Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


Statistica

Stabilirea raspunderii, ca modalitate de finalizare a controlului financiar

finante

+ Font mai mare | - Font mai mic



Stabilirea raspunderii, ca modalitate de finalizare a controlului financiar

Stabilirea raspunderii materiale

A. Constatarea pagubelor

Paguba in avutul public sau privat este o pierdere materiala, baneasca

sau financiara suferita de o unitate patrimoniala ori cauzata acesteia. Paguba este o modificarea negativa in patrimoniul unitatii, produsa prin diminuarea activului datorita unor sustrageri, degradari, distrugeri, pierderi, risipiri, etc ale bunurilor sau prin cresterea pasivului, cauzata de obligarea la penalizari, amenzi sau daune, generate de fapta culpabila a persoanelor incadrate in munca. Paguba este: efectiva, reala si nu eventuala, certa si actuala. Paguba este certa atunci cand intinderea sa este bine stabilita si evaluabila la o suma de bani certa. Este actuala cand este deja produsa in mod cert sau realizarea sa in viitor este sigura.



In cadrul raspunderii materiale, in raport de existenta culpei, paguba cauzata unitatii poate fi constatata in cel mult 3 ani de la data producerii ei in cazul existentei culpei si in cel mult 1 an de la data primirii sumelor sau bunurilor ori a beneficierii de servicii nedatorate, situatie in care nu exista culpa a persoanei beneficiare. Termenele de constatare a pagubei incep de la data cand patrimoniul unitatii a fost diminuat, fie prin producerea directa a unei pagube, fie prin plata unor sume de bani, predarea unor bunuri sau prestarea unor servicii necuvenite. La stabilirea acestor termene se ia in considerare data la care efectele feptei pagubitoare s-au repercutat in patrimoniul unitatii economice si nu momentul in care a avut loc fapta.Sunt cazuri cind efectele pagubitoare ale faptei se produc mai tarziu decat fapta. De exemplu, constatarea la beneficiar a calitatii necorespunzatoare a unui produs. Fapta a fost savarsita de personalul furnizorului cu ocazia producerii acestuia, paguba apare insa, numai cand furnizorul plateste beneficiarului penalitati sau (si) despagubiri.

Depasirea termenului de constatare (de 3 ani si de 1 an) are drept rezultat pierderea dreptului de a obtine un titlu executoriu si implicit recuperarea creantei.

Constatarea este o obligatie a : sefilor de echipa, de atelier, maistrilor, altor persoane care conduc direct procesul de productie pentru pagubele cauzate prin depasirea normelor de consum, producerea de rebuturi, defectarea unor utilaje, pierderea de scule si a unor dispozitive etc; compartimentelor personal-retribuire, financiar-contabil, aprovizionare-desfacere etc. pentru pagubele nascute prin plata unor sume necuvenite, prestarea unor servicii sau predarea unor bunuri nedatorate; organelor cu atributii de control pentru pagubele pricinuite in gestiunile materiale.

Constatarea pagubelor are loc de regula, prin exercitarea atributiilor de catre organele de control competente, care au obligatia sa incheie in scris act constatator (proces verbal, referat, raport, etc.). In actul de constatare a pagubei se consemneaza exact si complet datele si elementele care sa determine cu precizie existenta, cuantumul si cauzele acesteia, activitatile culpabile care au generat-o (vinovatia persoanei si defalcarea pe autori in raport de participarea fiecareia la producerea pagubei).Nu au calitatea de act constatator: bilantul in care figureaza o suma sau o persoana in pozitie debitoare; procesul-verbal incheiat de organele de inspectie bancara la un control ulterior, in cazul cand aspectele retinute au caracter limitat si insuficient pentru cunoasterea cu precizie si cuantumului pagubei; procesul-verbal prin care se constata o defectiune si necesitatea reparatiei fara a arata valoarea pagubei.

B. Evaluarea pagubelor

In cadrul raspunderii materiale, evaluarea pagubelor aduse avutului public sau privat prin lipsuri sau degradari de bunuri se face la preturile in vigoare la data producerii pagubei, sau la data constatarii daca nu se poate determina data producerii, fara a se cuprinde foloasele nerealizate.

Evaluarea pagubelor pentru bunurile constatate lipsa in gestiune se face la preturi cu amanuntul indiferent daca bunul provine din preductie industriala sau agricola, a fost sustras din sectorul de stat, cooperatist sau privat. Cand pentru acelasi bun sunt practicate preturi cu amanuntul diferite, se ia ca baza de calcul pretul cu amanuntul aplicabil pentru unitatea patrimoniala pagubita. Daca se aplica preturi cu aminuntul diferentiate in cadrul aceleasi gestiuni, se ia ca baza de calcul prtul cel mai mare.

Pentru bunurile care formeaza productia neterminata evaluarea pagubei se face pe baza cheltuielilor efectuate potrivit evidentelor unitatii, inclusiv cotele de regie si rentabilitate medie planificata pe unitate. Valoarea materiilor prime si materialelor se stabileste pe baza preturilor cu amanuntul.

In cazul degradarilor de bunuri pentru evaluarea pagubelor se iau in calcul, dupa caz: cheltuielile de reparare sau reconditionare; diferenta dintre pretul bunului respectiv si pretul ce se obtine prin valorificare; cheltuielile de reparare sau reconditionare la care se adauga diferenta dintre pretul bunului respectiv si cel al bunului reparat sau conditionat, daca prin repararea sau reconditionare se obtine un bun de calitate inferioara; diferenta dintre pretul bunului si pretul materiei prime, daca se utilizeaza ca materie prima; costul de productie sau cheltuielile de cumparare, daca nu a putut fi reperat, reconditionat sau valorificat.

La evaluarea pagubelor se tine seama si de gradul de uzura a bunului. Daca gradul de uzura nu poate fi stabilit, paguba este egala cu valoarea integrala a bunului.

Evaluarea pagubelor produse prin fapte care constituie delicte civile sau infractiuni se face prin adaugarea, la paguba efectiva, evaluata in conditiile raspunderii materiale, a folosului de care a fost lipsita unitatea pagubita. Daca paguba efectiva plus folosul nerealizat nu acopera costul bunurilor respective, se ia in calcul costul de productie sau de procurare al acestora.

Folosul nerealizat se determina sub urmatoarele forme :

-dobanda legala: cand obiect al infractiunii este suma de bani, alta decat un avans spre decontare nejustificat. Se calculeaza pentru intreaga perioada de timp de la data savarsirii infractiunii si pana la completa achitare a sumei. In situatia in care obiect al infractiunii este insusirea unor bunuri, dobanda legala aferenta pagubei neacoperite se calculeaza din momentul ramanerii definitive a hotararii judecatoresti si pana la completa achitare. Calculul se face luandu-se in considerare fie dobanda pe care unitatea pagubita o plateste bancii (cand nu are disponibilitati banesti proprii), fie dobanda pe care unitatea ar fi primit-o de la banca – si de care a fost lipsita – pentru suma respectiva (cand are disponibil in conturile sale bancare). Daca paguba a fost cauzata prin infractiune continua, de exemplu sustragerea periodica a unor sume de bani, cuantumul dobanzii se calculeaza pentru fiecare act infractional in parte, iar cand acest calcul nu este posibil, dobanda se calculeaza in raport cu ultimul act infractional.

Dobanda se calculeaza asupra pagubei efective, dupa formula:

d= (S*p*T)/100*365

in care:

S= suma (paguba) asupra careia se calculeaza dobanda, respectiv paguba determinata diminuata cu sumele acoperite de inculpat sau de garantiile acestuia prin plata si cu garantia retinuta gestionarului inculpat in contul unitatii patrimoniale;

p= procentul dobanzii;

T= numarul de zile de la data constatarii pagubei, respectiv data cand a ramas definitiva hotararea instantei de judecata, dupa caz, pana la data (datele) cand paguba a fost acoperita integral (sau partial). Daca paguba se acopera partial, in mai multe etape, in timpul cercetarii, calculul dobanzii se face pentru fiecare perioada in parte;

-penalitatile : cand obiectul infractiunii il constituie sume de bani provenite din avansuri spre decontare nerestituite sau nejustificate in termen.Penalitatile se calculeaza prin aplicarea procentului de 3 % pentru fiecare zi de intarziere asupra avansului nejustificat sau nedepus, de la data cand decontul trebiue depus pana la achitarea debitului, fara ca suma perceputa ca penalitati sa depaseasca debitul initial. Penalitatile se aplica limitativ titularilor de avans.Deci, in cazul in care anumite persoane din unitate, prin incalcarea indatoririlor lor de serviciu, au inlesnit titularilor primirea de noi avansuri, obligarea lor la acoperirea pagubei consta din plata sumei reprezentand avansul respectiv la care se calculeaza dobanda legala si nu penalitatile;

-profitul nerealizat, ca forma a folosului nerealizat, se stabileste la nivelul profitului planificat sau pe baza de probe. In situatia in care fapta consta intr-o actiune sau omisiune ce a determinat sistarea sau incetinirea activitatii sau a unui anumit proces tehnologic prin deteriorarea unei instalatii, a unui utilaj etc., se ia in calcul profitul planificat si nerealizat pe perioada stagnarii sau incetinirii productiei la atelierul sau sectia productiva respectiva. Unitatea are obligatia de a dovedi atat profitul planificat cat si faptul ca acesta era integral realizabil;

-castigul nerealizat: de exemplu, in situatia in care, in urma unui accident de circulatie, a fost distrus un autovehicul al unitatii, inculpatul datoreaza, pe langa valoarea acestuia si contravaloarea folosului nerealizat.

Trasaturile, conditiile si formele raspunderii materiale

Persoanele incadrate in munca raspund pentru pagubele aduse patrimoniului unitatii economice din vina si in legatura cu munca lor. Ele nu raspund de pierderile inerente procesului de productie care se incadreaza in limitele legale, de pagubele provocate datorate unor cauze neprevazute si care nu puteau fi inlaturate, ori in alte asemenea cazuri in care pagubele au fost provocate de riscul normal al serviciului sau de forta majora.

Raspunderea materiala prezinta unele trasaturi specifice si anume: este proprie persoanelor incadrate in munca; este de regula, limitata numai la paguba efectiva, neincluzand foloasele nerealizate de unitate; se intemeiaza exclusiv pe culpa (vinovatie); este, in principiu, individuala: reparatia are loc prin echivalent banesc si nu in natura; presupune o procedura speciala; nu poate functiona in comun cu raspunderea unitatii patrimoniale.

Pentru ca raspunderea materiala sa aiba loc, trebuie indeplinite, cumulativ, urmatoarele conditii:

-intre autorul pagubei si untatea pagubita sa fi existat un raport juridic de munca la data savarsirii faptei cauzatoare de paguba; contract de munca, contract de ucenicie, contract de prestari servicii,etc.

-fapta cauzatoare a pagubei sa aibe caracter ilicit, sa fie personala si in legatura cu munca.De exemplu, pagubele in gestiune sunt datorate faptelor proprii ale gestionarilor, dar si faptele proprii comise sau omise savarsite de persoane cu functie de conducere sau de executie, cum sunt: nerespentarea conditiilor legale la incadrarea gestionarului, neasigurarea conditiilor de securitate, neacordarea asistentei tehnice solicitate in scris, neconstituirea sau neretinerea garantiei legale etc.

-prin fapta sa ilicita autorul sa fi produs o paguba materiala, de regula localizata in patrimoniul unitatii la care este incadrat. Existenta pagubei este elementul caracteristic al raspunderii materiale, intrucat fapta ilicita este un element comun si altor raspunderi ( penala, disciplinara, contraventionala) inexistenta pagubei face imposibila stabilirea raspunderii materiale. De exemplu, o persoana nu raspunde material fata de unitate pentru neindeplinirea programului de productie, deoarece nu s-a produs o paguba certa, actuala si efectiva;

-sa existe un raport de cauzalitate intre fapta ilicita si paguba, in sensul ca fapta ilicita precede si determina paguba care apare ca efect al faptei ilicite.

Paguba unitatii este cauzata in mod nemijlocit de fapta celui incadrat. De exemplu, degradarea unor bunuri. Sunt insa situatii in care paguba unitatii reprezinta efectul indirect al faptei ilicite. De exempu, fapta maistrului care incredinteaza un utilaj spre folosire unui muncitor neinstruit si acesta il deterioreaza; fapta conducatorului de unitate care, desi avertizat nu dispune schimbarea unui gestionar ce a produs pagube etc;

-persoana sa fi savarsit fapta cu vinovatie, sub forma comisiva sau omisiva. Vinovatia implica constiinta incalcarii unor relatii sociale si se intemeiaza pe discernamantul autorului pe posibilitatea acestuia de a prevede consecintele propriei sale fapte. De exemplu, pentru daunele aduse patrimoniului ca urmare a depasirii normelor de consum, a fabricarii de preoduse necorespunzatoare, a pierderilor ivite prin gospodarirea, depozitarea, conservarea necorespunzatoare a materialelor este atrasa raspunderea materiala, daca acestea sunt cauzate cu vinovatie.

Vinovatia trebuie dovedita de unitate. In materie de gestiuni sunt si situatii in care vinovatia este prezumata si nu trebuie dovedita de unitate . Aceasta prezumtie poate fi insa rasturnata, facandu-se dovada contrara de catre gestionar. Prezumtia de vinovatie impotriva gestionarului opereaza in situatiile in care:

se produc lipsuri cantitative in gestiuni, consemnate in actul constatator incheiat de organele de control competente.Prezumtia de vinovatie impotriva gestionarilor nu se refera la lipsurile de calitate (degradari, denaturari, alterari, diluari, etc.)

atributiile gestionarului sunt exercitate in conditiile legale de un delegat sau de o comisie si se constata o paguba, fara a se putea stabili ca aceasta s-a produs in absenta gestionarului.

Formele raspunderii materiale sunt: individuala, comuna, solidara, subsidiara.

Raspunderea individuala impune persoanei incadrate obligatia de a repara singura si in intregime paguba cauzata unitatii prin fapta sa personala si din vinovatie proprie.

Raspunderea comuna se stabileste atunci cand exista o singura paguba si mai multi autori. Paguba se fractioneaza intre coautori in functie de contributia fiecaruia la producerea ei, adica de faptele personale si vinovatia proprie. In situatiil in care gradul de participare a fiecarui coautor la producerea pegubei nu poate fi determinat raspunderea fiecarei persoane se stabileste proportional cu salariul de la data constatarii pagubei si daca este cazul, pentru pagubele din gestiune si in functie de timpul lucrat de la ultima inventariere a bunurilor.

Raspunderea solidara consta in obligatia mai multor persoane de a executa aceeasi datorie, fiecare pentru totalitatea datoriei. Ea reprezinta o exceptie in raport cu raspunderea individuala. Prin acest procedeu este inlaturata posibilitatea divizarii unei datorii intre debitori astfel incat, fiecare dintre ei ramane obligat pentru intreaga datori. Raspunderea solitara nu se prezuma, ea este rezultatul vointelor partilor, deci, o raspundere conventionala. Raspunderea solidara se caracterizeaza prin aceea ca: fiecare debitor poate fi constrans pentru totalitatea datoriei: plata facuta de unul dintre debitori anuleaza obligatiile celorlalti fata de unitatea pagubita; unitatea poate urmarii pe oricare dintre codebitori solidari, fara ca acesta sa poata opune beneficiul de diviziune; urmarirea unui debitor solidar intrerupe prescriptia in contra tuturor codebitorilor solidar in contra caruia unitatea a pornit actiunea, poate opune toate exceptiile care ii sunt personale si acelea care sunt comune tuturor debitorilor, in afara celor strict personale; obligatia solidara se imparte de drept intre debitori, fiecare din ei nu este dator unul catre altul decat numai pentru partea sa.

Raspunderea subsidiara se stabileste atunci cand paguba este produsa de mai multe persoane, dar gradul lor de participare nu este identic sau similar, ori unele dintre actiunile deficitare nu constituie o cauza nemijlocita a pagubei ci numai un prilej.Raspunderea subsidiara este acea forma de raspundere materiala in care persoana vinovata a produs paguba in mod indirect, a inlesnit-o prin nerespectarea unor obligatii de serviciu. Raspunderea subsidiara este precedata si conditionata de raspunderea directa. In toate cazurile insa persoana raspunde in subsidiar pentru o fapta proprie. Daca raspunderea principala, directa este anulata, dispare si raspunderea subsidiara corelativa.

Raspunde subsidiar persoana incadrata in munca care prin fapta sa ilicita:

a)       a inlesnit pagubirea unitatii de catre o alta persoana in mod direct.Deci autorul indirect al pagubei raspunde subsidiar. Aceasta situatie de raspundere se refera la pagubele produse in gestiuni. Persoanele care se fac vinovate de luarea unor masuri fara respectarea legii sau de neluarea unor masuri legale, raspund material in limita valorii pagubei ramase neacoperite de autorul ei direct;

b)      a determinat plata unei sume nedatorate, predarea unui bun ori prestarea unui serviciu necuvenit, catre o alta persoana ce are calitatea de beneficiara, iar recuperarea de la aceasta nu mai este posibila din cauza ca este insolvabila, a disparut, a decedat fara a lasa avere urmaribila, s-a prescris dreptul la actiune, sau la executarea silita, etc. Beneficiarul platilor nedatorate, a bunurilor primite sau serviciilor prestate pot fi persoane incadrate in aceeasi unitate cu cel care a determinat plata, remiterea sau prestarea nelegala sau terte persoane fizice sau juridice. De exemplu, raspund subsidiar, persoanele vinovate de efectuarea in mod necuvenit a platii ajutoarelor materiale din fondurile asigurarilor sociale, in cazul nerecuperarii sumelor de la beneficiari: persoanele din compartimentul personal, salarizare vinovate de fapte care determina plata unor sume superioare celor legale cum sunt incadrarea unor persoane fara indeplinirea conditiilor legale, pontaje neconforme cu realitatea, calcule eronate, etc., raspund subsidiar pentru sumele platite peste cele cuvenite legal daca nu se pot recupera de la beneficiari. Raspunderea subsidiara pentru platile necuvenite revin si sefului de compartiment care prin viza sa a atestat realitatea, oportunitatea si legalitatea platilor efectuate, precum si sefului contabil care nu a exercitat sau a exercitat nelegal controlul financiar preventiv.



c)       a dovedit neglijenta datorita careia unitatea a fost pagubita prin furt comis de alte persoane, numai daca paguba nu a putut fi recuperata de la autorul furtului.

Raspunderea materiala in legatura cu activitatea financiar contabila

A. Raspunderea materiala in legatura cu activitatea financiar contabila

Intocmirea eronata a actelor contabile sau inregistrarea eronata a unor operatii contabile atrage raspunderea materiala directa (principala-individuala) sau indirecta (subsidiara), atunci cand prin aceasta se genereaza pagube. Asemenea fapte generatoare de pagube si raspunderi materiale sunt :

-depasirea termenelor de trecere in evidenta separata a debitorilor insolvabili: este omisiva. Netrecerea debitului (in cazul insolvabilitatii debitorului) in evidenta separata are drept consecinta pierderea efectului intrerupator de prescriptie. Dispozitia de trecere in evidenta separata intrerupe prescriptia, efectele sale fiind echivalente ultimului act de executare.

Dispozitia respectiva produce aceste efecte numai daca este luata in termene legale, adica dupa minim 3 luni de la obtinerea titlului executoriu si nu mai tarziu de 3 ani. Daca trecerea in evidenta separata a debitorilor insolvabili nu se face in termenele legale, termenul prescriptiei curge in continuare si persoana vinovata raspunde material pentru paguba suferita de unitate.

-incheierea nereala a proceselor verbale de insolvabilitate a debitorilor: prin aceasta fapta a persoanelor vinovate unitatea pierde posibilitatea urmaririi unor debitori, care desi solvabili, in realitate sunt inregistrati in evidenta separata a unitatii ca insolvabili;

-intocmirea neconforma cu realitatea a documentelor pentru scaderea din contabilitate a lipsurilor constatate la inventariere: recuperarea pagubei se urmareste in primul rand de la persoanele care au produs-o prin fapta lor directa. Daca eroarea din documentele de evidenta se descopera in termenul de prescriptie unitatea procedeaza, mai intai la recuperarea pagubei de la persoana care a produs-o si numai in subsidiar stabileste raspunderea materaila a persoanei care a intocmit neconform documentele pentru scaderea din contabilitate a lipsurilor constatate la inventariere, si numai in cazul in care autorul pagubei a devenit insolvabil

intocmirea neconforma cu realitatea a documentelor pentru scaderea din contabilitate a altor pagube: operatiunea de scadere din contabilitate a pagubelor care nu se datoresc vinei cuiva este nelegala atunci cand: se intocmesc in acest scop, documente neconforme cu realitatea; trecerea pe pierderi este aprobata de un organ sau o persoana fara competenta. Persoanele care intocmesc acte neconforme realitatii sau aproba fara a avea competenta scaderea din contabilitate a unor pagube existente , nu pagubesc unitatea si nu raspund material, decat daca, datorita faptei lor se pierd termenele pentru valorificarea dreptului de creanta al unitatii ori paguba nu se mai poate recupera de la autorul initial;

-inregistrarea eronata a operatiilor generatoare de plati nelegale si a stimulentelor materiale: in aceasta categorie se include toate inregistrarile contabile eronate datorita carora unitatea face plati necuvenite la care, in realitate, nu era obligata. Persoanele care prilejuiesc pagubirea unitatii prin inregistrari contabile eronate raspund numai in cazul in care termenul de constatare de un an a expirat. Daca eroarea se constata in termen de un an de la primirea sumelor, recuperarea se face de la beneficiarii direct si numai in caz de insolvabilitate a acestora raspund in subsidiar autorii erorilor din evidenta contabila.Daca termenul de un an a expirat, recuperarea se face integral de la persoane care au prilejuit pagubirea unitatii in inregistarile eronate in contabilitate;

-inregistrarea in contabilitate a operatiilor ce genereaza in alt mod pagubirea unitatii: autorii erorii inregistrarilor contabile raspund subsidiar numai in cazul in care paguba nu se poate recupera de la persoanele care au produs-o direct, din cauza ca acestea au devenit insolvabile sau a fost depasit termenul de constatare a pagubei.

Inregistrarile eronate care au condus la diminuarea activului sau marirea pasivului unitatii, nu atrag raspunderea materiala a autorului erorii. Sunt insa cazuri cand astfel de inregistrari eronate in evidenta contabila sau tehnico operativa produc pagube si in aceasta situatie unitatea este obligata sa procedeze la recuperare.

In aceste cazuri raspunderea materiala este generata de :

-incheierea unui bilant in care, din eroare, unele unitati figureaza

creditoare desi in realitate acestea au respectat obligatiile de plata. Deoarece actiunea in judecata se respinge ca urmare a constatarii ca in realitate unitatea debitoare si-a indeplinit obligatia prin plata sau livrare se procedeaza imputatea cheltuielilor de judecata in sarcina persoanei care nu a facut corect inregistrarea, precum si a contabilului sef care nu a controlat operatiunile contabile;

-evidentierea unor pagube in alte conturi decat cele prevazute si mentinerea lor peste termenele legale de prescriptie. Astfel, inregistrarea eronata a unor operatiuni poate conduce la descoperirea pagubei suferite de unitate dupa ce aceasta a pierdut termenul in care putea actiona pentru recuperarea pagubei de la autor. In asemenea situatii raspunde material persoana care a inregistrat eronat operatia in evidenta contabila.

B. Raspunderea materiala in legatura cu activitatea financiara

In sfera controlului, organizarii si conducerii evidentei tehnic-operative si contabile este cuprinsa, in mare masura si activitatea financiara si de respectare a normelor legale privind platile. In legatura cu acest domeniu de activitate raspunderea materiala se stabileste pentru fapte cum sunt:

a.-plata unor sume nedatorate.

a.1.-In legatura cu plata salariilor, sporurilor, indemnizatiilor, premiilor, etc. persoanele din compartimentele personal-salarizare por savarsi fapte care sa determine plata unor sume superioare celor legale, cum sunt incadrarea unor persoane, fara indeplinirea conditiilor legale, pontaje neconforme cu realitatea, calcule eronate, etc. Aceste persoane raspund subsidiar pentru sumele platite peste cele cuvenite in mod legal, daca nu se pot recupera de la beneficiari, datorita urmatoarelor cauze: termenul de un an a expirat si beneficiarii nu mai pot fi obligati la restituirea sumelor primite necuvenit inaintea acestei perioade; beneficiarii in acuza desi au fost obligati la plata pentru sumele primite necuvenit in perioada de un an, au devenit insolvabili sau au decedat fara a lasa urmasi si avere. Raspunderea pentru platile necuvenite revine si sefului de compartiment care prin viza sa a atestat realitatea, oportunitatea si legalitatea platilor efectuate;

a.2- In legatura cu alte plati facute persoanelor fizice sau juridice (chirii superioare celor legale sau pe intervale mai mari decat a durat efectiv contractul de inchiriere; decontarea eronata a unor facturi, indicandu-se o alta unitate sau un alt cont bancar,etc; raspunderea persoanelor vinovate este individuala sau comuna in raport cu imprejurarile de fapt, daca sumele respective nu pot fi recuperate de la persoanele fizice sau juridice care le-au incasat, ca urmare a insolvabilitatii sau prescriptiei;

b. neplata unor sume datorate.

In aceasta situatie daunele sunt constituite din : penalitati platite pentru intarzierea platii furnizorilor, refuzul nejustificat al platii furnizorilor, nerestituirea unor sume incasate fara indreptatire; cheltuielile de judecata, daca din cauza platii cu intarziere sau a neachitarii penalitatilor, unitatea a fost obligata si la suportarea acestor cheltuieli; dobanzi, cand unitatile fiind datorate prin lege sau contract la plata unor sume, nu efectueaza platile in termen din vina personalului si sunt obligate la plata de dobanzi. Toate aceste plati reprezinta daune pentru unitate si se imputa persoanelor vinovate.

Raspunderea materiala in legatura cu activitatea gestionara

-raspunderea in gestiuni individuale cand gestionarul raspunde individual si integral pentru pagubele pe care le-a cauzat in gestiune.

Gestionarul raspunde integral in cazurile in care: se constata lipsa efectiva a bunurilor sau valorilor in gestiune, risipirea, degradarea, deprecierea lor, etc.; primeste bunuri in cantitati inferioare celor inscrise in documentele insotitoare, fara a se intocmi acte legale de constatare, daca prin aceasta unitatea a fost pagubita; primeste bunuri cu vicii aparente, nu solicita asistenta tehnica de specialitate la primirea bunurilor, desi aceasta este necesara; atributiile sale fiind exercitate, legal, de un delegat sau de o comisie, se constata o paguba fara a se putea stabili ca aceasta s-a produs in absenta gestionarului.

Raspunderea integrala revine si gestionarilor de fapt adica persoanei incadrate in munca care nu are functia de gestionar dar in fapt primeste, pastreaza si elibereaza bunuri chiar daca efectueaza aceste operatii numai ocazional si fara ca ele sa constituie atributia sa principala de serviciu.

-Raspunderea in gestiuni colective este comuna si integrala. Se stabileste atunci cand paguba in gestiune a fost produsa: de gestionar impreuna cu alte persoane din unitate; de gestionari, adica intr-o gestiune comuna in care manipularea bunurilor se face in colectiv de mai multe persoane sau in schimburi succesive fara predare de gestiune intre schimburi.

Cand se considera ca manipularea bunurilor se efectueaza in colectiv, pentru stabilirea raspunderii comune este necesr sa se precizeze persoanele, calitatea si raspunderile lor, in raport de specificul gestiunilor (unitatii desfacere cu amanuntul, unitati de alimentatie publica, depozite si magazii etc.) Persoanele cu functii de conducere sau de executi raspund material in legatura cu operatiile sau activitatile pe care le exercita si care, in mod direct sau indirect, pot provova pagube unitatii.

In legatura cu activitatea gestionarilor, persoanele cu functii de conducere sau de executie , raspund:

a)- integral, atunci cand nesocotind indatoririle lor de serviciu a adus pagube unitatii prin aceea ca:

a.1.- nu au asigurat gestionarului asistenta tehnica de specialitate pentru controlul calitativ al bunurilor,ori au prestat asistenta tehnica necorespunzatoare;

a.2.- nu au luat masurile necesare pentru pastrarea bunurilor in conditii corespunzatoare. Pentru depozitarea necorespunzatoare a bunurilor raspunderea este:

individuala (sau colectiva) a gestionarului, daca I s-au asigurat conditiile necesare, dar degradarea marfurilor s-a produs din nerespectarea regulilor de depozitare si conservare;

integrala si proprie (exclusiva) a persoanei care nu a luat masurile necesare pentru pastrarea bunurilor in conditii corespunzatoare;

comuna, a persoanei cu atributii pe linia asigurarii conditiilor de pastrare a bunurilor si a gestionarului, atunci cand paguba se datoreaza atat neandeplinirii obligatiei de serviciu ce 4revenea persoanei cu atributii de aceasta natura, in sensul de a se ingriji de siguranta bunurilor cat si neandeplinirii de catre gestionar a obligatiei de a lua masurile necesare pentru siguranta si buna pastrare a bunurilor pe care le gestioneaza sau de a sesiza sa se ia masuri pentru pastrarea bunurilor respective, masuri ce nu puteau fi luate de el insusi;

a.3.- au dat gestionarului dispozitii gresite sau contrare legii, ce au determinat producerea pagubei. De exemplu, este contrara legii : dispozitia verbala data gestionarului de a elibera bunuri din gestiune in mod provizoriu, dispozitia de livrare a bunurilor din gestiune data de o alta persoana decat cea autorizata dispozitia data de persoana autorizata dar fara viza de control finaciar preventiv in cazul eliberarii de bunuri catre alte unitati economice etc.

b) subsidiar, in limita valorii pagubei ramase neacoperite de autorul constatarii insolvabilitatii acestuia, atunci cand se fac vinovate de :

b.1. – neluarea masurilor necesare pentru stabilirea si acoperirea pagubelor in gestiune;

b.2. – neefectuarea inventarierilor la termen si in conditiile legii, in situatia in care prin aceasta s-a contribuit la cauzarea pagubei. Managerul unitatii si contabilul sef raspund in cazurile in care nu dispun efectuarea inventarierilor cel putin o data pe parcursul unui an calendaristic si daca ulterior se constata lipsuri in gestiune.

Organele de control raspund cand nu efectueaza operatiunile de inventariere in stricta concordanta cu normele legale. Astfel, revizorii de gestiuni raspund pentru inventariere eronata, lipsurile existente pe care le acopera sau nu le descopera, inlocuirile de marfuri, transferurile fictive si alte operatiuni pagubitoare pentru unitate, in cazul ca se constata vinivatia lor, adica atunci cand prin indeplinirea corecta a indatoririlor de serviciu aceste operatii ilicite si pagubitoare de gestionar puteau fi descoperite. Ei raspund si pentru stabilirea eronata a situatiei din gestiune, daca acesta a determinat mentinerea in continuare, in functie, a gestionarului care a cauzat noi lipsuri in gestiune;

b.3.- nerespectarea altor indatoriri de serviciu privind gestiunea bunurilor, daca fara incalcarea acestora paguba s-ar fi putut evita.

In legatura cu incadrarea gestionarilor, persoanele cu functii de conducere si executie raspund material, integral pentru pagubele cauzate de gestionar, solidar cu acesta, atunci cand se fac vinovate de incadrarea, trecerea sau mentinerea unei persoane in functie de gestionar fara respectarea conditiilor de varsta, studii si antecedente penale.Incadrarea unei persoane intr-un post fara calificarea legala de gestionar, dar care face ulterior acte de gestiune nu atrage raspunderea materiala a celui care a dispus o asemenea numire, cu conditia ca acesta sa nu fi cunoscut sau acceptat actele savarsite de gestionarul de fapt.

Pentru a se stabili raspunderea materiala, fapta trebuie sa fie savarsita cu vinovatie. Daca persoana ce urmeaza sa fie incadrata prezinta acte false de studii, stagiu sau in fisa primita de la organele competente nu sunt inscrise antecedentele penale, desi cel in cauza are cazier penal, nu este atrasa raspunderea persoanelor care au dispus incadrarea deoarece fapta lor nu are caracter culpabil. Daca directorul incadreaza intr-o functie de gestiune fara fisa de antecedente penale si fara referatul compartimentului de personal cu privire la studiile candidatului, isi angajeaza singur raspunderea. In cazul in care persoana din compartimentul de personal intocmeste un referat neconform cu realitatea, prin care „atesta” legalitatea operatiunii ce urmeaza a avea loc, directorul este exonerat de raspundere, singurul raspunzator fiind autorul referatului. In cazul in care consilierul juridic vizeaza ca real si legal referatul compartimentului personal, acesta raspunde pentru fapta sa ilicita, alaturi de autorul referatului.

In acest caz raspunderea este:

-Egala cu paguba, respectiv integrala si solidara, daca persoanele vinovate de neindeplinirea atributiilor de servicu privind controlul indeplinirii conditiilor de incadrare in functia de gestionar au activat in unitate in toata perioada in care gestionarul a produs pagube;

-Proportional cu timpul cand a activat in functia respectiva raportat la durata perioadei in care gestionarul a pagubit unitatea, daca una din persoanele vinovate a incetat sa aiba raporturi de munca cu unitatea in perioada in care a avut loc paguba;

-ca regula generala, in functie de atributiile de serviciu ale fiecarei persoane. Solidaritatea persoanelor in cauza opereaza numai in limitele raspunderii materiale a gestionatului incadrat nelegal,nu pentru intreaga paguba suferita de unitate prin fapta comuna a acestuia cu a altor persoane (cogestionari).

Tot in legatura cu incadrarea gestionarilor, persoanele cu functii de conducere sau de executie raspund material, subsidiar, in limita valorii ramase neacoperite de autorul direct, din momentul constatarii insolvabilitatii acestuia, atunci cind se fac vinovate de :



-incadrarea sau trecerea unei persoane intr-o functie de gestionar sau din subordinea gestionarului, faraavizul scris al celorlalti gestionari, cand gestiunea este incredintata mai multor persoane respectiv fara avizul scris al gestionarului. Persoana care a dispus incadrarea raspunde in limita valorii pagubei nescoperite numai de gestionarul numit fara aviz. Gestionarul care nu a dat avizul este atras la raspundere daca este vinovat de producerea pagubei. Raspunderea subsidiara incepe dupa constatarea insolvabilitatii autorului direct al pagubei;

-neluarea sau luarea cu intarziere a masurilor necesare pentru inlocuirea gestionarului sau a persoanelor aflate in subordinea sa, desi au fost avertizate in scris si motivat ca nu-si indeplinesc atributiile in mod corespunzator.Constituie fapte care dovedesc comportament necorespunzator al gestionarului: lipsurile in gestiune, delapidarile, neindeplinirea corespunzatoare a atributiilor de serviciu, neintocmirea si neprezentarea la termenele stabilite a documentelor privind miscarea marfurilor in gestiune etc. Persoana vinovata raspunde numai pentru pagube produse de cei neinlocuiti sau inlocuiti cu intarziere.

De asemenea, persoanele cu functii de conducere sau executie, raspund integral pentru pagubele cauzate de gestionar, solidar cu acesta, atunci cand se fac vinovate de nerespectarea prevederilor legale privind constituirea garantiilor de catre gestionar. In aceasta categorie de prevederi legale se cuprind cele referitoare la constituirea garantiei in numerar, retinerea ratelor pentru completarea acesteia, reintregirea garantiei cand parte a fost folosita pentru acoperirea unor pagube, constituirea garantiilor suplimentare.Raspunderea este solidara cu gestionarul pentru pagubele cauzate de acesta, in limita garantiei neconstituite. In caul in care gestionarul a produs paguba prin fapta sa comuna cu alte persoane, raspunderea solidara opereaza numaipentru partea sa de peguba provocata de acesta. Daca la producerea pagubei Au contribuit mai multi cogestionari, dintre care numai unul sau numai o parte din acestia nu au garantiile constituite in intregime, persoanele cu functii negestionare raspund solidar cu gestionarul a carei garantie este insuficienta si numai in limita partii neconstituite.

Raspunderea materiala in legatura cu receptia bunurilor se stabiliste in sarcina persoalelor vinovate astfel:

a) -in legatura cu receptia produselor la furnizor, intre delegatii unitatilor furnizoare si beneficiare:

a.1.- delegatul furnizorului raspunde: integral (personal) cand a livrat beneficiarului cantitati superioare celor inscrise in documentele insotitoare; limitat (subsidiar) cand a livrat produse necorespunzatoare calitativ numai pentru cheltuielile suportate de unitate cu livrarea acestor produse si nu cu fabricarea lor.Raspunderea principala revine muncitorilor care le-au produs si personalului cu atributii de control de calitate;

a.2.- delegatul beneficiarului raspunde material pentru: receptia unor cantitati inferioare celor inscrise in actele insotitoare; receptia produselor cu vicii aparente, raspunderea nu se refera la intreaga paguba ci numai la partea produsa beneficiarului, raspunderea principala fiind a unitatilor furnizoare; receptia produselor sau controlul calitatii in alta modalitate dacat cea prevazuta in contractele sau documentatiile tehnice, daca prin aceasta fapta pagubeste unitatea. De exemplu, constatarea la sediul beneficiarului, a faptului ca produsele primite de delegat la furnizor nu raspund calitativ;

b)-in legatura cu autoreceptia raspund membrii comisiei de autoreceptie si primire a furnizorului (raspundere comuna), pentru pagubele produse unitatii furnizoare, daca au procedat la autoreceptia unor produse necorespunzatoare calitativ decat cele ce le inscriu in procesul-verbal de autoreceptie. Raspunderea apare atunci cand, la destinatie, beneficiarul constata lipsuri cantitative sau calitative pentru care furnizorul este obligat la dauna fata de beneficiar. Pentru produsele necorespunzatoare calitativ, raspunderea principala apartine muncitorilor si celuilalt personal din sfera productiei, membrii comisiei avand o raspundere subsidiara.

Procedura de obtinere a titlurilor executorii si de recuperare a pagubelor

Juridic, stabilirea raspunderii materiale are loc prin emiterea titlului executoriu. „Titlul executor este actul intocmit potrivit legii de organul competent si care poate servi la pornirea executarii silite si la realiyarea pe aceasta cale, a dreptului recunoscut prin acel act.”

Principalele titluri executorii pe linia recuperarii pagubelor sunt:

Angajamentul de plata scris, decizia de imputare, hotararea judecatoreasca, dispozitia contabilului sef pentru retinerea din salariu a avansului nejustificat, titlul executoriu notarial etc.

-anagajamentul de plata scris constituie titlu executoriu prin care persoana in cauza recunoaste producerea pagubei si vinovatia sa si se angajeaza pentru acoperirea pagubei, restituirea sumelor incasate nejustificat, plata contravalorii bunurilor ce nu pot fi restituite in natura ori a serviciilor nedatorate. Obligatia de plata a sumei nu trebuie sa cuprinda termene si conditii contrare legii. Angajamentul se semneaza de autorul pagubei si nu de alta persoana (sot,parinte etc.) si are sfscte numai intre unitate si emitent. Angajamentul de plata trebuie semnat de datornic in termen de 60 de zile de la cunoasterea pagubei de catre managerul unitatii, deoarece in cazzul in care el refuza sa-si asume angajamentul de plata unitatea trebuie sa aiba posibilitatea de a emite in timp util decizia de imputare. Daca ulterior persoana in cauza constata ca nu datoreaza sau ca datoreaza numai in parte suma pentru care si-a luat angajamentul, poate face cerere de desfiintare a angajametului la organul de jurisdictie competent, in termen de 30 de zile de la data cand s-a cunoscut aceasta imprejurare.

Persoana vinovata de acceptarea unui angajament de plata dat de o alta persoana sau pentru o suma mai mica decat paguba reala isi angajeaza propria raspundere materiala pentru cota de paguba care nu se poate recupera din aceasta cauza, de la autorii reali. Paguba se produce datorita faptului ca se pierde dreptul de recuperare in intregime de la persoana vinovata direct.

-decizia de impunere se emite de managerul unitatii pagubite, in cazul in care de producerea pagubei se fac vinovate si persoane numite in functii de acesta (director, contabil sef etc.), singure sau impreuna cu alte persoane. Emiterea deciziei de impunere este obligatorie daca unitatea a primit „dispozitie obligatorie” de la organele de control ale Ministerului Finantelor.

Decizia de impunere se emite in termen de cel mult 60 de zile de la data cand cel in drept sa emita decizia a luat cunostinta de existenta pagubei, raspunderea materiala neputind fi stabilita daca se la data producerii pagubei au trecut mai mult de 3 ani. Termenul de 60 de zile se calculeaza din ziua in care s-a primit la registratura generala a unitatii raportul organelor care au stabilit paguba conform procesului-verbal sau nota de constatare a organului de control. In cazul cand constatarea pagubei a avut loc in ultima zi a termenului de 3 ani, respectiv de 1 an, decizia de imputare se emite in termen de 60 de zile chiar daca acest termen se plaseaza peste termenele mentionate. In cazul cand prin hotararea definitiva a unui organ de jurisdictie se constata ca paguba ce urmeaza a se recupera este mai mare decat cea imputata ori ca nu a fost produsa de persoana careia i s-a imputat, organul competent ia masuri de recuperare a pagubei reale de la persoana care a produs-o, prin emiterea unei decizii de imputare, in termen de 60 de zile de la data cand a luat cunostinta de hotararea definitiva, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data la care hotararea a ramas definitiva. Pentru pierderea termenului de emitere a deciziei de imputare de cel mult 60 de zile de la data cand managerul unitatii a luat la cunostinta paguba suferita de unitate, prin faptele inculpabile ale personalului propriu, acesta raspunde material fata de unitate pentru pagubele produse.

Decizia de imputare se emite dupa o temeinica analiza a actelor prin care s-au constatat pagubele. Daca din aceste acte nu rezulta in mod clar imprejurarile in care s-a produs paguba si persoanele vinovate, se dispune completarea constatarilor controlului, care trebuie efectuata in timp util pentru a nu se pierde termenul legal de emitere a deciziei de imputare.

Decizia de imputare se intocmeste de compartimentul financiar –contabil impreuna cu cel juridic si cuprinde: numarul si data emiterii, indicarea actului si a organului care a constatat paguba, precum si in ce consta aceasta; data producerii pagubei; data si modul in care cel in drept emite decizia de imputare a luat la cunostinta de producerea pagubei; numele, domiciliul si functia celor raspunzatori, motivandu-se pentru fiecare in parte temeiurile de drept si de fapt care a determinat angajarea raspunderii materiale; cuantumul total al pagubei si defalcarea pe cote-parti a acesteia pentru fiecare persoana in parte, dupa criteriile legale; motivarea inlaturarii apararilor facute prin notele explicative date de persoanele facute raspunzatoare; termenul in care poate fi contestata si organul competent sa o solutioneze; semnatura persoanei care a emis decizia de imputare cu mentiunea calitatii sale.

Decizia de imputare se comunica celui obligat la plata in termen de 15 zile de la emitere.

Titlul executoriu judecatoresc se constituie prin investire cu

formula executorie, de regula, a hotararilor ramase definitive.

Dispozitia de retine din salariul titularului de avans emisa de

conducatorul compartimentului financiar-contabil, are efectele unui titlu executiv pentru sumele datorate ca urmare a nejustificarii avansurilor sau nerestituirii celor necheltuite, inclusiv penalizarea aferenta. In cazul in care persoana debitoare nu mai este in serviciul unitatii de la care a primit avansurile spre decontare nejustificate inainte de a se emite dispozitia de retinere, obligarea la restituire se face prin obtinerea unui titlu executoriu notarial.

In situatia in care unitatea pierde dreptul de a-si valorifica creanta ce o are impotriva persoanelor fizice sau juridice sau dreptul de urmarire silita impotriva debitorilor prin faptele culpabile ale personalului propriu, acesta raspunde material fata de unitate pentru pagubele produse.

Raspunderea este individuala sau comuna pentru:

-neintroducerea actiunii in termen: este, de regula, o omisiune proprie persoanelor care activeaza in cadrul compartimentelor juridice, precum si din sectorul financiar-contabil cand nu intocmesc documentatia necesara. Prin aceasta fapta se prescrie dreptul la actiune si se naste, in consecinta, raspunderea materiala a persoanelor vinovate de inactiune;

-neexercitarea in termen a cailor de atac: da nastere la raspunderea materiala subsidiara numai daca se dovedeste ca imputatia debitului initial este justificata

-pierderea dreptului de executie silita; termenul de prescriptie a dreptului de a se cere executarea silita in temeiul oricarui titlu executoriu este de 3 ani, iar in raporturile dintre persoanele juridice este de un an. Neluarea misurilor de urmarire silita in termenul de prescriptie atrage raspunderea materiala a celor din cauza carora s-au pierdut termenele legale.

Pentru evidenta si urmarirea celor obligati compartimentul financiar-contabil intocmeste si pastreza pentru fiecare debitor un dosar cu datele si actele privind constatarea pagubei, emiterea deciziei de imputare, comunicarea acesteia, precum si mentiuni privind actele remise compartimentului juridic, in vederea sustinerii intereselor unitatii ori predate altor organe in drept. In acelasi dosar se pastraza si actele de executare efectuate de unitate, precum si cele din care rezulta cauzele neexecutarii debitului si inregistrarea acestuia in evidenta speciala.

Organele de control financiar au obligatia sa examineze masurile luate in vederea obtinerii titlurilor executorii. In acest scop se urmareste fiecare paguba in parte stabilindu-se :debitele pentru care nu exista titlu executoriu si care mai poate fi constituit legal; debitele pentru care exista titluz executoriu, dar nu au fost efectuate retinerile; debitele care nu mai pot fi urmarite.

Pentru prima categorie de debite, organele de control financiar isi indreapta atentia asupra principalelor deficiente care genereaza asemenea stari de fapt si anume: emiterea cu intarziere a dispozitiilor de retinere, depunerea cu intarziere a dosarelor la organele jurisdictionale in vederea stabilirii raspunderii materiale a persoanelor care au pagubit patrimoniul, depunerea la organele jurisdictionale a dosarelor incomplete si intarzieri in depunerea completarilor cerute de acestea.

Pentru cea de-a doua categorie de debite, organele de control financiar identifica daca debitorul mai este incadrat al unitatii, este plecat din unitate fara adresa cunoscuta sau a devenit insolvabil.

In ceea ce priveste cea de-a treia categorie de debite, organele de control financiar analizeaza cauzele care au facilitat ca debitorii respectivi sa nu mai poata fi urmariti (trecerea termenului pentru obtinerea titlului executoriu, trecerea termenului de prescriptie, necomunicarea debitorilor plecati din unitate, a titlurilor executorii etc).

In scopul reintregirii patrimoniului pagubit, pe langa obtinerea si punerea in aplicare a titlurilor executorii, organele de control financiar urmaresc efectuarea retinerilor in contul pagubelor, transmiterea debitelor la noul loc de munca, trecerea debitorilor in evidenta separata in caz de insolvabilitate si urmarirea lor in continuare, trecerea la piarderi a creantelor prescrise, urmarirea bunurilor mobile si imobile sechestrate, recuperarea pagubelor in gestiuni din garantia in numerar si completarea in continuare a acesteia.

Examinand cazurile mentionate care au drept consecinta intarzierea sau imposibilitatea recuperarii pagubelor aduse patrimoniului, organele de control financiar determina vinovatia fiecarei persoane pentru faptul ca nu s-au luat masurile corespunzatoare in vederea recuperarii la timp a pagubelor si fac propuneri de tragere la raspundere materiala a acestora.

Organele de control financiar analizeaza cauzele care au favorizat producerea fiecarei pagube, precum si modul de indeplinire a masurilor stabilite la controlul anterior.

Stabilirea raspunderii disciplinare

Persoanele incadrate in munca au datoria de a realiza corespunzator si la timp obligatiile ce le revin la locurile de muna, de a actiona constiincios pentru sporirea eficientei si imbunatatirea calitatii produselor de a respecta obligatiile de decurg din contractele de munca, regulamentele de organizare si functionare a unitatilor precum si dispozitiilor primite din partea sefilor ierarhici.

Organele de control (consiliile de administratie) au obligatia de a stabili masuri privind: desfasurarea normala a activitatii; cresterea eficientei:protectia patrimoniului; asigurarea platii salariilor; imbunatatirea conditiilor de munca; prevenirea producerii pierderilor de productie si a perturbarii activitatii; prevenirea abaterilor de la ordinea si disciplina muncii, a neglijentei si risipei.

Incalcarea cu vinovatie de catre persoanele incadrate in munca a obligatiilor sale, inclusiv normele de comportare, constituie abatere disciplinara care atrage raspunderea cu caracter disciplinar.

Abaterile disciplinare se sanctioneaza, dupa caz cu :mustrare, avertisment, diminuarea temporara a salariului de incadrare, reducerea indemnizatiei de conducere, retrogradarea din functie sau categorie, desfacerea disciplinara a contractului de munca.

Cind prin aceeasi fapta comisiva sau omisiva sunt incalcate mai multe forme de drept, sunt angajate mai multe raspunderi. In materie gestionara, fapta ilicita a unei persoane, cu sau fara functie de gestiune, poate incalca, in acelasi timp, mai multe norme de drept ceea ce are efect existenta mai multor raspunderi. Astfel, predarea unei gestiuni fara respectarea conditiilor legale, constituie o incalcare a obligatiilor de serviciu, reprezinta o abatere disciplinara si, deci, implica o sanctiune disciplinara. In acelasi timp, fapta respectiva este considerata contraventie care atrage raspunderea contraventionala, iar in caz de paguba, poate antrena si raspunderea materiala.

Toate defectiunile si neregularitatile savartite in materie de gestiuni reprezinta incalcari ale obligatiilor de serviciu si atrag raspunderea disciplinara care se cumuleaza cu celelalte forme de raspundere. La aplicarea sanctiunii disciplinare se tine seama de aplicarea unei eventuale amenzi contraventionale, avandu-se in vedere ca nu se aplica doua sanctiuni,indiferent de natura lor, cu caracter pecuniar, iardaca se aplica inpreuna, nu trebuie sa intreaca cuantumul maxim al cele mai grave dintre ele. De exemplu, la stabilirea raspunderii disciplinare cu diminuarea temporara a salariului se tine seama si de faptul daca pentru incalcarea indatoririi de serviciu s-a aplicat si o amenda.

Raspunderea penala sau materiala nu exclude raspunderea disciplinara pentru fapta savarsita, daca prin aceasta s-au incalcat si obligatii de munca.

Existenta raspunderii disciplinare este conditionata de existenta raportului de munca, concretizat printr-un contract de muncadintre persoana juridica si persoana fizica incadrata si functioneaza numai in cadrul unor asemenea raporturi juridice de munca. Cei care nu sunt incadrati in munca nu pot fi sanctionati disciplinar.

Sanctiunea disciplinara se aplica dupa cercetarea prealabila a faptei ce constituie abatere, ascultarea persoanei in cauza si controlul sustinerilor facute de aceasta in aparare.

Sanctiunea disciplinara se stabileste de consiliul de administratie, se comunica in scris persoanei vinovate si nu se poate aplica mai tarziu de 6 luni de la data abaterii.



Mustrarea si avertismentul pot fi aplicate si de maistri, precum si de sefii unor compartimente, potrivit regulamentului de ordine interioara.

Impotriva sanctiunii disciplinare cel sanctionat poate face in scris contestatie. In cazul constatarii nevinovatiei persoanei sanctionate, aceasta are dreptul la o despagubire egala cu partea de salariu de care a fost lipsita,iar persoanelor care cu rea credinta au aplicat sau au determinat aplicarea unei sanctiuni raspund disciplinar, material si penal, dupa caz.

In cazul faptelor (abaterilor disciplinare) constatate de organele de control acestea se consemneaza in actele de control, pe baza carora organele competente aplica sanctiunile disciplinare corespunzatoare. In acest mod sanctiunile disciplinare constituie o modalitate de finalizare a actiunilor de control.

Stabilirea raspunderii contraventionale

Contraventia, este fapta savarsita cu vinovatie , care prezinta un pericol social mai redus decat infractiunea, este prevazuta si sanctionata ca atare prin legi sau acte normative.

Contraventia se sanctioneaza cu avertisment sau cu amenda. Sanctiunile se aplica persoanelor fizice si juridice care au savarsit contraventiile. Amenzile aplicate persoanelor juridice pot fi imputate de acestea persoanelor fizice vinovate.

Prin avertisment se atrage atentia contravenientului asupra pericolului faptei savarsite si i se recomanda ca pe viitor sa respecte dispozitiile legale. Avertismentul se aplica in cazurile in care fapta este de mica importanta si se apreciaza ca, acela care a savarsit-o nu o va mai repeta chiar dupa aplicarea unei amenzi. Avertismentul se poate aplica chiar daca actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune.Avertismentul se adreseaza oral, ori de cate ori contravenientul este prezent la constatarea contraventiei si sanctiunea este aplicata de agentul constatator.

Amenda are caracter administrativ. Amenzile se fac venit la bugetul statului. Daca aceeasi persoana a savarsit mai multe contraventii sanctionate cu amenda, sanctiunea se aplica pentru fiecare contraventie in parte. Cand contraventiile au fost constatate prin acelasi proces verbal amenzile totalizate nu pot depasi dublul maximului prevazut prin actul normativ pentru contraventia cea mai grava. In cazul in care la savarsirea unei contraventii au luat parte mai multe persoane, sanctiunea se aplica fiecarei persoane in parte.

Aplicarea sanctiunii pentru contraventii se prescrie in termen de 3 luni de la data savarsirii faptei. In cazul contraventiilor la normele privind impozitele, taxele, primele de asigurare prin efectul legii si disciplina financiara, aplicarea sanctiunii se prescrie in termen de un an de la data savarsirii faptei.

Executarea sanctiunii se prescrie, daca procesul-verbal de constatare a contraventiei sau instiintarea de plata a amenzii nu au fost communicate celui sanctionat in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii. Executarea sanctiunii se prescrie, de asemene in termen de un an de la data aplicarii ei, chiar daca contravenientul a exercitat calea de atac.

In cazul in care contravenientul achita pe loc jumatate din minimul amenzii prevazute in actul normativ pentru fapta savarsita,iar prin contraventie nu s-a cauzat o paguba si nu exista lucruri supuse confiscarii, procesul-verbal nu se mai incheie si orice urmarire inceteaza. Plata amenzii se face contra chitanta, in care se specifica contraventia pentru care a fost incasata. De asemenea, urmarirea in ceea ce priveste amenda inceteaza si in situatia in care contravenientul achita, in cel mult 48 de ore de la momentulincheierii procesului-verbal, jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ pentru fapta savarsita. In acest caz plata amenzii se face in contul mentionat in procesul-verbal, iar chitanta se preda de catre contravenient agentului constatator sau se trimite prin posta organului din care face parte agentul constatator.

Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei se poate face plangere in termen de 15 zile de la data comunicarii acestuia. Plangerea se depune la organul din care face parte organul constatator.

Daca amenzile n-au fost achitate se transmit pentru urmarire si incasare, la organele administratiei financiare din localitatile in raza carora domiciliaza sau isi are sediul contravenientul.

Contraventia ti abaterea disciplinara prezinta un grad de pericol relativ apropiat. Cu toate acestea, ele se deosebesc printr-o serie de elemente, cum sunt: abaterea disciplinara are izvorul in contractul de munca, implica anumite raporturi de munca intre unitate si autor, in timp ce contraventia isi are temeiul numai in actele normative: ca atare, autorul abaterii disciplinare poate fi numai o persoana care are calitatea de incadrata in munca, spre deosebire de contraventie care poate fi savarsita de orice persoana fizica:abaterea disciplinara poate fi comisa numai de catre persoanele fizice, in timp ce contraventia poate fi savarsita de persoane juridice; contraventia ca si infractiunea, este delimitata si descrisa in mod concret, in toate elementele sale, in timp ce abaterea disciplinara este prevazuta in mod generic.

Organerle de control pot constata fapte care constituie contraventii la normele legale, in domeniul contabil, financiar, fiscal si in alte domenii.

Stabilirea raspunderii penale

Raspunderea penala are ca temei infractiunea, adica fapta care prezinta pericol social, savarsirea cu vinovatie si prevazuta de legea penala.

Infractiunle se pedepsesc cu inchisoare, cu amenda sau cu inchisoare si cu amenda, alaturi de care se pot aplica si alte pedepse ca de exemplu, confiscarea partiala a averii. Raspunderea penala poate fi inlocuita cu o sanctiune cu caracter administrativ ce se aplica de instanta de judecata ( mustrare, mustrare cu avertisment, amenda). Prescriptia inlatura raspunderea penala. Raspunderea pentru fapre cu caracter penal (infractiuni ) se stabileste de instanta judecatoreasca in conditiile prevazute de Codul de Procedura Penala.

Comparand infractiunea cu contraventia, rezulta ca acestea se deosebesc prin urmatoarele elemente: contraventia prezinta un grad de pericol mai redus; sanctiunea contraventiei se poate prevedea si prin acte normative emise de organele administratiei de stat, centrale si locale, spre deosebire de infractiune a carei pedepsire este prevazuta numai prin acte normative avand rangul de lege sau decret; stabilirea efectiva a sanctiunii contraventionale se face de catre organe ale administratiei de stat, inclusiv ale controlului financiar, spre deosebire de infractiune a carei sanctiune se aplica numai prin hotararea unor organe judecatoresti; solutionarea plangerii impotriva sanctiunii contraventionale ate loc potrivit unei proceduri administrative, iar infractiunea se judeca conform procedurii penale; contraventiile pot fi savarsite si de catre persoane juridice spre deosebire de infractiuni unde autorii sunt numai persoane fizice.

Daca faptele penale (infractiunile) au cauzat pagube materiale instanta de judecata stabileste si raspunderea materiala. Raspunderea penala nu este decat urmarea unei infractiuni care este in mod expres prevazuta de lege. Ca artare, nu orice paguba ce se constata in patrimoniu implica o raspundere penala, ci numai aceea care este rezultatul unei infractiuni. In cazul pagubelor produse prin fapte penale, apararea patrimoniului se realizeaza prin actiune civila in procesul penal. Actiunea civila in procesul penal are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului si a partii responsabile civilmente si poate fi alaturata actiunii penale in cadrul procesului penal, prin constituirea unitatii pagubite ca parte civila in contra invinuitului sau inculpatului si a persoanei responsabile civilmente.

Pentru determinarea corecta a pagubelor in procesele penale este necesar sa se tina seama de cauzele (faptele ilicite) ce generaza paguba totala certa, care pot fi diverse si cu influente diferite: delapidare, neglijenta gestionarului sau a conducerii pentru neasigurarea conditiilor de depozitare etc. Ca atare, cuantumul total al pagubei poate fi compus din :lipsa in gestiune, marfuri degradate datorita unor conditii necorespunzatoare de depozitare, la care se adauga o serie de alte sume ce constituie pagube datorate unor fapte neinfractionale.

Recuperarea pagubelor cauzate prin fapte penale (infractiuni) se face: in natura, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii, prin desfiintarea totala ori partiala a unui inscris si prin orice alt mijloc de reparare; prin plata unei despagubiri banesti, in masura in care repararea in natura nu este cu putinta. De asemenea, se acorda despagbiri banesti pentru folosul de care a fost lipsita unitatea in patrimoniul careia s-a produs fapta.

Organele de control financiar, ca organe de constatare a infractiunilor, au obligatia sa procedeze la luarea de declaratii de la faptuitori si de la martori, sa intocmeasca proces-verbal despre imprejurarile concrete ale savarsirii infractiunilor, sa sesizeze de indata organul de cercetare penala si sa ia masuri sa nu dispara urmele infractiunii, corpul delict si orice alte mijloace de proba.

Organele de control au dreptul sa retina corpurile delicte, sa procedeze la evaluarea pagubelor, precum si sa efectueze orice alte acte legale.

Persoana care, cu ocazia controlului gestionar nu a efectuat un control temeinic, incrucisat, desi o asemenea operatie era necesara in imprejurarile date, raspunde pentru neindeplinirea unei atributii de serviciu, daca fara incalcarea acesteia, paguba s-ar fi putut evita. Persoanele respective pot fi chemate in judecata ca parti responsabile civilmente, pentru pagubele savarsite de gestionarii trimisi in judecata penala.

Procesele-verbale si alte probe incheiate de organele de control financiar se inainteaza organelor de cercetare penala si constituie mijloare de proba.

In cazul in care unitatea a facut plangere penala impotriva unei persoane sau aceasta a fost trimisa in judecata pentru fapte penale, incompatibile cu functia detinuta, constatate de organele de control financiar, conducerea unitatii o suspenda din functie. Pe timpul suspendarii nu i se plateste salariu. In cazul constatarii nevinovatiei, persoana suspendata din functie are dreptiul la o despagubire egala cu partea de salariu de care a fost lipsita. Daca in perioada suspendarii din functie persoana sanctionata a ocupat un alt post salarizat, despagubirea se diminueaza cu salariul primit in perioada respectiva.

In legatura cu activitatea de gestiune si de aparare a patrimoniului, controlul financiar poate constata fapte care constituie infractiuni si care se sanctioneaza penal, cum sunt:

a)-infractiuni in legatura cu activitatea de gestiune: crearea de plusuri in gestiune prin mijloace frauduloase; nedeclararea in scris, in termen legal, de catre gestionar, a plusurilor din gestiune despre a caror cantitate sau valoare are cunostinta (nu se pedepseste acela care mai inainte de inceperea oricarui control declara plusurile despre a caror cantitate sau valoare are cunostinta) instrainarea bunurilor mobile constituie garantie, fara instiintarea prealabila a unitatii;

b)- infractiuni contra patrimoniului: insusirea, folosirea sau traficarea in interes personal sau pentru altii, de bani sau bunuri, gestionate sau administrate, din patrimoniul unitatii (delapidare); abuz de incredere, gestionare frauduloasa, inselaciune, distrugere etc., savarsite in paguba patrimoniului;

c)- infractiuni de esrviciu sau in legatura cu serviciul; neindeplinirea ori indeplinirea in mod defectuos a unui act sau unei indatoriri de serviciu, astfel incat prin acesta se calculeaza o tulburare insemnata bunului mers al activitatii sau o paguba patrimoniului;

d)- infractiuni de fals : falsificarea de cecuri sau alte acte pentru efectuarea platilor, timbre, bilete de calatorie, a unui inscris oficial de naturasa produca consecinte juridice prin atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului, ori prin omisiunea cu stiinta de a insera unele date sau imprejurari. De exemplu, efectuarea cu stiinta de inregistrari inexacte, precum si omisiunea cu stiinta a inregistrarilor in contabilitate, avand drept consecinta denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare si elementele patrimoniale ce se reflecta in bilantul contabil, constituie infractiunea de fals intelectual;

e)- infractiuni privitoare la societatile comerciale prevazute de Legea nr.31/1990

f)- infractiuni in domeniul protejarii populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite. Prin lege sunt incriminate unele infractiuni specifice care lezeaza buna desfasurare a activitatilor comerciale si normale prin care este protejata populatia impotriva unor activitati comerciale ilicite, respectiv infractiuni si atrag raspunderea penala fata de cei care le-au savarsit urmatoarele fapte:

g)- acumularea de marfuri de pe piata interna in scopul de a creea un deficit pe piata si revanzarii lor ulterioare sau al suprimarii concurentei loiale. incriminarea ca infractiune a acestei fapte a rezultat din practica frecventa a unor agenti economici de a se interpune in procesul normal si firesc de productie, aprovizionare si desfacere a marfurilor aflate pe piata interna si de a acumula cantitati de marfuri care sa fie apoi revandute dupa majorarea preturilor acestora sau de a crea goluri in aprovizionare si a revinde aceste marfuri la preturi impuse. Prin aceasta fapta elemente necinstite (agenti economici si salariati ai unor societati comerciale) cauta sa obtina venituri fabuloase fara nici o contributie la procesul de productie si desfacere a marfurilor decat aceea de a investi o suma de bani pe care ulterior o recupereaza mult sporita pe seama cumparatorilor. Pentru probarea acestei infractiuni nu este necesar sa se realizeze actul de vanzare sau de revanzare, ci trebuie dovedit numai scopul pentru care faptuitorul a realizat acumularea de marfuri de pe piata interna;

h)- depasirea de catre unitatile patrimoniale cu capital majoritar de stat, a nivelurilor maxime de preturi de vanzare cu ridicata sau de tarife stabilite prin hotarari ale Guvernului. Aceasta fapta se refera la situatiile in care anumite marfuri, produse finite sau materii prime si materiale de importanta pentru economia nationala sau interesele cumparatorilor a caror cerere este mult mai mare decat oferta la un moment dat sau care, temporar pentru a se mentine un pret accesibil sunt subventionate de stat, nu pot fi vandute de agentii economici cu capital majoritar de stat decat in limita unor niveluri maxime de preturi cu ridicata sau tarife care nu pot fi depasite. Conditiile impuse de lege in aceste situatii sunt ca marfurile respective sa fie comercializate de agentii economici cu capital majoritar de stat, iar categoriile pe sortimente si tipo-dimensiuni si nivelurile maxime de preturi de vanzare cu ridicata sau tarife care in final se reflecta in pretul de vanzare cu amanuntul , sa fie stabilite prin hotarari ale Guvernului;

i)- depasirea de catre orice agent economic a adaosurilor maxime stabilite prin hotarari ale Guvernului, la formarea preturilor de vanzare cu amanuntul, indiferent de numarul verigilor prin care circula marfurile, cat si depasirea adaosurilor comerciale si a celor de comision, stabilite si declarate de catre agentii economici la organele fiscale. Aceasta infractiune are in vedere cazurile practice in care agentii economici privati achizitioneaza marfuri din cadrul unor regii autonome si societati comerciale cu capital de stat din productia interna si in deosebi din import, care sunt apoi revandute prin mai multi intermediari care fiecare aplica un adaos sau comision si in final pretul de vanzare cu amanuntul depaseste pe cel stabilit conform procedurii legale si declarate organelor fiscale. infractiunea se refera la toti agentii economici, indiferent de forma de proprietate cu privire la formarea preturilor cu amanuntul, intrucat legal, preturile si tarifele pentru produsele si serviciile executate si prestate de agentii economici din sectorul privat si cooperatist, se stabilesc in mod liber, in functie de cerere si oferta prin negocierea partilor, numai daca aceste marfuri sunt exclusiv rezultatul efortului propriu in realizarea din productia interna sau importarea lor. In caz contrar, pentru produsele cumparate de la unitatile cu capital de stat de catre agentii economici privati si cei din sectorul cooperatist, in vederea revanzarii, preturile cu amanuntul nu pot depasi nivelul realizat din preturile cu ridicata de cumparare si adaosurile comerciale maxime stabilite, indiferent de numarul verigilor prin care circula marfurile. De asemenea, produsele realizate de agentii economici din sectorul privat si cooperatist, identice cu cele din sectorul de stst si care sunt executate din materii prime si materiale provenite din acest sector se valorifica la prturile cu amanuntul negociate, in limita celor practicate de unitatile din sectorul public;

j)- vanzarea cu lipsa la cantar sau masuratoare;

k)- falsificarea ori substituirea de marfuri sau orice alte produse, precum si expunerea spre vanzare sau vanzarea de asemenea bunuri cunoscand ca sunt falsificate sau substituite. Pentru aceasta fapta se impun ridicarea de probe si contraprobe precum si rezultatul unor analize de specialitate. Pentru produsele de import aflate in ambalaj original este indeplinita cerinta de cunoastere a faptului ca acestea sunt falsificate daca sunt puse in vanzare fara certificat de origine si rezultatele examenelor de laborator confirma ca acestea sunt falsificate sau substituite.

Toate aceste infractiuni in domeniul protejarii populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite se urmaresc si se judeca dupa procedura de urgenta prevazuta pentru infractiunile flagrante si se pedepsesc cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani, daca prin legea penala nu se prevede o pedeapsa mai mare. Hotararile de condamnare privind pe comercianti se comunica la registrul comertului. Beneficiile obtinute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activitatile comerciale ilicite, precum si incasarile in intregime din vanzarea marfurilor a caror provenienta nu poate fi dovedita se preiau ca venit la bugetul de stat sub forma unui impozit de 100%.





Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 3118
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2023 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site