VENITURILE PUBLICE, ELEMENTE ALE RESURSELOR FINANCIARE PUBLICE

VENITURILE PUBLICE, ELEMENTE ALE RESURSELOR FINANCIARE PUBLICE

Resursele financiare, la nivel national cuprind ansamblul resurselor financiare ale autoritatilor si institutiilor publice, resursele intreprinderilor publice si private, resursele organismelor fara scop lucrativ, precum si resursele populatiei. Volumul resurselor financiare ale unei societati depinde de marimea produsului intern brut, precum si de posibilitatea apelarii la resurse financiare externe (imprumuturi, ajutoare, donatii etc.).

Avand in vedere distinctia dintre finantele publice si cele private, se pune problema raportului dintre resursele financiare ale societatii si resursele, financiare publice. Acesta este un raport ca de la intreg la parte, deoarece resursele financiare ale societatii au o sfera de cuprindere mult mai larga.

Resursele financiare publice includ resursele administratiei de stat centrale si locale, resursele asigurarilor sociale de stat si resursele institutiilor publice cu caracter autonom.

Resursele financiare publice impreuna cu resursele financiare private constituie, asadar, resursele financiare ale societatii.

Dat fiind caracterul limitat al resurselor financiare, se pune problema alocarii resurselor necesare producerii tuturor categoriilor de bunuri: publice, private si mixte. Productia de bunuri publice si raportul dintre acestea si bunurile private sunt determinate de decizia privind alocarea resurselor intre sectorul public si cel privat, in conditiile pietei imperfecte ce caracterizeaza economia moderna; statul, prin intermediul guvernului, actioneaza fie direct in calitate de producator sau consumator de bunuri, fie ca partener al vietii publice care reglementeaza si intervine pentru a asigura functionarea normala a pietei. Rolul alocativ al guvernului vizeaza tocmai utilizarea resurselor pentru producerea si distribuirea de bunuri si servicii publice.

In teoria finantelor publice, se considera ca alocarea efectiva a resurselor intre sectorul public si cel privat determina o anumita proportie intre acestea, putandu-se accepta ca alocarea resurselor este optima daca cerintele consumatorilor sunt satisfacute la nivel maxim, prin intermediul sectorului privat si a celui public.

Productia de bunuri si servicii publice este finantata din resurse bugetare adica, in principal, din impozitele si taxele platite de toti contribuabilii, persoane fizice si juridice. Plata impozitelor si taxelor reduce capacitatea contribuabilului de a-si procura bunuri si servicii de pe piata, pentru folosinta lor exclusiva. La un moment dat, cetatenii unei tari pot manifesta anumite preferinte fata de procurarea bunurilor private si a celor publice, preferinte determinate de o anumita distributie a veniturilor si averii. Comportamentul populatiei, ca rezultat al raportului dintre sectorul public si cel privat, este pus in evidenta de asa-numitele "curbe de indiferenta'. O curba de indiferenta reuneste, la un moment dat, punctele in care preferintele fata de sectorul privat si cel public sunt egale, respectiv indiferente. Curbele de indiferenta ilustreaza toate combinatiile unor cosuri de bunuri si servicii produse de sectorul privat si cel public, fata de care o persoana este indiferenta.

Curbele de indiferenta descriu un anumit comportament al populatiei fata de o structura data a productiei, obtinute atat in sectorul privat, cat si in cel public. Ele reflecta preferintele agregate ale consumatorilor fata de bunurile private si cele publice, asa cum sunt ele determinate de distributia veniturilor si averii in sectorul privat precum si de modul de alocare a resurselor in sectorul public.

O curba de indiferenta reuneste punctele in care produsele celor doua sectoare sunt substituibile pentru beneficiari. Toate punctele de pe o curba de indiferenta indica pentru o persoana, acelasi nivel al satisfactiei sau utilitatii.

Veniturile publice reprezinta totalitatea mijloacelor banesti pe care si le procura o autoritate publica de la contribuabili, persoane fizice si juridice, pentru exercitarea functiilor sale (acoperirea cheltuielilor publice).

Astfel, pentru acoperirea cheltuielilor evaluate de catre autoritatea publica este nevoie ca aceasta sa instituie un sistem de venituri publice ce imbraca cinci forme:

Ø      veniturile administratiei centrale de stat;

Ø      veniturile organelor locale ale puterii de stat;

Ø      veniturile asigurarilor sociale de stat;

Ø      veniturile cu destinatie speciala;

Ø      veniturile institutiilor publice cu caracter autonom.

Volumul veniturilor publice este influentat de actiunea mai multor factori:

factori economici (evolutia produsului intern brut, cresterea sau descresterea economica);

factori financiari (evolutia nivelului impozitelor in functie de politica fiscala si de cheltuieli).

factori monetari (cresterea preturilor);

factori sociali (venitul minim neimpozabil);

factori demografici (evolutia nivelului populatiei si a contribuabililor);

factori politici (aderarea la Uniunea Europeana).

Astfel, volumul veniturilor publice depinde atat de marimea PIB-ului si de factorii care influenteaza repartizarea acestuia, cat si de nivelul preturilor din economie sau de evolutia demografica a tarii. De asemenea, volumul veniturilor publice este in functie si de marimea cheltuielilor publice.