reglementat prin adoptarea de catre Parlamentul Romaniei a Codului fiscal in decembrie 2003, care cuprinde:dispozitii generale;impozitul pe profit;impozitul pe venit;impozitiul pe veniturile microintreprinderilor;impozitul pe veniturile obtinute in Romania de nerezidenti si impozitul pe reprezentatiile firmelor straine infiintate in Romania;taxa pe valoare adaugata; accize; masuri speciale privind supravegherea productiei, importurilor si circulatiei unor produse accizabile; impozite si taxe locale; dispozitii finale.

De asemenea, in decembrie 2003, Parlamentul Romaniei a adoptat Codul de procedura fiscala care cuprinde: domeniul de aplicare a Codului de procedura fiscala; principii generale de conduita in administrarea taxelor si impozitelor; aplicarea prevederilor legislatiei fiscale; raportul juridic fiscal; domiciliul fiscal; dispozitii procedurale generale; acte emise de organele fiscale; sanctiuni; acte ale organelor de specialitate ale administratiei publice centrale.

Sistemul actual al Romaniei a fost perfectionat si prin Ordonanta de Urgenta nr.138 a Guvernului Romaniei, pentru modificare si completarea Codului fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, nr.1281 din 30 decembrie 2004.Prin aceasta ordonanta, cota impozitului pe profit, a impozitului pe salariu si a altor impozite au fost reduse la 16%, cota unica proportionala.Aceasta cota stimuleaza contribuabilii, va scoate la suprafata economia subterana, va reduce evaziuna si frauda fiscala si simplifica, reduce considerabil activitatea organelor fiscale. Prin aceeasi ordonanta, impozitul pe microintreprinderi se calculeaza asupra cifrei de afaceri,cota fiind de 3% si cota de impunere a dividentelor a crescut de la 5% la 10%.

Reforma fiscala in Romania trebuie sa se caracterizeze macar, in continuare, prin coerenta si compatibilitate cu politica fiscala aplicata la nivel european, pentru a asigura un grad ridicat de stabilitate legislatiei fiscale si de certitudine obligatiilor fiscale care revin contribuabililor.

Stabilitatea legislativa ar asigura reducerea costurilor administarii impozitelor,

atat la nivelul agentilor economici, cat si la nivelul structurilor aparatului fiscal.

In concluzie indicatorul "rata fiscalitatii"in Romania a avut un trend descrescator in ultimii ani.Trebuie mentinut faptul ca aprecierea performantelor sistemului fiscal numai dupa acest indicator este insuficienta.

Daca interventia statului in economie s-a lasat asteptata sau a creat disfunctii in mediul de afaceri in anii trecutii,actuala conjuctura indica faptul ca in economia romanesca "curatenia" incepe sa se faca din interior, iar cresterea economica are o autonomie din ce in ce mai mare fata de decizia guvernamentala. Relaxarea fiscala este un semnal pozitiv cu privire la diminuarea interventiei statului in mediul de afaceri.

Competitia corecta si restrucurarea devin treptat notiuni comune, mai ales in limbajul managerilor care nu vor sa dispara de pe piata, iar decizia guvernamentala devine nesemnificativa in factorul concurential.Relaxarea fiscalitatii vine sa stimuleze o economie care trebuie sa treaca din zona "neagra" sau "gri, in care partenerii de afacerii incorecti vor fi scosi de pe piata.

Sistemul fiscal in ansamblu trebuie mereu imbunatatit, perfectionat, pus in deplin acord cu obiectivele economice, sociale si financiare ale etapei.Perfectionarea sistemului fiscal trebuie astfel efectuat incat sa reflecte si ceea ce este nou in plan international.Guvernul si Parlamentul trebuie sa cunoasca sistemele fiscale ale statelor dezvoltate, sa se inspire din aceste sisteme fiscale ,dar sa si preia numai ceea ce se potriveste pentru stadiul de dezvoltare a tarii noastre.

Sistemul fiscal al tarii noastre trebuie armonizat incat sa se integreze usor in Uniunea Europeana.In acest scop, organele de stat de specialitate trebuie sa studieze sistemle fiscale ale tarilor membre si sa orienteze sistemul fiscal in mod corespunzator.

Odata cu inceperea negocierilor de aderare la Uniunea Europeana se constata un adevarat proces legislativ de "igenizare legislativa " in general si de "reconstructie a sistemului fiscal"in special cu relaxarea fiscala.Aceasta "reconstrutie fiscala",cu atat mai mult cu cat este "ancorata"la cerintele Uniunii Europene urmeaza a genera un sistem fiscal flexibil,performant, flexibil si transparent in relatia cu contribuabilul.

Dincolo de necesitatea obiectiva si in conditiile utilizarii in numeroase situatii a acestui instrument de politica economica, acordarea de facilitati fiscale a generat numeroase si grave consecinte negative in plan economic, astfel incat, indiferent de progresele consemnate in planul armonizarii legislative spre standardele internationale si cerintele Uniunii Europene, Comisia Europeana a formulat in luna noiembrie 2003 o concluzie foarte diplomatica asupra statului Romaniei privind functionalitatea economiei de piata.Pentru prima data, prin raportul prezentat in toamna anului 2004,Comisia Europeana atesta statutul Romaniei ca economie de piata functionala, dar cu o capacitate concurentiala redusa in raport cu economiile Statelor membre.

Drumul pana la normalitate ramane inca lung si anevoios, criteriile economiei competitive de tip european fiind greu de atins.Punctul terminus este o economie sanatoasa, care sa asigure protectie sociala si disciplina financiara.