FRANTA

Dezvoltarea legislatiei

Legea din 31 Decembrie 1970 constituie principalul cadru legal privind politica franceza asupra drogurilor. Obiectivele ei sunt: de a pedepsi sever traficul; de a interzice folosirea de narcotice, de asemenea propunand alternative de a incrimina folosirea; de a asigura ingrijirea gratuita si confidentiala a celor care cauta tratament.

Doua aspecte, represiunea consumului si a traficului de droguri, sunt deosebite clar in aceasta lege. In ceea ce priveste consumul ilicit de droguri, legea din 1970 a produs o dezbatere apriga, de adoptare intre cei care doresc interzicerea si cei care se opun interzicerii. Trei rapoarte consecutive (Pelletier1978, Trautman 1990, Henrion 1995) au fost elaborate, la cererea guvernelor, la abordarea politicii privind drogurile si mai clar in legea din 1970.

In timp ce aceasta lege nu a fost modificata, directive ministeriale au fost editate pentru a armoniza aplicarea in practica de catre autoritatile de executare legala si serviciile de sanatate. in particular. Directiva din 17 iunie 1999 privind raspunsul judiciar catre dependentii de droguri, recomanda procurorilor sa-si bazeze actiunile impotriva drogurilor folosind invinuitii si principiile legate de sanatate. Intr-adevar, orientarea constituie una din principalele linii urmarite de Planul Francez de Actiune, adoptat in 1999.

Pe linia traficului de droguri, legea a fost modificata de mai multe ori, in principal in ceea ce priveste inasprirea pedepselor sau crearea altora noi.

De exemplu, o lege adoptata in 17 ianuarie 1986 a instituit ca infractiuni vanzarea de droguri pentru uzul personal. Obiectul crearii acestei noi infractiuni a fost ca micii dealeri de droguri si consumatorii - dealeri sa poata fi adusi imediat in fata justitiei. Crearea acestei infractiuni a aparut ca o necesitate pentru ca aduce cu ea o sanctiune mai putin severa ca in cazul traficului.

Masurile luate pentru a intari represiunea asupra traficului de droguri au fost adunate intr-o lege adoptata la 31 Decembrie 1987. Aceasta lege incrimineaza, de asemenea, prima abatere constand in spalarea de bani provenind din afaceri cu droguri. Acei care faciliteaza justificarea falsa a origini sau a resurselor provenind din infractiuni legate de trafic, sunt susceptibili de pedeapsa cu inchisoarea de pana la 10 ani. Aceasta lege contine prevederi pentru sanctionarea acelora care asigura sau aprovizioneaza droguri minorilor din scoli sau in cladiri administrative.

Noua legislatie completeaza sistemul impotriva spalarii de bani. O lege adoptata la 23 decembrie 1988 a incadrat spalarea de bani ca infractiune la regimul taxelor in cazul in care exista relatii financiare cu alta tara. O lege adoptata la 12 Iulie 1990, privind participarea organizatiilor financiare la lupta impotriva capitalurilor care ar putea avea legaturi cu traficul de droguri, creeaza obligatii pentru bancheri si profesiile apropiate pentru a detecta circuitele spalarii banilor.

Noul Cod Penal care a intrat in vigoare in 1994 (legea a fost adoptata la 16 Decembrie 1992) a reiterat majoritatea clauzelor prevazute in Legea din 1970, (initial scrise in Codul Sanatatii Publice) exceptandu-se cele legate de folosirea drogurilor. Noile prevederi incrimineaza' infractiunile, precum conducerea unei organizatii criminale, implicata in traficul de droguri, sanctionandu-le cu pedepse de pana la inchisoare pe viata. Pedepsele cu inchisoarea pot atinge, de asemenea, 30 de ani, in cazurile de producere, fabricare, import, export de narcotice pentru persoane individuale care fac parte dintr-un grup organizat.

O noua lege adoptata la 13 Mai 1996 a trecut spalarea veniturilor provenite din orice activitate criminala, la infractiuni generale. Aceasta lege a fost adoptata ca rezultat al dificultatilor intampinate in aplicarea legii privind spalarea banilor obtinuti din trafic. Ca sa treaca pe langa precedenta lege, invinuitul trebuia doar sa sustina ca banii provin din alta infractiune. Acest lucru nu a mai fost posibil odata ce noua lege a fost adoptata.

Aceasta lege contine prevederi pentru a intampina conditiile necesare pentru a aplica Conventia Consiliului European din 8 Noiembrie 1990. Astfel a devenit posibil sa continue orice cercetare, identificare, punere sub sechestru sau confiscare de bani provenind din orice tip de infractiune comisa pe teritoriul unui Stat care a semnat Conventia. Legea asupreste traficul de droguri prin stabilirea a doua noi infractiuni (nejustificarea produselor de catre indivizii care mentin o relatie consistenta cu dealerii de droguri si incitarea unui minor de a consuma sau de a face trafic cu droguri) si a facut posibil ca asociatiile antidrog sa intenteze actiuni civile in cadrul procesului penal.

O lege a fost adoptata la 19 Iunie 1996 pentru reglementarea controlului precursorilor in timp ce o alta lege adoptata la 29 Aprilie 1996 acoperea traficul de narcotice pe mare, autorizand inspectia oricarui vas suspectat de implicare de trafic de narcotice, in afara apelor teritoriale.

Precum s-a mai spus, Ordonante importante au fost elaborate pentru a completa mecanismul legal in ceea ce priveste drogurile. Ordonanta Ministerului Justitiei din 17 Iunie 1999 privind lupta impotriva traficului de droguri, cere procurorilor sa coordoneze actiunile serviciilor legale de executare, pentru a intensifica investigatiile financiare avand ca scop atacarea eficienta a veniturilor ilicite apartinand dealerilor de droguri. Circulara din 11 Octombrie 1999 din partea Ministerului de Interne, se refera tot la abuzul de droguri si la intensificarea eforturilor facute impotriva traficului local. Aceste doua circulare din partea Ministerului Justitiei, respectiv din partea Ministerului de Interne, vin in scopul politicii definite in planul pe trei ani din Iunie 1999. La 9 Mai 2001, Ministerul Justitiei a adoptat o noua Ordonanta pentru o mai buna abordare a traficului local.

Substantele recunoscute si aflate sub supraveghere.

Substantele ilicite sunt anexate la Ordonanta din 22 Februarie 1990, incluse 4 liste:

Lista I: substante narcotice precum heroina, cocaina, canabis, metadona, opiu, etc.;

Lista II: substante precum codeina, propiram;    (Listele I si II corespund celor din Conventia Unica din 1961);

Lista III: substantele psihotrope prevazute in Conventia de la Viena, 1971, precum: amfetamine, ecstasy (MDMA), LSD etc.;

Lista IV: substante care nu sunt recunoscute la nivel international, precum MBDB, 4-MTA, etamina, Nabilon, THC etc.

Precursorii sunt listati si controlati sub Ordonanta nr.96-1060 din 5 Decembrie 1996.

Sistemul penal francez nu face distinctie intre substantele narcotice. Teoretic, o infractiune precum posesia ilegala va fi acuzata si judecata in acelasi fel, indiferent daca obiectul infractiunii e canabis, heroina sau LSD. Totusi, autoritatile judiciare au dreptul sa judece in conformitate cu principiul oportunitatii. Natura substantei este, se pare, unul din criteriile (impreuna cu cantitatea si cazierul) de judecare, de a reduce acuzatiile, sau de a nu judeca un invinuit.

Consumul si Posesia de droguri

Legea din 1970 face ca, consumul public sau privat sa fie sanctionat cu inchisoare de pana la 1 an si o amenda de 3.000 ^[1] [1].

Interzicerea si pedepsirea posesiei de droguri simple a provocat o puternica disputa in Franta care dureaza de zeci de ani. In Iunie 1999 Ordonanta Ministerului Justitiei a cerut procurorilor sa faca o prioritate din trimiterile spre tratament a infractorilor marunti, invinuiti de abuzuri privind consumul de droguri si alte abuzuri de periculozitate redusa. Privind, in particular, consumatorii problematici, recomandarea Ordonantei este de a aplica extinderea maxima catre alternativele terapeutice ale pedepselor cu inchisoare, in timp ce trimiterea la inchisoare a consumatorilor de droguri care au comis si alte infractiuni relationate, va fi ultima solutie'.^[2][2]

In practica, simpli consumatori au parte, in majoritatea cazurilor, de alternative terapeutice. Totusi ordinul terapeutic'^[3] pentru evitarea actiunii penale nu este singurul care poate fi aplicat. In majoritatea cazurilor, simpli consumatori de droguri primesc un avertisment care poate fi insotit de o cerere de a contacta un serviciu social ori de sanatate, fara a obliga persoana sa urmeze un tratament sau consiliere (nici o actiune ulterioara' cu orientare) [4]

Noua lege din 23 Iunie 1999 alcatuieste o baza legala de alternative de acuzare (art.41-1 Codul de Procedura Penala) un nou instrument, 'intelegerea penala' [5] , creste posibilitatea de a renunta la acuzatii in anumite cazuri de abuzuri minore, in special legat numai de consumul de droguri. Procurorii au acum o varietate de masuri prin care, daca se accepta si sunt indeplinite corespunzator, pot pune capat judecarii. Aceste masuri includ plata voluntara a unei amenzi sau executarea de munca in folosul comunitatii, neplatita.

Se pare ca in ceea ce priveste judecarea consumului de droguri, numarul cazurilor legale impotriva consumatorilor de droguri se diminueaza. Un studiu arata ca doar 10% din toate persoanele arestate de politie pentru consum de droguri sunt judecate [6] , de asemenea existand cazuri in care se aplica pedeapsa cu inchisoarea, dar acestea raman o minoritate [7].

Posesia de droguri ilegale constituie delict. Legea nu face distinctie intre posesia pentru consum personal sau pentru trafic. Intr-adevar, posesia poate fi tratata ca infractiune de trafic (art. 222-37 Cod Penal). In practica, totusi, in functie de cantitatea de droguri gasita si de elementele actului, procurorul poate opta , in consecinta, pentru acuzatia de consum sau trafic.

Daca invinuitul este acuzat de consum simplu, este susceptibil de o pedeapsa de maximum 1 an si o amenda de pana la 3.800 , dar cel mai probabil va primi incetarea actiunii penale', sau una din alternativele procedurale (compara supra). In acest caz procurorul reevalueaza acuzatia pentru a exclude acuzatia de posesie si , prin urmare, cea de trafic.

Daca invinuitul este judecat in ciuda acestui fapt, art.222-37 din codul Penal, prevede inchisoarea de pana la 10 ani si amenda de pana la 7.600.000 .

Toate cazurile de aprovizionare cu narcotice chiar fara plata sunt pedepsite ca trafic, desi sunt pedepsite mai putin sever cand aprovizionarea este destinata consumului personal.(art.222-39 din noul Cod Penal)[8]. Jurisprudenta arata ca aceste prevederi mai usoare se aplica in practica, doar cand dealer-ul este el insusi consumator [9].

Traficul si criminalitatea legata de droguri

Importul, exportul, transportul, posesia, livrarea, achizitionarea etc atrag pedepse de pana la 10 ani inchisoare si amenda de pana la 7.600.000 , conform art. 222-36 si 222-37 din Codul Penal. In cazuri particulare infractiunile grave pot atrage pedepse de pana la inchisoarea pe viata.

Calea legala valabila pentru politie, confirma severitatea cu care traficul de droguri este tratat. Un suspect de trafic de droguri poate fi retinut de politie pe durate cuprinse intre 48 de ore si 4 zile, iar cercetarile pot fi executate atat pe timpul zilei, cat si pe timpul noptii.

De asemenea e notabil ca traficul de narcotice poate fi pedepsit ca infractiune la regimul taxelor (contrabanda si infractiuni similare). Aceasta infractiune nu e specifica narcoticelor in Legea din 1970. Se pedepseste cu inchisoare de pana la 3 ani si amenda echivaland cu de 2.,5 ori valoarea marfii (valoarea se estimeaza folosind pretul de pe piata neagra) sub art.414 din Codul Fiscal. Autoritatile fiscale vor deschide procedura fiscala pentru traficul de droguri in toate cazurile de import de droguri. Acuzatiile fiscale nu exclud acuzatiile penale, fiind posibil ca amenzile fiscale sa fie adaugate la sanctiunile penale. Doar in cazurile de cantitati foarte reduse de droguri, se propune o tranzactie financiara pentru a propune finalizarea judecarii fiscale.

Judecarea si procedura judiciara

Obiectivul politiei, al procurorilor si al instantelor este de a stopa consumul de droguri prin acordarea unui raspuns penal, care poate lua forma tratamentului si/sau a asistentei sociale, si sa fie sever pedepsit traficul de droguri. Totusi, se raporteaza din variate surse ca implementarea legilor privind drogurile nu e uniforma. Variaza de la metropole la mediul rural sau de la instanta la instanta.

Hotararea din 9 mai cu privire la crearea unei misiuni antidrog in cadrul Ministerului de Interne

Data Adoptarii:9 mai 1995

Hotararea din 9 mai cu privire la crearea unei misiuni antidrog in cadrul Ministerului de Interne

Art.1 S-a creat in subordinea directorului general al Politiei Nationale o unitate de coordonare a luptei antidrog denumita Misiunea de lupta Antidrog (MiLAD).

Art.2 Misiunea este insarcinata ,sub autoritatea directorului general al politiei nationale sa coordoneze si sa orienteze directiile si serviciile Ministerului de Interne in materie de lupta contra folosirii, traficului de stupefiante si spalarea banilor pe care o genereaza.

Aceasta misiune pregateste de asemenea actiunile Ministerului de Interne in materie de prevenire.

Art.3 In functie de evolutia situatiei in domeniul luptei impotriva drogurilor, misiunea isi propune adaptarea strategiei si a mijloacelor Ministerului de Interne.

Art.4 In materie de lupta impotriva drogurilor, in legatura cu celelalte directii si servicii centrale, misiunea isi propune definirea pozitiei Ministerului de Interne in cadrul instantelor interne si internationale.

Art.5 Directorul general al politiei nationale este insarcinat cu executarea prezentului decret, care va fi publicat in Jurnalul Oficial al Republicii Franceze.

Legea nr.96-542 din 19 iunie 1996 cu privire la controlul fabricarii si comertul anumitor substante susceptibile de a fi utilizate pentru fabricarea ilicita de stupefiante sau de substante psihotrope, implementata de:

-Hotararea din 11 martie 1993 cu privire la crearea unei misiuni nationale de control

-Decretul nr. 96 din 5 decembrie 1996 fixand lista precursorilor chimici de stupefiante si de substante psihotrope supuse controlului

-Decretul 96-1061 din 5 decembrie 1996 cu privire la controlul fabricarii si comertul de substante susceptibile de a fi utilizate pentru fabricarea ilicita de stupefiante sau de substante psihotrope

Data adoptarii:19 iunie 1996

Legea nr.96/542 din 19 iunie 1996 cu privire la controlul fabricarii si al comertului anumitor substante susceptibile de a fi utilizate pentru fabricarea ilicita de stupefiante sau de substante psihotrope (instaurarea unui sistem de marcaj, obligatia de a declara Ministerului Industriei orice tranzactie suspecta, posibilitatile si modalitatile de control)

Art.1. Fabricarea, transformarea, transportul, stocarea, comisionul si punerea la dispozitia celorlalti cu titlu oneros sau cu titlu gratuit a substantelor susceptibile de a fi utilizate pentru fabricarea ilicita de stupefiante sau de substante psihotrope sunt supuse dispozitiilor prezentei legi.

Lista acestor substante, regrupate in 3 categorii dupa natura si gravitatea riscului pe care il prezinta in vederea productiei de stupefiante si al substantei psihotrope este fixata prin decret.

Fiecare dintre categorii este supusa obligatiilor specifice definite de prezenta lege.

TITLUL 1 - SCHIMBURILE INTRACOMUNITARE

Art.2 Substantele din prima categorie nu pot fi fabricate, transformate si puse la dispozitia celorlalti cu titlu oneros sau gratuit decat de catre persoanele acceptate; nu pot fi schimbate decat intre persoanele acceptate. Conditiile de eliberare si de retragere a acestei aprobari sunt fixate prin decret de catre Consiliul de Stat.

Pentru persoanele domiciliate sau avand resedinta intr-un alt stat membru al Comunitatii Europene, acordul este cel prevazut in legislatia acelui stat.

Art.3 Persoanele care se ocupa de operatiunile mentionate la Art.2 pentru substantele de categoria a 2-a sunt obligate sa declare ministrului insarcinat al industriei adresele locurilor in care se practica astfel de activitati.

Art4 Persoanele care pun la dispozitie cu titlu oneros sau gratuit substante de categoriile 1 si 2 trebuie sa detina si sa poata sa prezinte administratiei documentele permitand cunoasterea, pentru fiecare operatie, de maniera sigura, natura si cantitatea substantelor, numele si adresele furnizorilor, distribuitorilor si ale destinatarilor. O atestare a destinatarului trebuie sa precizeze folosirea substantelor.

Pentru Operatiile care duc la punerea la dispozitia celorlalti, cu titlu oneros sau gratuit a substantelor din a 2-a categorie, un decret al Consiliului de Stat determina documentele simplificate necesare pentru tranzactiile repetate si, atunci cand cantitatile in cauza nu depasesc un anumit prag, conditiile in care obligatia mentionata de primul alineat poate fi ridicata.

TITLUL 2 - DISPOZITIILE COMUNE SCHIMBURILOR INTRACOMUNITARE SI EXTRACOMUNITARE

Art.5- Pentru punerea lor la dispozitie cu titlu oneros sau gratuit, importul sau tranzitul acestora, substantele ale caror lista este fixata prin decretul prevazut la primul articol trebuie sa faca obiectul unui marcaj permitand a se cunoaste numele lor asa cum este mentionat in aceasta lista.

Art.6 - Persoanele care se ocupa cu operatiunile mentionate de art. 1 pentru substantele inscrise pe lista decretului prevazut in acelasi articol sunt obligate sa declare ministrului insarcinat cu industria toate operatiile, precum comenzile sau tranzactiile neobisnuite, in timp ce acestea ne duc la ideea ca aceste substante pot fi deturnate pentru producerea ilicita de stupefiante sau de substante psihotrope.

Art.7 - Orice informatie de natura sa modifice aplicarea declaratiei prevazuta la art.6 trebuie imediat comunicata ministrului insarcinat cu industria.

Aet.8 - Pentru operatiile care fac obiectul declaratiei mentionate la art.6 nici o urmare fondata pe art.226-13 Cod Penal nu poate fi intentata impotriva unei persoane care, cu buna stiinta a facut aceasta declaratie.

Nici o actiune in responsabilitate civila sau administrativa nu poate fi intentata si nici o sanctiune profesionala nu poate fi pronuntata impotriva unei persoane cu probleme psihice sau morale care a facut cu buna stiinta o declaratie mentionata la art.6. In caz de prejudiciu rezultand direct dintr-o asemenea declaratie Statul raspunde de pagubele suferite. Aceste dispozitii se aplica chiar si daca prevederea caracterului delictuos al faptelor la originea declaratiei nu a fost adusa sau daca aceste fapte fac obiectul unei decizii de destindere urmarire sau de relaxare.

Art.9 - La cererea ministrului insarcinat cu industria, persoanele mentionate in primul articol pot comunica informatii cu caracter global cu privire la asa-zisele operatiuni.

Aceste persoane sunt obligate sa furnizeze ministerului insarcinat cu industria informatiile cerute despre orice comanda de substante inscrise pe lista stabilita prin decretul prevazut la art.1 sau despre orice operatie in care intervin unele dintre aceste substante.

Termenele in care trebuie sa fie furnizate informatiile vizate la cele 2 alineate precedente sunt fixate prin decret de catre Consiliul de Stat.

Art.10 - Agentii administrarii vamilor si agentii abilitati de ministrul industriei efectueaza controalele necesare in vederea verificarii respectarii obligatiilor inscrise in prezenta lege.

Prin aceasta, ei au posibilitatea:

a) sa acceada in institutiile si in locurile profesionale in care sunt fabricate sau stocate substante figurand pe lista fixata prin decretul prevazut de art.1

b) sa ia legatura si sa aiba o copie a autorizatiei persoanei mentionate la art 2 cand este obligatoriu si, pentru anumite operatiuni documentele comerciale cum ar fi facturile, manifestele, documentele de transport si alte documente de expeditie ca si documentele referitoare la import, export si tranzitul substantelor;

c) sa ia probe (sa se prevaleze in prezenta lor) daca este necesar, esantioane din conditiile definite prin decret in Consiliul de Stat.

Art. 11 - Controlul si prelevarea prevazute la art.10 sunt practicate in timpul orelor de munca de catre serviciile implicate ale institutiei si in prezenta directorului institutiei sau al reprezentantului acesteia.

Art12 - Agentii care participa la control intocmesc un proces-verbal cu constatarile lor.

O copie a acestui proces-verbal este inmanata persoanei controlate in timp util si urmand modalitatile precizate in decret, originalul fiind adresat ministrului insarcinat cu industria.

Art. 13 - In cel mult 12 luni de la constatarea unei nerespectari obligatiilor fixate de art. 12 din prezenta lege sau de primul alineat al primului art. din regulamentul (CEE) numarul 3677/90 al Consiliului din 13 decembrie 1990 relativ la masurile ce trebuie luate pentru a impiedica deturnarea anumitor substante pentru fabricarea ilicita de stupefiante sau de substante psihotrope, ministrul insarcinat cu industria invita persoana in cauza sa ia la cunostinta de dosar si sa-si prezinte observatiile in timp de o luna.

Dupa acest termen si studiind procesul-verbal si observatiile sus-mentionate ministrul insarcinat cu industria ia o decizie motivata putand sa ordone plata unei amenzi:

- Pentru punerea la dispozitie cu titlu oneros fara aprobare, a totalului cifrei de afaceri realizate de acesta incepand cu 1 ianuarie a celui de-al treilea an care preceda anul constatarii neregulii.

- Pentru fabricari, transformari si punerea la dispozitie cu titlu gratuit, a triplului valorii din stoc a produselor de la data constatarii.

Art.14 - In cel mult 12 luni de la data constatarii unei nerespectari a obligatiilor fixate de art.3, 4 sau 5 ale prezentei legi sau de art. 2 sau art. 2 bis al celui de-al doilea alineat al art.3 al regulamentului (CEE) nr. 3677/90 din 13 dec.1990, ministrul insarcinat cu industria invita persoana in cauza sa ia la cunostinta despre dosar si sa prezinte observatiile in termen de o luna.

Dupa expirarea acestui termen, in conformitate cu procesul-verbal prin care se constata nerespectarea obligatiilor susmentionate, ministrul insarcinat cu industria ia o decizie motivata, putand obliga la plata unei amenzi de maxim 10000 F.

Art.15 - In caz de intarziere in transmiterea unei informatii care trebuie comunicata la cerere conform art.9 al prezentei legi sau cu art.3 al regulamentului nr. 3677/90 din 13 dec.1990, ministrul insarcinat cu industria invita persoana in cauza sa-si prezinte observatiile in termen de 8 zile.

Dupa acest termen, ministrul insarcinat cu industria ia o decizie motivata acordand persoanei in cauza un nou termen de 8 zile pentru indeplinirea obligatiilor. Aceasta decizie poate ordona o constrangere zilnica de 1000 F daca persoana vizata refuza in continuare sa furnizeze documentele sau informatiile cerute.

Art.16 - cand printr-un proces-verbal intocmit conform dispozitiilor art.12 se constata ca o persoana    impiedica exercitarea controlului de catre agentii administratiei, persoana care s-a opus acestui control este invitata in termen de o luna sa ia la cunostinta despre dosar si sa-si prezinte observatiile.

Dupa acest termen, in conformitate cu procesul-verbal prin care se impiedica efectuarea controlului, ministrul insarcinat cu industria ia o decizie motivata si acorda persoanei in cauza un termen de 8 zile pentru a inceta masurile de impiedicare a exercitarii controlului. Aceasta decizie poate ordona si la o constrangere zilnica de 5000 F daca persoana in cauza persista a refuza efectuarea controlului dupa acest termen.

Art.17 - Amenzile si constrangerile mentionate in prezenta lege se prescriu in 3 ani daca in acest termen nu a fost infaptuit nici un act de cautare, constatare sau sanctionare.

Art.18 - Amenzile si constrangerile mentionate intra in contul Trezoreriei.

Art.19 - Prezenta lege nu se aplica colectivitatii teritoriale din Saint-Pierre-et-Miquelon

Decretul 96-1061 din 5 dec.1996 cu privire la fabricarea si comertul anumitor substante susceptibile de a fi utilizate pentru fabricarea licita de stupefiante sau de substante psihotrope.

Amendamente:

- Legea nr.96-542 din 19 iunie 1996 cu privire la fabricarea anumitor substante susceptibile de a fi utilizate pentru fabricarea ilicita de stupefiante sau de substante psihotrope.

- Hotararea administrativa din 11 mai 1993 cu privire la crearea unei misiuni nationale de control a precursorilor chimici de catre ministerul insarcinat cu industria.

- Decretul nr.96-1060 din 5 decembrie 1996 prin care se fixeaza lista precursorilor chimici de stupefiante si de substante psihotrope.

Data adoptarii: 5 decembrie 1996

Decretul 6-1061 din 5 dec.1996 cu privire la fabricarea si comertul anumitor substante susceptibile de a fi utilizate pentru fabricarea ilicita de stupefiante sau de substante psihotrope (proceduri de control specifice fiecarei categorii)

Art.1 - Sunt supuse dispozitiilor prezentului decret operatiunile de fabricare, transformare, achizitie, stocaj, comision, de punere la dispozitia altora cu titlu oneros sau gratuit a substantelor a caror lista este fixata prin decretul din 5 dec.1996.

TITLUL 1 - Dispozitii cu privire la substantele din prima categorie.

Art.2 - Autorizatia prevazuta la art.2 bis al ar regulamentului (CEE) nr.3677/90 sau de art.2 din legea din 19 iunie 1996 referitor la substantele din prima categorie si operatiunile prevazute la art. 1 al acestui decret, cu exceptia operatiunilor de comision, este eliberata de ministrul insarcinat cu industria.

Art.3 - Cererea de autorizare este adresata ministrului insarcinat cu industria, fiind insotita de un dosar al carui continut este fixat prin hotarare de catre ministru.

Acest dosar contine in special:

- specificarea substantelor din prima categorie, motivand cererea de autorizare

- specificarea operatiunilor

- desemnarea locurilor in care aceste operatiuni vor fi realizate

- estimarea substantelor din prima categorie necesare realizarii operatiunilor

- toate elementele care permit evaluarea onorabilitatii ca si capacitatile tehnice si financiare ale solicitantului

Art.4 - Atunci cand ministrul insarcinat cu industria considera ca unul din elementele dosarului este insuficient, el invita pe solicitant sa completeze sau sa remedieze datele din dosar.

Imediat ce dosarul privind cererea de autorizare este complet, ministrul insarcinat cu industria elibereaza solicitantului un aviz de primire, mentionand data de inregistrare.

Art.5 - Ministrul insarcinat cu industria notifica decizia sa solicitantului in termen de 3 luni, intelegandu-se de la data inregistrarii cererii, sub rezerva art.6 care urmeaza. Refuzul autorizarii trebuie sa fie motivat.

Sub rezerva dispozitiilor art.6 din prezentul decret, absenta deciziei notificata la expirarea termenului de 3 luni prevazut la primul alineat al prezentului articol inseamna refuzul autorizarii.

Dupa o prima examinare a dosarului, ministrul insarcinat cu industria poate, eventual pe timpul perioadei de examinare a cererii sa emita o autorizatie provizorie ce devine caduca imediat ce o decizie explicita sau implicita a intervenit sau daca solicitantul isi retrage cererea.

Art.6 - Daca ministrul insarcinat cu industria considera ca sunt necesare informatii suplimentare, consultatii sau studii speciale pentru a-i permite sa se pronunte in vederea aprobarii cererii, el poate prelungi termenul prevazut la art.5 al duratei corespondente.

In acest caz trebuie sa notifice solicitantului motivele acestei prelungiri ca si durata totala a prelungirii, durata care nu este luata in calcul in termenul conferit ministrului pentru a se pronunta asupra cererii. In cazul in care respinge cererea, el ii va comunica solicitantului motivele acestei masuri.

Art.7 - Prin derogare de la art.3, autorizatia se acorda de drept oricarei persoane fizice sau juridice care detine un stabiliment autorizat prin art. L.598 sau L616 din Codul Sanatatii.

Pentru a beneficia de aceasta derogare, medicul institutiei adreseaza o cerere ministrului insarcinat cu industria, insotita de o copie a autorizatiei de deschidere a fiecareia dintre locatii, a listei substantelor avute in vedere ca si orice informatie cu privire la medicul desemnat.

Art.8 - Autorizatia pusa in aplicare prin art.3 sau art.7 al prezentului decret se acorda pentru o perioada de maxim 3 ani. Autorizatia poate fi insotita de prescriptii speciale cu privire la conditiile ce trebuie respectate pentru realizarea operatiunilor autorizate.

Art.9 - Cand titularul autorizatiei doreste sa o modifice, el se adreseaza ministrului insarcinat cu industria, insotit de un dosar simplificat al carui continut este fixat prin hotarare de catre ministru.

Decizia ministrului insarcinat cu industria intervine in conditiile fixate de art.4 si 5 din prezentul decret. Cand autorizatia este modificata se pastreaza durata de valabilitate initiala.

Art.10 - Autorizatia poate fi retrasa de catre ministrul insarcinat cu industria:

- cand titularul nu mai indeplineste conditiile de eliberare a autorizatiei

- in cazul neindeplinirii obligatiilor prevazute prin regulamentul (CEE) nr.3677/90 al Consiliului mai sus mentionat, prin legea din 19 iunie 1996 sau prin textele care au fost luate in considerare pentru a reglementa aplicarea autorizatiei.

Inainte de a retrage autorizatia ministrul insarcinat cu industria poate solicita titularului     sa-si regularizeze situatia in termenul prevazut de lege. Daca titularul nu a dat curs sau daca nu este in masura sa-si regularizeze situatia, ministrul insarcinat cu industria notifica retragerea autorizatiei.

Retragerea autorizatiei nu poate interveni decat daca in prealabil titularul a fost instiintat sa-si prezinte observatiile. Retragerea trebuie sa fie motivata.

In cazuri deosebite, ministrul insarcinat cu industria poate suspenda autorizatia pentru o perioada de cel mult 15 zile.

Art.11 - Orice persoana care se ocupa cu substante din prima categorie in operatiunile prevazute in primul articol al prezentului decret, cu exceptia operatiunilor de detinere cu autorizatia unui alt stat membru al Comunitatii Europene isi declara activitatea, anexand o copie a autorizatiei eliberata de ministrul insarcinat cu industria.

TITLUL II - DISPOZITII COMUNE SUBSTANTELOR DIN CATEGORIA I SI II

Art.12 - Lista documentelor ce trebuie pastrate pentru fiecare operatiune, in aplicarea art.2 al regulamentului nr.3677/90 (CEE) si al primului alineat al art.4 al legii din 19 iunie 1996 este fixata prin hotarare de catre ministrul insarcinat cu industria.

Aceste documente trebuie sa fie prezentate la fiecare verificare a agentilor care efectueaza controlul in timpul unei perioade de 3 ani incepand cu anul in care operatiunea a fost realizata.

TITLUL III DISPOZITII CU PRIVIRE LA SUBSTANTELE DE CATEGORIA A II-A

Art.13 Persoanele care se ocupa cu operatiunile de fabricare, transformare, punere la dispozitia celorlalti cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, de import, export si tranzit cu substante de categoria a II-a sunt obligate sa declare ministrului insarcinat cu industria adresele locurilor in care isi desfasoara activitatea atunci cand se opereaza cu cantitati mai mari decat cele fixate prin hotarare de ministrul insarcinat cu industria.

TITLUL IV DISPOZITII CU PRIVIRE LA SUBSTANTELE DE CATEGORIA A III-A

Art.14 Orice persoana care exporta anual cantitati de substante de categoria a III-a mai mari decat cele fixate prin regulamentul (CEE) nr.3769/92 este obligata sa declare ministrului insarcinat cu industria adresele locurilor unde isi desfasoara activitatea.

Forma si modalitatile acestor declaratii sunt fixate prin hotarare de catre ministrul insarcinat cu industria.

TITLUL V DISPOZITII FINALE

Art.15 Orice modificare a informatiilor furnizate in aplicarea art.3,6,7,9,13 si 14 trebuie sa fie notificate de ministrul insarcinat cu industria in termen de o luna.

Art.16 Pentru punerea la dispozitia celorlalti cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, import, export sau tranzit substantele trebuie sa faca obiectul unui marcaj facand sa apara denumirea si numarul acestora in nomenclator asa cum figureaza in anexa decretului din 5 decembrie 1996.

Art.17 Persoanele care se ocupa de operatiunile vizate de primul articol pentru a furniza ministrului industriei informatiile solicitate prin art.9 al legii din 19 iunie 19996 sau de art.3 al regulamentului (CEE) dispun de un termen de o luna atunci cand aceste informatii au caracter global si de un termen de 8 zile cand se raporteaza la o comanda sau la o operatiune speciala.

Art.18 Ministrul insarcinat cu industria desemneaza prin hotarare, dintre agentii aflati sub autoritatea sa persoanele abilitate sa efectueze controalele prevazute la art.10 al legii din 19 iunie 1996.

Hotararea ministrului precizeaza obiectul abilitarii, durata sa ca si rezidenta administrativa si competenta teritoriala a agentului abilitat.

Abilitatea inceteaza de indata ce agentul isi schimba rezidenta administrativa.

Daca ministrul insarcinat cu industria abiliteaza un agent nerezident, acesta trebuie sa depuna juramantul inaintea tribunalului administrativ al rezidentei sale administrative.

Formula juramantului este :

Jur sa-mi indeplinesc toate functiunile si sa aduc la bun sfarsit toate sarcinile care imi sunt impuse. Jur de asemenea sa nu divulg nimic din ceea ce imi va fi adus la cunostinta cu ocazia exercitarii functiei mele.

Art.19 Procesul verbal pus in aplicare prin art.12 al legii din 19 iunie 1996 prevede data, ora si locul controlului, natura constatarilor si informatiile primite, copiile documentelor necesare ca si numele, calitatea si actele administrative ale agentilor constatatori.

Procesul-verbal trebuie sa indice ca persoana controlata a fost invitata sa asiste la redactarea acestuia si ca a fost citit si semnat de persoana controlata. O copie a procesului-verbal este inmanata persoanei controlate. Daca aceasta refuza sa primeasca copia procesului-verbal care ii revine, se va face mentiune despre aceasta in procesul-verbal.

Art.20 Persoanele care se ocupa de operatiunile enumerate la art.1 al prezentului decret dispun de un termen de 3 luni incepand cu data publicarii hotararilor prevazute in art.3,13 si 14 pentru a depune cererea de autorizare sau declaratia.

Art.21 Aprobarile puse in aplicare prin art.1 al prezentului decret 95-106 din 31 ianuarie 1995 sunt valabile pana la data expirarii acestora.

Art.22 Declaratiile prevazute de art.8 al decretului 95-106 din 31 decembrie 1995 echivaleaza cu prevederile art.13 si 14 ale prezentului decret.

Art.23 Decretul nr.95-106 din 31 ianuarie 1995 cu privire la controlul comertului de produse chimice precursori de stupefiante sau de substante psihotrope cu tarile care nu apartin Comunitatii Europene se abroga.

Art.24 Ministrul muncii si afacerilor sociale, ministrul economiei si al finantelor, ministrul industriei al postei si telecomunicatiilor si ministrul delegat cu bugetul, purtatorul de cuvant al Guvernului sunt insarcinati fiecare in ceea ce-l priveste cu punerea in executare a prezentului decret care va fi publicat in Jurnalul Oficial al Republicii Franceze.

Hotararea din 11 martie 1993 cu privire la crearea unei misiuni diplomatice nationale de control al precursorilor chimici de catre ministerul insarcinat cu industria.

Implementari:

Decretul 96-1061 din 5 decembrie 1996 cu privire la controlul fabricarii si comertul anumitor substante susceptibile de a fi utilizate pentru fabricarea ilicita de stupefiante sau de substante psihotrope.

Legea nr.96-542 din 19 iunie 1996 cu privire la controlul fabricarii si comertul anumitor substante susceptibile de a fi utilizate pentru fabricarea ilicita de stupefiante sau de substante psihotrope.

Decretul nr.96-1060 din 5 decembrie 1996 care fixeaza lista precursorilor chimici de stupefiante si de substante psihotrope care sunt supuse controlului.

Data adoptarii:11 Martie 1993

Hotararea din 11 martie 1993 cu privire la crearea unei misiuni nationale de control al precursorilor chimici de catre Ministerul Insarcinat cu Industria.

Art.1 S-a creat in cadrul Ministerului Industriei de catre Directorul General al Strategiilor Industriale o misiune nationala de control al precursorilor chimici asa cum sunt definiti in art.1 al Regulamentului comunitar nr.3677-90 modificat.

Art.2 In cadrul conventiei Natiunilor Unite si al regulamentelor comunitare, misiunea de control al precursorilor chimici este in special insarcinata:

- sa primeasca si sa analizeze informatiile notificate de operatori in virtutea art.3 al Regulamentului comunitar nr.3677-90 modificat si sa le transmita serviciilor specializate competente.

- sa verifice in colaborare cu institutiile specializate dosarele depuse in cadrul procedurii de autorizare a exportului prevazut de art.4 al Regulamentului comunitar nr.3677-90 modificat.

- sa emita in cadrul reglementarii existente un aviz motivat asupra fiecarei operatiuni de comert exterior supuse dispozitiilor regulamentului (CEE) si sa informeze serviciile competente.

- sa furnizeze informatiile necesare autoritatilor competente ale tarilor terte cerand pentru punerea in aplicare a art.5 al Regulamentului Comunitar nr.3677-90 modificat, sa beneficieze de o informare prealabila exportului.

- sa dezvolte o politica de sensibilizare si de formare a operatorilor si a personalului acestora.

- sa favorizeze coordonarea actiunii serviciilor competente.

- sa centralizeze lipsurile constatate ale operatorilor si ale obligatiilor acestora.

- sa observe in colaborare cu serviciile specializate si cu laboratoarele acestora evolutia schimburilor in materie de precursori chimici.

- sa adune informatiile referitoare la aplicarea masurilor de supraveghere a planului national si a destinatiilor, in special cele ale organismelor internationale si comunitare competente.

Art.3 Fara a prejudicia dispozitiile decretului din 5 aprilie 1958 misiunea are dreptul de a participa la reuniunile organizate de Comisia Europeana prevazute de art.10 al Regulamentului comunitar nr.3677-90 modificat, ca si la orice reuniune organizata pe tema precursorilor in cadrul Conventiei Natiunilor Unite

Art.4 Misiunea cuprinde, in afara de agentii Ministerului Industriei si functionari pusi la dispozitie de catre ministerele de Finante si de Interne.

Art.5 Aceasta misiune da socoteala cu privire la activitatea sa comitetului de coordonare prevazut la art.1 al Decretului din 6 decembrie 1989 care face si propuneri in ceea ce priveste activitatea misiunii.

Art.6 Prezenta hotarare va fi publicata in Jurnalul Oficial al Republicii Franceze.

Legea nr.96-392 din 13 mai 1996 cu privire la lupta impotriva spalarii banilor si a traficului cu stupefiante si de cooperare internationala in materie de identificare si de confiscare a profiturilor rezultate din crime.

Referiri:

-Codul Penal art.222-34 la 222-43

-Codul Penal art.324-1 la 324-6 si 450-1 la 450-4

Data adoptarii: 13 mai 1996

Legea nr.96-392 din 13 mai 1996 cu privire la lupta impotriva spalarii si traficului de stupefiante si de cooperare internationala in materie de identificare si confiscare a profiturilor rezultate din crime.

TITLUL I Dispozitii referitoare la lupta impotriva spalarii si a cooperarii internationale in materie de identificare si de confiscare a produselor rezultate din crime.

TITLUL II Dispozitii cu scopul de a imbunatati lupta impotriva traficului de stupefiante.

Titlul I Dispozitii referitoare la lupta impotriva spalarii si cooperarii internationale in materie de identificare si de confiscare a produselor rezultate din crime.

Capitolul 1 Dispozitii cu privire la infractiunea de spalare

Art.1 Dupa capitolul III titlul II al cartii nr. 3 a Codului Penal s-a creat un capitol IV intitulat Despre spalare continand doua sectiuni redactate:

- Sectiunea 1 De la spalarea simpla la spalarea agravata

Art.324-1 Spalarea reprezinta facilitarea prin orice mijloc, justificarea mincinoasa a originii bunurilor sau a veniturilor autorului unei fraude sau unui delict, procurandu-i acestuia un profit direct sau indirect.

Constituie spalare faptul de a-si aduce concursul intr-o operatiune de plasare, disimulare sau de conversie a produsului direct sau indirect a unei crime sau a unui delict.

Spalarea se pedepseste cu 5 ani inchisoare si pana la 2.500.000 F amenda.

Art.324-2 Spalarea se pedepseste cu 10 ani inchisoare si pana la 5.000.000 F amenda cand:

- s-a comis in mod obisnuit sau utilizand facilitati rezultate din activitatea profesionala

- cand s-a comis in banda organizata

Art.324-3 Amenzile mentionate la art.324-1 si 324-2 pot fi crescute pana la jumatate din valoarea bunurilor folosite in procesul de spalare.

Art.324-4 Cand crima sau delictul de unde provin bunurile care s-au folosit in procesul de spalare este pedepsita cu o pedeapsa privativa de libertate cu o durata mai mare decat cea pentru inchisoare prevazuta de art.324-1 sau 324-2, spalarea se sanctioneaza cu pedepsele atasate infractiunii al carui autor a avut cunostinta, daca aceasta infractiune este insotita de circumstante agravante cu pedepsele atasate singurelor circumstante de care a avut cunostinta.

Art.324-5 Spalarea este asimilata in ceea ce priveste recidiva cu infractiunea cu ocazia careia au fost comise operatiunile de spalare.

Art.324-6 Tentativa delictelor prevazute la aceasta sectiune este pedepsita cu aceleasi pedepse pentru infractiunea consumata.

Sectiunea 2- Pedepsele complementare aplicabile persoanelor fizice si raspunderea penala a persoanelor juridice:

Art.324-7 Persoanele fizice vinovate de infractiunile definite la art.324-1 si 324-1 sunt pedepsite cu urmatoarele pedepse complementare:

Interdictia, urmand regulile prevazute de art.131-27 de a exersa o functie publica sau de a exersa o activitate profesionala sau sociala in exercitiul sau cu ocazia exercitiului cu care a fost comisa infractiunea, aceasta interdictie fiind definitiva sau temporara in cazul prevazut la art.324-2 si pe o durata de maxim 5 ani in cazul prevazut de art.324-1.

Interdictia de a detine sau a de a purta pentru o durata de maxim 5 ani, o arma supusa autorizarii.

Interdictia, pentru maxim 5 ani de a emite cecuri, altele decat cele care permit retragerea de fonduri si de a utiliza carduri de plata

Suspendarea pentru cel mult 5 ani a permisului de conducere, aceasta suspendare putand fi limitata la a conduce in afara activitatii profesionale

Anularea permisului de conducere cu interdictia de a solicita eliberarea unuia nou timp de cel mult 5 ani

Confiscarea unuia sau mai multor vehicule apartinand condamnatului

Confiscarea uneia sau mai multor arme din proprietatea condamnatului sau de care acesta dispune

Confiscarea lucrului care i-a servit sau care era destinat comiterii infractiunii, sau lucrul provenit din infractiune, cu exceptia obiectelor susceptibile de restituire

Interdictia, respectand prevederile art.131-26 a drepturilor civice, civile sau familiale

-Interdictia de sedere, respectand prevederile art.,131-31

Interdictia, pentru o durata de maxim 5 ani de a parasi teritoriul Republicii

Art.324-8 Interdictia parasirii teritoriului francez poate fi pronuntata in conditiile prevazute in art.131-30 fie cu titlu definitiv, fie pentru o durata de cel mult 10 ani impotriva oricarui strain vinovat de una din infractiunile definite de art.324-1 si 324-2.

Art.324-9 Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal in conditiile definite de art.324-1 si 324-2.

Pedepsele pentru persoanele juridice sunt:

amenda, respectand prevederile art.131-38

pedepsele mentionate de art.131-39

Interdictia mentionata la punctul 2 al art.131-39 se aplica activitatii in exercitiul sau cu ocazia exercitiului careia infractiunea a fost comisa.

Art.2 Articolul 222-38 din Codul Penal prevede:

Art.222-38 Se pedepseste cu 10 ani de inchisoare si 5.000.000 F amenda facilitarea, prin orice mijloc, justificarea mincinoasa a originii bunurilor sau a veniturilor autorului uneia din infractiunile mentionate de art.222-34 la 222-37 sau de a-si aduce concursul la o operatiune de plasare, disimulare sau conversie a produsului uneia din infractiuni. Amenda poate fi crescuta pana la jumatate din valoarea bunurilor sau fondurilor care au contribuit la operatiunile de spalare.

Cand infractiunea a contribuit asupra bunurilor sau fondurilor provenind din una din crimele prevazute la art.222-34,222-35 si 222-36, al doilea alineat, autorul este pedepsit cu pedepsele prevazute pentru crimele de care a avut cunostinta.

Primele 2 alineate ale art.132-23 cu privire la perioada de siguranta se aplica infractiunilor prevazute de prezentul articol

Art.3 La punctul 1 al art.704 din Codul de Procedura Penala referintele 324-1 si 324-2 sunt inserate dupa referinta 314-2

Art.4 Art.415 din Codul    Vamilor prevede:

Art.415 Vor fi pedepsiti cu inchisoare de la 2 la 10 ani, confiscarea sumelor provenite din infractiune sau a unei sume care tine locul celei provenite din infractiune, atunci cand nu a fost prins in flagrant sau cu o amenda de pana la 5 ori suma ce a avut ca obiect infractiunea sau tentativa infractiunii, cei care, prin import, export, transfer sau compensare recurg la o operatiune financiara intre Franta si alt stat procedand asupra fondurilor care provin direct sau indirect dintr-un delict prevazut de prezentul Cod sau de o infractiune cu privire la substantele sau plantele otravitoare clasate ca stupefiante.

Capitolul II Dispozitii cu privire la imbunatatirea luptei impotriva spalarii

Art.5 Al II-lea alineat al art.15 al legii nr. 90-614 din 12 iulie 1990 cu privire la participarea organismelor financiare la lupta impotriva spalarii capitalurilor provenite din traficul de stupefiante este completat prin cuvintele: astfel ca in scopul informarii, in conditiile prevazute de art.22 al prezentei legi, serviciile celorlalte state exercita aceleasi competente

Art.6 Art.25 al legii nr.90-614 din 12 iulie 1990 prevede:

Art.25 I - Persoanele fizice sau juridice altele decat cele stabilite si institutiile si serviciile mentionate la art.8 al legii nr.84-46 din 24 ianuarie 1984 cu privire la activitatea si controlul stabilimentelor de credit care obisnuiesc sa efectueze operatiuni de schimb manual, adreseaza, inainte de a-si incepe operatiunile o declaratie de activitate catre Banca Frantei. Ele sunt inscrise in Registrul Comertului si al Societatilor, indiferent de natura juridica.

'Constituie o operatiune de schimb manual, in sensul prezentei legi, schimbul imediat de bancnote sau monede de valori diferite. Pe de alta parte, cei care schimba pot accepta in schimbul mijloacelor pe care le ofera clientilor un regulament printr-un alt mod de plata, sub rezerva ca acesta sa fie redactat.

Conform dispozitiilor art.10 al legii nr.84-46 din 24 ianuarie 1984 ei pot de asemenea sa dea bani in numerar in schimbul tichetelor de calatorie.

Exercitiul profesiei de comerciant (valutist) este interzisa oricarei persoane care nu a subscris declaratiei vizate mai sus sau care a facut obiectul unei condamnari sau unei masuri prevazute de art.13 al Legii nr.84-46 din 24 ianuarie 1984.

Comerciantii sunt obligati sa justifice in orice moment capitalul eliberat fie printr-un stabiliment de credit sau printr-o companie de asigurari, practicand o dobanda cel putin egala cu suma fixata printr-un regulament al Comitetului de reglementare bancara.

Comerciantii detin un registru cu tranzactii.

II Pentru aplicarea prezentei legi:

- Comitetul de reglementare bancara poate, pe calea regulamentului sa supuna pe comercianti unor reguli speciale.

- Comisia bancara exercita puterea disciplinara asupra comerciantilor in conditiile prevazute la art.39-41 al legii nr.84-46 din 24 ianuarie 1984; agentii insarcinati cu controlul pot efectua control asupra casieriei.

- agentii vamesi, avand si atributul de control pot de asemenea sa exercite, in contul Comisiei Bancare, controlul asupra locului in care isi desfasoara activitatea comerciantii in conditiile prevazute de art.25 bis al prezentei legi.

Comisia bancara si administratia vamilor, pot, pentru aplicarea dispozitiilor prezentei legi sa comunice una-alteia informatiile necesare.

III Daca un comerciant a incalcat o dispozitie a prezentei legi sau a textelor care reglementeaza punerea acesteia in aplicare, Comisia Bancara poate pronunta una din sanctiunile urmatoare:

- avertisment

- oprobriu public

- interdictia de a exersa profesia de comerciant.

In afara de asta, Comisia Bancara poate pronunta fie in locul, fie in afara de aceste sanctiuni o sanctiune pecuniara de maxim 250.000 F.

Sumele corespondente se achita la trezoreria publica si sunt varsate la bugetul de stat.

IV Este pasibila de pedepsele prevazute de art.77 al legii nr.84-46 din 24 ianuarie 1984 orice persoana care, actionand pentru sine sau pentru o persoana juridica a nesocotit una din prevederile prezentului articol.

Este pasibila de pedepsele prevazute de art.77 al legii nr.84-46 din 24 ianuarie 1984 orice persoana care, actionand pentru sine sau pentru o persoana juridica si care exercita profesia de a efectua operatiuni de schimb, care nu raspunde cererilor de informare ale Comisiei Bancare sau care impiedica prin orice alt mijloc exercitarea controlului sau care, cu buna stiinta comunica informatii inexacte.

Dispozitiile art.85 al legii nr.84-46 din 24 ianuarie 1984 se aplica procedurilor cu privire la infractiunile prevazute in prezentul paragraf.

Art.7 Dupa art.25 al legii nr.90-614 din 12 iulie 1990 s-a inserat art.25 bis care prevede:

Art.25 bis :

I Agentii vamilor, avand si atribute de control sunt insarcinati sa verifice si sa constate nerespectarea regulilor aplicabile comerciantilor prevazute in prezenta lege sau in textele care pun in aplicare legea.

II Acesti agenti pot sa-si transmita registrele si documentele pe care comerciantii sunt obligati sa le intocmeasca conform art.13,14,15 si 25 ale prezentei legi .

Ei pot efectua si controlul la casierie.

Pentru punerea in aplicare a celor 2 alineate care urmeaza, agentii vamilor vizati la primul alineat au acces, in timpul orelor de program ale comerciantilor in locurile in care acestia isi desfasoara activitatea, exceptand locurile afectate domiciliului privat. Agentii pot solicita o copie a documentelor mai sus mentionate. De asemenea ei pot solicita pe loc sau ulterior, prin convocare, informatii si justificari.

Cand sunt puse in aplicare dispozitiile prezentului paragraf in vederea cautarii si constatarii infractiunilor penale prevazute la primul alineat al titlului IV al art.25 al prezentei legi, procurorul Republicii este in prealabil informat de operatiunile puse in aplicare; el se poate opune.

III Cu ocazia acestor controale, agentii vamilor intocmesc un proces-verbal.

Procesul-verbal este semnat de agentii vamilor asupra controlului efectuat astfel ca prin schimb manual persoana fizica sau reprezentantul, daca este vorba de o persoana juridica sa il poata contesta in termen de 30 de zile. In cazul in care refuza sa semneze, se va face mentiunea in procesul-verbal. Copia acestuia este transmisa celui interesat.

IV Procesul-verbal cat si declaratiile de la audieri si observatiile mentionate la alineatul precedent sunt transmise in termenele fixate Comisiei Bancare.

V Opunerea in vederea controlului de catre agentii vamali prin atributiile pe care le detin prin prezentul articol se pedepseste cu 6 luni de inchisoare si 50000 F amenda.

Art.8 Al IV-lea alineat punctul 3 art.1 al Legii nr.90-614 din 12 iulie 1990 este completat prin cuvintele: si de catre agentii comerciali de asigurare si reasigurare.

CAPITOLUL 3 DISPOZITII CU PRIVIRE LA COOPERAREA INTERNATIONALA

Art.9 Dispozitiile art.10-16 ale prezentei legi se aplica oricarei cereri puse in aplicare de cap.III al Conventiei Consiliului Europei cu privire la spalarea, depistarea, prinderea si confiscarea produselor provenite din crime, intocmita la Strasbourg in 8 noiembrie 1990 de catre un stat care face parte din aceasta conventie, aplicand una din urmatoarele masuri:

1.Cautarea si identificarea produsului unei infractiuni, al lucrului care a servit sau care era destinat comiterii infractiunii sau orice bun a carei valoare corespunde produsului unei infractiuni

2.Confiscarea acestor lucruri, produse sau bunuri

3.Crearea de masuri conservatoare asupra acestor lucruri, produse sau bunuri.

Art.10- Cererea este respinsa daca:

1.Executarea sa risca sa aduca atingere ordinii publice

2.Faptele asupra carora actioneaza fac obiectul unor urmariri penale sau au facut deja obiectul unei decizii definitive asupra teritoriului francez

3.Se aplica asupra infractiunilor politice

4.Decizia a fost pronuntata in conditii care nu ofereau garantii suficiente in ceea ce priveste drepturile de aparare.

5.Faptele care stau la originea cererii nu constituie infractiune dupa legea franceza.

Oricum, acest ultim motiv de respingere a cererii nu se aplica cererilor puse in aplicare de punctul 1 al art.9 care nu implica masuri coercitive.

Cererea poate fi respinsa daca importanta situatiei nu justifica sa fie luata masura solicitata sau daca executarea acesteia risca sa aduca atingere suveranitatii, securitatii sau altor interese esentiale ale Frantei.

Art.11 Pentru executarea cererii de catre o autoritate judiciara straina, in aplicarea art.1-9, Comisiile rogatorii functioneaza in conformitate cu legislatia franceza.

Art.12 Executarea pe teritoriul francez a unei decizii de confiscare pronuntata de un organ jurisdictional strain care face obiectul unei cereri puse in aplicare de punctul 2 al art.9 este autorizata de catre Tribunal prin Procurorul Republicii.

Decizia de confiscare trebuie sa vizeze un bun, determinat sau nedeterminat care constituie produsul sau instrumentul unei infractiuni si care se gaseste pe teritoriul francez sau care corespunde valorii acelui bun.

Punerea in executare este autorizata respectand urmatoarele conditii:

- decizia straina este definitiva si ramane executorie respectand legea statului solicitant

- bunurile confiscate prin aceasta decizie sunt susceptibile de a fi confiscate in conditii similare, respectand legea franceza.

Art.13 Procedura pusa in aplicare de catre Tribunalul Suprem prevazuta de primul alineat al art.12 respecta regulile de procedura penala. Tribunalul se subordoneaza deciziei straine.

Daca aceste constatari sunt insuficiente se pot solicita informatii suplimentare.

Art.14 Autorizarea executarii prevazute la art.12 nu poate sa aduca atingere drepturilor licit constituite in profitul altora, in aplicarea legii franceze, asupra bunurilor a caror confiscare a fost pronuntata de catre o decizie straina.

Daca aceasta decizie contine dispozitii cu privire la drepturile celorlalti, ea se impune jurisdictiilor franceze ca ceilalti sa nu fie pusi sa faca dovada drepturilor lor in fata organului judecatoresc strain in conditii similare celor prevazute de legea franceza.

Autorizarea executarii implica transferul in contul statului francez a proprietatii bunurilor confiscate, doar daca s-a convenit de catre statul solicitant.

Daca decizia straina prevede confiscarea valorii, decizia prin care se autorizeaza executarea face din statul francez titularul creantei obligatiei de a plati suma corespondenta.

Art.15 Executarea pe teritoriul francez a masurilor conservatoare care fac obiectul unei cereri prezentate de o autoritate judiciara straina, in aplicarea punctului 3 al art.9 este aplicata prin cheltuieli suportate de catre trezorerie in conformitate cu prevederile Codului de Procedura Civila si cu Legea 91-650 din 9 iulie 1991, respectand procedurile civile de executare de catre Presedintele Tribunalului Instantei Supreme atunci cand este cazul de catre Procurorul Republicii, de indata ce proprietarul bunurilor nu poate face abstractie de originea sau utilizarea frauduloasa.

Cererea este refuzata daca apar nereguli sau daca bunurile nu pot fi confiscate in circumstante similare legii franceze.

Durata maxima a acestor masuri este limitata la 2 ani. Aceste masuri pot fi reinnoite in aceleasi conditii inainte de expirarea termenului. Inlaturarea totala sau partiala a masurilor conservatorii poate fi solicitata de catre orice persoana interesata. Partea reclamanta este in prealabil instiintata despre acest lucru.

Autorizarea de executare a deciziei de confiscare pronuntata de catre o instanta straina duce la validarea masurilor conservatorii si permite stabilirea definitiva a masurilor de siguranta.

Art.16 Pentru aplicarea dispozitiilor art.10-15, tribunalul competent este cel al locului de provenienta a unuia dintre bunurile care fac obiectul cererii sau Tribunalul Suprem din Paris.

TITLUL II DISPOZITII PRIN CARE SE INCEARCA IMBUNATATIREA LUPTEI IMPOTRIVA TRAFICULUI DE STUPEFIANTE

Art.17 Codul Penal prin art.222-39-1 prevede:

Art.222-39-1 Neputinta de a justifica veniturile corespondente nivelului de viata, relatii obisnuite cu una sau mai multe persoane care se ocupa cu una din activitatile reprimate de prezenta sanctiune sau cu mai multe persoane care fac trafic de stupefiante se pedepseste cu 5 ani de inchisoare si 500000 F amenda.

Pedeapsa inchisorii prevazuta la alineatul precedent este de 10 ani de inchisoare cand una sau mai multe din persoanele vizate sunt minore.

Primele alineate ale art.132-23 cu privire la perioada de siguranta se aplica infractiunii prevazute la alineatul precedent.

Art.18 Dupa art.227-18 Cod Penal a fost introdus art.227-18-1 care prevede:

Art.227-18-1 Instigarea directa a unui minor sa transporte, sa detina sau sa cedeze stupefiante se pedepseste cu 7 ani de inchisoare si cu 1 milion F amenda.

Cand este vorba despre un minor pana la 15 ani, infractiunea definita prin prezentul articol se pedepseste cu 10 ani inchisoare si cu 2 milioane de franci amenda.

Art.19 Codul de Procedura Penala, art.2-16 prevede:

Art.2-16 - Orice asociatie infiintata regulamentar de cel putin 5 ani care lupta impotriva toxicomaniei sau traficului de stupefiante poate sa exercite drepturile recunoscute partii civile in ceea ce priveste infractiunile prevazute de art.222-34 la 222-40 si de art.227-18-1 Cod Penal atunci cand actiunea publica a fost pusa in miscare de catre Ministerul Public sau de catre partea vatamata.

Decretul nr.96-1060 din 5 decembrie 1996 prin care se fixeaza lista precursorilor chimici de stupefiante si de substante psihotrope supuse controlului.

Implementari:

Hotararea din 11 mai 1993 cu privire la crearea unei misiuni nationale de control al precursorilor chimici de catre ministerul insarcinat cu industria.

Decretul 96-1061 din 5 decembrie 1996 cu privire la controlul fabricarii si al comertului anumitor substante susceptibile de a fi utilizate pentru fabricarea ilicita de stupefiante sau de substante psihotrope.

Legea nr.96-542 din 19 iunie 1996 cu privire la controlul fabricarii si comertul anumitor substante susceptibile de a fi utilizate pentru fabricarea ilicita de stupefiante sau de substante psihotrope.

Data adoptarii: 5 decembrie 1996

Decretul nr.96-1060 din 5 decembrie 1996 prin care se fixeaza

lista precursorilor chimici de stupefiante si de substante psihotrope supuse controlului.

Art.1 Lista substantelor, regrupate in 3 categorii prevazuta la art.1 al legii din 19 iunie 1996 figureaza in anexa prezentului decret.

Art.2 Ministrul Muncii si Afacerilor Sociale, ministrul de Interne, ministrul economiei si finantelor, ministrul industriei, al postei si al telecomunicatiilor, ministrul insarcinat cu bugetul, purtatorul de cuvant al Guvernului sunt insarcinati, fiecare in sfera sa de activitate cu executarea prezentului decret care va fi publicat in Jurnalul Oficial al Republicii Franceze.

Anexa:

Substante inregistrate in categoria I :

-Efedrina

-Ergometrina

-Ergotamina (derivat al acidului lisergic)

-Acid lisergic

-Fenil-1 propan-2

-Pseudoefedrina

-Acid acetilnatranilic

-3,4 Mthylènedioxyphnylpropan-2-one

-Izosafrol

-Heliotropina

-Safrol

Substante inregistrate in categoria a II-a

-Anhidrid acetic

-Acid antranilic

-Acid fenilacetic

-Piperidina

Substante inregistrate in categoria a III-a

-Acetona

-Eter etilic

-Metiletilcetona (MEK)

-Toluen

-Permanganat de Potasiu

-Acid sulfuric

-Acid clorhidric