Scurta analiza a fenomenului inflationist

Scurta analiza a fenomenului inflationist

Inflatia este un fenomen economic negativ care afecteaza economia tuturor tarilor lumii. A incerca conturarea unei definitii a inflatiei devine o misiune pe cat de usoara la prima vedere ,pe atat de delicata.

Conform ghidului propus de The Economist Books inflatia este o crestere sistematica in timp a preturilor la bunuri si servicii.

Exista in acest sens doua teorii :

cauza principala a inflatiei este cresterea costurilor corespunzatoare factorilor de productie, preturile materiilor prime importate ,chiriile si mai presus de toate ,costurile salariale.In acest sens managerii si patronii sustin ca orice marire a salariilor peste rata inflatiei este prin ea insasi inflationista;

dupa a doua teorie , cauza principala a inflatiei este reprezentata de consumator ,care tinde sa consume mai mult decat se produce ,determinand astfel cresterea preturilor.Acest lucru este posibil numai daca volumul de bani din economia respectiva depaseste cresterea productiei plu rata inflatiei.

Prima teorie concentreaza eforturile antiinflationiste pe reducerea cererilor salariale iar cea de a doua pe reducerea masei monetare.

Inflatia constituie un fenomen dynamic, care apare in miscare , in modalitati prin care echilibrul este perturbat pentru a fi regasit din nou.Expresii ca "presiuni inflationiste ", "tensiuni inflationiste" , "ecart inflationist ",sugereaza faptul ca inflatia apartine domeniului dinamicii economice,adica in domeniul in care actioneaza fortele care intretin sau deregleaza o miscare prealabila.

Inflatia este un fenomen care consta in esenta in aparitia si circulatia unei cantitati excedentare de moneda.

Inflatia reprezinta un dezechilibru structural intre masa monetara si economia reala ce se manifesta printr-o crestere persistenta a preturilor si depreciere monetara.

Teorii cosacrate ale inflatiei

Keynesistii identifica doua tipuri principale de inflatie :

inflatie prin cerere

inflatie prin costuri

Inflatia prin cerere apare atunci cand totalul cheltuielior , intr-o economie depaseste valoarea productiei agregate.

Inflatia prin costuri este asociata cresterii costurilor de productie care sunt transferate asupra consumatorilor sub forma preturilor mari.

Secolul XIX si primele decenii ale secolului XX au statuat notiune de inflatie monetara, inflatie care este determinata de un surplus de moneda ce se gaseste in circulatie si care imbraca doua forme :

inflatie monetara

inflatie prin credit

Acest tip de inflatie este definit prin celebra ecuatie a schimbului a lui Fischer :

M - masa monetara

V -viteza de circulatie

P -nivelul general al preturilor

T -volumul tranzactiilor

Conform acestei definitii daca masa monetara creste fara nici o disciplina ,celelalte elemente ale schimbului monetar vor suferi consecintele.

Monetaristii argumenteaza ca inflatia este cauzata de o crestere excesiva a masei monetare .

Exista o corelatie intre nivelul ocuparii fortei de munca si rata inflatiei.In 1958 profesorul A.W. Philips a arghumentat ca exista o relatie inversa intre rata anuala a inflatiei determinata de cresterea salariilor si nivelu somajului. Curba Philips arata ca un nivel scazut al somajului este asociat cu rate inalte ale inflatiei , in timp ce o crestere a somajului contribuie la reducera ratei inflatiei.

In c0ncluzie se poate afirma ca fenomenul de crestere a masei monetare duce in final la cresterea preturilor deoarece volumul tranzactiilor si viteza de circulatie a monedei nu se modifica fiind legate de gusturi preferinte si obiceiuri .

Analiza lui K.Wicksel , creatorul scolii suedeze de economie ajunge la concluzia ca inflatia este o crestere generala si nelimitata a preturilor . Se poate realiza astfel si o explicatie nemonetara a fenomenului inflationist , cunoscuta sub denumirea de '' teoria cererii excedentare '' , care spune ca principal motor al prabusirii inflationiste este discrepanta intre cererera globala si oferta globala .

Tintirea inflatiei este un obiectiv al autoritatii monetare si implica cel putin cinci componente :

* statuarea asigurarii stabilitatii preturilor ca obiectiv prioritar al politicii monetare ;

* cuantificarea obiectivului politicii monetare , drept o rata a inflatiei ce trebuie atinsa de-a lungul unui interval de timp ( de obicei annual)

* independenta bancii centrale in privinta instrumentelor utilizate in atingerea ratei tinte a inflatiei

* desfasurarea proceselor de configurare si aplicare a politicii monetare ,

* existenta raspunderii bancii centrale in atingerea tintelor

Tintirea inflatiei se poate realiza

a)in raport cu modificarile operabile in motivatiile autoritatii monetare

b)in raport cu tintirea unor obiective alternative

c)in coqmparartie cu utilizarea de tinte intermediare formale

a) In raport cu modificarile operabile in motivatiile autoritatii monetare - se poate aprecia ca exista abateri de la politica monetara propusa ca obiectiv de catre banca de emisiune , datorita unor variate motive :

* datorita autoritatii monetare (sau presiuni din partea guvernului) de sporire a nivelului ocuparii fortei de munca ;

* erodarea valorii reale a datoriei publice prin generarea de situatii inflationiste

* impozitarea distorsionata a muncii

* presiuni politice exercitate de gruparile subocupate ale electoratului

Are loc astfel o deviere de la politica optima exante

b) In raport cu tintirea unor obiective alternative - cuantificarea politicii monetare se poate realiza prin formularea unor tinte alternative si anume : venitul nominal si nivelul preturilor

c) In comparartie cu utilizarea de tinte intermediare formale - exista o panoplie de tinte intermadiare folosite in controlul fenomenului inflationist si anume :

* tintirea agregatelor monetare

* tintirea ratelor dobanzii si utilizarea intermediara a cursului de schimb fix