Strategii pentru gestiunea riscului ratei dobanzii

Strategii pentru gestiunea riscului ratei dobanzii

Managerul unei banci dispune de analiza gap-ului si a duratei, trebuind sa decida, pe baza acesteia, asupra strategiilor alternative de urmat pentru gestiunea riscului de rata a dobanzii.

Daca va considera ca ratele dobanzii vor scadea in viitor, managerul nu va actiona, deoarece cunoaste ca banca detine mai multe pasive decat active sensibile la rata a dobanzii, astfel ca va beneficia de eventuala scadere a ratelor. Totusi, el realizeaza ca banca este expusa la un risc substantial al ratei, fiindca exista todeauna posibilitatea ca rata sa creasca, in loc sa sa scada. Ce ar trebui sa faca pentru a elimina acest risc de rata a dobanzii ? O prima posibilitate o constituie scurtarea duratei in care activele bancii isi pot creste sensibilitatea la rata, sau alternativ, sa lungeasca durata pasivelor, aceasta ajustare a activelor si pasivelor reducand gradul de afectare a bancii de oscilatia ratei.

O problema determinata de eliminarea riscului de rata prin modificarea bilantului bancii consta in costul ridicat al acesteia pe termen scurt, mai mult, banca putand fi imobilizata sa actioneze de catre duratele particulare ale activelor si pasivelor, in cazul in care expertizele sunt false. Din fericire, pot fi folosite instrumentele financiare dezvoltate in ultima perioada, numite instrumente derivate, precum contractele forward si futures, optiunile si swap-urile, care pot ajuta banca sa reduca expunerea la riscul de rata a dobanzii, fara a  reclama ca banca sa-si rearanjeze bilantul.