TAXELE VAMALE IN ROMANIA

TAXELE VAMALE IN ROMANIA

1 Caracteristici ale taxelor vamale

Principalele caracteristici ale taxelor vamale:

sunt percepute de autoritatea vamala a statului atunci cand marfurile trec frontiera vamala

sunt platite de importatori ( mai rar de catre exportatori)

sunt suportate de consumatorul final ( sau de catre exportator cand acesta consimte acest lucru pentru a creste competivitatea prodului de piata).

Ca orice instrument de politica vamala, si acestea au rol fiscal, protectionist si de negociere; perceperea de taxe vamale este modalitatea prin care pe langa control statul realizeaza venituri importante si directionand anumite fluxuri de marfuri poate incuraja sau descuraja relatiile economice cu unele state. Desi o lunga perioada de timp au fost considerate ca surse de venituri bugetare, adevaratul lor scop a fost dintotdeauna acela de a proteja anumite sectoare din economia nationala.

Efect direct al taxei vamale este acela de a face bunurile importate mai scumpe in interiorul unei tari decat in afara ei, prin realizarea unei diferente intre pretul inetrn al unui bun importat si pretul sau mondial

2 Clasificarea taxelor vamale

Deoarece taxele vamale sun multiple ca numar, ca mod de asezare si fiecare avand efecte diferite, pentru a elabora o politica vamala corespunzatoare intereselor generale ale statului se impune o clasificare a lor. Multimea taxelor vamale poate fi ordonata dupa cel putin patru criterii:

1. in functie de sensul fluxurilor comerciale sau obiectul impunerii
2. dupa modul de fixare
3. dupa modul de percepere al taxei

d.      dupa scopul instituirii taxelor vamale

a)      in functie de sensul fluxurilor comerciale regasim:

taxe vamale de import

taxe vamale de export

taxe vamale de tranzit

Taxele vamale cu ponderea cea mai mare sunt cele de import si se percep atunci cand marfurile importate trec granitele vamale ale tarii importatoare, obligatia de plata revenind firmei importatoare. Ele constituie principalul mijloc de protejare al produselor natioanale fata de cele straine. Aceste taxe se platesc de catre importator odata cu depunerea documentelor ce atesta efectuarea tranzactiei si sunt suportate de consumatorul final pentru ca ele sunt incluse in pretul de vanzare de pe paita interna a marfii. Exista si situatii in care aceste taxe sunt suportate, integral sau partial,de catre firma exportatoare pentru a contracara efectul nefavorabil al taxei vamale asupra competitivitatii produsului. De regula, nivelul taxelor vamale de import este determinat de raportul cerere- oferta din tara importatoare si de politica economica si fiscala pe care acesta le promoveaza. Taxele vamale de import au un nivel diferit de natura marfurilor care fac obiectivul taxarii (marfuri agro- alimentare, industriale, materii prime, semifabricate, produse finite e.t.c.). De regula nivelul taxelor vamale pentru produse finite importate este superior nivelului taxelor vamale la materii prime si semifabricate. Atunci cand o tara nu dispune de anumite materii prime, ea poate reduce sau chiar elimina taxele vamale pentru importul acestora. De asemenea, tarile in curs de dezvoltare, avand nevoie de masini, utilaje si produse ale tehnologiilor avansate, de care depinde dezvoltarea lor, acorda anumite inlesniri la plata taxelor vamale de import.

Taxele vamale percepute asupra importului produc efecte complexe de natura comerciala, economica si comerciale. In general, efectele taxelor vamale de import sunt:

asupra venitului bugetar de formare a veniturilor statului;

asupra consumului intern;

de redistribuire a veniturilor intre diferite categorii de participanti la activitatea economica;

asupra raportului de schimb al tarii

de protejare a economiei nationale sau productiei interne;

de competitivitate

asupra veniturilor diferitelor categorii sociale;

asupra balantei de plati;

asupra costurilor

Taxele de export se percep asupra marfurilor destinate exportului, sunt platite de catre firma exportatoare si suportate de consumatorul final. Nivelul acestora este redus pentru exportul produselor cu un inalt grad de prelucrare, si ridicat pentru exportul de materii prime. Acetse txe se practica pe perioade de timp mai scurte. Ratiune lor este una fiscala si se intalneste in tarile care au nevoie stringenta de venituri si le pot obtine in principal doar prin taxarea exporturilor ( spre exemplu in tarile care exporta masiv bogatii naturale: minereuri, cafea, cacao, etc.). Principalele obiective sunt:

limitarea exporturilor, de regula pentru materii prime, incurajandu-se astfel prelucrarea lor in tara si pentru produsele la care productia indigena nu acopera nevoile de consum;

ridicarea pretului la produsele respective pe piata mondiala, in situatia in care tara respectiva este principalul exportator si furnizor pe piata mondiala la produsul vizat.

Printre tarile care utilizeaza taxe vamale de export se afla: Malayezia ( la exportul de cauciuc, bauxita, cositor, cherestea, uleiuri de palmier si piper), Indonezia ( asupra produselor nepetroliere), Thailanda ( la exportul de zahar si orez).

Taxele vamale de trazit se percep asupra marfurilor straine care tranziteaza teritoriul vamal al unui stat. Se folosesc destul de rar, doar pentru amenajari speciale ( canale, tuneluri, etc.) si au un nivel redus. Unele tari, din diferite tratate si conventii au renuntat sa se mai practice pentru ca intotdeauna tranzitul a fost o sursa de venituri pentru tara tranzitata ca urmare a utilizarii mijloacelor de transport, a depozitelor, antrepozitelor, etc.

b)      Dupa modul de fixare taxele vamale pot fi:

taxe vamale autonome;

taxe vamale convetionale;

taxe vamale autonom- convetionale;

taxe vamale asimilate

taxe vamale de retorsiune

Taxele vamale autonome sunt stabilite de catre stat in mod individual, se aplica la importurile din tarile cu care nu exista acorduri privind " clauza natiunii celei mai favorizate"[1]. Aceste taxe pot aparea si atunci cand se instituie un nou regim vamal in tara respectiva sau se realizeaza o schimbare substantiala a regimului vamal vechi.

Taxele vamale conventionale au un nivel mai redus decat cele autonome si se aplica asupra relatiilor comerciale intre tarile care fac parte din anumite uniuni vamale. Se mai numesc si taxe vamale preferentiale.

Taxele vamale asimilite sunt temporare, ele fiind introduse cu ocazia preluarii sistemului vamal al unei tari.

Taxele vamale de retorsiune se aplica ca raspuns la politica comerciala neloiala practicata de un stat. Din categoria acestor taxe fac parte taxele anti-dumping si taxele compensatorii care se percep ca taxe suplimentare peste taxele vamale in vigoare. Nivelul acestora este prestabilit in sensul ca taxele anti- dumping nu pot depasi marja de dumping ( diferenta intre pretul de pe piata mondiala si pretul de dumping) si taxele compensatorii nu pot depasi nivelul subventiei la export. Aceste taxe se pot aplica numai dupa ce s-a dovedit, pe baza producerii de ancheta, politica neloiala care a adus un prejudiciu statului in cauza.

c)      Dupa modul de percepere al taxei intalnim:

taxe vamale ad-valorem;

taxe vamale specifice;

taxe vamale mixte.

Taxele vamale ad-valorem se percep asupra valorii vamale ( valorii declarate in vama) a produselor si se stabilesc sub forma unor cote procentuale. Valoarea vamala este formata din pretul de import ( pana la frontiera tarii importatoare), la care se adauga cheltuielile de incarcare- descarcare si manipulare aferente transporturilor marfurilor importate ( achitate pe parcurs extern), primele de asigurare si alte cheltuieli efectuate pe parcurs extern. Aceste taxe sunt des utilizate si se aplica mai ales la importul produselor prelucrate. Principalul avantaj al acestei taxe vamale este acela ca asigura o procedura de percepere simpla, prin calcularea unui procent la o anumita suma. Dar prezinta si o serie de dezavantaje, cum ar fi:

apare o sensibilitate crescuta la fluctuatiile pretului de pe piata mondiala

valoarea in vama a produsului se stabileste prin declaratia vamala a importatorului/exportatorului; aici poate aparea evaziunea fiscala prin declararea unui pret mai mic decat pretul real

Taxele vamale specifice se percep ca o suma fixa pe unitatea fizica de marfa importata/exportata( bucati, tone, vagon). Acest tip de taxe ofera o protectie tarifara mult mai ridicata decat cea ad-valorem, mai ales la produsele standardizate si la produsele de baza. Aceste taxe inlatura posibilitatea evaziunii fiscale deoarece se raporteaza la unitatea fizica si nu la valoarea acesteia. Singurul dezavantaj este faptul ca perceperea lor este greoaie si complexa intrucat presupune existenta unui tarif vamal deosebit de detailat, care trebuie in permanenta revizuit si completat pe masura ce apar noi tipuri de produse.

Taxele vamale mixte reprezinta o combinatie intre taxa specifica si cea ad-valorem, fiind folosita tot mai des in tarile dezvoltate.

d)      Dupa scopul instituirii taxelor vamale regasim:

taxe vamale cu scop fiscal;

taxe vamale cu rol protectionist;

taxe vamale cu scop preferential;

taxe de sanctiune.

Taxele vamale fiscale au un nivel mediu si se instituie numai pentru a aduce venituri la bugetul statului.

Taxele vamale protectioniste se instituie, de regula, in scopul crearii unor bariere vamale la unele marfuri care concureaza produsele indigene .

Taxele vamale preferentiale se utilizeaza in relatiile comerciale dintre tarile care fac parte din uniuni vamale cu caracter inchis, in relatiile comerciale dintre tari cu niveluri diferite de dezvoltare.

Utilizarea de catre o tara a acestor taxe consta, de fapt, in reducerea sau eliminarea taxelor vamale pentru importul de marfuri din alta tara sau grup de tari, care beneficiaza de asemenea preferinte.

Taxele vamale de sactiune pot imbraca urmatoarele forme:

taxe anti-dumping

taxe compensatorii- se aplica la produsele importate care beneficiaza in tara de origine de subventii ilegale;

taxe de retorsiune- se aplica atunci cand un stat partener in relatii comerciale isi ridica taxele vamale, fara a se fi cazut de comun acord asupra acestui lucru sau fara o consultare reciproca prealabila.

Taxele vamale practicate de o tara sau alta sunt cuprinse, se calculeaza si se incaseaza pe baza tarifului vamal al tarii respective. Tariful vamal stabileste modul concret de aplicare al taxelor vamale pe fiecare din produs in parte. Practic este reprezentat de o lista vamala care cuprinde toate produsele ce fac obiectivul comertului international si contine precizari precise privind modul de percepere a taxelor vamale .

3 Efectele taxelor vamale

Pe langa efectul protectionist, taxa vamala, actionand asupra pretului bunurilor importate, afecteaza echilibrul pietei interne. Cresterea pretului unui bun importat sub influenta taxei vamale determina, pe de o parte, restrangerea cererii ( reprezentata de marea masa a consumatorilor) iar pe de alta parte, genereaza modificari in structura si marimea ofertei agregate ( stimularea productiei interne si diminuarea importurilor). Toate aceste modificari se resfrang asupra economiei in ansamblu, in ultima instanta asupra bunastarii natiunii. Efectele sectoriale, precum si efectul global asupra economiei nationale trebuie tratat diferentiat, in functie de marimea si mai ales de puterea economica a natiuni, de ponderea ei pe piata internationala a produsului supus taxelor vamale. In cazul natiunilor mici, a caror pondere este nesemnificativa ( ele ne putand influenta in nici un fel cererea si oferta mondiala) efectele taxelor vamale se propaga intr-un singur sens spre interior afectand de cele mai multe ori negativ nivelul general de bunastare. Natiunile mari sau grupurile de natiuni, cu pondere insemnata pe piata internationala a anumitor bunuri, au o situatie oarecum privilegiata. Asa cum am aratat, impunerea de catre o natiune mare sau grup de natiuni a unei taxe vamale la importul unui bun determinat, cu o mare probalitate,scaderea pretului extern al bunului, ceea ce echivaleaza cu o imbunatatire a termenilor schimbului pentru natiunea sau grupul de natiuni care a adoptat masura.

Presupunem ca piata romaneasca a otelului are o structura similara cu cea din figura 5-1. Figura 5-2 ilustreaza o presupusa structura a pietei Uniunii Europene pentru acelasi produs. In absenta comertului exterior, echilibrul pe cele doua piete este localizat in Eo. Sa admitem pentru moment ca raportul productivitate-salarii in industria otelului este acelasi in Romania si in Uniunea Europeana. In aceste conditii, putem presupune caa pe cele doua piete, considerate in izolare, predomina acelasi pret de echilibru: aproximativ 600$/tona. La acest nivel de pret, pe piata din Romania, consumatorii solicita, iar producatorii ofera 6 milioane tone. In UE, cererea si oferta de echilibru sunt egale cu 150 milioane tone.

Daca cele doua piete se deschid comertului international, ele se confrunta cu o oferta mondiala constanta, la un pret mediu de 500$/tona. Oferta mondiala de otel, redata pe ambele grafice prin dreapta orizontala Omi este perfect elastica. Dreapta Omi reprezinta de fapt, oferta agregata ( din surse interne si externe, combinate). Noul echilibru al pietei este determinat de interactiunea cererii interne Ci cu oferta agregata Omi si este localizat in punctul E1. Intrucat pretul producatorilor nationali este cu 20% mai mare decat cel mondial, iar oferta externa este nelimitata cantitativ, atat piata romaneasca cat si piata UE sunt practic "inundate" cu otel importat. La noul pret de echilibru de 500/ tona[3], cererea interna creste la 10 milioane tone in Romania si 220 milioane tone in UE. In acelasi timp, productia interna ofera doar 2 milioane tone in Romania si 80 milioane tone in UE. Pe ambele piete are loc o crestere a cantitatii de otel importate: 8 milioane tone in Romania si 140 milioane tone in UE.

Un prim "bilant" al deschiderii pietelor arata ca:

consumatorii de pe ambele piete sunt in castig evident. Ei au posibilitatea de a achizitiona cantitati sporite de otel, la un pret inferior celui existent anterior, cand pietele erau inchise comertului international.

Producatorii de pe ambele piete sunt in dezavantaj. Ei isi restrang productia la 2 milioane tone, respectiv