SISTEMUL FINANTELOR PUBLICE - CONCEPT / CLARIFICARI TERMINOLOGICE

SISTEMUL FINANTELOR PUBLICE - CONCEPT / CLARIFICARI TERMINOLOGICE:

Etimologie:

• Latina : - Finis - termen, sfarsit;

-In dreptul roman marcheaza sfarsitul operatiunilor juridice, adica efectuarea de plati.

-Termenii financias, finatio, financia pecuniaria erau folositi cu sensul de plata in bani.

• Franceza: - finance - suma de bani;

les finances - bani si cheltuieli ale statului;

• Germana - secolele XV-XVII, finanz (plata in bani), finanzer (camatar).

Opiniile specialistilor:

• Paul Leroy Beaulieu (1906) considera finantele publice drept - "stiinta veniturilor publice si a utilizarii acestor venituri".
• Enciclopedia activitatii bancare si financiare distinge trei intelesuri ale termenului de finante:

Strangerea banilor pentru a organiza, reorganiza sau extinde o intreprindere fie prin vanzare de actiuni sau de obligatiuni.

Teoria si practica creditului monetar, activitati bancare.

Strangerea de bani prin impozite sau emisiuni de obligatiuni si administrarea veniturilor si a cheltuielilor de catre guvern.

Richard Musgrave (1959), The Theory of Public Finance, McGraw-Hill, New York, considera ca politica bugetara - ca element fundamental al interventiei statului in economie - indeplineste trei functii:

1. functia de alocare

- producerea si distribuirea bunurilor sociale (publice - non-exclusive si non-rivale) prin intermediul autoritatilor publice; statul, producator de bunuri si servicii, asigura satisfacerea necesitatilor publice si ajustarile necesare in afectarea resurselor ce se formeaza in economie;

o       problema care intervine: eficienta statului ca agent economic producator de bunuri si servicii.

2. functia de redistribuire

o       justetea, echitatea si egalitatea sociala   se pot realiza doar prin redistribuirea veniturilor de catre autoritatile si institutiile statului;

o       caile de realizare a functiei de redistribuire: statul colecteaza, sub forma de impozite, o parte din veniturile create pe plan national; apoi redistribuie ceea ce a prelevat prin transferuri cu caracter social si economic, in cadrul asa- numitului stat al bunastarii generale .

o       problemele intervenite: redistribuirea veniturilor creeaza o cultura a dependentei si o societate egalitara care incurajeaza ne-munca.

3. functia de stabilizare a conjucturii economice:

o       prin politica fiscala statul urmareste atingerea unui set de obiective economico-sociale sau/si solutionarea unor dezechilibre macro-economice (somaj, scadere PIB, inflatie, diminuarea cererii agregate, etc.

o       aceasta functie este atinsa prin folosirea unui set de politici macroeconomice, cum ar fi: politica monetara, politici sectoriale, politici bugetare, etc.

o       problema intervenita: dimensiunea temporala si cantitativa a interventiei macroeconomice a statului; de la conjunctura la permanenta.

Clasic versus modern in finantele publice. Conceptia clasica (liberala) - bazata pe principiul laissez-faire-ului - sustine derularea activitatilor economice prin intermediul firmelor private, statul prin intermediul finantelor publice neavand decat un rol de asigurare a resurselor necesare pentru intretinerea institutiilor publice ce asigura educatia, apararea ordinii interne si externe ca si cadrul legal al actiunii agentilor economici. Este proclamata neutralitatea sistemului financiar public. Conceptia moderna pune accentul pe caracterul interventionist al statului in economie si de aici utilizarea finantelor publice ca instrumente ale acestui caracter interventionist.

Clarificari terminologice:

Relatii financiare reprezinta relatiile economice, exprimate in forma baneasca, ce apar in procesul repartitiei PIB, pentru satisfacerea nevoilor colective ale societatii.

Sfera finantelor este mai ingusta decat aceea a relatiilor banesti, cuprinzand numai relatiile banesti care exprima un transfer de valoare intre persoanele fizice si juridice si stat si de la acesta catre beneficiari, persoane fizice si juridice, indreptatiti prin legislatie.

Acest transfer are caracterul unui transfer de putere de cumparare, deoarece se diminueaza puterea de cumparare a platitorilor de impozite si taxe si creste cea a celor indreptatiti prin lege sa beneficieze de aceste transferuri .

In general, se efectueaza fara contraprestatie directa (nici o persoana fizica sau juridica, platitoare de taxe si impozite, nu poate solicita statului rambursarea lor sau o contraprestatie egala).

Partial transferul se realizeaza si in conditii de rambursabilitate (imprumuturi contractate de stat pe piata interna sau garantiile varsate de persoanele ce gestioneaza bani).

Reflecta o forma de solidaritate sociala generationala

Distinctia finante publice - finante private (Mosteanu, 2004)

Concluzie:

• Relatiile financiare publice cuprind urmatoarele categorii:
1. relatii ce exprima un transfer de resurse banesti fara echivalent si cu titlu nerambursabil, transfer realizat prin: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale, bugetele locale, fonduri publice extrabugetare.
2. relatii ce exprima un transfer de resurse banesti pe o perioada de timp determinata, pentru care se percepe contraprestatie (i.e. dobanda in cadrul imprumuturilor guvernamentale).
3. relatii ce exprima un transfer facultativ sau obligatoriu de resurse banesti in schimbul unei contraprestatii (asigurari de bunuri, de persoane, de raspundere civila, fondul pentru ajutor de somaj - in aceste cazuri, vom intalni obligativitatea doar daca se realizeaza prin efectul legii, rambursabilitatea si contraprestatia doar daca se produce riscul).

Obiectul de studiu al finantelor publice[1] il constituie:

a) relatiile economice ce apar in procesul constituirii si repartizarii fondurilor bugetare si extrabugetare ale autoritatiilor publice, denumite generic fonduri de resurse publice;

b) metodele de gestionare folosite in cadrul sectorului public;

c) modalitatile de stabilire, percepere si urmarire a impozitelor, taxelor si a veniturilor nefiscale;

d) metode de dimensionare si repartizare a cheltuielilor publice pe obiective, actiune si beneficiari;

e) procedura de angajare si efectuare a cheltuielilor publice din fonduri bugetare si extrabugetare;

f)  intocmirea, aprobarea, executarea si incheierea bugetelor de venituri si cheltuieli;

g) modalitati de echilibrare a diferitelor categorii de bugete;

h) organizarea controlului financiar;

i)   plasarea si rambursarea imprumuturilor de stat;

j)  politica financiara promovata de stat.

Structura finantelor publice (Legea 500-2002):

a.bugetul de stat;

b.bugetul asigurarilor sociale de stat;

c.bugetele fondurilor speciale (fondul pentru asigurarile sociale de sanatate si bugetul asigurarilor de somaj)

d.bugetul trezoreriei statului;

e.bugetele institutiilor publice autonome;

f.bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial de la bugetul de stat, din bugetul asigurarilor sociale de stat sau din bugetele fondurilor speciale;

g.bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii;

h.bugetul fondurilor provenite din credite externe contractatee sau garantate de stat si ale caror rambursare si dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice;

i.bugetul fondurilor externe nerambursabile,

j.bugetele locale;

k.datoria publica;

Functiile finantelor publice:

A . Functia de repartitie:

A.1. Constituirea fondurilor se realizeaza prin urmatoarele contraprestatii - impozite, taxe, contributii pentru asigurarile sociale, varsaminte din veniturile institutiilor publice, amenzi, penalitati, redevente, arenzi, dividende, chirii, dobanzi incasate, donatii, ajutoare, imprumuturi de stat, venituri din valorificarea unor bunuri ale statului, valorificarea unor bunuri fara stapan, venituri nefiscale, alte venituri .

A.2.Distribuirea pe destinatii - conform clasificatiei functionale a cheltuielilor din legea bugetara anuala.

• Invatamant, cultura, sanatate;
• Asigurari sociale si de protectie sociala;
• Gospodarie comunala si locuinte;
• Aparare nationala;
• Ordine publica;
• Actiuni economice;
• Alte actiuni;
• Datorie publica.

Cheltuielile, pe fiecare categorie din cele mai sus mentionate, imbraca forma:

1. salariilor si drepturilor de personal;
2. achizitionari de materii prime, materiale si plata serviciilor;
3. subventii pentru institutii publice si intreprinderi publice si private;
4. transferuri catre persoane fizice (pensii, alocatii, burse, ajutoare)
5. investitii si rezerve materiale.

B. Functia de control

- se realizeaza in fazele productiei, repartitiei, schimbului si consumului, prin organele imputernicite ale statului.

Imbraca urmatoarele forme:

1. politic - exercitat de catre Parlament;
2. jurisdictional - exercitat de Curtea de Conturi, control ulterior;
3. administrativ - exercitat de organele specializate ale Ministerului Finantelor si ale celorlalte ministere.