SISTEMUL VENITURILOR PUBLICE. VENITURILE BUGETARE

SISTEMUL VENITURILOR PUBLICE. VENITURILE BUGETARE

Veniturile bugetare in cadrul veniturilor publice

Veniturile generale ale statului sunt formate din totalitatea resurselor banesti - instituite prin lege - care contribuie la constituirea fondurilor banesti ale acestuia, alcatuind un tot unitar, denumit sistemul veniturilor bugetare.

In literatura noastra juridica - definindu-se sistemul veniturilor bugetare - s-a aratat ca aceasta reprezinta totalitatea veniturilor statului formate din resursele banesti instituite prin lege, care contribuie la constituirea fondurilor banesti ale statului.

Veniturile bugetare realizate de la persoanele juridice (agenti economici si institutii publice) si persoanele fizice se grupeaza in doua mari categorii: venituri fiscale si venituri nefiscale.

Veniturile fiscale provin din impozite directe (impozitul pe profit, impozitul pe salarii, taxe pentru folosirea terenurilor ce formeaza proprietatea publica, impozitul pe veniturile liber-profesionistilor, meseriasilor si altor persoane fizice, impozitul pe venitul agricol, impozitele si taxele pentru cladiri, terenuri si mijloace de transport, precum si alte venituri din impozite directe) si din impozite indirecte (impozitul asupra productiei si circulatiei marfurilor, taxe vamale, taxe de timbru, impozitul pe spectacole, penalitati si majorari pentru venituri nevarsate la termen, precum si alte incasari din impozite indirecte).

Veniturile nefiscale se prezinta sub o diversitate de forme: varsaminte din veniturile institutiilor publice sau din profitul net al regiilor autonome, dividende pentru participarea statului la capitalul social al societatilor comerciale, taxe de brevete, de inventii si de inregistrarea marcilor, taxe de metrologie, taxe pentru folosirea drumurilor, taxe si alte venituri in legatura cu protectia mediului inconjurator, precum si alte venituri diverse.

2. Trasaturile caracteristice ale veniturilor bugetare

Privite din punct de vedere economico-financiar, veniturile bugetare reprezinta formele valorice concrete prin intermediul carora o parte din venitul national este concentrata la dispozitia statului.

Sub aspect juridic, veniturile bugetare reprezinta obligatii banesti stabilite in mod unilateral, prin acte normative, in sarcina tuturor persoanelor juridice si fizice care realizeaza venituri impozabile sau care detin bunuri taxabile; in acelasi timp, veniturile bugetare reprezinta creante de incasat de catre stat sau unitatile administrativ-teritoriale.

Veniturile bugetare se caracterizeaza prin anumite trasaturi specifice, determinate de modul de stabilire, de provenienta, de termenele de plata, etc. Totodata, insa, din modul cum sunt reglementate veniturile bugetare rezulta existenta unor elemente comune si definitorii care se regasesc in cazul oricarui venit bugetar, elemente fara de care ar fi imposibila determinarea, urmarirea si realizarea lor.

3. Elementele comune si definitorii ale veniturilor bugetare

a. Denumirea venitului bugetar - fiecarui venit bugetar ii este atribuita - pe de o parte - o denumire generica in raport cu natura sa economico-financiara si juridica, denumire prin care se face deosebirea intre diferitele categorii de venituri bugetare; astfel, veniturile bugetare se numesc: impozite, taxe, contributii, prelevari, varsaminte, etc. Pe de alta parte, fiecarui venit bugetar dintr-o anumita categorie ii este atribuita o denumire specifica (proprie), prin care este individualizat fiecare fel de venit in raport cu alte venituri din aceeasi categorie (de exemplu: impozit pe profit,   taxa de timbru, contributie pentru asigurari sociale de stat etc.).

b. Subiectul impunerii sau debitorul - este acea persoana fizica si/sau juridica care datoreaza, potrivit legii, un impozit, o taxa ori este obligata la efectuarea unei anumite prelevari la bugetul public national (sau, mai concret, in contul bugetului de stat, a bugetul asigurarilor sociale de stat, etc.).

Companiile/societatile nationale si societatile comerciale, toti agentii economici datoreaza statului impozite si taxe in functie de obiectul activitatii lor, precum si de veniturile pe care le realizeaza, indiferent daca sunt persoane juridice romane sau straine.

Persoanele fizice cu capacitate deplina de exercitiu datoreaza taxe si impozite pentru unele servicii solicitate organelor de stat, pentru unele venituri obtinute, pentru bunurile pe care le detin sau pe care le dobandesc, etc., de asemenea, indiferent daca sunt cetateni romani, cetateni straini, persoane cu dubla sau multipla cetatenie sau apatrizi.

Toate persoanele (fizice si/sau juridice) care datoreaza la buget taxe sau impozite sunt denumite generic contribuabili.

c. Obiectul sau materia impozabila - reprezinta veniturile sau bunurile impozabile sau taxabile.

Venitul impozabil se poate constitui sub diferite forme: beneficiul sau profitul agentilor economici sau veniturile persoanelor fizice, etc.

Bunurile impozabile sau taxabile pot fi: terenuri, cladiri, mijloace de transport etc.

De asemenea, pot constitui obiect al impunerii actele sau serviciile realizate de organele statului ori alte persoane abilitate, pentru care se datoreaza taxe de timbru: eliberarea, respectiv obtinerea unor autorizatii, certificate sau atestate, solutionarea litigiilor de catre instantele judecatoresti, dezbateri succesorale, autentificari de acte, legalizari de copii de pe acte originale etc.

d. Unitatea de evaluare - reprezinta elementul care exprima cuantumul unitar al venitului bugetar in raport cu baza sa de calcul. Acest cuantum unitar se poate stabili sub diferite forme, fie intr-o cota fixa, fie intr-o cota procentuala fie - in fine - prin aplicarea ambelor cote.

Cota fixa este modalitatea de exprimare a cuantumului venitului care se foloseste atunci cand baza de calcul o formeaza anumite obiecte, fapte sau acte juridice: suprafata de teren, capacitatea cilindrica a autovehiculelor, obtinerea unei autorizatii, eliberarea unui act, etc.

Cota procentuala este modalitatea de exprimare a cuantumului venitului care se foloseste in cazurile cand obiectul impozitului il constituie valoarea bunului detinut sau venitului realizat de debitor.

Cota procentuala poate fi progresiva, proportionala sau regresiva, dupa cum ea ramane aceeasi sau sufera modificari determinate de schimbarile intervenite in baza de calcul.

Cota procentuala proportionala se caracterizeaza prin aceea ca ramane tot timpul neschimbata, indiferent de modificarile intervenite in baza de calcul.

Cota procentuala progresiva se caracterizeaza prin aceea ca ea creste odata cu cresterea bazei de calcul, care de cele mai multe ori este un anumit venit realizat de contribuabili.

Cota procentuala regresiva se caracterizeaza prin aceea ca pe masura ce baza de calcul sporeste, ea scade.

e. Unitatea de impunere - reprezinta unitatea in care se exprima obiectul sau materia impozabila, adica: leul in cazul veniturilor, metrul patrat in cazul suprafetelor construite sau hectarul in cazul terenurilor etc.

f. Asieta - reprezinta modalitatea de asezare a venitului bugetar dupa obiectul sau materia impozabila. Ea presupune identificarea subiectului si materiei impozabile, evaluarea acesteia si stabilirea cuantumului de plata.

In practica financiar-bugetara se folosesc mai multe metode de asezare a venitului bugetar: metoda directa, bazata pe administrarea de probe (declaratia contribuabilului sau a unor terte persoane, coroborate cu acte doveditoare aflate in posesia agentului fiscal); metoda indirecta, care presupune identificarea si evaluarea venitului bugetar in mod exclusiv prin raportare la aspectul exterior al obiectului impozabil; metoda asezarii pe baze forfetare a venitului bugetar, potrivit careia agentul de impunere stabileste, impreuna si de comun acord cu platitorul, marimea aproximativa a materiei impozabile; metoda administrativa, dupa care evaluarea se face de catre agentul fiscal pe baza datelor pe care le detine la sediul organului financiar.

g. Perceperea (incasarea) venitului bugetar reprezinta realizarea efectiva a sumei de bani pe care acesta o reprezinta. Pentru incasarea veniturilor bugetare se folosesc - in principiu -urmatoarele metode:

metoda platii directe, utilizata de regula pentru veniturile provenite de la persoanele juridice, care in calitatea lor de debitori stabilesc in conditiile legii suma datorata, pe care au obligatia sa o verse din proprie initiativa, la termenele stabilite, in contul bugetului de stat.

metoda retinerii si varsarii este folosita in cazul veniturilor impozabile realizate de catre persoane fizice prin sau de la unitatile specializate (oameni de litere, stiinta, colaboratori externi). Unitatile in cauza sunt obligate sa calculeze, sa retina si sa verse in contul bugetului de stat sumele datorate de debitori, eliberandu-le numai veniturile nete.

metoda aplicarii de timbre fiscale este folosita in cazul unor taxe cuvenite bugetului de stat pentru servicii prestate de institutiile sale (actiuni in justitie, autentificari de acte, etc.).

h. Termenul de plata - reprezinta data la care sau pana la care un anumit venit trebuie varsat la buget. In stabilirea termenului de plata se are in vedere incasarea ritmica la buget a veniturilor, cat si posibilitatile de plata a detinatorilor de obiecte sau materie impozabila. Termenul se fixeaza fie sub forma unui interval de timp (an, trimestru, luna) in cadrul caruia sumele datorate trebuie varsate la buget, sau intr-o zi fixa, cand atat scadenta cat si termenul de plata coincid. Obligatia platitorului se naste de regula in momentul cand acesta a intrat in posesia obiectului impozabil, iar stingerea are loc la termenul de plata.

i. Inlesnirile, drepturile si obligatiile debitorilor - sunt elemente prevazute prin actele normative care instituie venituri bugetare, de care se tine seama la evaluarea bazei de calcul, in determinarea cuantumului venitului bugetar, precum si la incasarea acestuia.

Inlesnirile sunt stabilite - de cele mai multe ori - sub forma de reduceri sau scutiri si au in vedere anumite situatii deosebite, de exceptie, in care anumiti platitori realizeaza obiectul sau materia impozabila.

Drepturile si obligatiile platitorilor sunt reglementate in vederea asigurarii respectarii legalitatii la stabilirea si incasarea obligatiilor bugetare.

In acest sens, debitorii au dreptul sa ceara aplicarea corecta a normelor legale in legatura cu evaluarea si incasarea veniturilor bugetare, sa ceara si sa li se admita acordarea inlesnirilor legale, sa faca contestatii la organele competente, cerand revizuirea impunerii sau recalcularea impozitului, atunci cand considera ca prevederile legale nu au fost aplicate corect. De asemenea, pentru platile efectuate in plus, sau fara o baza legala pot accepta compensari cu obligatii viitoare sau pot cere restituirea platii nedatorate.

Corelat cu drepturile care li se cuvin, platitorii (contribuabilii) au si o serie de obligatii, dintre care: oferirea tuturor informatiilor cerute de organele financiare in vederea evaluarii corecte a bazei de calcul, declararea obiectului sau materiei impozabile, plata in cuantumul si la termenele prevazute a veniturilor bugetare.

j. Raspunderea debitorilor - In procesul complex al realizarii veniturilor bugetare, in toate cazurile cand contribuabilii nu isi indeplinesc obligatiile care le revin potrivit legii, este antrenata raspunderea juridica a acestora care poate imbraca formele raspunderii administrative, civile sau penale, dupa caz.

k. Calificarea venitului bugetar - reprezinta stabilirea caracterului local sau central al venitului, precum si atribuirea lui prin lege spre partile bugetului public national.

Cunoasterea acestor elemente este necesara si utila pentru corecta repartizare a sarcinilor fiscale, precum si pentru planificarea veniturilor bugetare si corelarea lor cu volumul cheltuielilor care urmeaza a fi acoperite din aceste resurse.

4. Clasificarea generala a veniturilor bugetare

Sistemul veniturilor bugetare presupune o varietate de forme si metode pentru atragerea la bugetul statului a mijloacelor banesti necesare indeplinirii functiilor sale.

In functie de regularitatea cu care se realizeaza, veniturile bugetare ale statului se impart in venituri ordinare (curente) si venituri extraordinare (exceptionale).

Veniturile curente (ordinare) sunt acele resurse care se incaseaza cu regularitate la bugetul statului, constituind o sursa permanenta si continua a acesteia. Formele traditionale si comune tuturor statelor ale veniturilor ce fac parte din aceasta categorie sunt impozitele si taxele.

Veniturile extraordinare sunt acele resurse la care statul apeleaza numai in cazuri exceptionale, adica atunci cand mijloacele banesti provenite din resursele ordinare nu acopera integral cheltuielile bugetare care se impun a fi efectuate. Din aceasta categorie fac parte, in principal, imprumuturile de stat si emisiunile monetare.