Introducere cu privire la evolutia sistemului bancar romanesc

Inceputurile activitatilor cu caracter bancar in sensul modern al termenului au fost precedate in Tarile Romane de prezenta , inerenta perioadei de dezvoltare al capitalismului si mai apoi de aparitie a relatiilor de tip capitalist , a zarafilor , a caror principala ocupatie era , intr-o prima etapa , aceea de cumparari si vanzari de monede in scopul obtinerii unor castiguri .Aceasta activitate mult asemanatoare schimbului valutar in numerar de astazi ,era favorizata de faptul ca in acea perioada pe teritoriul Romaniei circulau numerose insemne monetare provenite din Turcia , Rusia , Prusia, Austria etc .Se aflau in circulatie monede de aur ( florini , mahmudele , ducati olandezi, circulari venetieni ) , de argint (taleri de diverse proveniente , monede turcesti , grosi , piastrii ) , precum si alte monede marunte din arama originare din diverse tari .

O data cu dezvoltarea relatiilor capitaliste care au presupus dezvoltarea creditului ca forma de finantare , zarafii au devenit camatari , producand in principal alaturi de speculatii monetare si operatii de creditare .

Dobanzile mari impuse de camatari , desi plafonate la 10% in Principatele Romane (in conditiile in care in statele apusene plafoanele variau intre 4 - 6%) , in realitate se rtidicau la 12 - 24 % , iar celelalte conditii impovaratoarte solicitate de acestia pentrut acordarea imprumuturilor (ipoteci pe pamant sau bunuri imobile, scadente extrem de reduse , plata in natura sau in munca pentru creditul agricol , care faceau ca dobanzile sa ajunga la peste 300% ) , au determinat aparitia oligarhiei financiare ,marile discrepante dintre clasele din ce in ce mai sarace si clasa bogatilor , fiind de natura sa duca pe de o parte ,la aparitia unor tensiuni sociale , iar pe de alta parte la concentrarea capitalurilor , acest aspect ducand la cresterea investitiilor in activitati industriale si comerciale .

Dezvoltarea capitalului romanesc autohton a impus necesitatea infiintarii unei institutii bancare care sa reprezinte interesele tinerei economii industriale nationale.

Pasi importanti inainte avea sa faca domnitorul autohton Grigorie Alexandru Ghica care in 1856, a ssemnat actul de concesionare pentru infiintarea unei Banci Nationale a Moldovei , de catre un catre un bancher neamt , cu capital german , francez ,englez si , intr-o mica masura romanesc.

Infiintarea la 1864 a Casei de Economii si Consemnatiuni , prima institutie romaneasca de credit , a fost concretizarea indelungatelor demersuri ale claselor capitaliste in formare pe teritoriul Romaniei , ale carei interese economice si financiare erau in acea perioada congruente cu interesele nationale , de obtinere a independentei fata de marile puteri
( in special fata de Imperiul Otoman care isi pastra suzeranitatea asupra Tarilor Romane ) .Plasamentele Casei de Depunere si Consemnatiuni urmau sa fie orientate spre crearea de intreprinderi industriale,ferme agricole,asezaminte culturale sau pentru finantarea bugetului prin participarea la emisiuni de bonuri de tezaur ori alte titluri de stat.

De asemenea,inainte de infiitarea Bancii Nationale a Romaniei in1880 , au fost deschise si alte institutii bancare cu capital preponderent autohton :Banca Romania - 1865 , Creditul Funciar Rural si Urban - 1873 , Banca Marmorosch Blank - 1874 .

Prin legea din 17 - aprilie - 1880 lua fiinta in Principatele Unite , Banca Nationala a Romaniei .

Perioada interbelica se caracterizeaza printr-un avant al economiei nationale , dezvoltarea relatiilor de tip capitalist impunand , de asemenea cristalizarea structurala a sistemului bancar romanesc . In 1928 an premergator primei crize economice mondiale ,de amploare , functionau in Romania 122 banci comerciale cu capital total 10 miliarde lei , la care se adauga cele 4743 banci populare specializate in operatiunile cu amanutul pentru populatie .

Dupa criza revirimentul economiei romanesti s-a manifestat si in domeniul bancar . avand in vedere efectul de antrenare constatat cu ocazia falimentelor bancare in perioada recesiunii , prin Legea '' pentru reglementarea si organizarea comertului de banca '' s-au pus bazele infiintarii unui organism superior de reglementareb si supraveghere , independent de Banca Nationala a Romaniei numit Consiliul Superior al Bancilor . Acesta avea functii de control , judecata si supraveghere ,stabilind masuri punitive pentru bancile ce incalcau reglementarile privind lichiditatea , creditul si operatiunile bancare .

Activitatea bancara de dupa 1944 si pana in 1989 a cunoscut un puternic recul .Functiile sistemului bancar in domeniu comercial erau din ce in ce mai reduse , rolul acestuia fiind in primul rand de finantator-intermediar intre puterea centralizata de la Bucuresti si entitatile din diverse ramuri ale economiei .

Concentrarea in domeniul bancar a atins niveluri nebanuite , astfel ca la 31 - decembrie -1989 existau in Romania numai 4 banci : BNR , Banca Agricola , Banca de Investitii si Banca Romana de Comert Exterior .Pentru atragerea resurselor de la populatie s-a mentinut in continuare CEC-ul , cu functii atrofiate , aceasta institutie ocupandu-se exclusiv de operatiunile cu persoanele fizice si cu forme rudimentare de creditare in special petru locuinte sau pentru achizitionarea de autoturisme .

Dupa 1989 sistemul bancar din romania a cunoscut cateva modificari semnificative .Astfel , reforma sistemului bancar a inceput la sfarsitul anului 1990 , cand a fost proiectat un sistem pe doua nivele . Pe primul nivel se situeaza BNR-ul care coordoneaza intregul sistem si reglementeaza intreaga activitate bancara , iar pe cel de al doilea nivel se situeaza bancile comerciale care lucreaza cu titularii de cont , prestand pentru acestea servicii si operatiuni bancare diverse .

In acest sistem bancar s-au obtinut o serie de progrese in ceea ce priveste modernizarea tehnicilor bancare , trecerea la folosirea mijloacelor electronice in anumite operatiuni , o oarecare diversificare a serviciilor bancare , fiind promovat un marketing bancar specific economiei de piata . Evident ca la o analiza atenta se poate observa diferente sensibile intre performantelor diferitelor banci ,ceea ce pana la un anumit punct este normal intr-o economie de piata .Per ansamblu ,se considera ca ne despart decalaje sub toate aspectele fata de practicile moderne ale bancilor din tarile dezvoltate .

In cele ce urmeaza vom analiza impactul principalelor strategii ale BNR-ului si , implicit ,ale societatilor bancarein economia romaneasca la sfarsitul secolului al XX-lea si inceputul secolului XXI .

CAPITOLUL I

Cai si mijloace prin care BNR a promovat si mentinut timp indelungat rate inalte al dobanzilor

Bancii Nationale in revine o responsabilitate distincta in ceea ce priveste prelungirea crizei din economia romaneasca ca urmare a catorva actiuni dintre care amintim :

* nu a exercitat o supraveghere sustinuta a sistemului bancar , din cauza unui management defectuos , favorizand fraudele si in final falimentarea unor banci cu conseccinte dezastruoase asupra agentilor economici si ai populatiei ;

* a incurajat mentinerea ratei inalte a dobanzilor pe o perioada indelungata;

*nu a sprijinit suficient moneda nationala ,favorizand scaderea catastrofala a cursului acesteia;

Bancile comerciale ,la randul lor ,sau cel putin unele dintre ele,au contribuit prin diferite practici la crearea situatiei existente in economia romaneasca.Asa cum se stie in ultimii ani un numar insemnat de banci au intrat in imposibilitate de plata,motivele fiind diferite :incompetenta unor directori si angajati ai acestor banci,de asemenea reaua credinta a acestora,dar se poate observa ca principala cauza a fost la aceste institutii proasta gestionare a resurselor.

Romania ocupa,in mod negativ,un loc distinct intre tarile din Europa centrala si de est care au trcut de la economia centralizata la cea de piata.De asemenea nici pe plan mondial lucrurile nu stau mai bine,datorita mentinerii pe o perioada lunga de timp a nivelului ridicat al dobanzilorprin depreciera catastrofala a cursului de schimb a monedei nationale,in fapt prin distrugera acestei monede ,foarte apreciata in trecut pe plan european si mondial.

In continuare vom analiza principalele cai si mijloace prin care Banca Nationala a Romaniei a contribuit la promovarea si mentinerea o lunga perioada de timp a dobanzilor ridicate.

Banca Nationala a incurajat mentinerea ratelor inalte ale dobanzii prin interventiile sale pe piata monetara

In acest sens s-a actionat si se actioneaza prin interventiile BNR pe piata monetara ,aceste interventii avand de fapt o influenta asupra ratei dobanzii mai puternica decat rata scontului.

Astfel ,Banca Nationala considerand probabil ca echilibreaza un pretins excedent de lichiditate din sistem ,incepand cu 1997,a exagerat in atragera de depozite de la bancile comerciale ,oferind o rata inalta a dobanzii.De exemplu in luna octombrie a anului 1999,conform Raportului Bancii Nationale,valoarea medie a acestor depozitea depasit pragul de 67% din volumul disponibilitatilor bancii in conturile curente.

A fost o trecere brusca si brutala de la o masa monetara , pe care conducerea BNR a considerat ca ar fi inflationista,daca ar fi lasata in circulatia normala la una foarte comprimata .In realitate ,pe baza unor speculatii teoretice printr-o politica monetarista dura s-a sustras o mare parte de credit din oferta catre economia reala.

De asemenea piata monetara interbancara, s-a caracterizat mai ales incepand cu 1997 printr-un volum mult prea ridicat de operatiuni interbancare realizata la rata inalta a dobanzilor,iar Banca Nationala a fost promotoarea acestei strategii nocive pentru economia reala, sufocata de lipsa de capital , de obligatia de a plati dobanzi camataresti care in mod cert nu sunt specifice vremurilor in care traim , au fost mentinute timp de un deceniu si, daca nu se iau masurile cuvenite , probabil ca vor continua sa existe cu mici retusuri si in primul deceniu al acestui secol.Indiferent de ce teorii ar folosi conducerea BNR pentru justificarea mentinerii timp de zece ani a acestor rate camataresti ale dobanzii ,realitatea din economia reala romaneasca este un argument indubitabil care demonstreaza ca s-a gresit intr-un mod indubitabil .

Interventiile BNR , pe piata monetara in sensul atragerii fondurilor de la bancile comerciale atat ca procedeu in sine ,actionand intr-o economie decapitalizata si cae ar putea renaste numaim prin credite avantajoase , cat , mai ales, prin dimensiunile la care au ajuns au avut o serie de consecinte nefavorabile :

* prin aceste operatiuni , banca centrala s-a vazut trasformata in pozitie de debitor net fata de banci, stimuland comportamente neadecvate , ale acestora cum ar fi  dezintermedierea - bancile diminuandu-si competitia increditarea economiei reale . Astfel , dobanzile practicate pentru depozite si respectiv credie, nu au mai reflectat raportul dintre oferta si cererea resurselor de credire in conditii de concurenta pe piata economiei reale

* deasemenea , costul acestor operatiuni de constituire a depozitelor prin fonduri atrase de la bancile comerciale a fost ridicat pentru BNR , prin plata dobanzilor cu rate foarte mari , ceea ce a influentat in mod negativ rezultatele financiare din ultimi ani .In mod implicit a fost afectat si bugetul de stat , deoarece s-au diminuat venituri care ar fi putut sa fie relevante , avand in vedere faptul ca impozitul pe profit platit de BNR este de 80% .Deficitul bugetar a trebuit sa fie finantat prin credite , contribuindu-se in mare masura si pe aceasta cale , la mentinerea ratelor inalte ale dobanzilor .Ca atare indiferent de scopurile urmarite de conducerea Bancii Nationale , efectele au fost negative pentru economia romaneasca , prin politica monetara restrictiva .

Chiar daca ar fi avut strategii manageriale si de marketing stralucite , intreprinderile romanesti nu puteau face fata concurentei din afara , datorita acestei poveri imense pe care sistemul bancar le-a asezat-o cu marinimie pe umeri : o rata camatareasca a dobanzii care, la finele ultimului deceniu al secolului XX , functiona numai in Romania inca din 1990 , si care cu unele mici corectii este prezenta si astazi .

Mentinerea ratei inalte a scontului timp de un deceniu

Chiar daca rata scontului nu mai are , in conditiile flotarii monedelor , rolul pe care il avea in conditiile cursurilor monetare fixe , ea a ramas un moment de referinta cu o anumita influenta asupra ratei dobanzii practicate de bancile comerciale dar mai ales de cele de stat .In Romania privatizarea a cunoscut o anumita extindere abia in ultimul sfert al deceniului trecut cand s-au privatizat 2 banci de stat BRD si BancPost si mai apoi a Bancii Agricole , cumparata de Reifesen Bank din Austria . In acest an este prevazuta si privatizarea Bancii Comerciale Romane , cea mai puternica si stabila banca din intregul sistem bancar romanesc , ferita pana acum de problemele intalnite de majoritatea bancilor romanesti . Cu toate aceste privatizari in anul 2000 din activele bancare erau detinute de bancile de stat , fiind evident ca ratele scontului au avut o influenta semnificativa asupra ratelor dobanzilor .

Trebuie spus ca in romania , rata scontului a fost timp de un deceniu mult mai mare decat intr-o serie de tari fost comuniste . Evolutia ratelor scontului la bancile centrale din cateva tari , din centrul si estul Europei care au trecut la economia de piata de la cea centralizata evidentiaza mari diferinte fata de majoritatea tarilor luate in analiza .

Comparand ratele scontului din anul 1999 din alte tari foste socialiste cu cele din tara noastra , observand ca Romania avea o rata de 7 ori mai mare ca in Cehia , de 8 ori mai mare ca in Bulgaria (care in 1996 avea o rata imensa de 435%  pe an deci de 12 ori mai mare ca la noi ) , de 2,5 ori mai mare ca in Ungaria etc .

Putem observa ca bancile nationale din tarile luate in analiza au considerat o rata a scontului inalta ca o anormalitate pe care fie au evitat-o ( in Slovenia, Cehia sau Slovacia ) ,fie au inlaturat-o dupa cativa ani (in Ungaria , Polonia si mai ales bulgaria care momentan are cea mai mica rata a scontului din tarile analizate) .

Pentru BNr aceasta anormalitate a devenit o permanenta si s-a constituit ca una dintre premisele incurajarii ratelor inalte ale dobanzii pe piata romaneasca .

Tabelul Nr. 1

Analiza ratei scontului a Romania fata de alte tari foste comuniste

Sursa : BNR

1.3. Supravegherea neadecvata de catre Banca Nationala a bancilor comerciale - cauza majora a dereglarii sistemului bancar.

Concomitent cu existenta si mentinerea dobanzilor ridicate o lunga perioada de timp, trebuie subliniat faptul ca BNR a exercitat ani de zile un management defectuoos al activitatii de supraveghere a bancilor comerciale.Aceasta activitate intra in atributiile BNR si intr-un fel sau altul se practica in toata lumea.

Cea mai convingatoare dovada referitoare la carentele managementului BNR rezulta din situatia : intre 1991 si 1996 Banca Nationala a acordat imprumuturi overdraft (pentru descoperit de cont),fara a intreprinde actiuni serioase de supraveghere asupra bancilor care au beneficiat de aceste credite (Dacia Felix si Credit Bank),aceste banci datorand BNR 1830,2 miliarde lei.

Analizand aceasta suma in anul 2001 la un curs al dolarului de 30.000 lei s-ar ajunge la circa 22 miliarde lei fara a mai aplica dobanda perceputa de BNR pentru imprumutul overdraft.Daca am mai calcula si dobanda compusa corelata suma ar fi una astronomica.

Aceste carente au creat un canal de iesire a unor sume importante intr-o tara in care lipsa de capital este una din cele mai acute probleme .

Sumele au fost irosite in mare parte prin crearea unor sedii impozante si a unor dotari de lux.E drept ca sediul unei banci nu poate fi in cine stie ce cocioaba sau butic ,respectivul sediu trebuind sa ofere siguranta potentialilor clienti ,tinandu-se cont de situatia economica a Romaniei s-a intrecut mult masura.Probabil directorii acestor banci au vrut sa rivalizeze cu marile consortii bancare uitand insa sa copieze si managementul acestora. Conducatorii bancilor ce au falimentat s-au ocupat de tot felul de smecherii ieftine au avut in spate un personal nepregatit ca si angajarile pe bani grei.Angajatii aveau vagi cunostinte de marketing sau promovarea serviciilor bancare , sau privind clientii cu indiferenta sau chiar fiind refuzati cei ce depuneau sume mici.

Directorii de la bancile romanesti falimentare si-au tras salarii de zeci sau sute de milioane la acea vreme contractand imprumuturi peste imprumuturi negandindu-se ca orice sac are fund.

Cand a venit vremea retunarii imprumuturilor multe banci au fost in imposibilitatea de plata, sa nu mai vorbim de dobanzile imense ce trebuiau achitate. Acest fapt a dus la falimentarea acstor banci.A urmat apoi caderea altor banci importante BIR si BTR (la banca din urma cauza majora fiind criza economica din Turcia), ca si marile tepe de tip CARITAS, SAFI si FNI care promiteau dobanzi de pana la 300% la depozite. Astfel multa lume a fost atrasa catre ele unii vanzandu-si chiar si casele ca sa depuna banii aici ( ce a urmat se stie ). Foarte putini au avut de castigat, banii mergand in alte directii decat cele promise si pana la faliment nu a mai fost decat un pas, oamenii ramanand fara agoniseala de-o viata si cerand banii inapoi de la stat. Ce e mai important e ca in scandalul FNI afost implicat si CEC-ul , institutie in care populatia avea cea mai mare incredere.

In ultimul timp s-au luat masuri de imbunatatire a supravegherii bancare prin implementarea sistemului de avertizare timpurie si prin inspectii la fata locului. La cererea FMI se trece de la inspectiile pe doi ani la cele anuale.

O alta decizie aberanta a bancii centrale a fost aceea de a reduce numarul sucursalelor din judetele tarii. Este adevarat ca in unele tari dezvoltate numarul sucursalelor este minim , dar in aceste tari platile fara numerar au o pondere de peste 90% , in timp ce la noi aceste plati cu numerar au inca o pondere foarte ridicata.

In aceste conditii desfiintarea unui numar insemnat de sucursale are deocamdata consecinte negative.

Astfel principalele consecinte ale mutilarii sistemului teritorial al BNR devenite deja evidente sunt urmatoarele :

* s-a redus numarul personalului cu aproape 800 de salariati , insa s-a marit numarul persoanelor pentru paza inarmata a transportului numerarului din judetele ce nu au sucursala catre cele care au

* au crescut cheltuielile cu transportul , se inregistreaza o pirdere de timp , ceea ce constituie o frana in calea performantei pentru mecanismele bancare contemporane.

* s-a marit , si se vor amplifica riscurile deplasarii unor sume mari de bani

* s-a incurajat circulatia monetara intre bancile comerciale ce nu au sucursala BNR , circulatie ce scapa supravegherii

Pe langa aceste neajunsuri , ar fi de adaogat si faptul ca existenta unor sucursale ale BNR in resedinta unor judete confera o anumita tinua asupra activitatii monetar-bancare , o anumita prestanta institutionala judetelor respective. De exemplu sucursala Arges a BNR se ocupa si de judetele Olt si Valcea care nu mai benefiaciaza de acest privilegiu.

In continuare vom prezenta activitatea BNR dupa reorganizarea activitatii sucursalelor din septembrie 1999 .

1.4 RESTRUCTURAREA BANCII NATIONALE A ROMANIEI

Din perspectiva trecerii la moneda unica europeana -EURO, va trebui ca bancile sa adopte noi strategii pentru a se adapta in vederea mentinerii si cresterii competitivitatii si a profitului.

Consolidarea sectorului bancar are loc in toate tarile Uniunii Europene.Aceasta se poate observa din cresterea numarului fuziunilor bancare si din crearea unor importante banci supraregionale.Aceste strategii tintesc spre utilizarea economiilor de scara si de scop facand posibila cresterea competitivitatii.

Viitorul peisaj bancar european va fi probabil constituit din mai putine banci mari ce actioneaza la scara europeana,din banci regionale, ca si din banci mici ce actioneaza local.

Conditiile de aderare la Uniunea Europeana si alinierea la standardele bancilor din Vest au dus la restructurarea Bancii Nationale a Romaniei.Astfel, s-a hotarat ca Banca Nationala a Romaniei sa-si restranga activitatea de casierie, si odata cu aceasta sa-si inchida o parte din sediile secundare din tara, avand in vedere faptul ca in Europa de Vest numerarul ocupa o pondere destul de restransa in circulatie fata de banul de cont.Tot legat de restrangerea activitatii de casierie, BNR s-a decis sa puna accent pe eficienta si modernism in ceea ce priveste emisiunea , hotarand infiintarea a 4 (patru) centre de procesare, care sa corespunda standardelor europene privind numerarul in circulatie, siguranta bancnotelor etc.

Pentru realizarea cu succes a functiilor sale de banca, BNR s-a hotarat sa incredinteze activitatea de transfer de fonduri unui operator privat

Avand in vedere restructurarea sistemului bancar , prin comprimarea acestuia si mentinerea in cadrul lui a unui numar de banci mai mic , dar care au o putere economica ridicata, Banca Nationala a Romaniei si-a redimensionat activitatea de supraveghere , chiar Inspectia bancara fiind desfintata in judetele unde BNR -central a hotarat sa nu mai functioneze sedii secundare.

1.5 ACTIVITATEA BNR DUPA RESTRUCTURARE

La data de 1 septembrie 1999 a avut loc reorganizarea Bancii Nationale a Romaniei,ca urmare a conditiilor de aderare la Uniunea Europeana.Consiliul de Administratie a decis ca un numar de 19 sucursale judetene sa devina agentii ca urmare a desfiintarii casieriilor.Activitatea de casierie a fost preluata de sucursalele cele mai apropiate , carora centrala Bancii Nationale a Romaniei le dadu-se imputernicire.

Inainte de a interveni procesul de restructurare , sucursalele BNR erau clasificate pe grade :

Tabel privind sucursalele BNR dupa restructurae

Tabel Nr. 2

Sursa : Tribuna Economica nr. 10/

La data de 16 august 1999 , in sedinta Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Romaniei s-a hotarat ca anumite sucursale sa preia activitatea de casierie a agentiilor BNR.

Astfel la data de 1 septembrie 1999 , schema agentiilor BNR arondate la sucursale BNR arata astfel :

Tabel privind sucursalele BNR principale si agentiile subordonate acestora

Tabel Nr. 3

Sursa : Tribuna Economica nr.10/

O data cu preluarea agentiilor BNR , sucursalele au preluat activitatile de casierie, cu o modalitate de lucru diferita:

1. Alimentarea cu numerar a unei activitati bancare din judetul in care agentia BNR nu mai efectua operatiuni de casierie se face astfel:

- de la sucursalele bancii comerciale apartinand de aceeasi societate bancara , cu unitatea in cauza, aflata in judetul in care functioneaza sucursala BNR care a preluat activitatea de casierie;

- prin remiteri de la alte sucursale ale aceleiasi societati bancare,din alte judete;

- prin redistribuirea excedentului de numerar inregistrat la unitati apartinand altor societati bancare din judet sau din alte judete.

Tinand cont de faptul ca inainte de 1 septembrie 1999 pentru efectuarea operatiunilor privind remiterile de numerar intre unitatile aceleiasi societati bancare sau redistribuirea excedentului de numerar intre unitati bancare apartinand de societati bancare diferite era necesara obligativitatea acordului scris al sucursalelor BNR ; dupa procesul de reorganizare a activitatii casieriilor , operatiunile respective nu mai necesitau obligativitatea solicitarii acordului scris al sucursalelor BNR.

2. Excedentul de numerar inregistrat de sucursala unei banci comerciale din judetul in care agentia BNR nu mai efectua operatiuni de casierie , atunci cand nu este remis altor unitati bancare, se depune in contul sucursalei bancii comerciale apartinand aceleiasi societati bancare din judetul in care functioneaza sucursala BNR care a preluat activitatea de casierie.

Exemplu : BCR Valcea -- BCR Arges

Pentru desfasurarea acestei operatiuni este obligatoriu ca documentul de depunere - borderou insotitor - sa fie intocmit de sucursala bancii comerciale din judetul in care sucursala BNR a preluat activitatea de casierie.

3. Trezoreria judeteana din judetul in care functioneaza sucursala BNR care a preluat activitatea de casierie are obligatia de a asigura numerarul necesar efectuarii platilor catre clienti si preia excedentul de numerar si pentru Trezoreria din judetul in care agentia BNR nu mai efectua aceste operatiuni.

4. Metalele si pietrele pretioase si semipretioase si mijloacele de plata in valuta liber convertibila care se retin de organele abilitate, in vederea confiscarii si valorificarii , din judetul in care agentia BNR nu mai efectua operatiuni de casierie , se depun la sucursala BNR care a preluat aceasta activitate .

De asemenea , ca urmare a desfiintarii operatiunilor de casierie ale agentiilor BNR, sucursalele care au preluat aceste operatiuni au preluat si toate valorile existente in tezaurul agentiilor(numerar , medalii si monede din aur si argint , aur dentar , imprimate cu regim special , clestii de sigilat , alte valori ), folosind ca document scrisoarea de remitere si intocmindu-se un proces verbal in trei exemplare care trebuia sa cuprinda pe langa denumirile si cantitatile valorilor preluate din tezaur si suma propusa a fi retinuta in casieria proprie a sucursalei BNR ce prelua aceste valori ; suma ce reprezenta plafonul soldului de casa.

Cele trei exemplare ale procesului verbal incheiat aveau urmatorul circuit :

- un exemplar era remis la Directia Generala a Operatiunilor cu Numerar si Metale Pretioase , in baza caruia se emit confirmarile de remitere a valorilor ;

- un exemplar era remis , odata cu valorile , la sucursala BNR care a preluat activitatea de casierie;

- un exemplar ramanea la agentia BNR care inceteaza aceasta activitate

Alte masuri care au fost luate erau cele privind ridicarea numerarului necesar efectuarii operatiunilor interne ale agentiilor BNR , acestea facandu-se cu ajutorul cecului de numerar , iar depunerea sumelor ce depaseau plafonul soldului de casa cu foaie de varsamant cu chitanta .

Operatiunea de decontare intre cele 2 unitati BNR se face cu ajutorul avizelor OIS (de debitare sau creditare ) intocmite pe baza cecului cu numerar sau foii de varsamant cu chitanta .

In privinta intocmirii graficului preliminat al incasarilor si platilor pentru luna urmatoare , propunerile sucursalelor bancilor comerciale din judetul in care sucursala BNR a preluat operatiunile de casierie includ si datele transmise de sucursalele bancilor comerciale din judetul in care agentia BNR nu mai efectueaza aceste operatiuni.

Zilnic , Serviciul Control Operatiuni Bancare solicita fiecarei sucursale a bancilor comerciale soldurile caselor de circulatie , atat ale unitatilor bancare din judet , cat si ale unitatii bancare din judetul in care agentia BNR nu mai efectueaza operatiuni cu numerar , cumulat pe total , din care separat pentru fiecare judet.

Exemplu : BCR Arges =

din care :

BCR Arges =.

BCR Valcea =..

BCR Olt =..

In aceasta forma s-a mers pana la data de 1 septembrie 2000 cand a intervenit al doilea proces de restructurare a Bancii Nationale a Romaniei , respectiv desfiintarea celor 19 agentii BNR.

Activitatea celor 19 agentii BNR a fost preluata de catre sucursalele la care acestea erau arondate , astfel :

- activitatea de personal ;

- patrimoniu (cu ajutorul inventarierii mijloacelor fixe si a obiectelor de inventar )

- evidenta contabila ;

- predarea fondului arhivistic si a lucrarilor curente ;

- contracte (incheierea de contracte intre BNR si TransFonD , rezilierea contractelor incheiate cu diversi furnizori si incheierea de noi contracte ,preluarea contractelor de service etc) ;

- preluarea cazurilor aflate pe rol de catre juristi ;

De asemenea , in cursul anului 2000 , mai exact la 1 aprilie 2000 a fost sistata operatiunea de preschimbare a aurului dentar, aceasta fiind o decizie permanenta .

Operatiunile cu metale pretioase au cunoscut mai multe modificari in afara celei de sistare a aurului dentar.Au fost sistate si operatiunile de cumparare a bijuteriilor de la populatie, in prezent achizitionandu-se doar monede din aur (batere veche), au intervenit noi tarife pentru operatiile de analiza si marcare a bijuteriilor din aur si argint.

1.6. Strategiile BNR s-au propagat in intregul sistem bancar

Strategiille Bancii Nationale atat in domeniul ratei scontului cat mai ales intrventiile pe piata monetara, conjugate cu alte cauze din domeniul politicii economice ,in general s-au propagat in intregul sistem bancar in sensul stimularii ratelor dobanzii inalte practicate pe piata romaneasca .

BNr a introdus in 1993 creditul prin licitatie ca un mijloc bazat pe mecanismele pietei imperfecte pentru inlocuirea creditelor concesionale dictate prin decizii ale Guvernului .Nivelul acestei dobanzi a fost unul pur camataresc, deoarece in primul an depasea 175% , iar in urmatorii 2 ani a gravitat in jurul a 65% .

In acelasi an banca centralan a introdus si creditele Lombard ( overnight ) , care si-au mentinut rolul pe care l-au avut inca de la aparitia lor in urma cu cateva sute de ani , la camatarii italieni , adica dobanzi foarte inalte .La sfarsitul primului an de folosire a acestor credite , rata dobanzii a fost de 250% si s-a mentinut inalta tot timpul .Desi legea Bancii Nationale din 1998 interzicea bancii centrale sa mai acorde overdrafturi , creditul lombard a continuat sa existe , raportandu-se si in anul 2000 rata dobanzii pentru acest tip de credit .

Fara a mai comenta aceste dobanzi imense mentinute la cele 2 tipuri de credite , este clar ca si ele au influentat rate inalte ale dobanzii in intregul sistem bancar existent in Romania .

Bancile comerciale stimulate de comportamentul BNR ,care , pana in 1997 le-a acordat credite cu dobanzi foarte mari , iar ulterior a atras sume imense de la alte banci in depozitele proprii cu dobanzi asemanatoare , au practicat si practica , la randul lor , creditarea cu dobanzi foarte ridicate, aspect catastrofal pentru economia nationala . 

1.7 Dupa 1990 , sistemul bancar romanesc a fost zguduit de unsprezece cutremure

Incepand cu anul 1995,cand sunt semnalate primele probleme de lichiditate la Banca Dacia Felix ,sistemul bancar romanesc se afla intr-un continuu proces de asanare.Anul primelor convulsii care afecteaza imaginea sistemului bancar este insa 1996, cand BNR retrage sprijinul acordat bancilor Dacia Felix si Credit Bank.

In iunie 1996,BNR inainteaza instantei judecatoresti cererea de introducere a procedurii de reorganizare judiciara sau lichidare pentru cele doua banci.

In cazul Credit Bank au fost inculpati pentru prejudicierea bancii cu miliarde de lei presedintele bancii Marcel Ivan si vicepresedintele Steriu Popescu.

In aceeasi perioada ,Constantin Duna presedintele Asociatiei Romane a Bancilor ,se pronunta pentru intruperea activitatii bancilor care au probleme de durata.

La sfarsitul anului 1996 ,apar primele informatii legate de problemele financiare intampinate de Banca Agricola si Bancorex.Anul 1997 reprezinta inceputul restructurarii celor doua banci de stat ,Guvernul anuntand ca va acoperi creditele neperformante de la Banca Agricola , in suma de 3.374,5miliarde lei.

In octombrie 1997, fps cere instantei lichidarea Bancii Columna.In debutul anului 1998 este promulgata Legea falimentului bancar , prin care o banca este declarata insolvabila daca si-a incetat platile privind creantele lichide si exigibile de cel putin 30 de zile , iar valoarea obligatiilor bancii depaseste valoarea activului.

In luna martie a aceluiasi an , un grup de investitori israelieni isi exprima intentia de a prelua Banca Dacia Felix.

Anul 1999 este considerat ca fiind anul curatarii sistemului bancar .Banca Albinasi Bankcoop intra in incapacitate de plata ,iar BNR cere instantei judecatoresti falimentul acestor banci.Pentru depozitele de la Bankcoop, Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare a platit peste 2000 de miliarde.

In luna octombrie a aceluiasi an ,Bancorex paraseste scena bancara, dupa cativa ani in care pierderile acumulate au dictat falimentul.Caderea uneia dintre cele mai cunoscute banci romanesti afost pusa pe seama imixtiunii politice a puterii de atunci si a managementului pagubitor.Partea viabila din Bankcorex a fost absorbita de BCR.Pna la aceasta data , statul a facut eforturi pentru a acoperi pierderile acumulate , in suma de 12.000 de miliarde lei .Fostul ministru al Finantelor ,D.T. Remes, estima , atunci ca suma necesara acoperirii gaurilorde la Bancorex si Banca Agricola se ridica la 40.000 miliarde lei.

Nici anul 2000 nu a fost lipsit de evenimente nefericite pentru lumea bancara. La putin timp dupa ce Tribunalul Municipiului Bucuresti decide intreruperea procedurii de faliment la Bankcoop ,Banca Internetionala a Religiilor ultima fiind pusa sub supraveghere speciala .In luna iunie BNR solicita falimentul BIR , iar dupa numai cateva saptamani la 10 iulie instanta hotaraste lichidarea bancii.

Sfarsitul anului aduce cu sine si prima criza a unei banci din Romania cu capital majoritar strain BTR.Deteriorarea situatiei financiare a BTR a fost cauzata de constituirea unor depozite colaterale in contul actionarului majoritar ,Bayindir Group in suma de peste 110 milioane de dolari.

BNR nu a instituit pana in prezent administrarea speciala a BTR ,ba nca aflandu-se in sistem de decontare bruta.La finele lunii septembrie 2001 autoritate de supraveghere bancara din Turcia mandateaza una din bancile cu capital de stat din tara lor sa preia BTR si sa stinga datoriile acesteia.

In cursul anului 2001 , doua dintre bancile cu probleme ,Dacia Felix si Unire au fost preluate de actionari straini care au ajutat la revenirea lor.Firma Kolal ,apartinand unui grup de investitori israelieni , a rascumparat pentru 22 milioane de dolari datoria Dacia Felix catre BNR si CEC.Totodata un grup de firme din Rusia care aparin grupului Gazprom , preia prin intermediul a 27 de societati ,inregistrate in mai multe tari , pachetul majoritar al Bancii Unirea de la Banca Populara Romana .

La sfarsitul lunii octombrie ,Banca Populara Romana a intrat in procedura de faliment , in urma hotarari Tribunalului Bucuresti care a constata insolvabilitatea cooperativei de credit .Datoriile catre deponenti se ridicau la aproape 700 miliarde lei , iar daca se adaoga plata furnizorilor de servicii si datoriile catre stat se situeaza la 700-800 miliarde lei.In acelasi timp ,exista creante de 400 miliarde lei sub forma imprumuturilo acordate membrilor cooperatori si alte active a caror valoare contabila se ridica la aproximativ 80 miliarde lei. BPR are in evidenta 50.000 de creditori.

In data de 21 decembrie 2001 Consiliul de Administratie al Bancii Nationale a Romaniei a decis introducerea administrarii speciale la Banca Romana de Scont, incepand cu 3 01 2002 , in urma verificarilor care au evidentiat efectuarea unor tranzactii fara acte doveditoare .La inceputul lunii decembrie 2001 , BNRhotaraste instituirea decontarii speciale la BRS , prin care toate compensarile zilnice cu sume mici se fac cu acordul Bancii Nationale.

Fara scandalul provocat la BRS , anul 2001 ar fi putut reprezenta pentru sistemul bancar un an al redresariisi al recastigarii increderii in populatie.

1.8 Supravegherea BNR e la mana conduceri bancilor , fraudele comise in sistemul bancar profesionalizandu-se mult in ultimul timp

O societate bancara ce depaseste limitele de prudenta agreate de BNR , este supusa conform legii unui regim special din partea bancii .

BNR poate institui asupra unei banci comerciale un regim special de contare , a platilor poate interveni prin restrictionarea activitatilor , poate incepe supravegherea bancara sau o poate trece in administrarea speciala , daca banca prezinta semne ca putea fi salvata .

Radiografia activitatii unei banci comerciale sta in manasupraveghetorilor BNR .Conform legii echipoele de control ale BNR verifica activitatile bancilor comerciale anual (termenul a fost redus de la 2 ani la 1 an la cererea FMI) .

Falimentele dinn anii trecuti au zguduit piata bancara .Riscul pe care il comporta asupra sistemului o banca aflata in situatii financiare precare a fost adesea reclamata de membrii ai Asociatiei Romane a Bancilor .Tocmai de aceea in anii negrii ai sistemului bancar , au fost adresate critici vehemente bancii centrale . ADRIAN Cosmescu , director in departamentul de supraveghere al BNR , explica : '' supravegherea bancara este supusa unor constrangeri legislative in ceea ce priveste comunicarea si prezentarea in timp real a dificultatilor unor banci .Conform legii acestea sunt elemente confidentiale .O informatie de acest gen , facuta publica , poate taia orice sansa de redresare a bacii respective .Au fost situatii in care banci supuse supravegherii si-au revenit , astazi inregistrand succese pe piata bancara .Dar momentul de criza nu a fost prezentat public .Este o protectie a sistemului bancar insusi '' .Din punctul de vedere al legislatiei bancare numai instituirea administrarii speciale este informatie publica .

Daca au existat cazuri in care supravegherea bancara au depistat nereguli in activitatea unei banci , pe care le-a tainuit in speranta unei redresari , au fost cu siguranta si situatii in care supravegherea a fost luata prin surprindere de actele frauduloase comise de administratorii bancilor comerciale .

De altfel chiar bancherii din BNR : '' fraudele bancare au ajuns sa se faca cu asa o mare finete , incat sunt foarte greu de depistat .Cand se tin contabilitati duble , cand operatiunile sunt bine acoperite de falsuri , e greu sa depistezi din vreme ca s-a produs o frauda '' , afirma Nicolae Cinteza ,directorul general al Departamentului de supraveghere din cadrul BNR .Citeza apreciaza ca sistemul bancar din prezent are o buma stabilitate ,dar precizeaza ca nu poate garanta evitarea falimentelor provocate de manevrele iscusite ale managerilor unor banci .

Daca ar fi sa ne referim la falimentele BIR si BANKCOOP, de exemplu ,ele au cauzate de acumulari de credite neperformente cu doi ani inainte de intrarea in lichidare .Situatia celor doua banci rera cunoscuta in BNR , dupa cum afirma Nicolae Cinteza :  Cele doua banci au fost supuse unor interdictii ,au fost solicitate remedieri , majorari de capital. .La BIR de exemplu interdictia s-a referit la interzicerea acordarii de credite peste limita volumului total deja acordat si numai din resursele rezultate de pe urma rambursarii de credite , ca si stoparea proceselor de investitii.Nici una nici alta nu a fost respectata , banca intrand intr-un final in faliment.

Banca Unirea a avut expuneri mari in active imobiliare neprofitabile .Banca Unirea cumpara actiuni de la diverse societati pentru ca intr-un final sumele sa ajunga in conturile unor societati care astfel isi achitau creditele primite de la banca. Cinteza spune ca toate operatiunile au fost acoperite de activitati comerciale , iar in ceea ce priveste plasamentele in actiuni , suspectate ca s-ar fi facut in interesul vanzatorului , aceeasi sursa explica : ''conform legii Nr.31 , controlul urmareste 3 aspecte : daca pretul de cumparare este mai mare ca valoarea respectiva , daca se stia acest lucru si daca trnzactia s- a facut in interesul cuiva .Nici unul din aceste elemente nu este usor de probat '' .

Banca Turco Romana este , dincolo de aceste cazuri , unul aparte : ''aici s-a produs o frauda , imposibil de depistat in cadrul controlului de catre inspectia BNR'' , afirma seful supravegherii din BNR . BTR deschisese depozite pe termene de 1 luna in strainatate .Ele erau mereu reannoite , dar erau raportate ca libere de orice sarcina . In realitate erau colateralizate la imprumuturi contractate de actionarii turci aai BTR . BNR nu a stiut aceste lucruri , iar Cinteza spune ca nici nu avea cum sa afle , din moment ce nu erau reflectate in contabilitate ca depozite colaterale ( inclusiv mesajele '' swif '' le indicau ca depozite la termen ) , iar in veniturile bancii nu apareau comisioanele de garantare .Acestea nu apareau pentru ca , in fapt , nici nu fusesera constituite garantiin .

BRS a adus pe masa supraveghetorilor un alt fel de frauda , comisa prin utilizarea contabilitatii duble , potrivit supraveghetorilor din BNR .Au fost extrase de cont false , au lipsit ordine de plata , care ar fi trebuit sa acopere transferurile de bani din conturile clientilor . BRS a fost supusa interdictiilor BNR , inca din vara trecuta , dar frauda a fost depistata abia spre sfarsitul anului trecut , dupa ce politia i-a prezentat bancii centrale documentele(extrasele de cont) depuse . Transferurile de bani efectuatefara dispozitia titularului de cont , compicitatea intre banca si societatea Astra (de unde au plecat banii in diverse conturi ale persoanelor fizice sau juridice), inexistenta unor relatii comerciale , contractuale au fost cateva din neregulile depistate de supraveghetori .

Transferurile de bani sunt imposibil de verificat .Regulile dupa care functioneaza supravegherea banca sunt limitative . Bancherii din directia de specialitate a bancii centrale , motiveaza ca activitatea lor nu poate fi extinsa pana la verificarea transferurilor de bani dintr-un cont bancar in altul .Acest lucru ar presupune un volum de munca imens , imposibil de sustinut daca ne gandim ca ar pute fi controlate 88 de milioane conturi bancare , cate exisat la ora actuala in Romania .Controlul asupra conturilo intervine numai atunci cand exista suspiciuni clare ca s-au produs fraude in activitatea bancii aflate in supravegherea BNR .

Echipa de supraveghetori din banca centrala urmareste , in timpul controlului pe care il efectueaza intr-o banca , urmatorii indicatori :

* fondurile proprii 

* indicatori de lichiditate si solvabilitate

* expunerile pe clienti

* profitabilitatea , care urmareste corelarea cresterii capitalurilor proprii ale bancilor cu indicele de inflatie

* procedurile de control intern

* modul de constituire al provizioanelor , caitatea portofoliului de credite

* cresterea capitalurilor proprii ale bancii , in rapoet cu cresterea activelor bilantiere, pentru a identifica baza de dezvoltare a societatii bancare respective .

BNR verifica si reputatia conducatorilor de banca , autorizarea conducerii si administratorilor unor banci , are la baza urmatoarele criterii : experienta de 7 ani in domeniul finaqnciar monetar , studii de specialitate , onorabilitate ( cazier juridic) , dar se iau in calcul si alte circumstante ca reputatia recunoscuta prein investigatiile BNR , la fostele locuri de munca sau respingerea angajarii acestora de catre o alta autoritate . DE asemenea legea a introdus obligativitatea instituirii administrarii speciale , in situatia in care o institutie de credit intra in faliment (vechea lege nu prevedea acest lucru) . Aceasta decizie este justificata , pe de o parte , de faptul ca de la initierea falimentului si pan ala pronuntarea instantei se scurge o perioada de timp in care se pot produce acte de devalizare a bancii de catre administratorii acesteia sau ar putea fi sustrase documente .

1.9.) Despagubirea deponentilor de la bancile comercia le in faliment va fi facuta de catre Fondul de Garantie a Depozitelor in Sistemul Bancar (FGDSB) .

Pana in prezent fondul si-a exercitat atributiile pentru 3 banci comerciale Banca Agricola ,BIR si Banca Albina.

Fondurile din care sunt despagubiti depunatorii se formeaza prin contributiile fiecarei banci comerciale care are ca obiect atragerea de depozite de la persoanele care intra in regimul compensatiilor.La sfarsitul anului trecut 32 de banci , persoane juridice romane si 8 sucursale ale bancilor straine , contribuiau la FGDSB. Fondul poate incasa venituri suplimentare din plasamentele pe care le efectueaza , fiind scutit de la plata impozitelor si taxelor catre bugete publice.

Cand sumele disponibile din cont devin insuficiente atunci el poate apela la resursele statului sau la solutii de forta majora impovarand bancile cu contributii suplimentare. Asa s-a intamplat in cazul Bankcoop si BIR , de pe urma carora FGDSB a ramas dator cu 3500 miliarde la Banca Nationala . Cu banii de la BNR fondul a putut face fata platilor de aproape 4600 miliarde catre deponentii celor doua banci.

Banii sunt luati cu titlu de imprumut ,si conform intelegerii cu BNR , vor fi rambursati in rate semestriale pana in 2005.Bancile Comerciale au fost la randul lor obligate sa cotizeze suplimentar la fond cu o suma totala de 628 miliarde lei in anul 2000.

Platile pe care le efectueaza fondul pentu despagubirea deponentilor sunt ,de asemenea , recuperabile din sumele rezultate de pe urma valorificarii de catre lichidator a institutiilor in faliment. Valorificarile merg extrem de greoi .In termeni reali s-au recuperat 10,7% din platile efectuate pentru depunatorii Bancii Albina , 7,6% pentru Bankcoop si 16,5% pentru BIR  afirma Liviu Marica director general al fondului.

In cifre absolute ,intrarile in fond au fost de 785 miliarde lei .Ordonata abrobata anul trecut (139 /2001), pentru reglementarea activitatii FGDSB-ului i-a atribuit fondului un nou rol, acela de lichidator al bancilor comerciale.

In noua sa postura fondul, nu va soma.BRS va fi prima banca la care fondul va fi lichidator. Comisionul perceput pentru activitatea de lichidare va fi de 3%.

In ceea ce peiveste nivelul despagubirilor deponentilor de la BRS , Liviu Marica nu-si face probleme . Fondul are un sold pozitiv de peste 1200 miliarde lei, in timp ce compensatiile catre depunatorii BRS sunt de aproape 15 miliarde lei. BRS ca si BTR au contribuit la fond cu cota maxima aplicata resurselor atrase , drept sanctiune pentru aplicarea unor politici bancare considerate imprudente.

Tabel Nr. 4

Garantarea depozitelor

Sursa : FGDSB

Costul falimentelor

Tabel Nr. 5

Mld. lei

Sursa FGDSB

Nota : Datele limita pentru ridicarea compensatiilor sunt :

14 iulie 2002 pentru deponentii Bancii Albina

14 aprilie 2003 pentru deponentii Banckoop

8 octombrie 2003 pentru deponentii BIR

FGDSB nu-si exercita atributiile de despagubire pentru urmatoarele tipuri de depozite :

* depozite ale persoanelor aflate in relatii speciale cu institutia de credit

* depozite ale persoanelor ce au beneficiat de conditii preferentiale in relatia cu institutia de credit

* depozite ale institutiilor de credit inclusiv cele din fondurile proprii ale acestora

* depozite ale societatilor de asigurarte - reasigurare , inclusiv intermediarii in asigurari

* depozite ale institutiilor financiare precum societati de valori mobiliare

* depozite ale orgamismelor de plasament colectiv - fonduri mutuale , societati de investitii

* depozite ale fondurilor de pensii

* depozite ale administratiei publice centrale si locale

* depozite ale regiilor autonome, companiilor nationale si societatilor comerciale

* depozite nenominative

* depozite reprezentand garantii ale gestionarilor

* depozite colaterale reprezentand garantii constituite pentru operatiuni desfasurate de deponent cu institutia de credit in faliment

* depozite rezultate din tranzactii pentru care au fost emise hotarari judecatoresti definitive de condamnare pentru infractiunea de spalare de bani

* depozite constituite la sucursalele din strainatate ale bancilor , persoane juridice romane , in situatia in care acestea sunt incluse in schema de garantare a tarii in care sucursalele isi au sediul , dar nivelul compensatiilor este mai mare decat cel practicat in Romania .

CAPITOLUL II

Creditul in Romania dupa 1989

2.1 Restrangerea severa a pietei creditului bancar

Piata creditului bancar ca efect al politicilor aplicate de autoritati in anii tranzitiei, s-a ingustat si a fost dusa la dimensiuni ingrijoraator de mici.Pentru a reda in mod veridic gravitatea situatiei care a facut mediul economic profund neprielnic dezvoltarii ,socotim necesar sa infatisam mai intai - in mod sumar - cateva consideratii cu privire la starea capitalului circulant , la procesul de decapitalizare dominant tn acea perioada.

Apoi pe larg vom examina de ce si cum autoritatea monetara a decis sa retraga creditul bancar din economie micsoraandu-l cu 35,5 miliarde dolari SUA la nivelul anului 2000 in comparatie cu anul de baza 1989.

La finele anului 2000 sistemul bancar mai punea la dispozitia economiei reale un credit totalde circa 3 miliarde de dolari fata de 38,5 in 1989[1].Care au fost conceptiile care au stat la baza acestei retrageri masive a creditului din economia reala . Trebuie sa vedem politicile evolutiile pe cicluri de guvernare ,impactul economic si social ,rezultatele dar si caile de revenire la normal la un caracter constructiv al creditului ,ca factor esential al imbunatatirii mediului economic.

Exista mai multe intrbari care isi asteapta raspunsurile.

In opinia noastra fara o critica obiectiva a etapelor parcurse nu este posibil sa se contureze remediile ,politicile de corectare si indreptare.Se cere sa se dea explicatii cu privire la factorii obiectivi si subiectivi care au dus la aceasta stare de dezechilibru a creditului bancar si rolul sau mult dominant.

Cum a functionat procesul creatiei monetare in economie ( care pare o problema abstracta dar ea este profund pragmatica) ?

Cum a fost posibil sa se renunte la creditul bancar ca instrument activ de dezvoltare ,cand toate tarile dezvoltate au o experienta extrem de vasta in utilizarea creditului la reconstructia economica postbelica ?

De ce s-a optat pentru o abordare unilaterala a rolului creditului ca instrument activ de dezvoltare a creditului numai ca insrument de echilibrare a pietei de restabilire a ceea ce toate celelalte politici macroeconomice ,mai puternice si mai directe ?De ce nu s-a ales calea expansiunii creditului pentru largirea ofertei a productiei , tn vederea echilibrarii cererii si a ofertei globale in economie ?

Creditul este numai un instrument de echilibru in economie prin taierea cererii (aceasta ar fi prima si singura lui functie ?),pe o baza economica de productie tot mai scazuta? Sau este in mod prioritar un instrument de dezvoltare ,cum arata experienta din tarile dezvoltate?La echilibru nu se ajunge si prin crestere economica?A fost politica autoritatilor cea mai sanatoasa ,cea mai eficienta?

Va trebui sa dam raspunsuri la intrebarea: de ce creditul nu a fost utilizat pentru redresare ,pentru dezvoltare si modernizare?Dar mai ales cum ar putea fi folosit in viitor pentru apropierea integrarii europene?

Doua mari fenomene economice domina evolutiile in sfera capitalului circulant , in forma baneasca ,in perioada tranzitiei:subcapitalizarea cu fonduri proprii a unitatilor economicesi subcreditarea economiei nationale.

Oficialii din toate guvernarile au evitat sa abordeze deschis aceste probleme si au preferat sa se rezume la incriminarea indisciplinei financiare a agentilor economici , lasand problemele de fond nerezolvate timp de peste un deceniu .In studiul nostru ne vom referi in principal la starea capitalului circulant .

Fenomenul de subcapitalizare il circumscriem la fondurile circulante proprii ale unitatilor ,care au fost reduse si secatuite in procesul de decapitalizare specific perioadei de tranzitie.

Gradul de autofinantare la nivelul unitatilor economice ,acest indicator esential al economiei gestionare , a fost diminuat continuu si a reprezentat o disproportie in economie , cu implicatii negative extraordinare.Aceasts insuficienta de capital banesc propriu a stanjenit si a blocat circuitul platilor in economie , a determinat incarcarea costurilor cu dobanzi si penalizari insuportabile.Fenomenul a cuprins atat intreprinderile de stat existente , cat si sutele de mii de intrprinderi private ,nou create ,care si-au inceput activitatea cu capitaluri foarte mici ,de multe ori infime.

Statul atat ca stat proprietar cat si ca stat autoritate ,nu si-a indeplinit menirea care ii revenea in aceasta problema cardinala a economiei -prin Ministerul Finantelor ,ministerele economice ,FPS, BNR , si alte institutii de stat.[2]

Abandonarea de catre statul proprietar a politicii de dotare cu fonduri circulante proprii (cu capital de lucru)a intreprinderilor de stat a constituit una din marile erorim economice, cu dimensiuni istorice.Si inainte de 1989 a existat o subdotare cu fonduri circulante proprii .De aceea in anumite limite se poate vorbi si de o situatie mostenita.Dar in trecut insuficienta in dotare cu fonduri circulante proprii era suplinita in buna masura cu credite bancare.Statul autoritate nu a manifestat nci un fel de initiative pentru dotarea noilr firme private ,sub falsul slogan al politicilor neutre , care sa recunoastem ,nu s-au potrivit de loc cu cerintele reale ale economiei in tranzitie.

In consecinta gradul scazut de autofinantare cu fonduri circulante proprii s-a manifestat ca unul din fenomenele de disproportionalitate in activitatea intreprinderilor de stat si private in intreaga perioada a tranzitiei.

Dinamica fenomenului a fost de tip agravant , deoarece a avut loc un proces de decapitalizare mai ales prin:

a)      hiperinflatie

b)      impozitarea excesiva ,exagerata

c)      diferente de curs valutar nefavorabile

d)      penalizari

e)      blocajul financiar generalizat

f)       alti factori generatori de pierderi de capital

Pentru intrprinderile de stat , la procesul de decapitalizare trebuie amintiti in mod suplimentar urmatorii factori:

a)            renuntarea de catre statul proprietar la regularizarile anuale pentru acoperirea pierderilor si golurilor de mijloace circulante din activitatea curenta

b)           preluarea mecanica de catre FPS a dividendelor indiferent de situatia financiara a firmelor

c)            fondurile din privatizare in loc sa fie utilizate pentru dotarea intreprinderilor subcapitalizate, au fost destinate pentru a acoperi unele cheltuieli de consum deficite bugetare ,rambursari de datorie publica etc.

d)           restituirea catre salariati a partilor sociale la inceputul tranzitiei si alti factori.

Indifernta autoritatilor sirefuzul acestora in toti anii tranzitiei ,de analiza aceste cai de eroziune si epuizare a capitalurilor circulante proprii si de a da solutii pertinente refacerii lor au agravat de la un an la altul fenomenul de subcapitalizare si au condus la scaderea continua a gradului de autofinantare a intreprinderilor.

Exista multe intreprinderi ,unele chiar foarte mari la care capitalul de lucru propriu a fost redus la zero sau chiar la semn negativ.Deci , gradul de autofinantare a devenit zero.

Al doilea fenomen il constituie subcreditarea economiei nationale ,care a dobandit dimensiuni mereu agravante din cauza politicilor monetare si de credit excesiv de restrictive promovate de autoritati si ca efect al politicii dobanzilor inalte neeconomice (din asa-zise considerente de politica monetara).Aceasta reprezinta un alt dezechilibru fundamental in sfera capitalului circulnat.

In acest cadru ,se cuvine sa amintim totodata , ca a existat o insuficienta de bani in functia de mijloc de plata, ca o expresie a politicii de comprimare excesiva a masei monetare a creditului .

Subliniem ca in analiza noastra critica , accentul cade pe politicile macroeconomice ,contrar pozitiei oficialilor ,care concentreaza in mod exclusiv raspunderea pe managementul defectuos si indisciplina financiara a firmelor si bancilor comerciale .

In ce priveste creditul bancar pentru fonduri fixe facem numai o mentiune .Creditul bancar pentru investitii ,pentru echipamente utilaje si lucrari de constructii a inregistrat si el o evolutie nesatisfacatoare in anii tranzitiei ,cu precizarea ca nu a avut o extindere foarte mare nici inainte de 1989 ,deoarece finantarea investitiilor se asigura din amortismente ,fonduri proprii si alocatii de la bugetul de stat .

Noi ne vom ocupa de piata creditului bancar ,supusa unei politici de restrangere severa si continua di partea autoritatilor in toti anii tranzitiei .

Itreaga perioada a tranzitiei a fost dominata pe piata creditului bancar de politicile de constrangere si restrictii potrivit termenilor utilizati de oficialii politici ,constrangeri mult exagerate apreciem noi.Aceste politici s-au aflat sub stindardul indoielnic al considerentelor de politica monetara ,care ar fi tintit reducerea inflatiei prin restabilirea echilibrului intre cererea si oferta globala in economie pe calea reducerii cererii ,prin diminuarea creditului .Cum s-a realizat acest obiectiv am vazut : o stare de hiperinflatie permanetizata.In acelasi timp efectele restrangerii creditului bancar au fost devastatoare ,au contribiut in mod substantial la sufocarea firmelor indeosebi a celor productive , la declinul economic general.

Putem afirma ca s-a instaurat o adevarata ideologie a constrangerilor in domeniul creditului ,care a condus la politici rupte de realitatile economice ale tarii ,in totala discordanta cu nevoile obiective ale economiei reale ,cu cerintele reconstructiei economice.

Economistii practicieni din Romania si de oriunde cunosc un adevar fundamental verificat in practica sociala:relansarea economica cere in mod imperios o politica de expansiune a creditului ieftin ,deci exact inversul politicilor aplicate la noi.[3]

In opinia noastra ,politicile aplicate de comprimare excesiva a creditului ,izvoraasc dintr-o necunoastere si neintelegere , din partea oamenilor politici decidenti , a echipelor care s-au succedat la guvernare , a rolului si functiei banilor , a rolului si functiei creditului intr-o economie de piata ,care este prin excelenta ,o economie monetara.

Cine compara caderea economica "dinamica descrescanda a economiei reale" ( a produsului intern brut , a rpoductiei industriale si agricole etc.)in anii tranzitiei cu evolutia creditului bancar constata ca dinamica puternic descrescatoare a creditului bancar a intrecut cu mult tendinta descendenta a economiei reale .

Pornind de la adevarata relatie de interactiuni interconditionare intre economia reala si nominala (financiar-monetara) , putem spune ca o proportie insemnata din caderea economica a Romaniei isi are originea in politicile monetare si de credit inadecvate tranzitiei .

Aceste politici ,in loc sa creeze un mediu economic pielnic redresarii si relansarii economice au actionat in sens contrar :au incatusat si impiedicat activitatile economice , in special pe cele productive .Concluziile sunt dintre cele mai dramatice . Ne aflam in fata aplicarii unor dogme , a unor retete gresit structurate si dozate , care nu au fost comfirmate de practica si experienta sociala din nici o tara , nici macar din cele mai dezvoltate economii de piata .

Politicile Bancii Nationale , privind dimensiunea masei monetare si a creditului au avut un caracter administrativ discretionar , fiin extrem de rigide. Ele au contrastat puternic cu liberalismul salbatic si dereglementarea in sfera preturilor si veniturilor (indeosebi dereglementarea in politicile salariale ), generatoare de inflatie prin ele insele .

Este adevarat ca in ultimii doi ani s-a revenit la o politica de limitare administrativa si chiar de inghetare a fondurilor de salarii in sectorul public, dar nu s-a initiat nimic in ce priveste controlul preturilor .

Politicile administrativ discretionare ale bancii centrale pe piata creditului bancar , a avut cateva caracteristici de baza .

In primul rand au avut un caracter comprimat si blocant , prin dimensiunile restranse ale masei monetare si ale creditului , fixate rigid pe intervale foarte inguste de timp si in discordanta cu necesitatile economiei reale.

S-au stabilit sub forma de solduri numerosi indicatori monetari , limite rigide de credit , limite pentru arierate , rezerve obligatorii etc.

In al doilea rand a fost caracteristica impunera de catre autoritati a unor dobanzi foarte inalte. Este vorba in special de dogma dobanzilor real pozitive aplicata in modul cel mai mecanic posibil contrar experientelor din tarile cel mai dezvoltate unde s-au practicat multi ani dobanzi real negative in cazurile de criza ,dobanzi preferentiale .

In al trilea rand apare operarea de catre autoritati cu evaluari profund eronate pe perioade indelungate, potrivit carora ar fi existat un exces de lichiditati pe piata , a costat economia pierderi de moliarde de dolari din cauza sufocarii financiare ale unitatilor din economia reala.

In al patrulea rand este vorba de o dbla neintelegere din partea autoritatilor . O neintelegere a fost manifestata fata de insuficienta de capital banesc pe piata.

In al cincilea rand in toti anii tranzitiei constatam o pozitie eronata din partea autoritatilor in ce priveste rolul atribuit masei monetare si a creditului, in functia de reglare a cererii si a ofertei globale in economie ,prin reducerea cererii .

Oficialii au afirmat constant si fara acoperire ca procesele au fost tinute sub control.Ce a ramas din aceasta sintagma vede orice agent economic si orice cetatean al Romaniei.

Prin aprofundarea analizei observam ca s-a ajuns la ocriza de capital banesc provocata in mod arbitrar de politica inadecvata a autoritatilor si la o criza de bani in functia de mijloc de plata, cu consecinte nefaste pentru economia reala.

In toti anii tranzitiei , conceptia de baza a autoritatii monetare afost exprimata an politici monetare si credit restrictive.Din aceste politici nu a putut sa rezulte o dezvoltare economica.In conditiile restrangerii excesive a creditului oficial normal, a luat o mare extindere creditul salbatic ,dezordonat sub forma politicilor restante a blocajului financiar.

Privind cu obiectivitate esecurile economice in anii tranzitiei ,putem vorbi de un paradox romanesc in sfera creditului .Paradoxul isi gaseste expresia in faptul ca ,desi masa creditului bancar a fost redusa excesiv ,starea de hiperinflatie reprezinta componenta caracteristica a situatiei din toti anii tranzitiei , impreuna cu declinul puternic al economiei reale .Pentru a ne apropia de adevarul economic ,vom aplica principiul metodologic de analiza a proceselor cumulative si apoi a proceselor pe cicluri de guvernare pe piata creditului bancar ,cu scopul de a caracteriza in mod obiectiv fenomenul general de subcreditare a economiei nationale - ca un dezechilibru fundamental.

2.2 Evolutia creditului bancar oficial

In datele sintetice cumulative privind evolutia creditului intern total -in termeni reali - isi gaseste expresia politica de restrangere continuua si severa a pietei creditului bancar ,in conditiile unui mediu hiperinflationist ,astfel :

Evolutia creditului intern total

Tabel Nr : 6

Sursa : Economistul nr 1125 /

Interpretarea corecta a tendintelor esentiale in procesul creditarii economiei nationale poate fi data - mai intai- prin analiza cumulativa a creditului in termeni reali (date comparabile) pe intreaga perioada a tranzitiei (coloanele 4 si 5) , fata de anul de baza 1989 .In termeni nominali avem aparentele monetare (coloanele 1 si 2) , care ne dau iluzia baneasca a unor cresteri ce ne pot induce usor in eroare

A. Realitatea economica in sfera creditului se caracterizeaza prin faptul ca masa creditului - in termeni reali-ca efect al politicilor aplicate de autoritatea monetara a fost diminuata de 8,7 ori sau cu 88,7 % la nivelul anului 2000 comparativ cu anul de baza 1989 , altfel exprimat creditul ramas mai reprezinta in termeni reali 11,5 % din masa creditului existenta la inceputul tranzitiei .

Produsul social, PIB-ul , venitul national nu s-au micsorat in termeni reali , de 8,7 ori chiar daca declinul economic a fost substantial si profund criticabil (PIB a scazut cu 22%) .

Este evident, fara a fi nevoie de alte demonstratii ca la acest declin economic au contribuit in mod negativ si politicile monetare si de credit puternic restrictive .Unii economisti inscriu aceste politici intre factorii cu un rol determinant in decaderea economica a tarii .Prin urmare in investigatia noastra nu ne referim la o oarecare necorelare intr-un an sau altul , ci la o disproportie enorma pe piata creditului provocata de politicile oficiale in toti anii tranzitiei .

Mediul economic creat prin moneda si crtedit a fost extrem de nociv el a ingradit accesul la credit al operatorilor economici pe piata :

a)      prin diminuarea extraordinara a volumului creditelor pentru toti agentii economici (de stat sau particulari);

b)      prin dobanzile extrem de ridicate practicate ;

c)      prin lichidarea si falimentarea celor mai importante banci romanesti, in total 12 banci mari, medii si mici;

B.Aparentele monetare sunt date de creditul -in termeni nominali (coloana 1 si 2) si sunt inselatoare. Ele furnizeaza iluzia monetara potrivit careia creditul total intern ar fi sporit de 151 ori, in timp ce in realitate (din cauza hiperinflatiei, a cresterii preturilor de 1312 ori) acesta s-a micsorat extraordinar.

Cei care atribuie masei creditului puteri miraculoase, in functia de reglare a cererii si ofertei globale in economie, prin diminuarea cererii nu pot sa fie decat deceptionati de experienta din Romania in tranzitie, care inseamna o infirmare categorica de catre practica sociala, a acestei dogme monetariste punand in evidenta limitele ei de actiune si mai ales efectele ei negative.

Prima concluzie este ca prin aceste politici de restrangere exagerata a pietei creditului bancar s-a creat, in mod arbitrar, o criza intinsa peste un deceniu, o insuficienta de capital banesc circulant si s-a creat totodata o criza a disponibilitatolor, o criza de bani in functia de mijloc de plata, neasigurarea sumei de bani necesare pentru miscarea marfurilor, a capitalurilor reale si a veniturilor din economia reala.

In felul acesta sistemul de credit a devenit un instrument de sugrumare a activitatilor economice, a initiativei in sectorul privat.

A doua concluzie este ca pentru redresarea economica, pentru dezvoltare, era necesara o expansiune a creditului, aceasta este regula de baza, legea naturala pe care o dezvaluie, o afirma si o recomanda experienta din tarile dezvoltate.

De la aceasta analiza globala a proceselor cumulative pe intreaga perioada a tranzitiei, vom trece la analiza pe cicluri de guvernare

Evolutia creditului intern pe cicluri de guvernare

Tabel Nr : 7

Sursa : Economistul nr 1126 / 2002

Pe cicluri de guvernare, realitatea economica pe piata creditului arata trei perioade distincte, cu grade de restrangere diferite, cu o usoara relaxare in perioada de mijloc (1993-1996).

In anii 1990-1992 creditul intern total in termeni reali, a fost diminuat de 5,2 ori cu 80,9% fata de nivelul anului de baza 1989. Deci creditul ramas la sfarsitul lui 1992 mai reprezenta 19,1 % din nivelul anului 1989.

In acest ciclu guvernamental se contureaza cea mai intensa comprimare a creditului, din toti anii tranzitiei.

In acesti ani politicile oficiale de descrestere economica au fost foarte severe-PIB a scazut cu 25 %, iar productia industriala cu 54%. In aceste conditii o restrangere a creditului isi are justificarea in dimensiunile ajustate ale activitatii economice.

In anii 1993-1996 a intervenit o usoara relaxare in politicile de credit, ceea ce s-a concretizat in faptul ca nivelul creditului intern total in anul 1996 a sporit in termeni reali cu 22,8% comparativ cu 1992. Aceasta relaxare s-a suaprapus pe noul curs al politicii de relansare economica. In acesti ani PIB a crescut cu 17,3%, iar productia industriala cu 21,7%.

Chiar si dupa aceasta dinamica pozitiva a creditului-specifica ciclului respectiv-nivelul creditului in 1996 arata tot o dimensiune importanta fata de anul de baza 1989 de 4,2 ori. Deci disproportia provocata de politicile de credit din primul ciclu de guvernare s-a mentinut chiar daca s-a produs o anumita atenuare in acest ciclu de mijloc.

Intre anii 1997-2000 aotoritatea monetara a revenit la vechile politici si s-a produs un nou soc de contractie a creditului intern. Creditul intern in termeni reali a fost diminuat cu 51% fata de 1996.

Politica de creditare in acest al treilea ciclu a sustinut direct intreruperea relansarii economice si revenirea la politicile de descrestere economica.

In economia reala rezultatele au fost extrem de negative, PIB a scazut cu 11,4%, iar productia industriala cu 20,4%. In acest mod politica de restrangere excesiva a creditilui constituie cauza neagra a acestei noi caderi economice.

Pierderile de venit national de PIB insumate intre 1997-2000 au fost de 14,4 miliarde dolari SUA fata de nivelul anului de baza 1997 (-2,2 miliarde dolari SUA in 1997, -3.8 miliarde dolari SUA in 1998, -4,4 miliarde dolari SUA in 1999 si -4 miliarde dolari SUA in 2000), si numai 4 miliarde dolari SUA, cum in mod eronat afirma unii oficiali astazi[4].

Facem sublinierea ca in anul 2000, cand din motive electorale s-a incercat schimbarea cursului de la descresterea economica la cresterea economica (+ 1,6%), pierderile de PIB fata de 1996 s-au mentinut foarte ridicat si au fost de 4 miliarde dolari SUA.

Pierderile de PIB insumate de 14,4 miliarde dolari SUA nu pot fi trecute cu vederea cum fac oamenii politici promotori ai politicii oficiale de descrestere economica, deoarece prin rezultatele sale economia din anii 1997-2000, Rpmania s-a indepartat de obiectivele intrarii in NATO si UE. Acum se calculeaza cati ani sunt necesari pentru a recupera pierderea de PIB din anii de guvernare 1997-2000.

In acesti ultimi patru ani in politicile de credit au intervenit unele modificari care au contribuit in mod decisiv la deteriorarea stabilitatii economice.

Evolutia creditului intern in anul 2001 o vom analiza in mod distinct si preliminar, dupa datele disponibile in prezent, putem afirma ca nu rezulta o regandire de fond a politicilor de credit-cum s-a promis-in concordanta cu cerintele politicii de relansare economica.

Cresterile nominale ale creditului in fiecare ciclu de guvernare au fost anihilate de procesele hiperinflationiste proprii fiecarui ciclu si situatiei de ansamblu in perioada tranzitiei. Exceptia o constituie perioada 1993-1996 in care chiar a avut loc o crestere nominala si o crestere efectiva, in termeni reali fara sa modifice insa tendinta generala cumulativa de descrestere a creditului in termeni reali.

2.3 Alti trei indicatori semnificativi ai dezechilibrului in domeniul creditului intern

Fenomenul general de subcreditare a economiei nationale in disproportiile caracteristice sunt puse in evidenta in mod pregnant si de indicatorii de mai jos:

a)      starea de disproportionalitate pe piata creditului bancar este relevata -in mod sintetic- si de ponderea creditului intern in total PIB , astfel :

Ponderea creditului intern in totalul PIB

Tabel Nr : 8

Sursa : Economistul nr 1126 / 2002

Prin urmare creditul intern mai reprezenta in anul 2000 numai 9,4 % din PIB ,deci de zece ori mai putin ca in 1989. Aceasta dinamica numai necesita comentarii suplimentare dezechilibrul fiind evident marcand o tendinta continua de agravare in toate ciclurile de guvernare .

b) vom avea un tablou mai complet daca adaugam in acelasi timp creditul salbatic sub forma platilor restante, a blocajului financiar , a luat o mare amploare , ajungand sa reprezinte circa 40% din PIB ;

c)comparativ cu tarile dezvoltate si cu unele tari vecine in tranzitie ,constituie un indicator semnificativ al dezechilibrului creditului in Romania.

Raportul dintre creditul total si PIB in alte tari este sensibil mai mare astfel: SUA 80%, Franta 103%,Marea Britanie 129% ,Ungaria 66%,Cehia 80%.

Prin urmare ,masa creditului in Romania fata de PIB la nivelul anului 2000 a fost mai mica de 6-14 ori decat tarile dezvoltate si unele vecine.Aceasta comparatie probeaza inca o data ca relatiile de echilibru pe piata creditului sunt profund perturbate , ca ne aflam in fata unui mare dezechilibru a fenomenului de subcreditare grava a economiei nationale .

Altminteri vom ramane si in viitor ca in cei 11 ani de tranzitie analizati - rupte de obiectivele guvernamentale declarate : de crestere economica ,de dezvoltare ,de asigurare a relatiilor de echilibru in economie .

In finalul analizei structurale vom constata ca situatia pietei creditului bancar este mai precara decat am schitat mai sus in analiza globala realizata.

In procesul de investigare a evolutiei creditului bancar ,un loc aparte il ocupa anliza structurala ,pornind de la cateva grupari si clasificari de baza:

a)      creditul pentru economie si creditul acordat statului ,

b)      creditul acordat in lei si creditul acordat in valuta la intern,

c)      creditul pe termen scurt si creditul pe termen mediu si lung,

d)      creditul bancii centrale pentru refinantarea bancilor comerciale si creditul acordat statului,

e)      creditul bancar oficial si creditul salbatic,dezordonat ,in economie

Aceasta clasificare are profunde semnificatii economice ,atat pentru sustinerea dezvoltarii ,cat si pentru relatiile de proportionalitate ,de echilibru ,din economie.

2.4 Creditul bancar pentru economie si creditul bancar acordat statului

Creditul pentru economie numit conventional ,neguvernamental este acordat agentilor economici si este destinat sprijinirii activitatii curente,relansarii economice si dezoltarii.

Creditul bancar acordat statului numit conventional guvernamental este destinat finantarii deficitelor bugetare declarate si deficitelor bugetare ascunse - sub forma pierderilor preluate direct la datoria publica interna (justificat sau nu); in esenta, acest credit preia si acopera anumite disproportii si dezechilibre din economie, generate de fenomenele negative, de deficientele si greutatile intreprinderilor si firmelor

Schimbarile care s-au produs in ansamblu in anii tranzitiei arata doua tendinte negative combinate. Pe de o parte, s-a diminuat creditul pentru economia reala, s-a ingustat piata creditului bancar pentru agentii economici, s-a redus sever accesul la credite al firmelor de stat si particulare.

Pe de alta parte, in mod special in anii 1997-2000, s-a marit substantial creditul substantial statului, ceea ce inseamna o utilizare neproductiva, neeficienta a resurselor financiare ale tarii mobilizate de sistemul bancar; prin acoperirea disproportiilor si dezechilibrelor din economie, care alimenteaza procesele inflationiste direct si puternic atat pe termen scurt, cat si pe termen mediu si lung. De altfel, este cea mai incriminata parte a creditului bancar.

Evolutia creditului pentru economie

Tabel nr. 9

Sursa: Economistul nr.1127/2002

Concluziile generale sunt cele formulate in capitolul privind creditul intern total ,cu urmatoarele nuantari si particularitati:

a)      Creditul pentru economie a fost diminuat intr-o proportie mai mare decat creditul intern total .La nivelul anului 2002 ,creditul pentru economie in termeni reali s-a diminuat de 13,7 ori sau cu 92,7% fata de anul de baza 1989.Deci creditul ramas in anul 2000 mai reprezinta doar 7,5 % din creditul acordat in anul de baza 1989.

b)      Accesul la credite al agentilor economici a fost restrictionat si de politica dobanzilor extrem de inalte ,aplicata de autoritati, insuportabile din punct de vedere economic. Efectul a fost dur pentru mii de firme , care au dat faliment.

c)      Exprimat in dolari SUA creditul pentru economie a evoluat de la 38,5 miliarde dolari in 1989 , la circa 3 miliarde dolari in anul 2000 fiind de 13 ori mai mic,deci agentii economici primesc ,la nivelul anului 2000 ,de la sistemul bancar cu 35,5 miliarde dolari mai putin.

Creditul acordat statului de sistemul bancar (credit guvernamental ) pentru finantarea deficitelor bugetare a evoluat astfel:

Evolutia creditului acordat statului

Tabel nr. 10

Sursa :Economistul nr.1127/ 2002

Observam un proces de introducere a acestui tip de credit in economie , precum si de largire si extindere a acestuia .

Aceasta extindere a coincis cu schimbarile in politicile economice din anii 1997-2000: descresterea economica programata si politica de lichidare si falimentare a bancilor comerciale.In cadrul acestor actiuni , s-a preluat direct la datoria publica interna o parte masiva a creditelor bancare prin decizii politice gresite ( declarand in bloc creditele drept credite neperformante ) , fara o analiza prealabila si temeinica, economica si financiara, fara stabilirea responsabilitatilor.

2.5 Structura creditului pe termene

Datele disponibile publicate nu ne furnizeaza o situatie a creditului intern total pe termene , ci numai a creditului acordat in lei pentru economie si care a evoluat astfel:

Creditul acordat in lei pentru economie

Tabel nr. 11

Sursa : Economistul nr. 1128/2002

La creditul in lei pentru economie ,la nivelul anului 2000 se observa ca ponderea principala o detine creditul pe termen scurt 82,8% , in timp ce creditul pe termen mediu si lung reprezinta numai 17, 2% (fata de 28,5% in 1989).

Din motive necunoscute , banca centrala nu publica structura pe termene a creditului in valuta la intern,dar se poate face supozitia ca o mare parte din aceste credite sunt pe termen mediu.

Evolutia rezervelor minime obligatorii

Tabel nr.12

Sursa: Economistul nr. 1128/2002

Reiese ca din depozitele atrase in lei de bancile comerciale banca centrala a blocat utilizarea acestora in proportie de 30 % in anii 1997-2000,fata de 7% in 1996.

De asemenea banca centrala a blocat 20 % din depozitele in valuta atrase de bancile comerciale.

CAPITOLUL III

Grava deteriorare a cursului de schimb al monedei nationale - alt aspect negativ al politicii monetar - bancare din Romania

3.1 Scurta analiza a fenomenului inflationist

Inflatia este un fenomen economic negativ care afecteaza economia tuturor tarilor lumii. A incerca conturarea unei definitii a inflatiei devine o misiune pe cat de usoara la prima vedere ,pe atat de delicata.

Conform ghidului propus de The Economist Books inflatia este o crestere sistematica in timp a preturilor la bunuri si servicii.

Exista in acest sens doua teorii :

cauza principala a inflatiei este cresterea costurilor corespunzatoare factorilor de productie, preturile materiilor prime importate ,chiriile si mai presus de toate ,costurile salariale.In acest sens managerii si patronii sustin ca orice marire a salariilor peste rata inflatiei este prin ea insasi inflationista;

dupa a doua teorie , cauza principala a inflatiei este reprezentata de consumator ,care tinde sa consume mai mult decat se produce ,determinand astfel cresterea preturilor.Acest lucru este posibil numai daca volumul de bani din economia respectiva depaseste cresterea productiei plu rata inflatiei.

Prima teorie concentreaza eforturile antiinflationiste pe reducerea cererilor salariale iar cea de a doua pe reducerea masei monetare.

Inflatia constituie un fenomen dynamic, care apare in miscare , in modalitati prin care echilibrul este perturbat pentru a fi regasit din nou.Expresii ca "presiuni inflationiste ", "tensiuni inflationiste" , "ecart inflationist ",sugereaza faptul ca inflatia apartine domeniului dinamicii economice,adica in domeniul in care actioneaza fortele care intretin sau deregleaza o miscare prealabila.

Inflatia este un fenomen care consta in esenta in aparitia si circulatia unei cantitati excedentare de moneda.

Inflatia reprezinta un dezechilibru structural intre masa monetara si economia reala ce se manifesta printr-o crestere persistenta a preturilor si depreciere monetara.

Teorii cosacrate ale inflatiei

Keynesistii identifica doua tipuri principale de inflatie :

inflatie prin cerere

inflatie prin costuri

Inflatia prin cerere apare atunci cand totalul cheltuielior , intr-o economie depaseste valoarea productiei agregate.

Inflatia prin costuri este asociata cresterii costurilor de productie care sunt transferate asupra consumatorilor sub forma preturilor mari.

Secolul XIX si primele decenii ale secolului XX au statuat notiune de inflatie monetara, inflatie care este determinata de un surplus de moneda ce se gaseste in circulatie si care imbraca doua forme :

inflatie monetara

inflatie prin credit

Acest tip de inflatie este definit prin celebra ecuatie a schimbului a lui Fischer :

M - masa monetara

V -viteza de circulatie

P -nivelul general al preturilor

T -volumul tranzactiilor

Conform acestei definitii daca masa monetara creste fara nici o disciplina ,celelalte elemente ale schimbului monetar vor suferi consecintele.

Monetaristii argumenteaza ca inflatia este cauzata de o crestere excesiva a masei monetare .

Exista o corelatie intre nivelul ocuparii fortei de munca si rata inflatiei.In 1958 profesorul A.W. Philips a arghumentat ca exista o relatie inversa intre rata anuala a inflatiei determinata de cresterea salariilor si nivelu somajului. Curba Philips arata ca un nivel scazut al somajului este asociat cu rate inalte ale inflatiei , in timp ce o crestere a somajului contribuie la reducera ratei inflatiei.

In c0ncluzie se poate afirma ca fenomenul de crestere a masei monetare duce in final la cresterea preturilor deoarece volumul tranzactiilor si viteza de circulatie a monedei nu se modifica fiind legate de gusturi preferinte si obiceiuri .

Analiza lui K.Wicksel , creatorul scolii suedeze de economie ajunge la concluzia ca inflatia este o crestere generala si nelimitata a preturilor . Se poate realiza astfel si o explicatie nemonetara a fenomenului inflationist , cunoscuta sub denumirea de '' teoria cererii excedentare '' , care spune ca principal motor al prabusirii inflationiste este discrepanta intre cererera globala si oferta globala .

Tintirea inflatiei este un obiectiv al autoritatii monetare si implica cel putin cinci componente :

* statuarea asigurarii stabilitatii preturilor ca obiectiv prioritar al politicii monetare ;

* cuantificarea obiectivului politicii monetare , drept o rata a inflatiei ce trebuie atinsa de-a lungul unui interval de timp ( de obicei annual)

* independenta bancii centrale in privinta instrumentelor utilizate in atingerea ratei tinte a inflatiei

* desfasurarea proceselor de configurare si aplicare a politicii monetare ,

* existenta raspunderii bancii centrale in atingerea tintelor

Tintirea inflatiei se poate realiza

a)in raport cu modificarile operabile in motivatiile autoritatii monetare

b)in raport cu tintirea unor obiective alternative

c)in coqmparartie cu utilizarea de tinte intermediare formale

a) In raport cu modificarile operabile in motivatiile autoritatii monetare - se poate aprecia ca exista abateri de la politica monetara propusa ca obiectiv de catre banca de emisiune , datorita unor variate motive :

* datorita autoritatii monetare (sau presiuni din partea guvernului) de sporire a nivelului ocuparii fortei de munca ;

* erodarea valorii reale a datoriei publice prin generarea de situatii inflationiste

* impozitarea distorsionata a muncii

* presiuni politice exercitate de gruparile subocupate ale electoratului

Are loc astfel o deviere de la politica optima exante

b) In raport cu tintirea unor obiective alternative - cuantificarea politicii monetare se poate realiza prin formularea unor tinte alternative si anume : venitul nominal si nivelul preturilor

c) In comparartie cu utilizarea de tinte intermediare formale - exista o panoplie de tinte intermadiare folosite in controlul fenomenului inflationist si anume :

* tintirea agregatelor monetare

* tintirea ratelor dobanzii si utilizarea intermediara a cursului de schimb fix

3.2. Instrumentele politicii monetare

Instrumentele politicii monetare folosite de banca pot fi grupate pe 6 categorii :

* Rata rezervelor minime obligatorii

* Taxa oficiala a scontului ( rata dobanzii de referinta )

* Reglementarea si supravegherea prudentiala a bancilor

* Interventia pe piata valutara

* Operatiuni Open - Market

* Monitorizarea bazei monetare

Folosirea acestora de catre Banca Nationala nu se poate realiza decat in stransa legatura cu politica impusa de institutiile guvernamentale .

Politici monetare

Guvernatorul BNR , Mugur Isarescu , a afirmat ca bancherii carte se plang ca rezervele minime obligatorii se afla la un nivel ridicat au dreptate si ca ecartul dobanzii este prea mare intre diferitele categorii de dobanzi , intre dobanzile pasive si cele active .

Tinta BNR este reducerea inflatiei farta sa se dezechilibreze contul extern .

In Romania rata rezervelor minime obligatorii a cunoscut o evolutie sinuoasa , ia variind intre 7,5% si 20% intre 1996 - 2002

Rata rezervelor minime obligatorii

Tabel Nr.13

Sursa : BNR , Martie 2002-Buletin lunar

Rata dobanzii de referinta

Tabel Nr. 14

Sursa BNR , Martie 2002 , Buletin_lunar

Ratele medii ale dobanzilor practicate de banci ( Operatiuni in lei)

Tabel Nr. 15

Sursa : BNR , Martie 2002- Buletin lunar

Dupa cum se observa , exista un ecart intre taxa scontului ( sau mai nou dobanda de referinta ) si ratele medii ale dobanzii practicate de banci , in favoarea celei din urma .

Aceasta , deoarece statul s-a imprumutat la populatie la un anumit nivel al dobanzii superioare taxei scontului , obligand bancile sa creasca nivelul dobanzii la pasivele bancare .

Cumpararea in valuta de catre BNR reprezinta o imbunatatire a rezervei valutare, insa se stie ca fiecare dolar ce se adaoga la rezerva inseamna emisiune monetara suplimentara si, deci , un efort mai mare de sterilizare.

Dupa declaratiile guvernatorului BNR , se doreste reducerea ratelor rezevelor minime obligatorii si exista in plan o varianta de compromis , si anume ca bancile comerciale sa cumpere titlurile de stat cu sumele care s-ar disponibiliza cu reducerea rezervelor. In perspectiva aderarii Romaniei la UE , BNR va deveni o componente a sistemului Bancii Centrale Europene , unde BCE este o banca de emisiune .

Scopul principal al politicii monetare in anul 2001 a fost controlul inflatiei , prin controlul bazei bugetare si agregatelor monetare.

In bugetul pentru 2002 , guvernul a luat in calcul o inflatie de 22% alaturi de o crestere economica de 3% si udeficit de cont current de 5,5%.

Se va continua politica de sterilizare a excesului de masa monetara , prin mecanismul atragerii de depozite de catre BNR de la bancile comerciale si prin sistemul rezervelor minime obligatorii.

Apare ca un factor esential , in politica BNR , reducerea inflatiei de la un an la altul pentru a reda increderea in moneda nationala .

Un rol important in indeplinirea obiectivului propus il vor avea politica cursului de schimb si a venitului populatiei.

Oricum trbuie tinut cont de mentinerea unui echilibru , deoarece deflatia poate avea efecte nedorite in cazul in care inregistreaza valori ridicate.Exemplul Turciei , ce anecesitat interventia organismelor internationale , este elocvent in acest sens .

In rest , nu putem afirma decat ca acolo unde exista economie de piata exista si inflatie , iar controlul inflatiei se gaseste pe agenda executivului , atat in tarile dezvoltate cat si in cele cu probleme economice.

Desi Banca Nationala a luat destule masuri in ultimul timp de revigorare a monedei nationale ( inclusiv apropiata introducere a leului greu ) nu putem trece cu vederea criza pe care a traversat-o in ultimii 12 ani moneda noastra nationala . de aceea in continuare vom analiza politica BNR in legatura cu leul romanesc , politica uneori dezastroasa plina de gafe si greseli ale unor oameni care in mod normal nu aveau voie sa aiba putere de decizie in cadrul bancii de emisiune din cauza lipsei de pregatire in domeniu sau a relei credinte ( a se intelege aici iclusiv dorinta lor de imbogatire).

3.3 Dimensiunile deteriorarii cursului de schimb al monedei nationale

Legea nr. 101 / 1998 , privind statutul Bancii Nationale a Romaniei prevede ca : obiectivul fundamental al Bancii Nationale a Romaniei este asigurarea stabilitatii monedei nationale , pentru a contribui la stabilitatea preturilor. 

Si totusi  leul reprezenta fata de dolar 0, 06944 in 1989 , 0 , 00039 in 1995 si numai 0 , 00004 in 2000 nemaifiind decat putin pana la 0. 

Prabusirea monedei continua si in prezent , e drept cu o intensitate mult mai scazuta, BNR intentionand ca in 2003 sa introduca leul greu.

Cursul de schimb al monedei nationale reprezinta un indicator sintetic , a carui evolutie se afla intr-o stransa interdependenta cu deteriorarea pe care acunoscut-o economia romaneasca in ultimul deceniu al secoluluim al XX- lea .

Asa cum se stie , problema instabilitatii monetare a aparut in anii '70 cand s-a trecut de la cursurile valutare fixe , la flotarea acestor cursuri.un moment important in aceasta evolutie l-a constituit anul 1968, cand piata aurului a fost subdivizata in cea oficiala rezervata autoritatilor monetare si cea libera , care revenea investitorilor privati.

Trebuie mentionat insa ca , dupa o perioada relativ scurta , in care flotarea a fost realmente libera , statele , in principiu bancile centrale , au cautat si au gasit solutii de interventie pentru a apara monedele de fluctuatiile considerabile.

Academicianul Constantin Kiritescu ,considera ca :    In anul 1979 ,statele din Europa Occidentala s-au intors la principiile generale dela Bretton Woods ,bineinteles sub alta forma. In acel an a fost creat Sistemul Monetar European(SME) care a avut ca obictiv principal stabilitatea cursurilor valutare in cadrul unor limite negociate de flotare ."

In Romania dupa 1989 cursul de schimb leu / dolar era in tara noastra in mod oficial la sfarsitul anului 1989 , de circa 15 lei pe USD . Dupa alte surse ar fi fost de circa 33-34 lei / USD , curs existent in 1990.

Teoretic , factorii cu impact deosebit asupra cursului de schimb al monedei nationale sunt : rata inflatiei , pozitia si dimensiunea soldului balantei comerciale si al balantei de plati externe, precum si rata dobanzii.In practica exista si alti factori economici si psihologici care pot sa contribuie la prabusirea unei monede , mai ales atunci cand bancile centrale nu intervin sau intervin intr-un mod necorespunzator.

In ceea ce priveste raportul dintre inflatie si cursul de schimb monetar, relatia poate fi si inversa , in esnsul ca si cursul de schimb poate fi o entitate care sa determine inflatia interna prin intermediul preturilor importate .

Daca se analizeaza cronologia schimbarilor celor doua entitati : inflatie , curs de schimb al leului fata de dolar se observa , ca de regula ultimul devanseaza in timp inflatia . Succesiunea cronologica este totusi o dovada , fie si partiala a faptului ca scaderea catastrofala a cursului de schimb al leului , a contriduit la cresterea inflatiei . In orice caz , procesul inflationist a primit impulsuri dinspre cursul de schimb al leului in scadere continua .

Specialistii de la FMI imbratiseaza aceeasi idee , aratand in studiul din ianuarie 2001 ca : '' preturile de consum sunt foarte sensibile la miscarile cursului de schimb , desi cu o anumita intarziere . Deprecierea mare de la sfarsitul lui 1998 si inceputul lui 1999 , pare a fi contribuit la atingerea graduala a varfului de inflatie din 1999 '' .

Paradoxal este si faptul ca intr-un studiu elaborat de BNR in 1992 se arata :, ''categoric , deprecierea competitiva a monedei nationale nu poate fi acceptata ca o solutie permanenta , datorita efectelor pe care perpetuarea ei le are asupra mentinerii presiunilor inflationiste din economie '' .Nuse stie de ce in anii urmatori BNR a renuntat la aceste idei corecte din punct de vedere al deprecierii monedei nationale .

Variatia cursului de schimb a leului fata de dolar in perioada 1990 - 2000

Tabel Nr. 9

Indepartarea agentilor economici si a majoritatii populatiei de moneda nationala

Depreciera continua a leului , incurajata de rata inalta a dobanzilor a stimulat indepartarea agentilor economici si populatiei de moneda nationala .

Depreciera continua face ca o serie de agenti economici si a unei bune parti din populatie sa considere detinerea de lei neavantajoase si aducatoare de pierderi .

Ca sa previna riscul deprecierii activelor in lei , populatia si firmele si-au indreptatv atentia catre plasamentele in valuta .

La debutul dobanzilor inalte oficialitatile BNR anuntau o apropiere a agentilor economici si , in general , a populatiei de moneda nationala . In realitate aceste rate inalte au indepartat publicul de lei , increderea fiind cat se poate de reduasa . Astfel , creditul in lei ca pondere in total credite interne, scade de la 100% in 1991 si 67% in 1995 la 24% in 1999, iare creditul in valuta creste de la o valoare de 4% in 1991 la 44% in 1994 , este evident ca tot mai multi deponenti si-au indreptat atentia catre monede sigure preferabile monedei nationale aflata in cadere .

Agentii economici s-au orientat din ce in ce mai mult catre creditele in valuta cu dobanzi la nivelul suportabilului economic 5 - 10 % ( asa cum rezulta din tabelul Nr.16) .

Aceasta tendinta a fost accentuata si de faptul ca bancile romanesti , avand in vedere mediul inflationist care actionau , au practicat dobanzi variabile ce se modificau rapid de la o luna la alta . Firmele si populatia au preferat stabilitatea creditelor in valuta in schimbul riscurilor pe care le presupuneau cele in lei.

Acest aspect este evidentiat in cele doua tabele de mai jos :

Evolutia depozitelor in valuta ale rezidentilor in perioada 1990 - 2000

Tabel nr.16

Sursa : Raportul anual BNR 1999

Evolutia creditului in valuta

Tabel Nr 17.

Sursa : Raportul anual BNR 1999

3.4 Constrangerea externa factor determinant al conduitei politicii monetare in deceniul 1990 - 2000

Statul roman a inregistrat la sfarsitul anului 1989 un sold creditor de peste 2 miliarde de dolari, rezultati din plata anticipata a datoriei externe , pe de o parte , iar pe de alta parte , din acordarea de credite unor tari considerate apropiate precum Irak , Siria ,Egipt , Angola , Cuba , Mozambic.Apoi in cursul anului 1990 s-a promovat o politica de compensare - redistribuirea avutiei acumulate , anul incheindu-se cu un sold debitor de circa 2 milioane de dolari.( vezi tabelul nr. 18).

In aceste conditii si data fiind fragilitatea contului curent al balantei de plati a existat un motiv serios pentru autoritatile romane de a cere BNR echilibrarea deficitului extern prin deprecierea chiar mai accentuata decat inflatia , depreciere in termeni reali , a leului ( vezi tabelul nr. 19). Bakeierea intre doua obiective : cel intern , de inflatie ,respectiv cel extern , de cont curent , a impiedicat Banca Nationala sa atinga obiectivul dezinflatiei rapide .La aceasta s-au adaogat rigiditatile economiei reale ,ritmul lent al restructurarii si privatizarii etc.

O solutie pentru a scapa de constrangerea externa ar fi constituit-o privatizarea rapida cu investitori straini si o atragere a investitiilor straine directe .Tari precum Ungaria sau Estonia au procedat astfel , rezultatul fiind o apreciere in termeni reali a monedelor lor ,ceea ce a permis o reducere rapida a inflatiei ( vezi tabelul nr. 20).In Romania decizia de a invita capitalul strain s-a luat tarziu iar evenimentele din 1997, 1998 si 1999 ( criza din Asia , criza din Rusia si strategia burden sharing a FMI ) nu au ajutat nici ele .

Drept urmare Romania a ramas singura tara candidata care in ultimii ani a continuat politica de depreciere in termeni reali a monedei nationale cu consecinte inflationiste.In toate celelalte tari candidate la aderare , politica de apreciere in termeni reali a fost evidenta in primii ani ai tranzitiei fapt ce a dus la o dezinflatie mai rapida.De-abia dupa ce fenomenul inflationist a fost pus sub control , a inceput sa fie acordata atentie si contului curent ( vezi tabelul nr. 21 ).

Rezerva valutara a Romaniei dupa 1989 Deprecierea cursului de schimb si

rata inflatiei dupa 1989

Tabel Nr. 18 Tabel Nr. 19

Sursa :Raportul anual BNR 2000 

Sursa :Raportul anual BNR 2000

Investitiile straine in Europa de Est

Tabel Nr.20

Sursa : Raportul anual al FMI - 2000

Rata inflatiei (RI) si Deprecierea cursului de schimb(DCS)

Tabel Nr .21

Sursa : Raportul anual al FMI - 2000

*** Concluzii

1. Dimensiunea financiar- bancara a procesului integrarii euroatlantice a Romaniei in viziunea guvernatorului BNR - Mugur Isarescu

In viziunea lui lui Mugur Isarescu , de doi ani de zile Romania pune in practica o strategie economica pe termen lung , agreata pe plan intern de toate partidele politice parlamentare , de sindicate , de patronate si de reprezentantii societatii civile , avand ca obiectiv realizarea pana la orizontul anului 2004-2005 a unei economii de piata total functionale compatibila cu standardele Uniunii Europene - deci si cu standardele NATO. Strategia a fost agreata de standardele comunitare , cu care de fapt a fost negociata , de organismele financiare internationale , care vegheaza asupra regulilor de functionare ale economiei de piata pe plan mondial , iar punerea in practica se face prin conlucrarea cu acestea prin planuri de actiune specifice fiecarui guvern .

Domnia - sa a ales zece caracteristici ale activelor construite si consolidate in prezent , ca baza a edificiului economiei de piata functionale la orizontul anilor 2004 - 2005.

A.        S-a obtinut o continuitate si o coerenta mai mare dovedite de anul 2001 in aplicarea reformei , in aplicarea strategiei economice pe termen mediu si continuitatea in atingerea unor parametrii economici mai buni : inflatie in scadere , crestere economica mai mare etc ;

B.         Indreptarea catre un sistem fiscal modern , desi inca mai exista birocratie si lipsa de eficienta , dar in evident proces de schimbare si modernizare

C.         Mentinerea deficitului bugetar in jurul a 3 % desi nevoile de finantare ale economiei sunt mari , ca si ale societatii de altfel , totusi este necesara mentinerea lui in aceste limite oricat de mari ar fi dificultatile

D.        Mentinerea sub control a datoriei publice . In ciuda nevoilor mari de finantare , probabil si datorita limitarii posibilitatii Romaniei de a se finanta , datoria publica a Romaniei este in jur de 30 % din PIB, adica jumatate din limita pe care o prevede tratatul de la Maastricht . In strategia economica pe termen mediu se prevazuse o crestere a acesteia ceva mai rapida decat cresterea economica , in asa fel incat ponderea datoriei publice in PIB interna si externa sa ajunga la 35%.

E.         O conectare la regulile financiare internationale si la pietele internationale de capital. Romania participa activ pe pietele internationale de capital de unde se spera ca prin cresterea de credibilitate ,sa se obtina resurse ieftine cu care s-ar accelera procesul de modernizare a institutiilor si economiei romanesti ;

F.          Respectarea regulilor financiare si ale jocului financiar international;

G.        Asanarea cu mari cheltuieli a sistemului bancar din Romania , s-au adoptat in proportie de 90% principiile Acordului de la Basel privind sistemul financiar bancar si supravegherea financiar bancara;

H.        Liberalizarea treptata a fluxurilor de capital ;

I.            Romania este in prezent o tara co o crestere economica sustenabila. Se pastreaza echilibrul macroeconomic. Singura problema este inflatia;

J.           A fost consolidata independenta Bancii Nationale , pe aceasta baza a credibilitatii ei .

Prin aceasta se intelege o conlucrare serioasa , responsabila cu guvernul.Banca centrala este centrul sistemului bancar , iar sistemul financiar bancar este centrul economiei de piata , centrul institutional.

Castigarea credibilitatii

Guvernatorul BNR , s-a referit apoi la costurile aderarii.Bineinteles credibilitatea si soliditatea sistemului financiar - bancar se reflecta in aceste costuri . Ele au atins un varf in 1999. Desi datoria publica este redusa , 30% din PIB , costurile de finantare ale acestei datorii au ajuns in 1999, la aproape 6 % din PIB , un procent din PIB insemnand 4 milioane dolari .Aceste costuri mai pot sa scada insa mai putin de 3 %. In prezent sunt de aproape 4% dar si aici se mai pot face economisiri. Prin eforturi in acest sens ale BNR , guvernului si ministerului finantelor , prin economisire la dobanzi putem sa asiguram un spor la cheltuielile militare fara ca in bugetul de stat acest lucru sa insemne reducerea cheltuielilor cu educatia , sanatatea etc. Acest efort este unul de castigare a credibilitatii.

Reducerea generala a inflatiei si riscului de schimb

Mugur isarescu a subliniat ca s-a optat pentru reducerea gradulaa a inflatiei, dar s-ar fi preferat probabil , o reducere mai rapida . O reducere graduala a inflatiei inseamna din nou continuitate , seriozitate in politici economice si mai ales concurentei . Inflatia nu este numai un fenomen monetar. Ea depinde de foarte factori pentru a fi data inapoi .

In legatura cu tema cursului de schimb , in exprimarea sa s-a aratat ca Banca Nationala se concentreaza in prezent mai mult pentru combaterea inflatiei si-n acest sens exista mai multa stabilitate a cursului de schimb. O depreciere nominala sub rata inflatiei ajuta la temperarea acesteia . Dar pentru asta Banca Nationala trebuie sa se degajeze total de obiectul de a corecta balanta de plati. De aceea este salutara hotararea prin care guvernul pastreaza deficitul fiscal in limitele convenite . Este dureros dar este un angajament de coerenta pentru ca politica monetara sa se adreseze mai mult reducerii inflatiei , iar problemele balantei de plati sa fie tinute sub control cu alte instrumente.

Recapatarea increderii in sistemul in sistemul bancar

Isarescu a apreciat faptul ca s-a evitat o criza de sistem in 1998 si 1999 iar acum suntem intr-o perioada de recapatare a increderii . O etepa dificila fiindca persista inca elemente de neincredere , confuzii de tipul ca, orice iesire a unei banci mai mici din sistem inseamna o problema pentru supraveghere ,dar increderea se recapata inca de pe acum , dovada fiind cresterea economisirilor in bancile romanesti cu peste 20% in 2001.

O dovada caracteristica : nu avem banci foarte multe dar ele au devenit din ce in ce mai eficiente , inclusiv ca jumatate din activele bancilor din Romania apartin unor banci cu capitaluri straine. Bancile care au adus nu numai capitaluri an Romania dar si tehnologie si performanta , o inchidere in mai mare masura a activitatilor catre public si catre calitatea serviciilor financiare, si in ultimul rand au adus prestigiu numelui lor.

O alta caracteristica este ca intermedierea bancara este inca scazuta sub 10% din PIB , una dintre cele mai scazute din Europa de Est , desigur si ca efect al curatirii sistemului bancar de credite neperformante .

2. Banca Nationala si sistemul bancar vor fi compatibile cu criteriile aderarii la Uniunea Europeana pana in 2004

In cadrul conferintei de aderare Romania -UE la nivelul de negociatori sefi ce a avut loc la sfarsitul lunii iunie 2002 a fost deschis , si totodata inchis capitolul 11 : Uniunea Economica si monetara .Documentul in cuprinsul caruia este prezentata pozitia Romaniei fata de acest capitol de negociere este structurat pe urmatoarele domenii :

coordonarea reformelor economice

politica fiscala

politica monetara

cursul de schimb

Banca Nationala ca operartivitatea dovedita in deschiderea si inchiderea provizorie a acestui capitol arata nu numai cosistenta angajamentelor asumate de tara noastra , ci si increderea partenerului comunitar in traseul parcurs pana in prezent si in calendarul desfasurarii negocierilor in acest domeniu .

Romania s-a angajat sa adopte acquis-ul comunitar pana la data propusa de aderare la UE . Desi temenul final de aderare este 1 ianuarie 2007 , in privinta armonizarii prevederilor referitoare la independenta BNR, eliminarea finalizarii directe a deficitelor finale a trezoreriei de catre banca centrala si a accesului privilegiat al institutiilor publice la resursele institutiilor financiare care in momentul de fata nu sunt inca pe deplin acomodate legislatiei europene, scadenta este stabilita pentru anul 2004.Faptul arata tocmai importanta deosebita a acestui capitol. De asemenea s-a convenit ca euro va fi moneda de referinta pentru cursul de schimb al monedei nationale pana la cel tarziu 31 decembrie 2004.

Pana la sfarsitul lui 2004 vor fi adoptate conform calendarului convenit toate modificarile legislative menite sa faca BNR si institutiilem bancare compatibile cu criteriile Uniunii Europene. Acest lucru presupune directionarea rolului primordial al bancii centrale si anume stabilirea preturilor in concordanta cu prevederile tratatului Uniunii Economice si Monetare cat si cu statutul Bancii Central Europene .De asemenea se mai prevede imbunatatirea legislatiei bancare in vederea intaririi independentei Bancii Nationale a Romaniei si a eficientei sistemului bancar romanesc potrivit standardelor europene .

Referitor la indepenta BNR obictiv cardinal in cadrul negocierilor , reamintim ca aceasta a inceput sa devina realitate inca din prima etapa a reformarii sistemului bancar prin aplicarea prevederilor cuprinse in pachetul de legi bancare din 1991 .Ulterior noul statut al BNR a adoptat prin legea 101 per 1998 , a condus la afirmarea independentei bancii centrale .

Tara noastra a deschis deja 26 de capitole de negociere dintre care 12 au fost inchise provizoriu, si se preconizeaza ca pana la sfarsitul anului 2002 sa fie inchise si alte patru capitole intre care :libera circulatie a serviciilor , la care BNR are o insemnata contributie tehnica , astfel incat sa asigure prelucrarea integrala a acquis-ului comunitar in domeniul serviciilor bancare pana la finele lui 2004. [12]

3. Asanarea sistemului bancar - o conditie a apropierii tarilor est europene de cele occidentale

Extinderea Uniunii Europene va avea loc peste doi sau trei ani cand unele state central si est europene vor deveni membre cu drepturi depline a UE. Pentru a adera , tarile candidate trebuie sa faca o serie de modificari in mai multe domenii .

Reforma bancara nu a fost tocmai usoara in est , pentru ca bancile se aflau in proprietatea statului si nu existau piete de capital .Cele mai multe state central si est europene au adoptat in cursul anilor 90 sistemul bancar universal . Problemele care au aparut in acest sector au fost destul de numeroase :

* volumul mare de credite neperformante

* licente de functionare acordate usor unor banci

* lipsa unui control eficient

* mai multa sau mai putina coruptie in functie de tara

Asanarea sistemului bancar a fost si ramane deosebit de costisitoare.Ungaria de exemplu a cheltuit peste 10% din PIB pentru asanarea sistemului sau bancar iar in Slovacia 12%.Ultimul deceniu a dovedit ca solutia cheie pentru restructurare de succes a fost deschiderea rapida a sectorului pentru investitorilor straini , cu ajutorul carora bancile au putut fi privatizate si s-a putut asigura un transfer absolut de know - how si management .

In medie 60% din activele bancare din Europa Centrala si de Est sunt in proprietatea unor investitori straini , in Bulgaria de exemplu aceasta cifra urca la 80%. Insa in pofida unor mari progrese mai sunt inca destule de facut. Functia de baza a acestui sector este aceea de atragere de fonduri in sectorul particular . Conform unui studiu realizat Institutul de Cercetari al Bancii Germane , creditele acordate sectorului privat de catre sistemul bancar din tarile central si est europene este de doar 27% din PIB , in timp ce la tarile din cadrul Uniunii Europene de 91 % din PIB.

Exista multe motive care explica aceste diferente .Din cauza experientei acumulate in ultimii ani bancile au fost foarte prudente in acordarea de credite firmelor particulare iar frecventele controale ale autoritatilor si impunerea unor noi reglementari pentru siguranta bancara , au avut un efect negativ asupra acordarii de credite .

Un alt motiv este mentalitatea cetatenilor din est care depun la banci mult mai putin din economiile lor decat occidentalii.Conform Bancii Germane cea mai mare parte din bani este pusa la saltea sau se scurg spre alte cheltuieli .Acest fenomen care afecteaza functionarea eficienta a sectorului bancar este unul dintre mecanismele prin care mentalitatea societatilor central si est europene ridica bariere in calea apropierii economice de occident.