Evolutia costului capitalurilor proprii

Evolutia costului capitalurilor proprii

Efectul de levier al indatorarii va fi influentat de economia fiscala. In fapt, avantajul fiscal ce revine actionarilor prin diminuarea impozitului pe profit platit se va converti intr-o diminuare a ratei de remunerare cerute de actionari pentru capitalurile lor proprii. in raport cu aceeasi rata ceruta in absenta fiscalitatii.

Prima de risc financiar in valori de piata ale capitalurilor. Pentru evidentierea modelului de determinare a acestui cost al capitalurilor proprii se porneste de la expresiile valorii celor doua intreprinderi (U si L) in conditii de fiscalitate:

Prin combinarea expresiilor obtinem:

EBIT (1-τ)=(V^B-DATτ)d _ec (A)=B^B d_ec (A)-DATτd_ec (A)

La intreprinderea indatorata, remunerarea capitalurilor proprii se face prin profitul net (PN):

PN = CPR

De unde rezulta ca d^t_ec (A), in partea a doua din aceasta formula, este dublu defiscalizat, o data pentru calculul profitului si a doua oara ca efect al indatorarii. In prezenta impozitului pe profit, se corecteaza prima de risc financiar cu economia fiscala realizata de actionari. Aceasta diminuare a primei de risc financiar este in continuare "responsabila" de reducerea costului mediu ponderat al capitalului intreprinderii indatorate. Dar, mai intai, sa observam marimea d^t_ec (B) din exemplele anterioare:

Evolutia costului mediu ponderat al capitalului. Pentru determinarea costului capitalului intreprinderii B indatorate se porneste de la formula mediei ponderate cu valorile de piata ale capitalurilor.

DAT aduce intreprinderii o economie fiscala egala cu impozitul aferent profitului net de impozit). Aceasta si explica defiscalizarea de doua ori d^t_ec(A) din formula costului capitalurilor proprii d^t_ec (B) la intreprinderea B indatorata.

Din exemplificarile anterioare, rezulta:

O indatorare mai mare de 100% din valoarea de piata a intreprinderii va conduce la cresterea d^t_ec.

Optimul indatorarii este, deci, atunci cand marimea datoriilor devine egala cu valoarea V^B : d^t_ec (B = 100%) = 0,12 (1-0.4) - 0.072. Acest optim este insa putin realist. Lipsa de consistenta a acestei concluzii provine. intre altele, din ipoteza (ne-realista) ca rata dobanzii ramane nemodificata (d_k = 0,10) la orice nivel al indatorarii. Or, se stie ca. Ia grade ridicate de indatorare, are loc o crestere a ratei de dobanda cu o prima pentru riscul de faliment (crescator pe masura cresterii indatorarii). Este relativ usor de observat ca o astfel de rata de indatorare nu va fi posibila fara antrenarea unor costuri suplimentare de gestionare a creditelor, de oportunitate privind scaderea increderii creditorilor in solvabilitatea intreprinderii, de justificare a noniminentei unei stari de faliment.